Măsuri preventive. Înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive.

Art. 242 alin. 10  C. pr. pen.

În soluţionarea unei cereri de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, anterior admiterii în principiu a cererii, a stabilirii valorii cauţiunii şi acordării termenului pentru depunerea ei, judecătorul trebuie să găsească (respectiv să analizeze) temeinicia cererii, această modalitate fiind una legală potrivit art. 242 alin. 10 C. pr. pen şi care nu atrage sancţiunea nulităţii hotărârii penale.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1467/102/2016/a1.4 la data de 21 septembrie 2016, inculpatul V.R. a formulat contestaţie împotriva încheierii penale din 20.09.2016 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş.

Contestaţia nu a fost motivată în scris, însă în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi s-a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate, sub aspectul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventivă cu măsura controlului judiciar pe cauţiune.

S-a asigurat asistenţa juridică prin apărător ales.

S-a depus un înscris medical.

Analizând contestaţia formulată, prin prisma materialului probator administrat până în prezent, a motivelor invocate, a concluziilor inculpatului, ale apărătorului acestuia şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele investirii date de efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

Prin încheierea penală din 20.09.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, s-au dispus următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 242 Cod procedură penală raportat la art. 216 şi urm. Cod procedură penală, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, formulată de inculpatul V. R., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 510/P/2016 din data de 14 iulie 2016, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la omor prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin.1 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută şi pedepsită de art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 37/UP din data de 2 iunie 2016 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Mureş şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

În motivarea încheierii, în esenţă, se arată că în cauză nu s-au schimbat temeiurile de fapt şi de drept pentru luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar o măsură preventivă mai blândă nu ar fi suficientă pentru buna desfăşurare a procedurilor.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a apreciat că dispoziţiile judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Mureş, de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestor dispoziţii sunt juste şi au fost emise cu respectarea strictă a legalităţii, astfel încât, în lipsa vreunui motiv de desfiinţare a încheierii atacate, care să fie reţinut din oficiu, contestaţia promovată de inculpat este nefondată, atrăgând respingerea ei, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1  lit. b cu referire la art. 204 alin. 7 şi art. 203 alin. 5 C. pr. pen.

Analizând mai întâi critica privind nelegalitatea încheierii atacate, reţinem că apărătorul inculpatului a susţinut că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş ar fi procedat în mod greşit analizând temeinicia cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a controlului judiciar pe cauţiune, fără ca, în prealabil, să fi stabilit cuantumul cauţiunii şi să acorde termen pentru depunerea acesteia.

Modalitatea în care a procedat judecătorul de cameră preliminară de la tribunal este una legală şi se bazează pe disp. art. 242 alin. 10 C. pr. pen, potrivit cărora „Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive … cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă găseşte cererea întemeiată,  … judecătorul de cameră preliminară … , prin încheiere, dată în cameră de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei”.

Aşadar, din interpretarea acestui text de lege, care reglementează exact situaţia inculpatului (cerere de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar), rezultă că, anterior admiterii în principiu a cererii, a stabilirii valorii cauţiunii şi acordării termenului pentru depunerea ei, judecătorul trebuie să găsească  (respectiv să analizeze) temeinicia cererii, aşa cum de altfel a procedat judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, această modalitate fiind una legală şi care nu atrage sancţiunea nulităţii, motivul de contestaţie al nelegalităţii încheierii fiind unul nefondat.

Asupra motivelor de contestaţie invocate privind netemeinicia încheierii, nu le vom primi şi, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, subliniem că materialul probator al dosarului confirmă bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile de tentativă la omor , faptă prev. şi ped. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 C. pen şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 371 C. pen, cu aplic. Art. 38 alin. 1 C. pen,  fapte care formează obiectul acţiunii penale.

În acest context, reamintim că probele care stau la baza unei hotărâri asupra măsurilor preventive sunt suficiente dacă fundamentează o suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta/faptele penale care i se reproşează, nefiind necesar să se ridice la valoarea de claritate a probelor pe care trebuie să se bazeze o hotărâre asupra fondului. În prezenta cauză, probele administrate în cursul urmăririi penale, aşa cum au fost indicate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal, conturează această suspiciune rezonabilă că inculpatul nu este străin de faptele arătate în propunerea de arestare preventivă.

Susţinerile privind existenţa dubiilor cu privire la situaţia de fapt, la încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale, la lipsa ordonanţei procurorului de respingere a cererilor în probaţiune, la neefectuarea expertizei medico-legale şi nevizionarea înregistrărilor în cursul urmăririi penale, la situaţia familiară şi la starea de sănătate a inculpatului, precum şi la modalitatea procurării medicamentelor prin intermediul membrilor familiei, ori că acesta este dispus să muncească odată lăsat în libertate, lipsa antecedentelor penale, faptul că ar fi săvârşit infracţiunea datorită atitudinii agresive a persoanei vătămate şi starea conflictuală cauzată de apartenența politică, reprezintă împrejurări care urmează a fi apreciate şi pot fi susţinute în apărare în continuarea procesului penal, ele nefiind de natură, la acest moment procesual, să ducă la înlăturarea materialului probator administrat până în prezent, probe din care, în sensul art. 223 alin. 1 C. pr. pen, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Chiar dacă inculpatul susţine că odată lăsat sub control judiciar pe cauţiune nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, invocând tabelele cu semnăturile mai multor cetăţeni din comună, precum şi lipsa antecedentelor penale şi motivele săvârşirii faptelor pentru care i-au fost aplicare sancţiuni cu caracter administrativ (pretinsele neînţelegeri cu fosta soţie), judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că la acest moment procesual, când cauza se află încă la începutul cercetărilor, dată fiind natura infracţiunilor, gravitatea acestora, împrejurările concrete în care se presupune că a acţionat inculpatul, o măsură preventivă mai blândă, cum este cea a controlului judiciar pe cauţiune nu ar fi suficientă pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Din probele administrate până în prezent, constatăm că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 242 alin. 2 C. pr. pen privind înlocuirea măsurii arestării preventive, în sensul că, în urma evaluării concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.

Deşi s-a invocat în susţinerea contestaţiei şi trecerea unei perioade de timp de la data arestării inculpatului, apreciem că detenţia preventivă nu este peste acea durată rezonabilă recomandată de CEDO care arată că durata rezonabilă a unei măsuri trebuie estimată în lumina circumstanţelor cauzei şi respectând şi criteriile privind complexitatea acesteia, precum şi al autorităţilor relevante.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. art. 203 alin. 5, art. 204 alin. 4, 6-9 C. pr. pen şi art. 242 alin. 2, 10 rap. art. 216 şi urm. C. pr. pen, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul V. R.  împotriva încheierii penale pronunţate la data de 20.09.2016 de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş.

În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen, a fost menținută hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, a obligat inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestaţiei, în cuantum de 100 lei.

Domenii speta

Spete similare