Plângere contravenţională

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta X ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ împotriva procesului verbal de contravenţie seria PH, nr. 1755 încheiat la data de 06.04.2015 de intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ.

Dezbaterile au avut loc in şedinţa publica de la data de 23.02.2016,  fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la acea data care fac parte integranta din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, a amânat pronunţarea la data de 29.02.2016  când a pronunţat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională formulată la data de 22.04.2015 pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 8191/281/2015 petenta în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial De Muncă a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PH nr. 1755/06.04.2015 şi exonerarea pârâtei de la amenda aplicată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat în esenţă că la data de 28.03.2015 reprezentanţii intimatului s-au prezentat la sediul acesteia în vederea efectuării unui control de rutină. Cu această ocazia i-au adus la cunoştinţă petentei că, faţă de obiectul societăţii, aceasta nu poate încheia un contract de voluntariat.

Petenta a susţinut că persoana cu care a fost încheiat contractul de voluntariat a fost angajata acesteia şi în cursul aceleiaşi luni nu putea să opereze desfacerea contractului şi ulterior reintegrarea respectivei persoane.

De asemenea, petenta a afirmat că încheierea unui contract de voluntariat a fost sugestia contabilei.

Petenta a considerat că art. 5 din Legea nr. 78/2014 dă posibilitatea şi pentru întreprinderile individuale să încheie contracte de voluntariat.

În drept, petenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 53/2003, ale OG nr. 2/2001 şi ale Legii nr. 78/2014.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea formulată la data de 26.05.2015 intimatul a solicitat instanţei respingerea plângerii contravenţionale formulată de către petentă ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ca legal şi temeinic întocmit.

Intimatul a arătat în esenţă că petenta a recunoscut situaţia de fapt descrisă de către inspectorii de muncă în cuprinsul procesului-verbal.

Intimatul a afirmat că, în cuprinsul, fişei de identificare D.O. a declarat că lucrează pentru petentă de la data de 05.03.2015 în funcţia de maşinistă, în baza unui contract de muncă,cu program de 8 ore/zi, în intervalul orar 07:00 – 15:30, pentru un salariu lunar de 975 lei.

Intimatul a precizat că la data de 06.04.2015, dată la care s-a finalizat controlul, s-a constat că pentru persoana în cauză nu a fost încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, fiind prezentat de către petentă un contract de voluntariat ce ar fi fost încheiat la data de 17.03.2015.

Intimatul a afirmat că legislaţia în vigoare nu interzice încheierea unui nou contract individual de muncă ulterior încetării unui alt contract cu acelaşi angajator în aceeaşi lună. Dimpotrivă există chiar posibilitatea unui cumul de funcţii la acelaşi angajator, potrivit art. 35 alin. 1 din codul muncii.

De asemenea, intimatul a apreciat că , dată fiind succesiunea evenimentelor, contractul de voluntariat prezentat nu a fost încheiat la data consemnată în cuprinsul acestuia, ci ulterior controlului.

În drept, intimatul şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 205 Cpc., ale OG nr. 2/2001 şi ale Legii n. 53/2003 – codul muncii.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 30.06.2015 petenta a susţinut că obiectul de activitate al acesteia determină o permanentă fluctuaţie a forţei de muncă, precum şi faptul că susţinerile petentei din cuprinsul fişei de identificare nu sunt complete, deoarece D.O. a fost angajata petentei începând din anul 2014.

La termenul din data de 17.11.2015 instanţa a încuviinţat pentru proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu un martor pentru petentă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria PH nr. 1755 întocmit de agentul constatator la data de 06.04.2015, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reţinându-se că la data de 28.03.2015 s-a efectuat un control la sediul petentei din Ploieşti cu ocazia căruia au fost identificate 12 persoane care prestau activitate sub autoritatea acestei, printre care şi D.O. pentru care s-a identificat decizia nr. 15/09.03.2015 de încetare a contractului individual de muncă nr. 11/03.10.2014 începând cu 09.03.2015 şi pentru care petenta a prezentat contractul de voluntariat nr. 1/17.03.2015. Din verificarea bazei de date privind registrul general de evidenţă a salariaţilor s-a constat că D.O. nu figurează cu contract de muncă de la data de 28.03.2015 până la data controlului. Inspectorii de muncă au reţinut în sarcina petentei că aceasta a primit la muncă pe D.O. fără a avea contract individual de muncă în formă scrisă.

Procesul-verbal a fost semnat şi ştampilat de către reprezentantul petentei, precizându-se că din lipsă de informaţii a apelat la acest contract de voluntariat, dar că nu este de acord cu măsura luată.

Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de fond, prin art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată, se stabileşte că „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. Potrivit art. 260 alin. 1 Legea nr. 53/2003, republicată, constituie contravenţie şi se sancţionează astfel […] e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Instanţa constată, prin coroborarea dispoziţiilor legale de mai sus şi prin raportare la descrierea faptei de către agentul constatator, că fapta a fost formal corect încadrată, aplicându-se sancţiunea amenzii contravenţională în cuantum de 10.000 lei, corespunzător unei persoane identificate.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

În ceea ce priveşte forţa probantă a procesului-verbal, instanţa are în vedere că în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care definind în mod autonom noţiunea de „acuzaţie în materie penală”, în raport de cele trei criterii alternative stabilite: calificarea în dreptul intern, natura faptei şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, în sensul că noţiunea ,,acuzaţie în materie penală” include şi domeniul contravenţional, a fost acela de a asigura aceleaşi garanţii procesuale celor învinuiţi de săvârşirea unei contravenţii ca şi celor învinuiţi de săvârşirea unei infracţiuni (Ozturk c. Germaniei; Lutz c. Germaniei), neputând lipsi dintre acestea prezumţia de nevinovăţie instituită prin art. 6 paragraful 2 din Convenţie.

Instanţa constată că în prezenta cauză sancţiunea aplicată petentei are caracter represiv şi punitiv, datorită valorilor sociale lezate prin săvârşirea contravenţiei: punerea în pericol a relaţiilor sociale de muncă şi prin urmare petenta beneficiază de garanţiile instituite prin Convenţie pentru echitabilitatea procedurii.

Instanţa are în vedere faptul că potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, jurisdicţiilor naţionale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în faţa lor şi de a se pronunţa asupra pertinenţei acelor probe pe care părţile doresc să le propună în vederea administrării. Deşi Convenţia garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competenţă a dreptului intern, dar finalitatea care trebuie asigurată în cadrul unui proces contravenţional este ca modul de administrare a probelor să fi avut un caracter echitabil.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale inspectorului de muncă aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, aşa cum rezultă din procesul-verbal de contravenţie coroborat cu susţinerile petentei. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, instanţa apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

De asemenea, şi prin procesul-verbal de control seria PH nr. 010887/06.04.2015 se menţionează identificarea numitei D.O., care presta activitate la maşina de cusut, fără a avea încheiat un contract individual de muncă la data controlului, petenta prezentând contractul de voluntariat nr. 1/01.03.2015 încheiat pentru perioada de o lună, începând cu 17.03.2015.

Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România „voluntariatul reprezintă participarea voluntarului persoană fizică la activităţi de interes public desfăşurate în folosul altor persoane sau al societăţii, organizate de către persoane juridice de drept public sau de drept privat, fără remuneraţie, individual sau în grup”, iar potrivit lit. b) al aceluiaşi articol „activitatea de interes public reprezintă activitatea desfăşurată în domenii precum: arta şi cultura, sportul şi recreerea, educaţia şi cercetarea, protecţia mediului, sănătatea, asistenţa socială, religia, activismul civic, drepturile omului, ajutorul umanitar şi/sau filantropic, dezvoltarea comunitară, dezvoltarea socială”.

Instanţa constată că petenta nu desfăşoară activităţi de interes public, astfel cum sunt definite de lege.

Art. 1 din Legea nr. 78/2014 prevede că „prezenta lege reglementează participarea persoanelor fizice la activităţile de voluntariat desfăşurate în folosul altor persoane sau al societăţii, organizate de persoane juridice de drept public sau de drept privat fără scop lucrativ”.

Potrivit art. 5 din acelaşi act normativ „activităţile de voluntariat izolate, sporadic prestate, în afara raporturilor cu persoanele juridice prevăzute la art. 1, din raţiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate nu fac obiectul prezentei legi”.

Petenta a susţinut că a încheiat contractul de voluntariat cu D.O. în temeiul ar. 5 din Legea nr. 78/2014.

Instanţa reţine că, potrivit articolului menţionat anterior, în cazurile enumerate în cuprinsul acestuia nu se aplică dispoziţiile Legii nr. 78/2014, astfel că în aceste cazuri nu se încheie contractul de voluntariat prevăzut de lege, motiv pentru care instanţa nu poate reţine că petenta a încheiat contractul de voluntariat în temeiul acestui text de lege.

Pe de altă parte, instanţa constată că activitatea prestată de D.O. nu se încadrează în cuprinsul unor activităţi izolate, sporadic prestate. Din fişa de identificare completată de aceasta precum şi din susţinerile petentei rezultă că D.O. presta activitate zilnic, după un program stabilit, iar motiv ce a determinat prestarea respectivei activităţi nu era unul dintre cele limitativ prevăzute de lege.

De asemenea, instanţa reţine că motivul care a determinat încheierea contractului de voluntariat de către petentă a fost faptul că aceasta nu mai putea încheia un contract individual de muncă după ce s-a dispus desfacerea unui alt contract individual de muncă pe parcursul aceleiaşi luni, nu acela de a presta o activitate de interes public, cum prevede Legea nr. 78/2014.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 78/2014 „este interzis, sub sancţiunea anulabilităţii, să se încheie contract de voluntariat în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă”.

Instanţa nu poate reţine apărare petentei în sensul imposibilităţii de a încheia un nou contract de muncă, având în vedere faptul că aceasta nu a făcut nicio probă în acest sens şi nu există nicio dispoziţie legală care să interzică acest lucru.

În consecinţă, faţă de aspectele reţinute mai sus, instanţa apreciază că procesul-verbal contestat este temeinic şi legal, numita D.O. prestând activitatea de maşinistă în folosul petentei fără a fi încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă.

În privinţa sancţiunii, agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 10.000 lei, corespunzător pentru o persoană identificată, minimul prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicată.

Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa constată că fapta petentei este una gravă şi a adus atingere raporturilor de muncă, punând în pericol buna desfăşurare a acestora, petenta ignorând regulile privind încheierea contractului individual de muncă, pune în pericol angajaţii acesteia. Pericolul faptei rezultă chiar din materialitatea ei, fiind o faptă de pericol, iar nu de rezultat pentru a produce un prejudiciu material.

De asemenea, instanţa reţine că prin neîncheierea contractului individual de muncă petenta a creat o stare de pericol pentru persoana identificată, aceasta neputând beneficia de drepturile pe care le avea ca angajat.

Prin raportare la aceste motive instanţa consideră că sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitatea faptei săvârşită, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.

În consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată.

D I S P U N E

Respinge plângerea contravenţională, formulată de petenta X ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PH, nr. 1755 încheiat la data de 06.04.2015 de intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ.

Menţine procesul verbal seria PH, nr. 1755 întocmit la data de 06.04.2015 ca temeinic şi legal întocmit.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 29.02.2016.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare