Plangere contraventionala, contraventii prevazute de oug nr. 28/1999, anulare sanctiune complementara constand in confiscarea unei sume ce reprezinta contravaloarea materialului lemnos lipsa In gestiune.

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.06.2016, petenta SC R S SRL a solicitat, In contradictoriu cu intimata D R A F, anularea procesului-verbal seria DGAF nr. 0084567 din data de 25.05.2016, prin care i-a fost aplicata amenda in cuantum de 27500 lei, In temeiul art. 11 alin. (1) lit. 3 pct. 4 din OUG nr. 28/1999 rep. si avertisment In temeiul art. 5-7 din OG nr. 2/2001, fiind dispusa si confiscarea sumei de 5120 lei, reprezentand contravaloarea celor 16 mc cu privire la care s-a sustinut ca sunt lipsa In gestiune.

In motivare, petenta a aratat ca procesul verbal contestat este nelegal si netemeinic pentru urmatoarele considerente:

A mentionat ca la data de 25.05.2016 s-a prezentat la sediul petentei o comisie formata din 4 inspectori din cadrul intimatei, care a efectuat un control, iar In urma acestuia s-a constatat ca petenta nu ar fi emis bonuri fiscale pentru suma de 5120 lei, rezultata din valorificarea unei cantitati de 16 mc lemn de foc din fag. Petenta a precizat ca potrivit art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, constituie contraventie neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate,..., care determina existenta unei sume nejustificate, iar potrivit art. 10 lit. gg din acelasi act normativ, constituie contraventie si detinerea la unitatea de vanzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele Inscrise In documentele emise cu aparatele de marcat electronice fiscale, In registru special si/sau chitante.

Petenta a precizat ca din interpretarea dispozitiilor indicate, constituie contraventie numai acele fapte pentru care nu se emite bon pentru bunurile livrate sau se emite bon de o valoare mai mica, iar prin aceasta activitate rezulta o suma nejustificata, atunci cand sumele existente la agentul economic sunt mai mari decat cele inregistrate In casa de marcat, iar In cauza, desi organul constatator a  retinut existenta unui minus In gestiune de 16 mc lemne, nu a fost gasita presupusa suma obtinuta din vanzarea acestei cantitati de lemn.

A mai aratat ca suma nu a fost gasita intrucat nu a comercializat material lemnos si a sustinut petenta ca dispozitiile In baza careia a fost sanctionata nu au fost incalcate intrucat nu au fost descoperite sume mai mari decat cele inregistrate In casa de marcat.

Petenta a sustinut ca modalitatea de determinare a lipsei In gestiune a fost defectuoasa, Intrucat agentul constatator trebuia sa fie insotit de o persoana specializata, materialul lemnos era descarcat din masina, bustenii fiind aruncati unii peste altii cu spatii mari intre acestia, iar agentul constatator a masurat latimea, lungimea si inaltimea medie a gramezii formate si astfel a determinat presupusa lipsa In gestiune, desi trebuia sa masoare fiecare bustean In parte.

A mai aratat ca in activitatea de comercializare a lemnului pentru foc pot aparea diferente Intre stocul faptic si cel din contabilitate intrucat petenta achizitioneaza lemn brut si il cubeaza cum este asezat in masina, iar apoi ii taie in bucati mai mici, facand astfel mai facila masurarea, astfel incat pot rezulta diferente, dar nu atat de mari precum cele retinute In cauza.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 31-34 din OG nr. 2/2001, OMFP nr. 2861/2009, Legea nr. 82/1991 R, OUG 28/1999.

In dovedirea celor sustinute, petentul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

A fost anexate cererii, In copie certificata pentru conformitate cu originalul: procesul verbal seria DGAF nr. 0084567 din data de 25.05.2016 (f. 12-14), certificat de Inregistrare (f. 8, 9), Incheierea nr. 2454 din 30.10.2016 (f. 10,11), extrase de pe internet (19-20).

Plangerea a fost  legal timbrata cu suma de 20 lei, conform art.19 din OUG nr.80/2013, astfel cum rezulta din chitanta de la fila 6.

La data de 26.07.2016, prin serviciul Registratura, intimata a depus intampinare (filele 26-29), prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale ca neIntemeiata si mentinerea procesului-verbal si a sanctiunii aplicate.

Intimata a sustinut ca procesul-verbal a fost legal intocmit, acesta intrunind conditiile de forma prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al  contraventiilor, respectiv dispozitiile art. 17 ale actului normativ, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.

Intimata a aratat ca la data de 25.05.2016, In urma unui control inopinat efectuat la sediul petentei, In urma analizei raportului nefiscal emis la acea data de aparatul de marcat electronic fiscal, marca Activa Star (AMEF), avand seria fiscala OT0291008712, cu sumele de bani Incasate si pentru care au fost emise bonuri fiscale In perioada 05.03.2016-25.05.2016, societatea nu a utilizat deloc AMEF cu care este dotat la punctul de vanzare, raportul emis de operatorul AMF avand inscris un numar de zero bonuri emise, implicit zero lei fiscalizati.

Intimata a mentionat ca In urma stabilirii stocului faptic s-a stabilit o diferenta in minus In gestiune de 5120 lei, echivalentul a 16 mc lemn de foc fac, iar societatea petenta a efectuat livrari catre persoane fizice In perioada anterioara controlului, emitand un numar de 6 avize de insotire a marfii la data de 24.05.2016, anterior efectuarii controlului, savarsind astfel fapta pentru care a fost sanctionata.

A mai aratat intimata ca stocul faptic la momentul controlului a fost intocmit de administratorul societatii, domnul S R si este semnat exclusiv de acesta, inspectorii antifrauda efectuand numai analiza comparativa a stocului faptic cu evidenta scriptica. La momentul constatarii diferentei In gestiune, reprezentantii intimatei au solicitat explicatii administratorului petentei si acesta a precizat ca nu detine niciun document pentru justificarea lipsei, iar desi initial acesta a negat efectuarea unei vanzari In cursul lunii mai, dupa descoperirea celor 6 avize de Insotire a marfii, acesta a aratat, In cuprinsul notei explicative, ca masa lemnoasa a fost vanduta catre persoane fizice fara a fi Incasata contravaloarea.

Cu privire la sanctiunile aplicate, intimata a precizat ca sanctiunea complementara a confiscarii a fost aplicata In baza legii, fiind obligatorie aplicarea acesteia conform art. 11 lit. a), i) din OUG 28/1999, iar pentru contraventia prevazuta la alin. 10 lit. c) din acest act normativ nu se poate aplica sanctiunea avertismentului, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 12 alin. (5) din OUG 28/1999, sanctiunile fiind corect individualizate prin raportare la gravitatea faptelor. 

In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205-208 C. proc. civ.

In dovedire, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri. In cadrul probei cu inscrisuri, intimata a depus la dosarul cauzei, In copie certificata pentru conformitate cu originalul, urmatoarele: procesul verbal seria DGAF nr. 0084567 din data de 25.05.2016 (f. 30-31), procesul verbal nr. 1998/25.05.2016 (f. 32-35), nota explicativa (f. 36-40), situatia depozitului de busteni In luna aprilie 2016 (f.41), situatia stocului faptic la data de 25.05.2016 (f. 42), situatia stocului scriptic la data de 25.05.2016 (f. 43), extrase AMEF (f. 44,45), avize de Insotire a marfii (f. 46-51).

Sub aspect probatoriu, la termenul din data de 03.10.2016, instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La termenul din data de 05.12.2016 a fost incuviintata proba testimoniala constand In audierea inspectorilor antifrauda Ceausescu Bogdan si Negrea Gheorghe Alin pentru petenta, iar la termenul din data de 23.03.2017, instanta a revenit asupra probei testimoniale Incuviintate.

Analizand intreg materialul probatori administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de contraventie seria DGAF nr. 0084567 din data de 25.05.2016, Intocmit de agenti constatatori din cadrul intimatei (f.12), petenta SC R S SRL a fost sanctionata contraventional cu amenda In cuantum de 27500 lei pentru fapta prevazuta de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 si sanctionata de art. 11 alin. (1) lit. e) pct. 6 din OUG nr. 28/1999 si cu avertisment pentru fapta prevazuta de art. 10 lit. gg) din OUG nr. 28/1999 si sanctionata conform art. 5-7 din OG 2/2001, si i-a fost aplicata sanctiunea complementara constand In confiscarea sumei de 5120 lei In baza dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. a) pct. i) din OUG nr. 28/1999.

In fapt, s-a retinut ca in urma controlului inopinat desfasurat la data de 25.05.2016 In Corabia, jud. Olt, unde petenta SC R S SRL are sediul social s-au constatat urmatoarele:

1. S-au incalcat prevederile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 28/1999 In sensul ca societatea verificata nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 5120 lei rezultata din vanzarea de lemn foc fac In cantitate de 16 mc la pretul de 320 lei/mc, constatata lipsa In gestiune ca urmare a compararii stocului scriptic cu stocul faptic.

2. S-au incalcat prevederile art. 10 lit. gg din OUG nr. 28/1999, in sensul ca suma de 5120 lei nu a putut fi justificata cu Inscrisuri emise de AMEF, chitante sau registru special.

In drept, potrivit art. 1 alin. (1) din  OUG nr. 28/1999 operatorii economici care Incaseaza, integral sau partial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amanuntul, precum si a prestarilor de servicii efectuate direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale si potrivit art. 1 alin. (2) din OUG nr. 28/1999, operatorii economici prevazuti la alin. (1), denumiti In continuare utilizatori, au obligatia sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le inmaneze clientilor. La solicitarea clientilor, utilizatorii vor elibera acestora si factura.

In ceea ce priveste prima fapta retinuta In sarcina petentei, conform art. 10 lit. c) din OUG 28/1999, constituie contraventie daca, potrivit legii penale, nu este considerata infractiune, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara pretului de vanzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determina existenta unei sume nejustificate. In sensul acestei prevederi, prin suma nejustificata se Intelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferenta pana la pretul de vanzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului In cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioara ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fara respectarea prevederilor art. 1 alin. (8).

Conform dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. VI din OUG 28/1999, contraventiile prevazute la art. 10 lit. c) se sanctioneaza cu amenda In cuantum de 27.500 lei, In situatia In care suma nejustificata rezultata din savarsirea contraventiei este mai mare de 1.000 lei si mai mare de 3% din valoarea totala a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, Inregistrata de aparatul de marcat electronic fiscal si/sau In registrul special la data si ora efectuarii controlului ori la sfarsitul zilei, daca fapta a fost savarsita anterior datei controlului, iar potrivit art. 12 pct. 5 din OUG 28/1999, prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, avertismentul ca sanctiune contraventionala principala nu se aplica In cazul contraventiilor prevazute la art. 10 lit. c), d), e) si dd), cu exceptia situatiei prevazute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).

Cu privire la cea de-a doua fapta retinuta In sarcina petentei, instanta retine ca potrivit art. 10 lit. gg din OUG 28/1999, constituie contraventie daca, potrivit legii penale, nu este considerata infractiune, detinerea la unitatea de vanzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele Inscrise In documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, In registrul special si/sau In chitante si se sanctioneaza, conform art. 11 alin. (1) lit. a) cu amenda In cuantum de 3000 lei, precum si cu confiscarea sumelor care nu pot fi justificate.

De asemenea, instanta retine ca potrivit art. 7 alin. (3) din OG 2/2001, avertismentul se poate aplica si In cazul In care actul normativ se stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Fiind Investita, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, instanta constata urmatoarele:

Potrivit art. 17 din O.G. nr.2/2001, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute numai mentiunile cu privire la numele, prenumele si calitatea agentului constatator care l-a Incheiat, numele, prenumele si domiciliul contravenientului persoana fizica, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura olografa a agentului constatator. Celelalte elemente prevazute de art.16 din O.G. nr.2/2001 sunt obligatorii, lipsa lor fiind sanctionata cu nulitatea relativa, pentru interventia careia petentul trebuie sa dovedeasca vatamarea produsa prin nementionarea elementului In procesul verbal de contraventie si imposibilitatea de Inlaturare a vatamarii In alt mod decat prin anularea procesului verbal.

Analizand procesul verbal contestat sub aspectul legalitatii cu privire la prima fapta, instanta considera ca acesta a fost Intocmit cu respectarea cerintelor de legalitate prevazute de art. 16 si art. 17 din OG 2/2001.

In ceea ce priveste cea de-a doua fapta retinuta In sarcina petentei, respectiv aceea de a detine la unitatea de vanzare a bunurilor a sumei de 5120 lei, care nu poate fi justificata prin datele Inscrise In documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, registre sau chitante, instanta apreciaza ca procesul verbal contestat este nelegal pentru urmatoarele considerente:

Analizand mentiunile procesului-verbal, instanta constata ca In ceea ce priveste fapta reglementata de art. 10 lit. gg din OUG 28/1999, nu este Indeplinita conditia tipicitatii, respectiv a concordantei care trebuie sa existe Intre starea de fapt retinuta In sarcina petentei si textul de lege care descrie in abstracto acea fapta.

Petenta a fost sanctionata contraventional deoarece s-a retinut In sarcina sa ca a a Incalcat prevederile art. 10 lit. gg din OUG nr. 28/1999, In sensul ca suma de 5120 lei nu a putut fi justificata cu Inscrisuri emise de AMEF, chitante sau registru special, iar din procesul verbal nr. 1998/25.05.2016, In cuprinsul caruia au fost descrise In detaliu faptele s-a consemnat ca la sediul petentei nu au fost identificate sume de bani. Practic, agentii constatatori au aplicat sanctiunea avand In vedere o suma de bani care nu a fost gasita la sediul petentei, ci despre care s-a presupus ca ar fi trebuit sa fie obtinuta In urma vanzarii cantitatii de lemn de foc lipsa In gestiune, In timp ce legiuitorul, prin dispozitiile art. 10 lit. gg din OUG 28/1999 a urmarit sa sanctioneze detinerea efectiva unor sume de bani care nu pot fi justificate prin datele Inscrise In documentele emise cu aparate de marcat.

Din analiza comparativa a descierii faptei retinute In sarcina petentului prin procesul verbal contestat si a normei de incriminare indicata de agentul constatator, instanta apreciaza ca pentru a avea calitatea de subiect activ al contraventiei prevazute de art. 10 lit. gg si sanctionate de art. 11 alin. (1)  lit. a) din OUG 28/1999, este necesara detinerea unei sume de bani, nefiind incriminata si, pe cale de consecinta, sanctionata prin acest text obtinerea unor sume de bani In urma vanzarii unor bunuri fara emiterea de bonuri fiscale, aceasta fapta fiind incriminata distinct de dispozitiile art. 10 lit. C din OUG 28/1999.

Sustinerile intimatei, In sensul ca agentul constatator a Incheiat procesul-verbal In mod legal  cu privire la cea de-a doua fapta,  sunt combatute de chiar mentiunile actului constatator, din care rezulta ca nu este indeplinita conditia tipicitatii faptei contraventionale, ceea ce viciaza procesul-verbal analizat.

 Avand In vedere nelegalitatea procesului verbal In ceea ce priveste contraventia prevazuta si sanctionata de art. 10 lit. gg din OUG 28/1999, instanta apreciaza ca si sanctiunea complementara constand In confiscarea sumei de 5120 lei este nelegala, aceasta putandu-se aplica numai In contextul In care situatia premisa a savarsirii contraventiei prevazute de art. 10 lit. gg este Indeplinita.

Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca analiza temeiniciei procesului verbal contestat se impune a fi efectuata numai In ceea ce vizeaza prima fapta retinuta In sarcina petentei, procesul verbal urmand a fi anulat partial cu privire la cea de-a doua fapta, pe motiv de nelegalitate.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, instanta retine ca acesta face dovada deplina a situatiei de fapt pana la proba contrara, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum si din perspectiva Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constitutia Romaniei, textul Conventiei si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt Incorporate In dreptul intern, avand In acelasi timp o forta juridica superioara legilor In materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizand criteriile stabilite pe cale jurisprudentiala de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs Romania), instanta  constata ca domeniul contraventional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrand In sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, In latura sa penala.

Instanta, retinand aplicabilitatea In speta a dispozitiilor art.6 paragraf 1 CEDO, In mod evident va fi tinuta si de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiasi articol, care instituie garantii procedurale specifice In domeniul penal. Printre aceste garantii se numara si cea referitoare la obligativitatea respectarii prezumtiei de nevinovatie, prezumtie care priveste atat atitudinea organelor judiciare fata de savarsirea faptei, cat si sarcina probei.

In legatura cu acest aspect, CEDO a aratat In jurisprudenta sa (cauza Anghel c. Romaniei, pct. 60, cauza Nicoleta Gheorghe c. Romaniei) ca dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, iar prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza In toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului (de altfel, In cauza Haiducu si altii c. Romaniei, Curtea a precizat ca prevederile art. 6 par. 2 din Conventie nu se opun aplicarii unui mecanism care ar instaura o prezumtie relativa de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumtie fara de care ar fi practic imposibil sa sanctionezi Incalcarile legislatiei, care intra In competenta politiei), In masura In care statul respecta limite rezonabile, avand In vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare.

Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, Intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea Isi desfasoara activitatea cu Incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza Anghel Impotriva Romaniei).

Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate In procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se Incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza Ioan Pop c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate Intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta In actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.

A conferi forta probanta unui Inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legala a vinovatiei, In sesnsul art. 6 din CEDO, realizandu-se astfel si un echilibru Intre interesul general, al statului, In reglementarea masurilor privind constatarea contraventiilor, si interesul particular al persoanei sanctionate.

Instanta retine ca In cauza de fata, petenta nu a facut dovada existentei unei situatii de fapt diferita de cea retinuta prin procesul verbal de contraventie contestat. Astfel, din analiza coroborata Inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal contestat, procesul nr. 1998 din data de 25.05.2016 (f.32-35), nota explicativa (f. 36-40), tabelul Intocmit de administratorul societatii, Radu Subasu, In cuprinsul caruia a fost consemnat chiar de catre acesta stocul faptic de lemn foc fac si lemn foc salcam la data de 25.05.2016 (f. 42), situatia stocului scriptic la aceeasi data (f. 43), rapoartele fiscale din data de 01.05.2016 pana la data de 25.05.2016 si din data de 05.05.2016 pana la data de 25.05.2016 din care rezulta ca In perioadele mentionate nu au fost emise bonuri fiscale si a celor 6 avize de Insotire a marfii din data de 24.05.2016 (f. 46-51) reiese dincolo de orice Indoiala rezonabila faptul ca societatea petenta a vandut o cantitate de lemn fara a emite bonuri fiscale pentru aceasta.

Cu privire la modalitatea In care s-a realizat masurarea masei lemnoase, instanta constata ca diferenta In gestiune a rezultat ca urmare a compararii stocului faptic cu cel scriptic, ambele fiind realizate de administratorul societatii, iar nu ca urmare a masuratorilor efectuate de agentii din cardul intimatei.

De asemenea, instanta apreciaza ca nu este necesara gasirea sumei de bani obtinuta ca urmare a vanzarilor efectuate fara emiterea de bonuri fiscale, detinerea unor astfel de sume fiind incriminata distinct, ci este suficienta nerespectarea dispozitiilor art. art. 1 alin. (1) din  OUG nr. 28/1999, respectiv neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate.

Instanta nu poate retine sustinerile petentei conform carora cantitatile de lemn Inscrise In avizele de Insotire au fost predate, urmand ca pretul sa fie Incasat la o data ulterioara, Intrucat nu a facut dovada Inscrierii in contabilitate a acestor operatiuni, In conditiile In care, conform art. 249 C. proc. civ., sarcina probei cu privire la orice afirmatie revine celui care o face. In plus, conform art. 1555 C.civ., regula In executarea obligatiilor, inclusiv a celor care deriva dintr-un contract de vanzare indiferent de natura bunurilor Instrainate, este cea a simultaneitatii executarii acestora, cu exceptia situatiilor In care din conventia partilor sau din Imprejurari ar rezulta contrariul, atat o eventuala conventie cat si astfel de Imprejurari trebuind sa fie dovedite de catre petenta.

Intrucat In cauza s-a pastrat proportionalitatea Intre prezumtia de nevinovatie si prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal, prin acordarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile prin propunerea de probe, solutia valorificarii procesului verbal este, fata de probele petentei care nu au reusit sa contureze o alta situatie de fapt decat cea retinuta de intimata, compatibila cu jurisprudenta Curtii In materie contraventionala, potrivit careia In situatia In care agentul constatator a constatat direct si nemijlocit savarsirea faptei sanctionate prin procesul-verbal, prezumtia de veridicitate a celor cuprinse In procesul-verbal nu este una nerezonabila (cauza Blum c. Austriei, 5, 26 - 29).

In ceea ce priveste sanctiunea aplicata pentru aceasta fapta, instanta constata ca legiuitorul a prevazut numai posibilitatea aplicarii unei amenzi In cuantum fix, respectiv acela de 27500 lei, excluzand In mod expres sanctiunea alternativa a avertismentului.

Avand In vedere toate aceste considerente, instanta constata ca, In ceea ce priveste prima fapta retinuta In sarcina petentei, procesul-verbal de contraventie contestat a fost legal si temeinic Intocmit.

Tip document: sentinta civila

Nr. document: 405

Data document: 28.06.2017

Domeniu asociat:  Contraventii. Inchisoare contraventionala

Titlu jurisprudenta: Plangere contraventionala, contraventii prevazute de OG nr. 15/2002., proportionalitate sanctiune, Inlocuire amenda contraventionala cu sanctiunea avertismentului.

Prin cererea Inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 11.01.2017, sub nr. 169/311/2017, petentul N G In contradictoriu cu intimata C.N.A.I.R. SA, a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contraventiei seria R16 nr. 0662818/06.12.2016 si exonerarea de plata amenzii, iar In subsidiar – Inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu cea a avertismentului.

In motivarea cererii, petentul a aratat ca prin procesul-verbal sus mentionat a fost sanctionat cu amenda contraventionala In cuantum de 250 lei, deoarece In data de 11.07.2016, ora 08.05, ar fi condus auto categoria A cu nr. de Inmatriculare XXX care Ii apartine,  pe raza localitatii Pielesti, jud. Dolj, pe DN 65, km 15 + 550 m, fara a detine rovinieta valabila. Considera ca nu se face vinovat de contraventia retinuta, pentru ca autovehiculul respectiv este utilizat de nepoata sa .

In drept, invoca dispoz. OG 2/2001, OG 15/2002. A atasat procesul verbal de contraventie contestat si In copii  conforme cu originalul act de identitate si alte Inscrisuri considerate utile cauzei

Plangerea a fost legal timbrata.

Intimatul a depus Intampinare la data de 09.02.2017, solicitand respingerea plangerii si mentinerea procesului-verbal de contraventie ca fiind legal si temeinic.

A atasat In copii conforme cu originalul proba foto, autorizatie de control a agentului constatator.

La data de 21.02.2017, petentul a depus raspuns la Intampinare.

La termenul din 04.04.2017, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Slatina, si prin sentinta civila nr. 3313/04.07.2017 s-a admis excetpia si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Corabia, cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 169/311/2017 din 11.05.2017.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin  procesul-verbal de contraventie seria R16 nr. 0662818/06.12.2016 Incheiat de reprezentantii intimatei C.N.A.I.R. SA, petentul N G a fost sanctionat pentru nerespectarea dispozitiilor  art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.

S-a constatat ca la data de 11.07.2016, petentul a condus autovehiculul categoria A cu nr. de Inmatriculare XXX, pe DN 65, Km 15+550m, pe raza localitatii Pielesti, Jud. Valcea, fara a detine rovinieta valabila.

Analizand legalitatea si temeinicia procesului – verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, prin prisma dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanta retine ca actul de constatare si sanctionare s-a Incheiat cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal In litigiu, instanta retine ca, din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, desi nepenala la nivelul legislatiei interne, materia contraventionala este subsumata, In mod necesar, notiunii de acuzatie In materie penala In sens conventional, asa cum a aratat Curtea de la Strasbourg In mai multe decizii de speta, avand In vedere caracterul profund sanctionator, mult mai pregnant decat cel reparator, al acestei proceduri.

Din acest punct de vedere se impune, similar domeniului penal, respectarea tuturor garantiilor ce trebuie oferite prin prisma art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, petentului, o interpretare contrara fiind de natura a expune persoanele sanctionate contraventional unui abuz a carui dovedire ar fi imposibila.

Astfel, prezumtia de nevinovatie trebuie In mod obligatoriu sa-si gaseasca aplicabilitatea, Intrucat actul sanctionator, procesul verbal de contraventie, trebuie Intocmit In prezenta unor probe temeinice de vinovatie a petentului.

Potrivit disp. art. 249 C.P. Civ. “cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca”. In cauza, probatoriul administrat, respectiv Inscrisurile depuse la dosar dovedesc cele sustinute de petent In plangerea formulata.

Totodata art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, prevede ca sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. La aprecierea gradului de pericol social trebuie avut In vedere pericolul social concret pentru ordinea publica, precum si persoana contravenientului.

In speta, instanta constata ca fapta pentru care a fost sanctionat petentul nu are un grad ridicat de pericol social, astfel Incat sanctiunea aplicata este prea aspra in raport cu fapta savarsita de contravenient. la scurt timp dupa savarsirea contraventiei petentul a achizitionat rovinieta CNADNR cu valabilitate pana in data de 18.08.2017.

Avand In vedere cele de mai sus, instanta va admite In parte plangerea si va dispune Inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

Tip document: sentinta civila

Nr. document: 171

Data document: 22.03.2017

Domeniu asociat:  Familie (infractiuni si alte probleme In legatura cu familia)

Titlu jurisprudenta: Divort prin acordul partilor cu minori. Autoritate parinteasca exercitata In comun. Legaturi personale cu minorul.

Prin cererea Inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2094/213/2016 din data de 15.11.2016 reclamanta O A B a chemat in judecata pe paratul O I, solicitand instantei desfacerea casatoriei incheiata intre parti din culpa ambilor soti, cu mentiunea ca in situatia in care paratul va fi de acord va solicita desfacerea casatoriei prin acordul sotilor; pastrarea de catre reclamanta a numelui avut in timpul casatoriei; stabilirea locuintei minorului O T O la mama, cu stabilirea unei pensii de intretinere pentru copilul minor; exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti. A mai mentionat reclamanta ca in situatia in care minorul va opta sa locuiasca cu tatal sau a solicitat sa se ia act ca va respecta aceasta dorinta a minorului si se obliga sa contribuie la intretinerea sa.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca partile s-au casatorit la data de 14.05.1994 si din casatoria partilor a rezultat minorul O T O. A mai mentionat ca de aprox. 2 luni, desi locuiesc in acelasi apartament, partile sunt despartite in fapt. Aceasta situatie a aparut intre parti ca urmare a felului diferit in care au inteles sa abordeze anumite probleme de interes comun.

In ce priveste minorul, se arata de catre reclamanta ca acesta a fost ingrijit si educat in aceeasi masura de ambii parinti, in functie de timpul pe care fiecare i l-a putut acorda.

Ca urmare a acestei situatii, reclamanta considera ca relatiile de familie sunt iremediabil si definitiv vatamate si casatoria nu mai poate continua.

In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 373 lit. b, art. 379, art. 383, art. 397, art. 400 Cod civil,  art. 607-619 Cod procedura civila.

In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: certificat de casatorie, certificat nastere minor, actul sau de identitate.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei.

La data de 28.11.2017 paratul a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din vina reclamantei; autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata in comun de ambii parinti, sa se stabileasca locuinta minorului O T O, nascut la data de 01.09.2006 la tata, sa se stabileasca contributia tatalui la cheltuielile de crestere, educatie si invatatura a minorului in natura, iar mama sa fie obligata sa contribuie la aceste cheltuieli prin plata unei pensii de intretinere, reclamanta sa revina la numele purtat anterior casatoriei, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii reconventionale s-a aratat de catre parat ca in cursul lunii oct. 2016 a aflat ca reclamanta are o relatie extraconjugala, aspect pe care reclamanta l-a negat initial insa ulterior a recunoscut iar in data de 20.11.2016 reclamanta i-a comunicat ca s-a hotarat sa se separe in fapt, si de atunci s-a mutat in domiciliul fratelui sau. Paratul a apreciat ca nu i se poate imputa nici un motiv care sa justifice destramarea relatiilor de casatorie, si actuala stare de fapt se datoreaza exclusiv reclamantei.

In ce il priveste pe minor, de la separarea in fapt acesta a ramas in grija paratului si considera ca stabilirea locuintei la tata i-ar ocroti pe deplin interesele superioare.

In drept au fost invocate disp. art. 373 lit. b raportat la art. 379 cod civil, art. 396 cod civil, art. 402 cod civil raportat la art. 530 cod civil, art. 383 cod civil, art. 915 si urm. cod pr. civila si art. 451 si urm. cod pr. civila, si a fost atasata copie de pe actul de identitate al paratului.

La data de 21.12.2016 reclamanta a depus la dosar intampinare la cererea reconventionala, sustinand ca motivele care au determinat separarea in fapt sunt altele decat cele invocate de parat. A mentionat reclamanta ca sustinerile paratului sunt contrazise de modul cum s-a comportat fata de ea, deseori fiind insultata si amenintata in fata angajatelor din magazinul unde lucreaza si chiar in fata copilului minor. Dupa separarea in fapt paratul i-a interzis minorului sa mai vorbeasca cu reclamanta si singurele ocazii in care poate sa-l vada pe minor sunt in prezenta paratului.

Pentru aspectele expuse reclamanta a solicitat respingerea cererii reconventionale ca nefondata.

La solicitarea instantei s-a depus la dosar referatul de ancheta psiho-sociala efectuat la domiciliul paratului, si la data de 22.03.2017, in temeiul art. 396 rap. la art. 264 cod civil, s-a audiat minorul O T O in Camera de Consiliu, procesul verbal fiind atasat la dosarul cauzei.

La termenul de judecata din data de 22.03.2017 reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare prin care a solicitat stabilirea unui program de vizitare minor.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca :

In fapt, reclamanta s-a casatorit cu paratul la data de 14.05.1994, casatoria fiind Inregistrata la Primaria comunei Vadastra sub nr. 94/1994, iar din casatoria partilor a rezultat minorul O T O, nascut la data de 01.09.2006. Ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in Corabia, judetul Olt.

Cu privire la capatul de la desfacerea casatoriei si numele pe care-l vor purta sotii dupa divort.

La termenul din data de 22.03.2017 partile s-au prezentat personal In fata instantei si au aratat ca solicita divortul prin acord,  precum si faptul ca au cazut de acord asupra capatului accesoriu al cererii de divort.

In art. 373 C. civ. „Divortul poate avea loc: a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot […]”.

 Potrivit art. 374 alin. 1 C civ., divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat de catre instanta judecatoreasca indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.

De asemenea, art. 926 C.pr.civ. prevede ca „hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita aceasta”.

Instanta avand In vedere considerentele expuse, In temeiul disp. art. 926 C.pr. civ. si art. 930 C.pr.civ., urmeaza sa admita cererea de chemare In judecata asa cum a fost precizata, si sa admita cererea reconvetnioonala formulata de parat asa cum a fost precizata, si raportat la manifestarea expresa de vointa a partilor exprimata In fata instantei, In baza art. 930 C.pr.civ.,  va dispune desfacerea casatoriei Incheiata la data de 14.05.1994, casatoria acestora fiind Inregistrata la Primaria Comunei Vadastra sub nr. 94/1994, prin acordul partilor.

In ceea ce priveste numele, partile si-au exprimat acordul ca reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de „Mircea ”.

Astfel, instanta,  rap. la dispozitiile art.383 C.civ. si art. 930 alin.1 teza a-II-a C.pr.civ, va lua act de acordul partilor privind numele, urmand sa Incuviinteze ca reclamanta OAB sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de „M”.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti instanta retine ca potrivit articolului  397 din NCC „Dupa divort, autoritatea parinteasca revine In comun ambilor parinti, afara de cazul In care instanta decide altfel”

Potrivit art. 5. litera (2) din legea 71/2011 „Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii In vigoare a acestuia derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de Intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea In vigoare a Codului civil”.

Articolul 397 N.C.C este foarte important deoarece instaureaza In dreptul roman prezumtia de autoritate parinteasca comuna care elimina vechea prezumtie utilizata pana nu de mult, prezumtia de Incredintare catre mama.

Potrivit dispozitiilor mai sus-mentionate ambii parinti au aceleasi drepturi si Indatoriri cu privire la cresterea si educarea copiilor. Aceasta se Intampla indiferent de situatia lor matrimoniala.

Instanta retine ca autoritatea parinteasca nu trebuie sa fie afectata de desfacerea sau anularea casatoriei sau a altei forme de relatie si nici de separarea de iure sau de facto a parintilor.

Din probele administrate rezulta ca interesul superior al minorului reclama ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre ambii parinti avand In vedere ca nici unul dintre parinti nu se afla In vreo situatie care sa-l Impiedice sa ia decizii cu privire la cresterea copilului.

In consecinta, pentru motivele mai sus aratate instanta urmeaza sa admita cererea reclamantei privind exercitarea autoritatii parintesti, In sensul ca aceasta urmeaza sa fie exercitata In comun de ambii parinti.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind stabilirea domiciliul minorului Oanta Teodor Octavian, instanta retine ca:

Potrivit articolul 496 din NCC „ Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc Impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. In caz de neIntelegere Intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand In considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a Implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile. Locuinta copilului, stabilita potrivit acestui articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decat In cazurile prevazute expres de lege”.

Potrivit articolul 400 din NCC ”In lipsa Intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste In mod statornic.

(alin.2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta Ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior”.

(alin.3) In mod exceptional si numai daca este in interesul superior al copilului , instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa.

In ceea ce priveste criteriile avute in vedere la stabilirea domiciliului copilului, instanta retine ca acestea sunt altele decat cele avute in vedere la stabilirea exercitiului autoritatii parintesti.

Spre deosebire de exercitiul comun al autoritatii parintesti care presupune consultarea ambilor parinti in vederea luarii impreuna a deciziilor importante care privesc cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copilului, stabilirea locuintei acestuia nu inseamna doar asigurarea unui spatiu de locuit pentru copil si chiar ingrijirea si educarea permanenta de care are nevoie acesta. Persoana la care locuieste copilul este asadar  cea care ia deciziile ce privesc actele obisnuite,  cu caracter curent privind  supravegherea, cresterea, educatia, sanatatea si ingrijirea minorului.

In cazul de fata, observand pozitia procesuala a partilor si declaratia minorului audiat in Camera de Consiliu, instanta apreciaza ca este in interesul superior al minorului ca locuinta acestuia sa fie stabilita la tatal parat.

Cu privire la capatul de cerere privind obligatia de Intretinere

Potrivit art 499 alin.1 din NCC” Tatal si mama sunt obligati, In solidar, sa dea Intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, Invatatura si pregatirea sa profesionala.

(alin.2) Daca minorul are un venit propriu care nu este Indestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.

(alin.3) Parintii sunt obligati sa Il Intretina pe copilul devenit major, daca se afla In continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.

In caz de neIntelegere, Intinderea obligatiei de Intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala”.

Daca obligatia de Intretinere nu se executa de bunavoie, In natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de Intretinere, stabilita In bani.

Potrivit articolului 529 alin.1 N.C.C „ Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.

(alin.2) Cand Intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii.

(alin.3) Cuantumul Intretinerii datorate copiilor, Impreuna cu Intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat”.

La stabilirea cuantumului pensiei de Intretinere trebuie ca instanta sa aiba In vedere si posibilitatile celui obligat la plata, numarul persoanelor aflate In Intretinerea acestuia, precum si nevoile celui care se afla In Intretinere.

Avand in vedere precizarea reclamantei instanta urmeaza ca in temeiul art. 499  si art. 533 NCC sa oblige reclamanta la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 600 lei  lunar, incepand cu data introducerii actiunii, 15.11.2016 si pana la majoratul minorului.

Cu privire la cererea reclamantei privind stabilirea unui program de vizita al minorului, instanta,  retine ca In cauza sunt incidente dispozitiile art. 14 si 15  din legea 272/2004 conform carora copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.

Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot Impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie decat In cazurile In care instanta decide In acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

In caz de neIntelegere Intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program In functie de varsta copilului, de nevoile de Ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante In In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:

a) Intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste In mod obisnuit;

d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

g) Intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament Intr-un loc neutru In raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului In care relatiile personale sunt Intretinute, In functie de interesul superior al copilului.

Prin derogare de la regula conform careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi cu minorul este recunoscut In considerarea interesului exclusiv al copilului.

Notiunea de interes al copilului are un caracter complex, interesul fiind legat de varsta acestuia, de ocupatia si de comportamentul parintilor, de atasamentul copiilor fata de parinti, de interesul pe care acestia l-au manifestat fata de minor  si  de legaturile afective specifice varstei stabilite intre parinte si copil.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul parintelui si al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un drept fundamental al vietii de familie  chiar daca relatia dintre parinti s-a rupt iar orice eventuala masura prin care se Ingradeste acest drept, constituie un amestec In art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Procedurile legate de exercitarea autoritatii parintesti necesita urgenta deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copii si parintele cu care nu locuieste( Ignaccolo- Zenide c. Romaniei, 25 ianuarie 2000)

Astfel, In cauzele de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului trebuie considerat a fi primordial si doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoana sa fie privata de drepturile sale parintesti In interesul superior al copilului.

In aceste conditii avand in vedere probele administrate in cauza din care rezulta ca mama in perioada in care a convietuit cu reclamantul a avut o implicare totala In cresterea si ingrijirea minorului, avand In vedere si varsta minorului, instanta apreciaza ca ca Intre mama si copil s-au stabilit pana in acest moment  legaturi afective  puternice care nu pot fi vatamate de separarea celor doi parinti.

In aceste conditii intrucat minorul trebuie sa se bucure de compania ambilor parinti si trebuie sa stabileasca cu acestia o legatura afectiva, instanta apreciaza ca cererea reclamanteI in sensul de a avea legaturi personale cu minorul si de a-i fi stabilit un program de vizita in acest sens este intemeiata, astfel ca va fi admisa.

Referitor la programul de vizita solicitat de parata reclamanta, instanta apreciaza ca stabilirea unui program de vizita In urmatoarele conditii, respectiv: in week-end de sambata orele 10:00 pana duminica orele 14:00 , in vacanta de primavara si iarna cate o saptamana, in vacanta de vara cate o luna, cand reclamanta urmeaza sa il ia pe minpor in domiciliul sau din Corabia, judetul Olt, si sa Il inapoieze paratului la orele si datele stabilite, iar in anii impari minorul sa poata petrece anivesraea zilei de nastere in domiciliul reclamantei din Corabia, judetul Olt, este in masura sa permita pastrarea legaturii existente intre mama si copil, astfe incat acesta sa nu resimta despartirea celor doi parinti si sa simta dragostea si prezenta  ambilor parinti  In viata sa.

Totodata, la stabilirea programului de vizita instanta a avut In vedere ca minorul trebuie sa se obisnuiasca, Inca de la aceasta varsta, ca parintii sai nu mai traiesc Impreuna si sa accepte aceasta situatie, iar acest lucru poate fi asigurat tocmai prin mentinerea constanta a legaturilor personale cu mama sa, indiferent de divergentele personale care se pot ivi Intre parti.

Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Tip document: sentinta penala

Nr. document: 57

Data document: 27.04.2017

Domeniu asociat:  Infractiuni. Loviri si alte vatamari.

Titlu jurisprudenta: Infractiunea de lovire si alte violente, prevazuta de art. 193 alin. (2) C. pen. – amanarea aplicarii pedepsei. Admiterea In parte a actiunii civile, despagubiri pentru daune materiale.

Prin rechizitoriul nr.1201/P/2015 din 28.09.2016 Intocmit de Parchetul de pe langa Judecatoria Corabia si Inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 2037/213/2016 din data de 08.11.2016, s-a dispus trimiterea In judecata a inculpatei C F L, pentru infractiunea de loviri sau alte violente prevazuta de art. 193 alin.2 C.pen.

In actul de sesizare, a fost retinuta, In esenta, urmatoarea situatie de fapt:

In ziua de 11.07.2015, inculpata C F L a lovit-o pe persoana vatamata D D S, producandu-i astfel leziuni pentru vindecarea carora au fost necesare 6-7 zile de Ingrijiri medicale. Astfel, In ziua respectiva, inculpata s-a deplasat la statia peco din comuna Vadastra Impreuna cu prietenul, loc In care s-a Intalnit cu  persoana vatamata. Cele doua au Inceput o discutie care a degenerat, ajungandu-se la cuvinte insultatoare. In aceste conditii, inculpata a Inceput sa o loveasca pe persoana vatamata cu pumnii, a trantit-o la pamant, fiind nevoie de interventia martorilor pentru a o salva.

Pentru dovedirea situatiei de fapt, In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: - declaratia persoanei vatamate (f. 10-11 d.u.p), declaratiile martorilor CM (f. 13-14 d.u.p), M G (f. 15-16), declaratie suspecta C F L (f. 17-18), declaratie inculpata (f. 19-20), certificat medico-legal nr. 630/A2 din data de 03.07.2015.

Prin Incheierea nr. 72 din 07.12.2016, pronuntata In faza camerei preliminare (filele 10-11 d. cam. Prelim.), In baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizarii instantei, administrarii probelor si efectuarii actelor de urmarire penala, dispunandu-se Inceperea judecatii.

La termenul din data de 23.02.2017 instanta a respins solicitarea inculpatei ca judecarea cauzei sa se realizeze conform procedurii recunoasterii Invinuirii (f. 14 d.i).

La acelasi termen de judecata, Inainte de Inceperea cercetarii judecatoresti, persoana vatamata s-a constituit parte civila In cauza cu suma de 3000 lei reprezentand daune materiale constand In contravaloarea cheltuielilor efectuate cu Ingrijirile medicale, iar In sustinerea actiunii civile a fost administrata proba cu Inscrisuri.

In cursul cercetarii judecatoresti, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: -  declaratiile martorilor C M (f. 26 d.i), M G (f. 22), declaratie inculpata (f. 17), declaratie persoana vatamata (f. 18), Inscrisuri: chitanta seria SJUOT nr. 0079384, chitanta seria SMC nr. 0008839, chitanta seria SMC nr. 0013300.

De asemenea, a fost atasata fisa actualizata de cazier judiciar a inculpatei C F L (fila 9 d.i.).

I. Coroborand probele administrate pe parcursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

La data de 11.07.2015, In timp ce persoana vatamata Dan Diana Stefania se afla pe o strada din localitatea Vadastra, a fost agresata de inculpata C F L, care i-a aplicat persoanei vatamate mai multe lovituri cu pumnii si picioarele si a trantit-o la pamant, continuand sa o loveasca si In acest context.

Din declaratia martorului MG  atat din cursul urmaririi penale (f. 15-16 d.u.p) cat si din cursul cercetarii judecatoresti (f. 22 d.i)  rezulta ca dupa ce persoana vatamata a iesit din statia peco In interiorul careia se afla martorul, inculpata s-a Indreptat catre aceasta, a luat-o de par si a Inceput sa o loveasca. Martorul a mai precizat ca inculpata a sarit cu genunchii pe persoana vatamata si a lovit-o cu pumnii. Aceste aspecte sunt confirmate de cele declarate de martorul CM cu ocazia audierii acestuia In cursul urmaririi penale (f. 13-14 d.u.p) si In cursul judecatii (f. 26 d.i), acesta mentionand ca persoana vatamata a venit la statia peco din comuna Vadastra iar dupa ce a iesit din interiorul statiei, martorul a auzit cum inculpata si persoana vatamata se certau, adresandu-si reciproc cuvinte jignitoare. In momentele urmatoare, acesta a precizat ca a auzit tipete, iar cand a iesit din statie a vazut cum inculpata o tragea de par si o lovea pe persoana vatamata, fiind nevoit sa intervina pentru a le desparti.

Instanta nu poate retine sustinerile inculpatei din cuprinsul declaratiei din data de 23.02.2017 (f. 17 d.u.p) conform carora persoana vatamata a Injurat-o, dupa care inculpata i-a tras o palma, Intrucat nu se coroboreaza cu declaratiile martorilor, din acestea din urma rezultand ca inculpata a aplicat persoanei vatamate lovituri repetate, cu pumnii si cu picioarele, a tras-o de par  si a trantit-o la pamant pe persoana vatamata. De asemenea, In cursul urmaririi penale, cu ocazia audierii acesteia In calitate de suspecta (f. 17 d.u.p), inculpata a declarat ca dupa ce aceasta si persoana vatamata si-au adresat reciproc cuvinte jignitoare la statia peco din comuna Vadastra,  persoana vatamata a plecat spre casa, iar cand inculpata a ajuns-o din urma, deoarece persoana vatamata Ii adresa In continuare cuvinte jignitoare, a coborat din masina In care se afla alaturi de prietenul sau, s-a dus catre persoana vatamata, a Imbrancit-o, aceasta a cazut la pamant, dupa care inculpata a luat-o de par si a lovit-o cu palmele peste fata si corp. Cu ocazia audierii In calitate de inculpata, aceasta a afirmat ca Isi mentine declaratia data anterior (f. 19). Instanta apreciaza ca declaratiile inculpatei din cursul urmaririi penale sunt cele care reflecta realitatea obiectiva, Intrucat cele afirmate In cuprinsul acestora se coroboreaza cu restul probatoriului administrat In cauza, inclusiv cu declaratia persoanei vatamate din cursul urmaririi penale (f.10-11 d.u.p) si din cursul judecatii (f. 18 d.i)

De asemenea, instanta nu poate retine afirmatiile persoanei vatamate conform carora aceasta nu i-a adresat niciun fel de jignire inculpatei  (f. 18 d.i), Intrucat din probatoriul administrat In cauza rezulta ca cele doua si-au adresat reciproc cuvinte jignitoare, Insa persoana vatamata nu a lovit-o deloc pe inculpata, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor: martorul M G a declarat In cursul cercetarii judecatoresti (f. 22) ca persoana vatamata nici nu a avut timp de reactie, nu a lovit-o deloc pe inculpata, martorul CM a precizat ca persoana vatamata nu a reactionat, spunand doar ca va chema politia.

Desi atat din declaratiile persoanei vatamate cat si ale inculpatei rezulta ca Intre cele doua exista o stare conflictuala mai veche, instanta apreciaza ca aceasta nu echivaleaza cu un act provocator care sa fi determinat conduita inculpatei astfel cum a fost conturata In urma probatoriului administrat In cauza.

 In ceea ce priveste existenta unor leziuni provocate de loviturile cu pumnii si palmele In zona capului si cu picioarele asupra corpului persoanei vatamate D D S de catre inculpata C F L, acestea sunt dovedite de Certificatul medico-legal nr. 630/A2 (fila 22 d.u.p.), Intocmit de Serviciul Judetean de Medicina Legala Olt prin care se confirma existenta unor leziuni traumatice la nivelul fetei si corpului si hipoacuzie, care au putut fi produse la data de 11.07.2015, prin lovire cu corpuri contondente.

II. In drept, fapta inculpatei C F L constand In aceea ca, la data de 11.07.2015, a agresat persoana vatamata D D S, aplicandu-i lovituri pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 6-7 de zile de Ingrijiri medicale, Intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente, fapta prevazuta de art. 193 alin. 2 C. pen..

Elementul material al infractiunii este reprezentat de orice activitate prin care se pricinuieste persoanei o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, pana la limita de 90 zile Ingrijiri medicale, si este realizat In cauza prin actiunea (conduita comisiva) de lovire a victimei, cu pumnul si palmele In zona fetei si cu picioarele peste corp.

Urmarea imediata consta In vatamarea integritatii corporale a persoanei vatamate prin existenta unor  echimoze la nivelul fetei, hipoacuzie, traumatism toracic, pentru vindecarea acestora fiind necesare 6-7 zile de Ingrijiri medicale, asa cum rezulta din concluziile certificatului medico-legal nr. 630/A2 (fila 22 d.u.p.), situandu-se sub limita de 90 zile prevazuta de art. 193 alin.2 C.pen.

Raportul de cauzalitate rezulta din coroborarea Imprejurarii ca inculpata C F L a lovit persoana vatamata cu pumnul si palmele In zona fetei si cu picioarele peste corp, (Imprejurare stabilita prin declaratiile martorilor) cu concluziile certificatului medico-legal nr. 630/A2 (fila 22 d.u.p.), In sensul ca leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent si pot data din 11.07.2015.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a savarsit fapta de lovire cu vinovatie In forma intentiei directe (art. 16 alin. 3 lit.a C.pen.) Intrucat a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin savarsirea faptei, avand reprezentarea ca, prin lovirea persoanei vatamate D D S cu pumnul, palmele si picioarele, Ii va produce acesteia o vatamare a integritatii corporale, inevitabila fata de modul de actiune.

Nu In ultimul rand, este Indeplinita conditia de pedepsibilitate si procedibilitate prevazuta de art. 193 alin.3 C.pen., persoana vatamata formuland plangere prealabila, In termen de 2 luni din ziua In care a stiut cine este faptuitorul, respectiv la data de 20.07.2015, fata de 11.07.2015 (fila 8 d.u.p.).

III.  La individualizarea pedepsei principale, instanta are In vedere ca dispozitiile art. 193 al.(2) C.pen. prevad alternativ pedeapsa Inchisorii si cea a amenzii, iar potrivit art. 74 alin. 2 C.pen., atunci cand legea prevede pedepse alternative se va tine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute In alineatul 1, si pentru alegerea uneia dintre pedepse.

Cu privire la gravitatea infractiunii (Imprejurarile, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creata, natura si gravitatea rezultatului produs, mobilul si scopul urmarit), instanta retine ca inculpata a actionat In timpul zilei, Intr-un loc public, respectiv pe o strada din comuna Vadastra, neavand nicio retinere In a arbora o conduita caracterizata prin violenta desi putea fi observata cu usurinta de alte persoane, lucru care s-a si Intamplat. De asemenea, instanta constata ca inculpata a lovit persoana vatamata atat cu palmele cat si cu pumnii si picioarele, cu o intensitate suficienta cat sa o tranteasca la pamant si sa Ii provoace multiple leziuni traumatice, In ciuda faptului ca persoana vatamata nu a ripostat niciun moment, iar leziunile traumatice, desi nu au necesitat un numar ridicat de zile de Ingrijiri medicale, au fost destul de grave, concretizandu-se atat In echimoze la nivelul fetei cat si In traumatism toracic si hipoacuzie In urma loviturilor aplicate In zona urechii persoanei vatamate. Instanta retine si faptul ca inculpata si persoana vatamata si-au adresat reciproc injurii, iar Intre acestea exista o stare conflictuala anterioara datei la care a fost savarsita infractiunea de lovire.

Cu privire la persoana inculpatei (antecedentele penale, conduita dupa savarsirea infractiunii, conduita procesuala, nivelul de educatie, varsta, stare de sanatate, situatia familiala si sociala), instanta tine cont de varsta tanara a acesteia (21 de ani), de faptul ca nu are antecedente penale si de faptul ca pe parcursul urmaririi penale a dat declaratii prin care a recunoscut  savarsirea faptei, Insa In cursul cercetarii judecatoresti a negat partial faptele, recunoscand numai ca i-a tras o palma persoanei vatamate.

Nu In ultimul rand, instanta retine ca de la data comiterii infractiunii (11.07.2015), a trecut o perioada importanta de timp (aproape 2 ani), In care gradul de pericol social al faptei s-a diminuat, iar inculpata a putut sa Isi Indrepte comportamentul antisocial, astfel Incat sanctionarea acesteia nu se mai impune cu aceeasi severitate cum s-ar fi impus la un moment mai apropiat savarsirii faptei.

Prin urmare, avand In vedere toate aceste criterii de individualizare, instanta apreciaza ca stabilirea unei pedepse cu  Inchisoarea In cuantumul minim prevazut de lege, respectiv 6 luni, corespunde In cauza de fata scopului sanctionator si preventiv caruia trebuie sa Ii serveasca o sanctiune penala, sanctiunea amenzii penale fiind prea blanda prin raportare la toate elementele concrete ale cauzei.

IV. Fata de cele expuse, constatand ca sunt Indeplinite conditiile prevazute de art. 396 alin. 4 C.pr.pen. Intrucat fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpata, dar si cele prevazute de art. 83 C. pen. (pedeapsa stabilita este Inchisoarea de 6 luni, inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa Inchisorii, aceasta si-a manifestat acordul pentru a presta o munca neremunerata In folosul comunitatii, iar In raport de persoana inculpatei, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, precum si de posibilitatile sale de Indreptare, aplicarea unei pedepse nu ar corespunde scopului preventiv si educativ al sanctiunii penale),  instanta concluzioneaza ca pentru sanctionarea inculpatei si formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept este necesara si suficienta stabilirea unei pedepse de 6 luni Inchisoare, si, In temeiul art. 83 C. pen., va dispune amanarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte, conform art. 83 alin. (1) lit. a). 

Conform art.84 alin. (2) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen, pe durata termenului de supraveghere inculpata va trebui sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Olt, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, In prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si Intoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacele sale de existenta.

In baza art. 404 alin. 3 C.p.pen. si art. 83 alin. (4) teza a II a C.pen, va atrage atentia inculpatei asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si ale savarsirii de noi infractiuni In cursul termenului de supraveghere.

V. Solutionarea actiunii civile

Persoana vatamata D D S s-a constituit, In termenul legal prevazut de art. 20 alin. (1) C. proc. pen. parte civila In procesul penal cu suma de 3000 lei reprezentand daune materiale (f. 14 d.i).

In ceea ce priveste conditiile raspunderii civile a inculpatei, instanta retine ca potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii In vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor. Prin urmare, incidente In prezenta cauza sunt dispozitiile art. 1349 alin.1 rap. la art. 1357 NCC referitoare la angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Astfel, pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, In baza art. 1349 alin.1 rap. la art. 1357 NCC, este necesara Indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: 1) existenta unei fapte ilicite, 2) existenta unui prejudiciu cert, 3) existenta unui raport de cauzalitate Intre fapta ilicita si prejudiciu, 4) existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

a. In raport de situatia de fapt, instanta constata ca sunt Indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1357 NCC, astfel: -exista fapta ilicita reprezentata de manifestarea exterioara prin care se Incalca normele juridice si de convietuire sociala- respectiv lovirea persoanei vatamate cu palmele, pumnii si picioarele peste fata si corp, -exisa prejudiciul material, constand In cheltuielile efectuate de persoana vatamata cu analizele si examinarile medicale necesare In vederea aplicarii unui tratament corespunzator, - prejudiciul este cert si nu a fost reparat In totalitate de inculpata sau de alte persoane, prejudiciul material a fost dovedit partial prin mijloacele de proba administrate In cauza, respectiv prin chitanta seria SJUOT nr. 0079384, chitanta seria SMC nr. 0008839, chitanta seria SMC nr. 0013300, -Intre fapta si prejudiciu exista raportul de cauzalitate, deoarece In lipsa actiunilor de lovire ale inculpatei nu s-ar fi adus atingere nici integritatii fizice si sanatatii persoanei vatamate,  -vinovatia inculpatei Imbraca forma intentiei directe, rezultand din atitudinea psihica de prevedere si urmarire a producerii rezultatului prin savarsirea faptei.

b. Cu privire la cuantumul despagubirilor solicitate de partea civila Dan Diana Stefania, instanta constata ca acesta este Intemeiat numai In parte.

Din formularea cuprinzatoare a art. 1349 raportat la art. 1357 NCC, rezulta ca este supus repararii de catre persoana care cauzeaza altuia un prejudiciu, atat prejudiciul material, cat si cel moral.

In privinta existentei prejudiciului material, astfel cum am aratat anterior, acesta a fost dovedit numai partial prin chitanta seria SJUOT nr. 0079384, chitanta seria SMC nr. 0008839, chitanta seria SMC nr. 0013300, respectiv numai pentru suma de 130 lei.

Ca urmare a acestor considerente, instanta, In temeiul art.397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357  C. Civ., art. 19, art. 20, art. 25 alin. (1) C. proc. civ., va admite In parte actiunea civila formulata de partea civila D D S si va dispune obligarea inculpatei C F L la plata sumei de 130 lei cu titlu de daune materiale.

VI. Cu privire la cheltuielile judiciare, fata de solutia de amanare a aplicarii pedepsei, In temeiul In baza disp.art.274 alin. 1 C.p.pen, va obliga inculpata la plata sumei de 600 lei cu titlul de  cheltuieli judiciare In favoarea statului (200 pentru faza de urmarire penala si 400 pentru faza de judecata), avand In vedere si numarul termenelor de judecata si celelalte cheltuieli efectuate pe parcursul procesului (citatii, comunicari).

JUDECATORIA CORABIA ianuarie 2018

Domenii speta

Spete similare