Ordonanta presedintiala

Prin cererea  formulată la data de 16.01.2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. 162/207/2018, reclamantul  B.V.I., domiciliat fără forme legale în mun. Galaţi, str. Dr. N. A., nr. 4, bl. …, sc.l, ap. 6, jud. Galaţi, cu domicilul procesual la Cabinet de Avocat „Stroe Ciprian", din Caracal, bld. A. C., nr. …, bl. …, ap. 3, în calitate de tată al minorilor B.J.M. şi B.V.I., a solicitat instanţei ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună obligarea pârâtului P.A.I., domiciliat în Caracal, str. G. M., nr. ., bl. .. ., sc. 1, ap. …, et. 4, jud. Olt, să-i înapoieze cei doi copii pe care îi ţine fără drept în locuinţa sa sau în alte imobile, prin predarea acestora către reclamant.

În fapt, reclamantul a arătat că, după cum confirmă sentinţa civilă nr.1779 pronunţată de Judecătoria Caracal la data de 13.09.2017, a fost căsătorit cu numita B. ( actuală P.) M.M., iar din relaţia acestora au rezultat cei doi minori, a căror locuinţă s-a stabilit prin această hotărâre la mamă, fiind de acord cu această măsură atât pentru faptul că minorii au locuit mai mult cu mama şi bunica maternă, dar şi pentru că la acel moment lucram în afara ţării.

S-a menţionat de reclamant că în urmă cu circa 10 zile, a luat la cunoştinţă despre faptul că fosta sa soţie a fost extrădată în Italia, pentru a executa o pedeapsă de 3 ani de închisoare, iar minorii au rămas în locuinţa actualului soţ şi în aceste condiţii, întrucât nu se afla în România la acel moment, a revenit în ţară la data de 15.01.2018 ( mai devreme i-a fost imposibil să poată achiziţiona un bilet de avion) şi a încercat să ia legătura cu minorii, pentru a-i lua în domiciliul său.

A susţinut reclamantul că, din păcate, i-a fost imposibil să ia contact cu minorii sau cu pârâtul, iar din partea soţului bunicii materne (în prezent decedată) a primit ameninţări, ca răspuns la solicitările sale de a i se indica locaţia unde se află copii, însă din relaţiile solicitate la unitatea şcolară unde învaţă fiica sa, a aflat că la data de 15.01.2018 nu a fost prezentă la şcoală.

Reclamantul a precizat că, având în vedere drepturile sale stabilite de disp. art. 483 coroborat cu art. 495 NCC, solicită să se dispună ca persoana ce ţine fără drept minorii să fie obligată să îi predea în grijă, considerând că este nefiresc ca o persoană ce nu se află în nici un grad de rudenie cu copii, să-i ţină, în contextul în care locul acestora este lângă părinţi.

În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu acte şi martori, iar în drept, a invocat disp. art. 997 CPC.

S-au depus alăturat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: împuternicirea avocaţială seria OT 020913 din 16.01.2018; copii de pe sentinţa civilă nr.1779 din 13.09.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr…../207/2016 şi certificatele de naştere ale minorilor B. V.I. şi B.J.M..

Urmare a dispoziţiilor instanţei prin rezoluţia din 17.01.2018 la dosar s-a înaintat ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului de Primăria municipiului Caracal, totodată fiind depusă de reclamant dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La termenul din 25.01.2018, pârâtul P. A.I., a formulat întâmpinare la cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de fostul soţ al actualei sale soţii, respectiv B.V.I., solicitând respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.

S-a arătat de pârât că se solicită, pe calea ordonanţei preşedinţiale "predarea în grijă" a minorilor rezultaţi din căsătorie, într-un domiciliu fără forme legale din municipiul Galaţi, în contextul în care, reclamantul, conform propriei sale declaraţii şi actelor de stare civilă are domiciliul în străinătate şi, prin urmare, această "predare în grijă", îmbrăcând, de fapt forma unei schimbări de domiciliu a minorilor s-ar face într-un domiciliu ales al reclamantului din România, unde, de fapt acesta nu locuieşte, locuinţa sa statornică fiind în străinătate.

Pârâtul a precizat că, dacă ar fi dorit schimbarea domiciliului stabilit al minorilor, crede că ar fi trebuit să dovedească faptul că deţine în mod statornic o locuinţă în România, cu toate condiţiile pentru creşterea unor copii, că îşi are asigurate aici veniturile din muncă şi alte aspecte care ţin de stabilirea unui domiciliu al unor minori, însă reclamantul a preferat calea unei simple ordonanţe preşedinţiale aruncând cu noroi în fosta sa soţie şi mama minorilor că ar avea de executat o pedeapsă privativă de libertate în Italia, solicitând ca acesta să facă şi dovada celor expuse în această acţiune.

 De asemenea, pârâtul a solicitat respingerea acestei cereri ca nefondată, nu se justifică şi nu există condiţiile prevăzute de lege pentru pronunţarea, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale a unei hotărâri aşa cum s-a solicitat, de predare în grijă a minorilor.

Prin cererea formulată reclamantul solicită "predarea în grija" sa a minorilor B.J.M. şi B.V.I., ce se află acum în îngrijirea pârâtului, motivat de faptul că, mama acestora, în domiciliul căreia a fost stabilit anterior domiciliul minorilor, aşa cum susţine reclamantul "a fost extrădată în Italia, pentru a executa o pedeapsă de trei ani închisoare", dar în realitate, într-adevăr mama minorilor şi actualmente soţia pârâtului se află în Italia unde are pe rolul instanţei o cerere de revizuire a unei sentinţe pronunţată în lipsa sa, fără a fi legal citată sau reprezentată, prin urmare se află decât temporar plecată din ţară iar minorii într-adevăr se află în grija pârâtului şi a bunicului matern, însă în locuinţa unde au stat şi până acum şi unde au crescut şi se simt foarte bine.

 Pârâtul a menţionat că nu există nici un pericol iminent în ceea ce priveşte starea minorilor pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, cu atât mai mult cu cât tatăl acestora nu i-a mai văzut de  circa doi ani şi jumătate, de când este despărţit de mama lor iar fiul cel mic al cărui tată presupus ar fi, potrivit prezumţiei legale, B.V.I., este de fapt fiul pârâtului, motiv pentru care solicită respingerea cererii cu privire la acest minor, întrucât acesta nu este tatăl biologic al minorului şi nu are nici o legătură cu reclamantul.

 A mai arătat pârâtul că a formulat o acţiune de contestare a paternităţii numitului B. şi de stabilire a paternităţii faţă de el, tatăl său biologic, însă  nu a primit încă termen de judecată, precizând că acest minor nici nu este cunoscut de către B.V.I., în prezent având vârsta de doi ani şi jumătate, iar de la naşterea sa, actuala sa soţie s-a despărţit de fostul soţ, sentinţa fiind pronunţată în data de 13.09.2016 şi nu 2017 cum greşit susţine reclamantul, dar părţile erau despărţite în fapt încă din anul 2015.

În ceea ce o priveşte pe minora B.J.M., în vârstă de 11 ani, aceasta este înscrisă la şcoală în mun. Caracal, cursuri pe care le frecventează zilnic şi fără probleme şcolare, de asemenea nu 1-a mai văzut pe tatăl său de circa doi ani şi nici nu doreşte acest lucru, întrucât tatăl său o ameninţă şi jigneşte ori de câte ori ia legătura telefonic cu el.

S-a mai precizat de pârât că, deşi a avut un program de legături personale cu minorii, acesta nu l-a uzitat niciodată până acum, mulţumindu-se la a lua legătura din când în când doar telefonic cu fiica sa, şi atunci doar proferând insulte şi ameninţări cu moartea la adresa minorei.

 Prin urmare, a susţinut pârâtul că "predarea" acestei minore tatălui său biologic ar fi un şoc pentru minoră întrucât are oroare de întâlnirea sau chiar conversaţia cu tatăl său, minora nu doreşte sub nici o formă nici măcar în prezenţa pârâtului sau a mamei sale să-1 vadă pe tatăl său, dar să-i fie "predată" acestuia.

A considerat pârâtul  că în această situaţie trebuie avut în vedere interesul superior al minorei şi anume acela de a duce o viaţă liniştită alături de noua sa familie, adică alături de pârât, mama sa şi fratele său, în locuinţa unde a locuit şi până acum, să frecventeze în continuare cursurile şcolare în Caracal şi să se întâlnească în continuare în timpul liber cu prietenii săi din copilărie.

În continuare a menţionat pârâtul că, aşa cum a arătat  este doar o chestiune de timp scurt plecarea mamei sale în Italia, aceasta va reveni în scurt timp în domiciliul lor comun şi situaţia va fi din nou ca înainte.

 Pârâtul a mai susţinut că B.V.I. a revenit în ţară şi respectiv în mun. Caracal, în data de 15.01.2018, pentru a solicita plata unei datorii de 30000 euro pe care socrul şi soacra sa o aveau la dânsul, însă, întrucât data scadenţei încă nu a sosit, iar socrul pârâtului a refuzat plata datoriei până la data scadenţei, reclamantul din prezenta cauză şi-a amintit că are copiii cu care îl poate "şantaja" dacă nu e mult spus aşa,  pe socrul pârâtului să-i achite datoria, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.

S-a arătat de pârât că,  în cererea formulată  reclamantul a precizat că nu a găsit bilet de avion mai devreme de acea dată, deci recunoaşte că locuieşte în străinătate şi, pentru o mai bună caracterizare a reclamantului  a arătat că, deşi a fost obligat prin sentinţa de divorţ la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, acesta nu a achitat-o niciodată până acum, când, brusc, şi-a amintit că are copii.

Pentru acestea, considerând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, respectiv art.997 CPC, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În dovedirea întâmpinării pârâtul a susţinut că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi martori aşa cum a solicitat şi reclamantul, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Alăturat întâmpinării s-a depus extras dintr-un ziar.

S-a înaintat la dosar în data de 02.02.2018 ancheta socială efectuată de Primăria municipiului Galaţi la domiciliul reclamantului.

La termenul din 6 februarie 2018 a fost audiată în camera de consiliu minora B. J.M..

În şedinţa publică din 6 februarie 2018 s-au luat interogatorii reclamantului şi pârâtului, totodată au fost audiaţi martorii A.M. şi B. I. la cererea reclamantului, iar martorii B.S. şi R.M. la solicitarea pârâtului.

La dosar s-au mai depus următoarele înscrisuri:certificatul eliberat la data de 05.02.2018 în dosarul cu nr…../207/2017; furnizare informaţii eliberată de Oficiul Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi sub nr.4708/01.02.2018; copie de pe ordinul de executare pentru încarcerare şi decret de suspendare a acestuia privind pe B. M.M. tradus din limba italiană; copie de pe invitaţia înaintată numiţilor P. (fostă B.) M.M. şi R.M.; împuternicirea avocaţială seria DJ12 0 077002 din 25.01.2018.

Atât reclamantul cât şi pârâtul au depus la dosar concluzii scrise.

Martorul B. I. audiat la solicitarea reclamantului a declarat că pe reclamant l-a însoţit în cursul acestui an de 3 ori, şi anume prima data când a depus plângerea, a doua oară când au venit la termenul fixat în dosar şi astăzi este a treia oară, iar de fiecare dată, mai exact cele două dăţi anterioare, reclamantul a încercat să ia legătura cu minorii, însă nu a reuşit pentru că 1-a sunat pe R.M. iar acesta nu i-a răspuns, însă la termenul anterior, reclamantul a mers la fetiţă la şcoală şi acolo a vorbit cu ea, cunoscând faptul că reclamantul, care este fiul său, nu are o relaţie prea bună cu tatăl vitreg al fostei soţii, respectiv cu numitul R.M..

S-a arătat de martor că reclamantul în prezent lucrează la o firmă cu sediul în Cehia, fiind angajat conducător auto profesionist, unde poate sta plecat două săptămâni sau o lună, dar în compensare are liber şi două săptămâni, iar în prezent reclamantul se află în concediu, intenţionând să rămână în ţară.

A susţinut martorul că ştie despre faptul că tatăl vitreg al fostei nurori, nu locuieşte împreună cu soţul actual al acesteia, pârât în cauză şi reclamantul 1-a căutat mereu pe R.M., pentru că ştia că minorii sunt cu acesta, iar în prezent a auzit că minora locuieşte tot cu R., iar minorul mai mic, cu pârâtul.

Martorul a relatat că reclamantul, de multe ori a încercat să ia legătura cu minora, însă aceasta i-a spus că i s-a interzis să vorbească cu reclamantul, de către bunic şi actualul tată, dar a văzut-o pe minoră astăzi şi aprecieză că era bine îmbrăcată, însă până a fi audiată de instanţă i s-a părut mai tristă, iar când a ieşit, după ce a vorbit cu instanţa, părea mai veselă, momentan stă de vorbă cu bunica sa paternă.

În şedinţa publică din 6 februarie 2018 a fost audiat martorul încuviinţat reclamantului A.M., care a declarat căîn cursul anului 2018, o singură dată, respectiv la termenul din 25.01.2018, l-a însoţit pe reclamant în deplasarea făcută în Caracal, acesta dorind să-şi ia cei 2 copii, deplasându-se amândoi din Galaţi în Caracal cu maşina personală a martorului iar înaintea anului 2018 l-a mai însoţit de încă două ori, respectiv în anul 2013 şi imediat după divorţ când a vrut să-şi ia o parte din lucruri.

Tot în cursul lunii ianuarie 2018, în jur de 15 ianuarie martorul a relatat că l-a însoţit pe reclamant în Caracal unde acesta trebuia să discute cu avocatul său, să rezolve alte probleme pe la alte instituţii cum este Poliţia şi Protecţia Copilului şi să-şi vadă copiii, dar nu a putut să vadă nici un copil pentru că nu i s-a răspuns la telefon de către soţul fostei soţii ori de către fostul socru.

S-a menţionat de martor că reclamantul are o locuinţă pe raza Municipiului Galaţi şi în data de 15.01.2018, când l-a însoţit pe reclamant, este adevărat că acesta a venit la sediul Cabinetului apărătorului său şi pentru a rezolva o problemă cu privire la o sumă de 30.000 Euro, stabilită în urma unei decizii notariale.

Martorul a susţinut că are conoştinţă despre faptul că în Galaţi reclamantul are o firmă de transport S.C. B. S.R.L. a cărui administrator este, însă colaborează cu multe alte firme la bursa transportului, iar pe raza Municipiului Galaţi, martorul ştie că pe reclamant îl poate găsi aproape la fiecare sfârşit de săptămână.

Martorul R.M. a declarat că nu este în relaţii de duşmănie cu reclamantul B. şi minorii J. –M. şi V. sunt îngrijiţi atât de către acesta ca bunic matern cât şi de soţul fiicei sale, pârât în cauză, mai ales că locuinţa martorului şi a pârâtului nu se află la distanţă mare una de cealaltă, pe raza Municipiului Caracal, martorul locuind într-un apartament în Dr. Marinescu, situat în apropierea Şcolii unde învaţă minora, dar şi aproape de creşa unde merge minorul, iar pârâtul locuieşte într-un apartament în H.C.C. la monument.

A relatat martorul că fiica sa s-a căsătorit cu pârâtul în vara anului trecut şi de atunci au locuit împreună cu cei doi minori, însă martorul niciodată nu a mers în locuinţa pârâtului unde locuiau cu fiica sa şi cei 2 minori, iar în prezent a auzit că împreună cu pârâtul şi cei 2 minori mai locuieşte şi sora pârâtului.

Acelaşi martor a susţinut că personal dar şi de la minoră a auzit că aceasta are o relaţie bună cu pârâtul dar nu poate să spună ce fel de relaţie este între minori, mai ales între minoră şi tatăl reclamant, pentru că au vorbit foarte rar la telefon, mai mult, a văzut şi martorul dar i-a spus şi minora că reclamantul are o atitudine recalcitrantă la telefon.

Martorul a susţinut că reclamantul i-a văzut pe minori ultima dată în septembrie 2016, iar pe mama celor doi minori martorul a menţionat că a crescut-o de la vârsta de 9 ani, fiind căsătorit legal cu mama acesteia, care a decedat în cursul anului trecut.

S-a mai declarat de martor că nu ştie dacă pârâtul a anunţat vreo autoritate despre faptul că mama celor doi minori a fost extrădată în Italia, iar martorul nu a anunţat pe nimeni, de altfel  a şi aflat mai târziu, totodată, din ianuarie până în prezent reclamantul l-a sunat la telefon şi a vorbit cu acesta dar nu s-au întâlnit, iar în discuţiile telefonice l-a întrebat unde sunt cei 2 copii, însă nu i-a dat nici o adresă, spunându-i că sunt acolo unde trebuie să fie.

De asemenea, martora B.S. a fost audiată tot la solicitarea pârâtului şi a declarat că minora J. M., fiind eleva Şcolii nr. 2 Caracal, unde martora predă educaţie fizică, o ştie de la 7 ani, ca şi elevă, iar în sala de sport ţinând ora împreună cu un coleg a cărei elevă este minora, a observat martora că tot timpul minora vine bine îngrijită, îmbrăcată, pârâtul o aduce şi o ia de la şcoală iar minora este un copil vesel, personal martora a şi vorbit cu minora în cabinetul său şi nu a văzut să aibă vreo problemă.

Martora a relatat că minora locuieşte cu pârâtul, sora acestuia şi bunicul matern, iar cu reclamantul ştie că vorbeşte la telefon, cunoscând martora că minora mai are un frate care locuieşte tot cu pârâtul dar nu ştie dacă există vreo legătură afectivă între minori şi tatăl reclamant.

Ultima dată, martora a susţinut că a vorbit cu minora în cabinetul său de la şcoală, în urmă cu aproximativ o săptămână, înainte de vacanţă şi nu a văzut nici o schimbare în comportamentul minorei raportat la faptul că şi martora a auzit că mama sa este plecată în Italia, iar în discuţiile cu minora, au vorbit numai de şcoală şi niciodată despre relaţia ei cu tatăl natural sau tatăl vitreg, dar totdeauna pe minoră a văzut-o că este bine îmbrăcată, îngrijită.

Coroborând răspunsurile la interogatoriu ale părţilor cu depoziţiile martorilor audiaţi nemijlocit de instanţă şi înscrisurile depuse la dosar, având în vedere şi declaraţia minorei B.J.M., ascultată în camera de consiliu, instanţa a reţinut că este neîntemeiată cererea reclamantului formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, urmând să fie respinsă ca atare în baza următoarelor considerente:

Prin sentinţa nr.1779 din 13.09.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2016, s-a admis cererea formulată de reclamanta B. M.M., domiciliată în Caracal, str. T., nr.8, judeţul Olt, , aşa cum a fost precizată la termenul din data de 13.09.2016, în contradictoriu cu pârâţii B.V.I., domiciliat în Galaţi, str. T…., nr…., bl. .., sc. ., et.., ap…., judeţul Galaţi, …., Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Caracal, cu sediul în Caracal, str. P. V., nr.10, judeţul Olt.

S-a admis prin aceiaşi sentinţă cererea reconvenţională formulată de pârât, aşa cum a fost precizată la termenul din data de 13.09.2016, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 16.03.2007 şi înregistrată în registrul de stare civilă al Consiliului Local Galaţi sub nr. 264/16.03.2007, prin acordul soţilor, urmând ca soţia să-şi reia numele avut anterior acestei căsătorii, acela de P..

Prin aceiaşi sentinţă civilă s-a stabilit locuinţa minorilor B. J.-M. (născută la data de 23.05.2007) şi B. V.I. (născut la data de 24.09.2015), la domiciliul mamei şi s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minori să se exercite în comun de ambii părinţi, fiind obligat pârâtul la plata în favoarea celor doi minori a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 300 lei (câte 150 lei pentru fiecare minor) cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul copiilor sau până la schimbarea condiţiilor avute în vedere de instanţă.

S-a încuviinţat ca pârâtul reclamant reconvenţional să aibă legături personale cu cei doi minori astfel: odată pe trimestru de vinerea de la ora 18 până duminica orele 18, urmând ca data efectivă  şi modul de derulare a programului să fie convenit de către părţi conform înţelegerii lor, compensându-se cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi s-a luat act că nu se solicită de către părţi motivarea hotărârii, care este definitivă.

Cu toate că reclamantul s-a despărţit de mama copiilor săi prin divorţ la data de 13 septembrie 2016, ambii soţii fiind de acord cu divorţul, respectiv de aproximativ un an şi jumătate, iar prin sentinţa de divorţ s-a încuviinţat ca pârâtul reclamant reconvenţional să aibă legături personale cu cei doi minori odată pe trimestru de vinerea de la ora 18 până duminica orele 18, urmând ca data efectivă  şi modul de derulare a programului să fie convenit de către părţi conform înţelegerii lor, la interogatoriu luat reclamantului acesta a răspuns că a trecut prin Caracal dar niciodată nu i s-a permis să ia legătura cu copii, chiar şi prin Internet a fost blocat de fosta soţie şi de minoră influenţată de mama ei.

A rezultat astfel că, relaţia dintre reclamant ca tată şi cei doi minori în special cu fiica J. M. în vârstă de aproape 11 ani nu era una apropiată, aproape inexistentă şi înainte ca mama minorilor să fie extrădată în Italia, cum de altfel a susţinut reclamantul prin cererea formulată.

Mai mult, la întrebarea reclamantului prin interogatoriu încuviinţat a se lua pârâtului în sensul dacă este adevărat că în intervalul 15.01.2018-20.01.2018 a încercat să ia legătura cu minorii, pârâtul a răspuns că ,,probabil că da întrucât are numărul de telefon al minorei, astfel că o poate suna şi vorbi”.

Chiar dacă reclamantul nu a recunoscut la interogatoriu că lucrează în străinătate, iar martorul A.M. audiat la cererea acestuia a declarat că reclamantulul este administratorul unei societăţi cu sediul în Galaţi, tatăl acestuia B. I. a declarat că fiul său în prezent lucrează la o firmă cu sediul în Cehia, fiind angajat conducător auto profesionist, unde poate sta plecat două săptămâni sau o lună, dar în compensare are liber şi două săptămâni, însă din raportul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantului a rezultat că acesta este conducător auto la firma D. Transport din Belgia, realizând un venit lunar net în cuantum de 2000 lei.

Tot la interogatoriu pârâtul a susţinut deţine minorii în calitate de tată vitreg şi de tată biologic privind pe minorul V., însă reclamantul a recunoscut la interogatoriu faptul că fiica sa are o teamă faţă de acesta.

Măsura schimbării temporare a locuinţei copilului, în speţă reclamatul solicitând pe cale de urgenţă înapoierea de la pârât a minorilor în vârstă de peste 10 ani minora B.J.M. şi de peste 2 ani minorul B.V.I., trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificată, simpla prezumţie că minorii nu sunt apropiaţi de soţul mamei lor şi bunicul matern, cu toate că, cel puţin de un an şi jumătate, locuiesc cu aceştia ori în preajma lor, alături şi de mamă până în urmă cu aproximativ 3 luni, nefiind suficientă.

Cum minorilor li s-a stabilit locuinţa la mama lor care s-a căsătorit cu pârâtul la data de 08.07.2017, astfel că toţi au locuit cu pârâtul în municipiul Caracal, str. G.M., nr. ., bl. .., sc. 1, ap. ..,  judeţul Olt, locuinţă proprietatea părinţilor pârâtului, după cum a răspuns la interogatoriu şi pârâtul, în momentul în care mama minorilor a fost obligată să părăsească această locuinţă, aceştia au rămas să locuiască cu pârâtul ,, în calitate de tată vitreg şi de tată biologic privind pe minorul V..”, de minori ocupându-se îndeaproape şi bunicul matern, care are însă ca locuinţă proprietate personală un apartament situat pe raza municipiului Caracal în apropierea locuinţei unde au rămas cu pârâtul şi cei doi minori. 

În soluţionarea cererii se va avea în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 996 Noul Cod pr.civ. – „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”.

Din această dispoziţie legală se desprind cele trei condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului, în lipsa cărora o astfel de cerere nu ar putea fi primită.

În speţă, instanţa a apreciat că cele trei condiţii prevăzute de textul art. 996 N. C.proc.civ. nu sunt întrunite.

Relativ la urgenţa măsurii, instanţa a reţinut că existenţa acesteia se apreciază în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei, obiective şi subiective, inclusiv perioada de timp scursă de la apariţia urgenţei şi până la formularea cererii şi dacă, funcţie de comportamentul părţilor, ea se menţine în intervalul arătat.

Această condiţie nu este îndeplinită în cauză, faţă de faptul că reclamantul nu a dovedit o nevoie imperios necesară de a se dispune la acest moment asupra înapoierii minorilor, respectiv a stabilirii domiciliului minorilor, pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale.

Astfel, pe de o parte s-a arătat de către reclamant că minorii locuiesc în prezent cu soţul mamei lor, dar şi cu bunicul matern, fiind înscrişi la şcoală, respectiv creşă, iar pe de altă parte reclamantul nu a precizat care sunt motivele pentru care se impune pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale după aproximativ 3 luni din momentul în care mama minorilor a fost trimisă în Italia, totodată, nu numai că nu a dovedit legătura puternică existentă între minori şi tatăl reclamant dar nu a dovedit nici faptul că poate acorda în prezent celor doi copii siguranţa şi liniştea de care au nevoie alături de sprijinul material în momentul în care mama nu le este alături.

Se va avea în vedere de asemenea că datorită faptului că ordonanţa preşedinţială presupune urgenţa şi luarea unei măsuri vremelnice, instanţa nu are căderea, într-un astfel de proces să prejudece fondul dreptului, dar este datoare să cerceteze aparenţa sa.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 996 C.pr.civ. anterior citate, potrivit cărora, ceea ce se impune a se aprecia este dacă în favoarea reclamantului există o aparenţă de drept.

Mai mult, instanţa a constatat că în cauză aparenţa dreptului nu este de partea reclamantului, în condiţiile în care minorii au stabilită locuinţa la mamă, unde chiar reclamantul şi-a dat acordul, fiind înscrişi de mamă la şcoală, respectiv la creşă, de îngrijirea şi întreţinerea acestora ocupându-se alături de mamă şi soţul acesteia precum şi bunicul matern.

Instanţa a mai stabilit că în cauză nu este îndeplinită condiţia urgenţei cererii, aşa cum pretind dispoziţiile art.996 C.pr.civ., reclamantul neprobând în cauză existenţa unui pericol iminent pentru dezvoltarea copiilor, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin înapoierea acestora tatălui reclamant, în domiciliul căruia minorii au locuit un timp foarte scurt iar în acest interval de timp şi împreună cu mama lor.

Măsura înapoierii minorilor prin schimbarea temporară a locuinţei acestora trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificată, iar faţă de starea de fapt dovedită şi reţinută în cauză, interesul superior al copiilor este de a rămâne în locuinţa în care au fost crescuţi şi până în prezent, nefiind date motive urgente şi temeinice care să justifice mutarea lor cu caracter temporar la locuinţa tatălui reclamant din Galaţi, unde de altfel şi acesta nu locuieşte permanent din cauza locului de muncă.

În concluzie, pentru toate motivele arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea promovată de reclamant.

Postat 26.02.2018

Domenii speta

Spete similare