Plângere contravenţională

Prin plângerea înregistrată la această instanţă la data de …, sub nr. …, împotriva procesului - verbal de contravenţie seria … nr. … din data de …, petentul P.E., în contradictoriu cu I.J.P. PH., a  solicitat admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului - verbal de constatare a contravenţiei, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii şi a sancţiunii complementare.

 În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, la data de …, în jurul orelor 18 şi 15 minute, circula cu autoturismul PH-….-….. pe DN1B, pe direcţia Buzău-Ploieşti şi, în timp ce traversa oraşul Mizil, la ieşire spre Ploieşti, a fost oprit de un echipaj de poliţie, solicitându-i-se să prezinte actele la control. După prezentarea actelor la control şi o scurtă discuţie, organele de poliţie  i-au comunicat că va fi sancţionat contravenţional şi i se va reţine permisul de conducere, pentru că nu ar fi acordat prioritate unui pieton care s-a aflat în traversarea drumului. Organele de poliţie au insistat ca petentul să recunoască faptul că pietonul se afla în traversarea drumului, pe trecerea de pietoni.

A menţionat petentul că le-a explicat organelor de poliţie că în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni şi a traversat-o, pe sensul său de mers nu se afla, în traversare, niciun pieton, iar după ce a mai parcurs cca. 10-15 metri faţă de trecerea de pietoni, uitându-se în oglinda retrovizoare, a observat, ca pe banda lui, se afla în traversarea drumului, o persoană, traversarea făcându-se în afara trecerii de pietoni şi în diagonală.

De asemenea, petentul a susţinut că a observat cum conducătorul autoturismului MS-…-…., a oprit după trecerea de pietoni, să îi faciliteze persoanei respective traversarea.

Petentul a susţinut că organele de poliţie nu au înţeles explicaţia  acestuia şi au procedat la încheierea procesului - verbal seria … nr. …, sancţionându-l cu amendă contravenţională în sumă de 580 lei şi sancţiunea complementară prevăzută de art. 96 alin 2 lit. b din OUG 195/2002, fiindu-i reţinut permisul de conducere.

Petentul a arătat că netemeinicia procesului - verbal de contravenţie rezultă din faptul că nu a încălcat nicio normă rutieră şi în special cea referitoare la neacordarea priorităţii pietonilor, aşa cum organele de poliţie au menţionat în procesul - verbal de contravenţie, iar conform art. 135 din HG 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere, în următoarele situaţii : lit h: „pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului, destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.”

Totodată, petentul a precizat că organele de poliţie se aflau la o distanţă de cca. 40 m., faţă de trecerea de pietoni,  astfel că le-a fost imposibil de a observa, în mod concret, situaţia de fapt, mai ales că în faţa petentului circulau alte autovehicule de tonaj mare.

Referitor la nelegalitatea procesului - verbal, petentul a arătat că, atât sancţiunea pecuniară cât şi cea complementară, s-au dispus în mod ilegal şi subiectiv, fără ca organele de poliţie să îi arate petentului înregistrarea video a abaterii.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile OG nr.2/2001 şi OUG nr.195/2002.

În susţinere, petentul a depus procesul-verbal de contravenţie, copie a actului său de identitate.

La data de 10.03.2017, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că, la data de 03.02.2017, petentul a fost sancţionat contravenţional, în condiţiile legii, pentru săvârşirea faptelor prevăzute de OUG nr.195/2002 faţă de aceea că, la data de mai sus menţionată, a condus autoturismul marca … cu nr. de înmatriculare PH-..-… pe DN 1B E577 din direcţia Buzău către Ploieşti şi ajungând la trecerea de pietoni de la km 42 + 250 de metri, nu a acordat prioritate de trecere pietonului (A. L.) angajat în traversarea drumului pe sensul său de mers pe trecerea de pietoni marcată şi semnalizată corespunzător, pietonul fiind obligat să se oprească pentru a nu fi acroşat.

Intimatul a menţionat că abaterea contravenţională a fost constatată în condiţiile art.109 alin.(1) din OUG nr.195/2002, în mod direct de către agentul constatator, iar  temeinicia celor reţinute prin procesul – verbal rezultă şi din aceea că poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii de stat, iar actele întocmite de el sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea (reprezentată în acest caz de agentul de poliţie), consemnează exact faptele pe care le constată, fără a adăuga denaturări ale realităţii, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menţionării intenţionate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor sancţiuni de natură disciplinară şi/sau penală.

Fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, a arătat intimatul că procesului – verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării de fapt, iar în acest sens s-a reţinut în jurisprudenţa CEDO că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei, dar nu trebuie să depăşească limite rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării. Mai mult, se reţine în cazul faptelor contravenţionale constatate personal de agenţii care întocmesc procesele – verbale – ca în cazul contravenţiei de faţă – funcţionează prezumţiile de legalitate şi temeinicie ale actelor sancţionatoare, soluţie care este în acord cu art.6 din Convenţie, din moment ce instanţa verifică din oficiu legalitatea procesului – verbal.

La termenul de judecată din 31.05.2017, instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisurile depuse şi proba cu martorul D.L., iar pentru intimat proba cu înscrisurile depuse, iar instanţa în raport de prevederile art.33 din OG nr.2/2001 a dispus citarea martorului asistent A.L.

În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la administrarea probei cu înscrisuri şi cu martorii A.L. şi D.L..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a  reţinut în fapt următoarele:

 Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria …. nr…..,  petentul P. E. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de …lei, şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, întrucât în oraşul Mizil, a condus autoturismul marca …. cu nr. de înmatriculare PH-…-… pe DN 1B E577 din direcţia Buzău către Ploieşti şi ajungând la trecerea de pietoni din punctul D.M., ce este semnalizată cu indicatoare, lămpi de culoare galbenă intermitentă şi marcaj, nu a acordat prioritate de trecere pietonului (A.L.) angajat în traversare pe sensul său de mers, faptă prevăzută de art.100 alin.3  lit.b din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.98 alin.4 lit.b din aceeași ordonanță.

Instanţa  a constatat că plângerea contravenţională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în raport de data înregistrării plângerii,  astfel că, potrivit art.34 din același act normativ urmează să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a apreciat că au fost respectate condițiile de formă impuse de prevederile art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității absolute.

 Astfel, instanța a constatat că acesta cuprinde numele, prenumele, calitatea și semnătura agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.

 Totodată, instanța a reținut că fapta descrisă se încadrează în prevederile art.100  alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002.

 Potrivit art.100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.

 Potrivit art.98 alin.4 lit.b din OUG nr.195/2002, clasa de sancțiuni a II a prevede 4-5 puncte amendă, iar conform art.98 alin.2, un punct amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Salariul minim brut pe economie la data săvârșirii faptelor a fost de 1450 lei.

În raport de aceste prevederi, instanța a reținut că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea prevederilor legale referitoare la cuantumul minim și maxim al amenzii.

Petentul a invocat ca şi motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenţie faptul că nu i-a fost prezentată înregistrarea video a pretinsei contravenţii.

Instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art.109 din OUG nr.195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar la punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră. Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Verificând procesul-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa a constatat că nu există vreo menţiune referitoare la folosirea unui mijloc tehnic de constatare a contravenţiei, ceea ce duce la concluzia că fapta a fost constatată în mod direct de către poliţistul rutier.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că procesul verbal întocmit cu respectarea formalităților impuse de lege de către persoana împuternicită să procedeze astfel, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța a constatat că domeniul contravențional, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1, în latura sa penală.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neață c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Curtea a subliniat  faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraful 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.

Având în vedere scopul sancțiunii aplicate, de constrângere și de prevenire a săvârșirii de noi fapte, instanța  a reținut aplicabilitatea art.6 paragraful 1 CEDO în latura sa penală, care în paragraful 2 și 3 instituie garanții procedurale specifice dreptului procesual penal, inclusiv prezumția de nevinovăție.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că sarcina probei diferă dacă fapta a fost constatată personal de agentul constatator, când sarcina probei revine petentului, sau cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat, când sarcina probei revine intimatului.

În cauză, întrucât procesul-verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal, propunând și administrând probe în sprijinul afirmațiilor sale.

În speță, i s-a dat petentului posibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, iar acesta  nu a reușit că răstoarne prezumția de legalitate, valabilitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.

 Din declarația martorului A.L., audiat în faţa instanţei, se reţine că la data menţionată în procesul-verbal de contravenţie, martorul intenţionând să traverseze, a coborât pe trecerea de pietoni, moment în care un tir care se deplasa pe direcţia Ploieşti către Buzău a oprit pentru a-i permite traversarea. A menţionat martorul că a ajuns la jumătatea drumului, respectiv la linia ce desparte cele două sensuri de circulaţie, pe trecerea de pietoni, şi a fost nevoită să se oprească, întrucât petentul, conducând autoturismul pe celălalt sens de mers, nu a oprit pentru a-i acorda prioritate. 

 De asemenea, instanţa a constatat că, cele relatate de martorul A.L. se coroborează cu declaraţia martorului D.L., care a menţionat că circula la o distanţă de 25-30 de metri în spatele autoturismului petentului şi a observat că o doamnă s-a angajat în traversarea străzii, iar în momentul în care organul de poliţie l-a oprit pe petent, pietonul se afla la mijlocul străzii.

Din planşele foto depuse de petent, precum şi menţiunile existente în procesul-verbal de contravenţie, reiese că drumul pe care a circulat petentul (conducătorul auto) are o singură bandă pe sensul de mers, iar trecerea de pietoni era marcată şi prin ,, zebră,, şi prin indicator rutier.

Instanţa a reţinut că pietonul se afla în traversarea străzii în momentul în care autovehiculul condus de petent traversa, de asemenea, trecerea de pietoni. Chiar dacă pietonul nu se afla încă pe sensul de mers al petentului, petentul, la vederea trecerii de pietoni semnalizate, avea obligaţia de a încetini viteza şi de a opri, pentru a da prioritate pietonului aflat în traversarea străzii.

Întrucât drumul pe care circula petentul are o singură bandă de mers, iar lăţimea acestuia este una redusă, astfel cum reiese din planşele foto, chiar dacă pietonul se afla la mijlocul trecerii şi nu a păşit pe sensul  de mers al petentului, instanţa apreciază că acesta ar fi trebuit să oprească şi să cedeze trecerea, neexecutarea acestei obligaţii punând în pericol grav pietonul.

Instanţa a constatat, astfel cum reiese din planşele foto, că petentul a avut posibilitatea de a vedea trecerea, avea deci posibilitatea de a reduce din timp viteza la apropierea de trecerea de pietoni, de a vedea pietonul aflat în traversare, avea deci posibilitatea de a opri şi de a-i acorda prioritate. Cu toate acestea, petentul nu a dorit acest lucru. Nu a încetinit, nu a oprit şi nu a acordat prioritate pietonului, de unde rezultă că petentul a săvârşit fapta cu intenţie.

În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că prin probele administrate nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie existentă în favoarea procesului verbal de contravenție,  iar petentul  a fost sancționat în mod temeinic.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum  de 580 lei, minimul prevăzut de lege, și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, instanța a reținut că acestea au fost aplicate cu respectarea principiului proporționalității prevăzut de art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

 Potrivit art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

 Fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor reflectă un grad de pericol social ridicat, impunându-se aplicarea unei sancțiuni cu amenda și nu cu avertisment.

Având în vedere gradul de pericol social al faptei, precum și urmarea produsă, respectiv starea de pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, precum și circumstanțele personale ale petentului, care a mai fost sancționat  contravențional pentru nerespectarea regulilor de circulaţie, aplicarea unei amenzi în cuantumul minim prevăzut de lege respectă principiul proporționalității.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

ÎNTOCMIT,

Judecător Florea Nicoleta

Domenii speta

Spete similare