Nelegala îndeplinire a procedurii de citare

DECIZIA CIVILĂ NR. 102

Data: 19.06.2018

Autor: Alice Gabriela Harhoi

Domeniu asociat: executarea silită

Titlu: nelegala îndeplinire a procedurii de citare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei XXX - Secţia Civilă sub nr.17831/281/2017, contestatorii XXX şi XXX, au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimata Banca XXX, să se constate intervenită perimarea de drept a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. XXX al executorului Bancar XXX, executare silită demarată la solicitarea creditorului urmăritor XXX Romania S.A. cu consecinţa desfiinţării acesteia; anularea în totalitate a actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. XXX, prin aplicarea prevederilor art.391 C.pr.civ. aplicabil; să se constate prescris dreptul creditoarei Banca XXX S.A. de a pune în executare silită titlurile executorii reprezentate de convenţiile de credit nr. XXX, nr. XXX, nr. XXX, contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/03.07.2008 la B.N.P.  XXX, contractul de vânzare - cumpărare cu garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/23.07. 2008 la B.N.P.  XXX şi contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/ 05.08.2008 la B.N.P.  XXX şi Asociaţii; să se dispună radierea din cartea funciară a imobilului supus garanţiei a înscrierii somaţiei nr.XXX din data de 03.12.2009, notată în cartea funciară la cererea Executorului Bancar XXX, somaţie notată conform încheierii nr. XXX din data de 09.12.2009 emisă de O.C.P.I. XXX; să se dispună radierea din cartea funciară a imobilelor asupra cărora a fost constituită garanţia (teren intravilan în suprafaţă de 9.938 mp. situat în com.  XXX, sat  XXX, T 20, P  XXX, jud. Prahova, înscris în C.F. 1123 a localităţii  XXX, nr. cad. 1362, imobil - proprietate a debitorilor/garanţi ipotecari XXX şi XXX, a inscripţiilor ipotecare, existente în favoarea creditoarei, ca fiind rămase fără obiect.

În motivarea acţiunii, contestatorii au arătat că au încheiat convenţiile de credit nr. XXX, nr. XXX şi nr. XXX, iar în condiţiile contextului economic nefavorabil, al crizei financiare acute care a surprins mediul economic, cu precădere segmentul investiţiilor imobiliare, la jumătatea anului 2009, nu au mai avut posibilitatea efectuării plăţilor lunare pentru convenţiile de credit menţionate.

Au mai menţionat contestatorii că toate eforturile lor în sensul de a obţine restructurări, perioade de graţie sau chiar expunerea posibilităţilor de rambursare anticipată totală prin mecanisme legale, prezentate şi solicitate a fi autorizate de banca creditoare, s-au lovit de un refuz categoric şi aplicând prevederile contractuale cu privire la declararea scadenţei anticipate, similare în toate cele trei convenţii semnate, la data de 15.07.2009, creditoarea XXX a emis către împrumutaţi, dar şi către garanţii ipotecari, notificările de declarare a scadenţei anticipate a soldului creditelor, notificări prin care se comunica faptul că debitele contractate prin convenţia nr.XXX, convenţia de credit nr. XXX, convenţia de credit nr. XXX, în cuantumurile specificate au devenit exigibile şi vor fi puse în executare silită.

Contestatorii au mai precizat că, urmând procedura legală aplicabilă la acea dată, creditoarea XXX Romania S.A. a adresat corpului Executorilor Bancari de pe lângă XXX, cererea de executare silită emisă sub nr.68/10.09.2009, iar executorul bancar a demarat procedura de recuperare prin întocmirea dosarului de executare nr.XXX, ultimul act de executare efectuat fiind procesul - verbal de actualizare a creanţei nr.XXX din data de 28.09.2011, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.287/2011, actele de executare efectuate de executorul bancar au fost lăsate în nelucrare, creditorul urmăritor alegând să demareze o nouă executare silită prin intermediul altui executor judecătoresc.

Astfel, la data de 09.04.2012, creditoarea a adresat Biroului Executorului Judecătoresc  XXX, cererea de executare silită înregistrată sub nr. 2843/09.04.2012.

În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art.399, art.389, art.405 şi urm. C.pr.civ.

În dovedirea contestaţiei contestatorii au depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Deşi legal citată, intimata Banca XXX nu a formulat, în condiţiile art.115 - 118 C.pr.civ. întâmpinare, nu a invocat excepţii şi nu a solicitat probe în combaterea contestaţiei.

În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria XXX a pronunţat sentinţa civilă nr.9028/08.11.2017 prin care a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii XXX şi XXX în contradictoriu cu intimata Banca XXX, sens în care a constatat perimată executarea silită ce face obiectul dosarului nr.XXX al Executorului Bancar XXX; a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul nr.63/ PF/2009 al Executorului Bancar XXX; a constatat prescris dreptul creditoarei Banca XXX S.A. de a pune în executare silită titlurile executorii reprezentate de convenţiile de credit nr. XXX, nr. XXX şi nr. XXX, contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/03.07.2008 de B.N.P.  XXX, contractul de vânzare - cumpărare cu garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/23.07.2008 de B.N.P.  XXX şi contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/05.08.2008 la B.N.P.  XXXşi Asociaţii; a dispus radierea din cartea funciară a somaţiei nr.XXX din data de 03.12.2009, notată în cartea funciară la cererea Executorului Bancar XXX, somaţie notată prin încheierea nr. XXX/09.12.2009 emisă de O.C.P.I. XXX; a dispus radierea din cartea funciară a inscripţiilor ipotecare existente în favoarea creditoarei, a imobilelor asupra cărora a fost constituită garanţia - teren intravilan în suprafaţă de 9.928 mp. situat în com.  XXX, sat  XXX, T 20, P  XXX, jud. Prahova, înscris în C.F. 1123 a localităţii  XXX, nr. cad. 1362, imobil - proprietate a debitorilor/garanţi ipotecari XXX şi  XXX.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între contestatorii XXX şi XXX, şi XXX Romania S.A. au intervenit convenţiile de credit nr. XXX, nr. XXX şi nr. XXX.

Urmare a neîndeplinirii de către contestatori a obligaţiilor contractuale, la data de 15.07.2009, au fost declarate scadente anticipat creditele la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile contractuale până la achitarea efectivă a obligaţiilor.

Creditoarea XXX Romania S.A. a demarat procedura de executare silită, fiind înregistrată cerea de executare silită la Executorul Bancar XXX sub nr. XXX.

Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr.287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită a titlurilor executorii reprezentate de convenţiile de credit menţionate, fiind înregistrate dosarele de executare nr.30/2012 şi nr.158/2012.

Împotriva executărilor silite declanşate de creditoare prin intermediul B.E.J.  XXX, în dosarele nr.30/2012 şi nr.158/2012, contestatorii au formulat contestaţie la executare, iar Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.150/06.07.2017 a admis recursurile declarate de contestatori împotriva sentinţei civile nr.1047/04.02.2016 pronunţată de Judecătoria XXX, a admis în parte contestaţia la executare şi, pe cale de consecinţă, a constatat perimată executarea silită, anulând actele de executare efectuate în dosarele de executare nr.158/2012 şi nr.30/2012.

Art.389 alin.1 C.pr.civ. (în vigoare la momentul încheierii convenţiilor de credit) stabileşte că „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”.

Totodată, conform dispoziţiilor art.405 C.pr.civ. (în vigoare la momentul încheierii convenţiilor de credit) dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani, iar potrivit alin.2 „termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită”.

De asemenea, potrivit alin.3 „prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie”.

Având în vedere că, în prezenta cauză, executarea silită declanşată de creditoare sub nr.63/ PF/2009 al Executorului Bancar XXX s-a perimat, ultimul act de executare conform susţinerilor contestatorilor (necombătute de intimată), a fost la data 28.09.2011, respectiv procesul - verbal de actualizare a creanţei nr.XXX din data de 28.09.2011, instanţa de fond, în baza art. 400 C.pr.civ. (în vigoare la momentul încheierii convenţiilor de credit) a admis contestaţia la executare şi a constatat perimată executarea silită ce face obiectul dosarului nr.XXX al Executorului Bancar XXX, iar în temeiul art.405 C.pr.civ. (în vigoare la momentul încheierii convenţiilor de credit), a constatat prescris dreptul creditoarei Banca XXX S.A. de a pune în executare silită titlurile executorii reprezentate de: convenţiile de credit nr.0155361/03. 07.2008, nr.  XXX şi nr. XXX, contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/03.07.2008 de B.N.P.  XXX, contractul de vânzare - cumpărare cu garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/23.07.2008 de B.N.P.  XXX, contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/05.08.2008 la B.N.P.  XXXşi Asociaţii .

În raport de soluţia pronunţată cu privire la contestaţia la executare, instanţa de fond a dispus radierea din cartea funciară a somaţiei nr.XXX din data de 03.12.2009, notată în cartea funciară la cererea executorului bancar XXX, somaţie notată prin încheierea nr. XXX/ 09.12.2009 emisă de O.C.P.I. XXX şi radierea din cartea funciară a inscripţiilor ipotecare existente în favoarea creditoarei, a imobilelor asupra cărora a fost constituită garanţia - teren intravilan în suprafaţă de 9.928 mp. situat în com.  XXX, sat  XXX, T 20, P  XXX, jud. Prahova, înscris în CF 1123 a localităţii  XXX, nr. cad. 1362, imobil - proprietate a debitorilor/ garanţi ipotecari XXX şi  XXX.

În baza art.274 C.pr.civ. (în vigoare la momentul încheierii convenţiilor de credit) instanţa de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către contestatori.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs, în termen legal, intimata S.C. Banca XXX S.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond; obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, intimata a invocat motivul prevăzut de dispoziţiile art.304 pct.5 vechiul Cod de procedura civilă - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2.

Recurenta - intimată a precizat că instanţa de fond a soluţionat cauza, pronunţând sentinţa civilă nr.9028/08.11.2017, în condiţiile în care, aceasta nu a fost legal citată şi nici reprezentată la vreun termen de judecată acordat, iar procedura de comunicare a sentinţei apelate a fost nelegal îndeplinită, recurenta luând cunoştinţa întâmplător de sentinţa pronunţată în acest dosar.

Sediul recurentei a fost dintotdeauna şi este în Cluj Napoca, str. George Barițiu nr.8, jud. Cluj.

Așa cum rezultă din conţinutul sentinţei recurate, Banca XXX S.A. a fost citată, dispunându-se şi comunicarea hotărârii la o altă adresă - Bucureşti, --- - decât cea a sediului său social - --- - sau cea a sediului vreunui dezmembrământ al său.

În aceste condiţii, recurenta neavând cunoştinţă de existenţă acestui litigiu pe rolul instanţei de judecată nici nu a putut să formuleze apărări, nici să invoce excepţii sau să propună probe în cauză, instanţa de fond reţinând, în mod greşit, faptul că, deși legal citată, Banca XXX nu a formulat întâmpinare, nu a invocat excepţii în cauză şi nici nu a solicitat probe în combaterea contestaţiei.

Dispoziţiile art.87 pct.2 vechiul Cod de procedură civilă stabilesc faptul că persoanele juridice de drept privat, vor fi citate prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentantei.

Dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, respectiv dispoziţiile art.155 alin.1 pct.3 prevăd că locul citării pentru persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, este sediul principal sau, atunci când este cazul, sediul dezmembrământului lor.

Dispoziţiile art.105 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă prevăd că: „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.

Lipsa citării legale a băncii a avut drept consecinţă vătămarea intereselor acesteia, în sensul lipsirii acesteia de posibilitatea de a invoca excepţii şi de a propune probe în combaterea contestaţiei formulate.

Recurenta - intimată a apreciat că, în cauza dedusă judecaţii, sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin.5 vechiul Cod de procedura civilă - „Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad” - motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În continuare, recurenta - intimată a invocat motivul prevăzut de dispoziţiile art.304 pct.9 vechiul Cod de procedură civilă - când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a legii.

Astfel, recurenta a susţinut că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată în condiţiile în care se afla în prezenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Între părţile din prezenta cauză s-a derulat un alt dosar, şi anume dosarul nr.14657/281/ 2015 care a avut ca obiect contestaţia la executare formulata de XXX şi  XXX (intimaţii - contestatori din prezenta cauză) şi  XXX şi  XXX (garanţi ipotecari), reprezentaţi de acelaşi Cabinet de avocat  XXX, prin care au solicitat să se constate intervenită perimarea executării silite în dosarele de executare silită nr.158/2012 şi nr.30/2012 ale B.E.J. Tănase Dragoş - Iulian şi, pe cale de consecinţă, anularea în totalitate a actelor de executare efectuate în cele două dosare execuționale; să se constate prescris dreptul creditoarei  XXX România S.A. de a pune în executare silită titlurile executorii, constând în convenţiile de credit nr. XXX, nr. XXX şi nr. 0158733/05. 08.2008, contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/03.07.2008 de B.N.P.  XXX, contractul de vânzare - cumpărare cu garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/23.07. 2008 de B.N.P. XXX şi contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr.  XXX/05.08.2008 de B.N.P.  XXXşi Asociaţii.

Prin sentinţa civilă nr.1047 pronunţată de Judecătoria XXX la data de 04.02.2016, a fost respinsă cererea contestatorilor.

Prin decizia civilă nr.150 pronunţată de Tribunalul Prahova la data de 06.07.2017, instanţa de recurs a modificat în parte sentinţa civilă nr.1047/04.02.2016 pronunţată de Judecătoria XXX, în sensul că a admis în parte contestaţia la executare şi, pe cale de consecinţă, a constat perimată executarea silită şi a anulat actele de executare efectuate în dosarele de executare nr.158/2012 şi nr. 30/2012, menținând în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

În consecinţă, exista o soluţie irevocabilă pronunţată la data de 06.07.2017 cu privire la respingerea cererii contestatorilor de a se constata prescris dreptul creditoarei Banca XXX S.A. (care a preluat calitatea procesuală a  XXX România S.A., ca urmare a fuziunii prin absorbţie intervenită la data de 30.12.2015) de a pune în executare silită titlurile executorii, constând în convenţiile de credit nr. XXX, nr. XXX şi nr. 0158733/05. 08.2008, contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/03.07.2008 de B.N.P.  XXX, contractul de vânzare - cumpărare cu garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/23.07. 2008 de B.N.P. Andreea - Dana Rădulescu şi contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr.  XXX/05.08.2008 de B.N.P.  XXXşi Asociaţii.

Prin sentinţa care face obiectul prezentului recurs, instanţa de fond tocmai a constat prescris dreptul creditoarei Banca XXX S.A. de a pune în executare silită aceleaşi titluri executorii, constând în convenţiile de credit nr. XXX, nr. XXX şi nr. 0158733/05. 08.2008, contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/03.07.2008 de B.N.P.  XXX, contractul de vânzare - cumpărare cu garanţie reală imobiliară aut. sub nr. XXX/23.07. 2008 de B.N.P. Andreea - Dana Rădulescu şi contractul de garanţie reală imobiliară aut. sub nr.  XXX/05.08.2008 de B.N.P.  XXXşi Asociaţii.

În raport de aceasta situaţie şi de dispoziţiile art.431 alin.1 C.pr.civ. care statuează faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, recurenta-intimată a solicitat să se constate că în cauza dedusă judecaţii suntem în prezenta excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În situaţia în care se va aprecia că, în cauză, nu poate fi reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat, recurenta - intimata Banca XXX a solicitat a se avea în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art.431 alin.2 C.pr.civ. care reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat.

Pentru a se putea invoca prezumţia legală de lucru judecat nu este necesar a fi întrunită triplă identitate de părți, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente.

Această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

Consecvenţa în judecată impune ca ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre să nu fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Or, instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a contrazis ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre irevocabilă, anterior pronunţată.

În raport de motivele de recurs din care rezultă, fără dubiu, pe de o parte, faptul că recurenta nu a avut posibilitatea legală de a invoca excepţii, de a propune probe şi de a formula apărări în fata instanţei de fond şi, pe de altă parte, că prima instanţă a soluţionat cauza dedusă judecaţii cu încălcarea excepţiei autorităţii de lucru judecat sau nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, recurenta - intimată Banca XXX a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În drept, art.304 pct.5 şi 9 şi art.312 vechiul C.pr.civ.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secţia I Civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar, la data de 27.10.2015, pricina fiind soluţionată, în faza procesuală a apelului, în condiţii de legală citare a părţilor litigante.

În raport de motivele de recurs formulate de recurenta - intimată S.C. Banca XXX S.A., intimaţii - contestatori XXX şi XXX au formulat întâmpinare (f.17) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală, invocând excepţia tardivităţii introducerii cererii de recurs.

Astfel, intimaţii - contestatori au susţinut că sentinţa civilă atacată a fost comunicată intimatei la data de 15.03.2018, fapt relevat de dovezile de comunicare.

Potrivit art.301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Termenul de recurs este un termen de procedură imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Recursul introdus peste termen va fi respins ca tardiv.

În condiţiile în care, termenul procedural de decădere curge împotriva intimatei începând cu data de 16.03.2018 , acesta se împlineşte la data de 30.03.2018.

Cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond în data de 03.04.2018 (viza registrator), cu depăşirea termenului procedural, condiţie în care, la data depunerii cererii, recurenta era decăzută din acest drept.

Pentru aceste considerente, intimaţii - contestatori au solicitat admiterea excepţiei invocate şi pe cale de consecinţă, respingerea recursului ca tardiv introdus.

Cu privire la motivul de recurs invocat de recurentă, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.5 vechiul Cod de Procedură Civilă, aceste aserţiuni nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatei - recurente din prezenta cauza la data de 08.09.2017, la sediul procesual ales în Bucureşti, --, cerere care, împreună cu adresele/citaţia emisă de instanţa de fond, au fost preluate conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei de numitul ---,  angajat al Băncii XXX care a semnat şi a aplicat ştampila băncii pe documentul prezentat.

Intimaţii - contestatori au învederat că s-au mai judecat în contradictoriu cu recurenta din prezenta cauză - Banca XXX S.A. şi, în cererile introductive, au folosit şi inserat adresa sediului social al acesteia.

În urma acestui demers, apărătoarea intimatei a depus la dosarul cauzei (şi în toate celelalte dosare în care figura ca parte) adresa ce cuprindea precizări, prin care solicita instanţelor de judecata şi părților adverse să ia act de faptul că „Sediul procesual ales al Băncii XXX SA. - Serviciul Litigii este: Bucureşti, --. Va rugam ca toate actele de procedura cere vor fi emise în cauza dedusă judecaţii să fie comunicate la adresa menţionată”.

Adresa despre care au făcut vorbire mai sus, al cărui original îl vor prezenta instanţei, este semnată de apărătorul ales al Băncii XXX, avocat -- care explică în cererea de recurs despre faptul că, intimata - recurentă nu are cunoştinţă despre această locaţie şi că nu există sediu - sau dezmembrământ al recurentei la aceea adresă.

Devine evidentă motivaţia pentru care se susţine această apărare nefondată, aceste aserţiuni, dovedit nefondate de documentele existente la dosarul cauzei şi de adresa ce cuprinde precizările menţionate care nu fac altceva decât să justifice futil şi de neprimit, situaţia intervenirii decăderii din termenul procedural imperativ prevăzut pentru depunerea cererii de recurs.

Este evident că recurenta a fost legal citată, că a avut cunoştinţă despre existenţa pe rolul instanţei a dosarului de fond, dar a manifestat faţă de capetele de cerere invocate, un dezinteres şi o superficialitate sancţionabilă.

Intimaţii - contestatori au solicitat să se constate legalitatea efectuării procedurii de citare şi de încunoștințare a recurentei prin predarea citaţiei.

Astfel, termenul în cunoştinţă reprezintă piesă esenţială a procesului civil o reprezintă reducerea termenelor pricinilor pe fondul acoperirii în acest mod a situaţiilor în care procedura ar fi viciată prin nelegalitatea procedurii de citare cu parte atunci când aceasta nu doreşte primirea citaţiei, îşi schimbă sediul fără a-l aduce la cunoştinţa instanţei, etc., iar în acest mod procedura se acoperă prin instituirea prezumţiei legale a cunoaşterii termenului a fortiori dosarului pendinte.

Redat în art.229 alin.1, codul prevede astfel „Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezenta la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţa, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare”.

Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părții căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondentei, i s-a înmânai citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care  citaţia i-a fost înmânată.

Cu privire la eventuala existenţă a autorităţii de lucru judecat, intimaţii - contestatori au învederat că, deşi suntem în prezenta unor motivaţii deosebit de defectuos redactate, fără legătură cu motivul de recurs conţinut în cuprinsul art.304 pct.9 vechiul Cod de Procedură Civilă, recurenta insistă asupra constatării interveniţii autoritarii de lucru judecat în ceea ce priveşte capetele de cerere prin care solicitau constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită în temeiul titlurilor executorii menţionate.

Intimaţii - contestatori au considerat susţinerea recurentei, inadmisibil de primit, în raport de solicitarea exprimată în capătul de cerere menționat.

Astfel, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că autoritatea de lucru judecat există în cazul acelor hotărâri care rezolvă fondul dreptului, dar şi în cazul hotărârilor care au rezolvat cauza pe o excepţie sau pe un incident procesual dar numai dacă au făcut-o de o manieră care să nu mai permită readucerea ei în dezbatere judiciară - Decizia ar. 3169 din 14 noiembrie 2014 pronunţată în recurs de Secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, în prima acţiune adusă în discuţie, (dosar nr.1465/281/2015), instanţa a respins capătul de cerere privind constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită, motivat exclusiv de respingerea capătului de cerere privind constatarea intervenirii perimării executării silite (chestiune care ar fi atras curgerea termenului de prescripţie de la data intervenirii scadentei anticipate, constatarea perimării executării în condiţiile legii neîntrerupând curgerea acestui termen)

Instanţa de control judiciar a soluţionat, irevocabil, prin decizia civilă nr.150 din data de 06.07.2017 pronunţată de Tribunalul Prahova - Secţia I Civilă, în recurs, (dosar nr.14657/281/2015) decizie prin care a fost admisă contestaţia la executare promovată şi anulate actele de executare efectuate în dosarele menţionate.

Astfel, în Complet 1RCIV se admite recursul. Se modifică în parte sentinţa recurată în sensul că admite în parte contestaţia la executare şi, pe cale de consecinţă, constată perimată executarea silită şi anulează actele de executare efectuate în dosarele de executare nr.158/2012 şi nr. 30/2012. Irevocabilă.

În aceste condiţii, legal, temeinic şi în interpretarea prin prisma principiilor ce guvernează materia executării silite, nu se poate trage decât concluzia contrară celei dezvoltate în cererea de recurs, anume că, în acest caz al constatării intervenirii perimării, prin aplicarea dispozițiilor legale, se constata intervenită prescripţia dreptului de a solicita executarea silită.

Odată constatată de instanţa, perimarea are ca efect desfiinţarea tuturor actelor de urmărire îndeplinite in cauza. Sancţiunea se răsfrânge atât asupra actelor anterioare îndeplinirii termenului, cât şi a celor întocmite ulterior, respectiv până în momentul constatării perimării prin hotărâre.

Art. 4052 - Cursul prescripţiei se întrerupe:

a) pe data îndeplinirii de către, debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art.453 alin.2;

d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

e) pe data depunerii, cererii de reluare a executării, în condiţiile art.371 6 alin.2;

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea”.

În aceste condiţii, interpretarea dată de dispozițiile art.431 alin.2 NCPC ce reglementează prezumţia legală de lucru judecat care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urma, profita de principiu tot contestatorilor intimaţi.

Revenind, autoritatea de lucru judecat există în cazul acelor hotărâri care rezolva fondul dreptului, clar şi în cazul hotărârilor care au rezolvat cauza pe o excepţie sau pe un incident procesual, dar numai dacă au făcut-o de o maniera care să nu mai permită readucerea ei în dezbatere judiciară, ceea ce nu se întâmpla în acest caz.

Introducerea unei cereri de constatare a interveniţii prescripţiei extinctive a dreptului de a solicita executarea silită, în cazul în care instanţa constatată că termenul nu a curs în integralitate, va fi respinsa.

Introducerea aceleiaşi cereri, după curgerea termenului de prescripţie, va fi legal admisă.

În aceste condiţii, este de notorietate că, în materia expusă, nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat, hotărârea anterioară nu poale constitui un impediment pentru introducerea unei noi acţiuni având același obiect.

Pentru aceste considerente, intimaţii - contestatori au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.

În drept, art.205 şi urm. C.pr.civ.

În probatoriu, intimaţii - contestatori au solicitat admiterea probei cu înscrisuri, cele ataşate prezentei şi cele ce le vor parveni ulterior.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi din oficiu conform dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ din 1865., tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele care se vor expune în continuare:

Cu titlu prealabil şi de necontestat, în cauză, sunt incidente prevederile Codului de procedură civilă din 1865, faţă de împrejurarea că, art.24 C.pr.civ. care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, prevede, în mod expres, că „Dispoziţiile legii  noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

Art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 este norma de drept tranzitoriu şi în privinţa executărilor silite, acesta statuând că dispoziţiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Este cunoscut faptul că momentul începerii executării silite este demarcat odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

În ceea ce privește contestaţia la executare, dat fiind faptul că aceasta constituie un incident în cursul executării silite, determinarea Codului de procedură civilă aplicabil acesteia se face în funcţie de momentul demarării executării silite (data cererii de executare silită), iar nu prin raportare la data înregistrării la instanţă a contestaţiei la executare. 

În speţă, creditoarea iniţială  XXX Romania S.A. a formulat prima cerere de executare silită îndreptată împotriva debitorilor - contestatori XXX şi  XXX în anul 2009, înregistrată fiind la Executorul Bancar XXX sub nr.XXX, acesta fiind, prin urmare, şi numărul dosarului execuţional, ceea ce înseamnă că, prin raportare la textele de lege menţionate în precedent, sunt aplicabile, în ceea ce priveşte soluţionarea prezentului demers judiciar, dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865. 

În speţă, în preambulul cererii de chemare în judecată, contestatorii XXX şi  XXX au indicat sediul procesual ales al intimatei Banca XXX S.A. ca fiind în Bucureşti, --, context în care acţiunea, toate citaţiile emise pe parcursul instrumentării pricinii deduse judecăţii, inclusiv sentinţa civilă nr. 9028/08.11.2017 (f.242 - dos. fond) au fost comunicate intimatei la această adresă.

Art.85 C.pr.civ. din 1865 statuează în sensul potrivit cu care „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”. 

Textul de lege menţionat mai sus este alcătuit din norme imperative, astfel încât, dacă procedura de citare a părţii care lipseşte la termen nu este legal îndeplinită, cerinţa nesocotită fiind prevăzută, în mod expres, sub sancţiunea nulităţii, neregularitatea trebuie invocată din oficiu de instanţă, cu consecinţa amânării cauzei şi a citării corecte a părţii respective pentru următorul termen.

La rândul său, art.93 C.pr.civ. din 1865 prevede că „În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii”.

Ca atare, oricare parte din proces - persoană fizică sau juridică - are dreptul să îşi aleagă un domiciliu sau sediu procesual pentru comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură pe parcursul derulării litigiului.

Această alegere poate fi făcută numai de parte, pentru sine, iar nu pentru cealaltă parte, şi are caracter expres, neputând fi dedusă din circumstanţele cauzei, împrejurare în raport cu care nu pot fi reţinute alegaţiile intimaţilor - contestatori XXX şi XXX inserate în cuprinsul întâmpinării, în sensul că, în alte pricini care s-au purtat între aceleaşi părţi litigante, apărătorul Băncii XXX S.A. a depus precizări cu privire la actualul sediu procesual ales al Băncii ca fiind în Bucureşti, ---.

Procedând la citarea intimatei Banca XXX S.A. numai la sediul procesual ales în Bucureşti, -- sediu indicat, în mod expres, de contestatori - iar, nu la/şi la sediul cunoscut al Băncii şi care, de altfel, este menţionat şi de contestatori ca fiind în ---, jud. Cluj, este evident că instanţa de fond a soluţionat cauza cu care a fost învestită încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulităţii de art.105 alin.2 C.pr.civ. din 1865, context în care este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ. din 1865.

Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul va admite recursul şi, în baza art.312 alin.1 şi alin.3 Teza a II-a C.pr.civ. din 1865 rap. la art.304 pct.5 C.pr.civ. din 1865, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond pentru corecta citare a recurentei - intimate S.C. Banca XXX S.A. la sediul social din Mun. --- jud. Cluj şi ataşarea dosarului de executare nr.XXX, ocazie cu care vor fi analizate şi celelalte critici şi susţineri inserate în cuprinsul cererii de recurs, în acest mod dându-se o reală eficienţă principiilor fundamentale care guvernează procesul civil.

Domenii speta

Spete similare