Pretentii - Lititgii cu profesionistii

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe apelant CCI BACĂU şi pe apelant AFC M, având ca obiect pretenţii

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 06.06.2017 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta sentinţă când s-au pus concluzii pe fond, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei la data de 13.06.2017, 20.06.2017 şi astăzi 27.06.2017 când a deliberat şi a pronunţat următoarea decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului  de faţă reţine următoarele:

Prin SC nr. 3988/24.06.2014 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 1188/180/2011 a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material pentru capătul de cerere privind constatarea  îmbunătăţirilor efectuate în spaţiul închiriat situat în Bacău, str Mărăşeşti nr. 96, fiind respinsă excepţia prescripţiei pentru celelalte capete ale acţiunii; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta CCI Bacău în contradictoriu cu pârâta  AFC M fiind obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 242800 RON reprezentând contravaloarea standurilor aparţinând pârâtei situate în Piaţa Sud din Municipiul Bacău; au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere, pârâta fiind obligată să-i achite reclamantei suma de 3250 Ron reprezentând cheltuieli judiciare iar reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 6600 RON cu acelaşi titlu.

 Pentru a pronunţa sentinţa menţionată instanţa de fond a reţinut următoarele:

„ Cu privire la excepţiile invocate:

Prin Încheierea din data de 05.10.2011 a fost respinsă ca nefondată excepţia inadmisibilităţii invocate de către pârâtă.

Prin Încheierea din data de 08.02.2012 a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru capătul de cerere având ca obiect plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la spaţiul închiriat situat în Bacău , Str Mărăşeşti nr 96 şi respinsă excepţia prescripţiei pentru celelalte două capete de cerere ale acţiunii precizate, astfel încât se va pronunţa instanţa cu privire la acestea şi pe fondul cauzei respectiv se va admite excepţia  prescripţiei dreptului la acţiune în sens material pentru capătul de cerere privind despăgubirile  reprezentând  constatarea îmbunătăţirilor efectuate în  spaţiul închiriat  situat în Bacău , str. Mărăşeşti , nr.96 şi  se va  respinge  ca prescris acest  capăt de cerere şi se va respinge excepţia prescripţiei cu privire la celelalte  capete ale acţiunii.

Dat fiind faptul că au fost efectuate în perioada 1992-1998 respectivele investiţii iar termenul de prescripţie este de trei ani de la naşterea dreptului de creanţă al reclamantei cu privire la acestea , capătul de cerere privind îmbunătăţirile nu a fost formulat în termenul prevăzut de lege.

 Referitor la celelalte două capete de cerere dreptul la plata  despăgubirilor în valoare de 45000 de lei reprezentând lipsa de folosinţă a standurilor a luat naştere  la data predării spaţiului închiriat şi a  pretinsei continuări a  folosirii acestuia de către pârâtă iar dreptul de a solicita  obligarea pârâtei  la restituirea în natură a standurilor, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, obligarea pârâtei, în subsidiar ,  la despăgubiri băneşti se raportează tot la data predării spaţiului închiriat înapoi către locatoare , astfel încât aceste două capete de cerere nu sunt prescrise.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că între părţi a fost încheiat Contractul de subînchiriere şi prestări servicii nr. 725 din data de 10.02.1998 prin care  pârâta i-a închiriat reclamantei un spaţiu comercial situat în MMMMM nr. XX, deţinut în baza Contractelor de închiriere cu numerele 80307 şi 80302 din data de 10.02.1998 ce urma să fie utilizat , conform prevederilor contractuale, pentru prestări servicii, amenajare şi exploatare standuri comerciale, direct şi prin terţi, cu plata unei chirii,perioada contractuală fiind de 10 ani .

Art 5.2 din contract prevede că locatarul principal se obligă să predea suprafaţa locativă în stare corespunzătoare folosinţei  pentru realizarea obiectului contract, art. 6.1 prevede obligaţia  sublocatarului să conserve bunul subînchiriat şi să nu efectueze nicio modificare a acestuia fără acordul locatarului şi al locatarului principal .

În primul rând, instanţa observă că în contractul încheiat în prezenta cauză nu este prevăzută clauza la care face referire pârâta, conform  căreia orice îmbunătăţiri  aduse spaţiului închiriat se vor face cu acordul locatorului şi pe cheltuiala locatarului.

În al doilea rând, nu poate fi negată existenţa acestor standuri, constatată şi prin expertiza de la pg  49 din dosarul cauzei ( volumul al doilea) şi evaluate de către expert la suma de 242800 de lei şi faptul că acestea au fost amplasate  de către reclamantă  în spaţiul respectiv , astfel cum rezultă din întreg materialul probator existent în cauză.

Nu poate fi avută în vedere apărarea  pârâtei potrivit căreia aceasta nu a avut cunoştinţă de amplasarea respectivelor standuri în spaţiul subînchiriat ( închiriat ulterior, întrucât din anul 2003 pârâta a devenit proprietara imobilului respectiv ), cât timp este prevăzut expres în contract faptul că  spaţiul urma să fie utilizat  pentru prestări servicii, amenajare şi exploatare standuri comerciale, ceea ce reclamanta a şi făcut prin instalarea acestor standuri .

Nu poate fi luată în considerare nici o obligaţie exclusivă a reclamantei de a suporta contravaloarea cheltuielilor aferente acestor standuri, cât timp, astfel cum s-a arătat , nu există o clauză contractuală expresă cu privire la acest aspect ( ci doar în contractul iniţial în care reclamanta nu era parte ) şi aceste standuri exced noţiunea de îmbunătăţiri prevăzute de  art 14.1 din contractul principal de închiriere  ca trebuind făcute  cu acordul locatorului şi pe cheltuiala locatarului, acestea fiind bunuri ( mobile prin natura lor, dar imobile atât  prin destinaţia proprietarului şi cât şi prin obiectul la care se aplică, identificate şi evaluate  ca atare de un expert în construcţii ) asupra cărora reclamanta are un drept de proprietate  garantat de art 1 Protocolul 1 al Convenţiei Europene al Drepturilor Omului, astfel încât nu poate susţine pârâta că i s-ar cuveni de drept acesteia, fără nicio obligaţie din partea sa.

Articolul 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene al Drepturilor Omului, prevede următoarele:

,, Protecţia proprietăţii

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.,,

Date fiind natura acestor standuri, la care s-a  făcut referire în paragrafele anterioare precum şi faptul că pârâta a încheiat mai multe contracte de închiriere cu privire la respectivele standuri şi a spaţiului aferent acestora cu mai multe persoane fizice şi societăţi comerciale, contracte aflate în derulare , ţinând cont de faptul că valoarea economică a acestor standuri apare ca fiind  strâns legată de spaţiul pe care se află amplasate şi care în prezent este proprietatea pârâtei  şi faţă de capătul subsidiar de cerere formulat de către reclamantă , instanţa apreciază că nu se poate dispune restituirea în natură a standurilor  şi va admite în parte acţiunea sub aspectul obligării pârâtei  să-i  achite  reclamantei suma de 242800 de lei  reprezentând  contravaloarea  standurilor aparţinând  reclamantei  situate în P din Municipiul Bacău (MMMMM, nr. XX), valoarea fiind cea din expertiza efectuată în cauză.

În ceea ce priveşte contravaloarea lipsei de folosinţă solicitată de către reclamantă, în cauză s-au dat mai multe termene pentru efectuarea unei expertize din care să rezulte cuantumul la care se ridică aceasta , experţii declinându-şi reciproc competenţa de efectuare a acestei expertize, refuzând să o  efectueze, în pofida  solicitărilor instanţei şi aplicarea de sancţiuni acestora, însă acest capăt de cerere va fi respins nu pentru lipsa evaluării acestor chirii , ci pentru următoarele aspecte:

Contractul încheiat de părţi a avut o perioadă de valabilitate de 10 ani începând cu data de 10.02.1998, data încheierii contractului, iar la data de 31.01.2008 a fost încheiat Protocolul nr. 182  privind predarea-primirea administrării spaţiului comercial P, spaţiul să fiind  predat în baza unui proces-verbal de predare primire.

 Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă însă că reclamanta şi-a ridicat respectivele standuri la încetarea contractului sau că  până la formularea prezentei acţiuni în instanţă  i-ar fi solicitat pârâtei înapoierea lor sau achitarea contravalorii acestora iar în ceea ce priveşte faptul că au fost închiriate persoanelor fizice autorizate şi juridice în scopul desfăşurării activităţii acestora nu îi este imputabil pârâtei , întrucât  trebuie avut în vedere faptul că spaţiul pe care sunt amplasate  standurile  constituie proprietatea acesteia din urmă , aspecte faţă de care va fi respins ca nefondat capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosinţă .

Dat fiind faptul că au căzut parţial în pretenţii şi proporţional cu admiterea respectiv respingerea capetelor de cerere  formulate, în temeiul art 274 alin 1 CPC vor fi obligate  pârâta să-i achite reclamantei  suma de  3250 lei reprezentând  o treime  din cheltuielile de judecată  efectuate de aceasta iar reclamanta să-i achite pârâtei  suma de 6600 lei reprezentând două treimi  din  cheltuielile de judecată  efectuate de  aceasta din urmă.”

Împotriva sentinţei de mai sus au formulat ambele părţi.

În ce priveşte apelul formulat de AFC M Bacău s-a susţinut în esenţă că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea eronată a actelor juridice deduse judecăţii, standurile fiind incluse în categoria îmbunătăţirilor spaţiului închiriat începând cu anul 1992.

S-a susţinut de asemenea că îmbunătăţirile nu puteau fi solicitate decât în cazurile strict prevăzute de art. 9.11 lit e din contract, respectiv doar în cazul rezilierii înainte de expirarea termenului contractual, apelanta arătând că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune trebuia admisă inclusiv faţă de pretenţiile reprezentând contravaloarea standurilor.

S-a mai arătat că reclamanta nu poate invoca nici o eventuală bună credinţă a constructorului care a considerat că edifică bunul pe proprietatea sa din moment ce între părţi exista un contract de locaţiune, acesta neputând conduce la prezumţia de proprietate a spaţiului închiriat în favoarea reclamantei.

A mai susţinut apelanta că în baza cotractului încheiat între părţi nu exista nici o clauză contractuală care să oblige proprietarul sau chiriaşul principal la restituirea standurilor, contractul ajungând la termen iar chiriaşul părăsind  de bună voie spaţiul închiriat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 2XX din Codul de procedură civilă de la 1865.

În ce priveşte apelul formulat de CCI Bacău, s-a arătat că în ce priveşte valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului situat în Bacău, str Mărăşeşti nr. XX a fost în mod greşit respins , termenul de prescripţie al dreptului la acţiune începând să curgă din anul 2008 fiind de trei ani, cererea fiind introdusă la data de 27.01.2011, înainte de expirarea termenului.

În ce priveşte capătul de cerere vizând acordarea lipsei de folosinţă a standurilor, s-a susţinut că nu a existat o desesizare din partea sa ce ar conduce la prezumţia că se lipseşte de fructele civile cuvenite în raport de calitatea sa de proprietar al bunurilor.

 Cererea  nu a fost motivată în drept.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri precum şi proba cu expertiză specialitatea contabilă şi construcţii.

Analizând apelurile formulate instanţa reţine următoarele:

În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune vizând cererea reclamantei CCI BACĂU de obligarea a pârâtei AFC M BACĂU la plata despăgubirilor constând în contravaloarea îmbunătăţirilor aduse la imobilul situat în Bacău, str MM nr. XX Tribunalul reţine că aceasta a fost în mod greşit admisă.

În acest sens, instanţa reţine că drepturile şi obligaţiile părţilor din prezenta cauză supuse analizei instanţei rezultă din contractul de subînchiriere şi prestări servicii din data de 1.02.1998.

Dreptul chiriaşului de a solicita contravaloarea îmbunătăţirilor aduse la imobilul închiriat reprezintă un drept de creanţă ce se naşte la data încetării raporturilor contractuale, la acel moment devenind cunoscută manifestarea de voinţă a locatorului în sensul dacă va păstra aceste îmbunătăţiri sau îi va solicita chiriaşului să le ridice.

Pe de altă parte, Tribunalul observă că reclamanta a inclus în categoria îmbunătăţirilor atât reparaţiile efectuate la imobil şi  cele de întreţinere indiferent că acestea au fost cauzate de vechimea/uzura imobilului sau sunt locative cât şi investiţiile la imobil rezultate din accesiunea imobiliară artificială(astfel cum vor fi dezvoltate în continuare).

În ce priveşte cheltuielile cu îmbunătăţirile rezultate din accesiunea imobiliară artificială , în condiţiile în care termenul contractual a început să curgă la data de 1.02.1998 epuizându-se la data de 1.02.2008, termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 s-a epuizat la 1.02.2011, cererea înregistrată la data de 27.01.2011 a fost formulată aşadar în termen.

Soluţia se explică prin aceea că doar la acest moment se cunoaşte dacă proprietarul va reţine îmbunătăţirile, caz în care are obligaţia de a-l despăgubi sau îl va obliga pe chiriaş să le ridice.

Tribunalul constată aşadar că soluţia instanţei de fond prin care a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la despăgubiri pentru îmbunătăţiri în baza accesiunii imobiliare artificiale este corectă doar în parte, pentru pretenţiile derivate din raporturile anterioare încheierii contractului de subînchiriere din data de 1.02.1998.

În ce priveşte însă cheltuielile efectuate cu reparaţii de orice fel, indiferent aşadar că acestea sunt reparaţii locative însă trebuiau a fi efectuate de către locator la începutul derulării contractului pentru a preda bunul în stare de folosinţă normală sau sunt reparaţii efectuate ulterior ca urmare a vechimii/uzurii  clădirii ce cădeau tot în sarcina proprietarului, instanţa consideră că termenul de prescripţie a început să curgă de la data efectuării cheltuielilor iar nu de la data încetării raporturilor locative, de la acest moment chiriaşul având dreptul de a-i solicita locatorului restituirea lor sau de a le reţine din chirie.

Prin urmare, instanţa va admite excepţia prescripţiei în ce priveşte solicitarea reclamantei de a solicita restituirea de către pârâtă a cheltuielilor reprezentând reparaţii/întreţinerea imobilului efectuate la imobil anterior datei de 27.01.2008.

Tribunalul reţine aşadar că în ce priveşte îmbunătăţirile efectuate de chiriaş pe parcursul derulării contractului de subînchiriere din data de 1.02.1998, dreptul de creanţă reprezentat de contravaloarea acestora nu este prescris.

În ce priveşte aria de cuprindere a noţiunii de îmbunătăţiri, Tribunalul reţine că aceasta include toate investiţiile realizate de chiriaşul CCI BACĂU, cu includerea standurilor comerciale.

În acest sens, instanţa consideră că standurile edificate în spaţiul închiriat de către CCI Bacău nu reprezintă bunuri mobile ci imobile prin destinaţie.

Pornind de la definiţia noţiunii de imobile prin destinaţie potrivit dispoziţiilor art. 468 din Codul Civil de la 1864, precum şi a enumerării(nelimitative efectuate de către legiuitor) respectiv de obiecte „ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond”, instanţa reţine că standurile comerciale au dobândit această calitate în condiţiile în care au fost edificate cu destinaţia precisă de a servi pentru compartimentarea spaţiului închiriat conform contractului încheiat cu pârâta AFC M Bacău.

Instanţa va avea în vedere de asemenea durata îndelungată a contractului(10 ani), precum şi faptul că anterior încheierii contractului supus analizei în cauza de faţă, pârâta a exercitat detenţia spaţiului comercial din Bacău, str MM nr. XX din anul 1992, aceasta manifestându-şi de altfel  intenţia, potrivit propriilor susţineri, de a continua să-l utilizeze şi după expirarea termenului stabilit prin contractul din data  de 1.02.1998.

Instanţa reţine aşadar că bunurile reprezentând standuri comerciale nu au fost edificate cu scopul de a fi folosite la târguri şi expoziţii, respectiv în vederea montării/demontării în mod repetat, ci au fost edificate ca un accesoriu al imobilului situat în Bacău, str MM nr. XX, în vederea compartimentării acestuia pentru închirierea în scopuri comerciale.

În ce priveşte dreptul chiriaşului de a obţine despăgubiri de la locator la expirarea termenului contractual, Tribunalul observă că principala susţinere a pârâtei AFC  M Bacău a fost aceea că reclamantei nu i se cuvin despăgubiri ca urmare a existenţei în cuprinsul contractului de subînchiriere a clauzei prevăzute de art. 9.11 lit e precum şi a clauzei prevăzute de art. 14pct 1 din contractul de închiriere nr. 80695/20.03.1998 încheiat între Primăria Muncipiului Bacău şi AFC M Bacău potrivit căreia”orice îmbunătăţiri (interioare sau exterioare), investiţii proprii ale locatarului (subchiriaşului) aduse spaţiului închiriat se vor face cu acordul locatorului, pe cheltuiala exclusivă a locatarului (sau subchiriaşului), acestea rămânând fără plată, în proprietatea locatorului, la expirarea contractului.

Clauza din cuprinsul art. 9.11 din contractul de subînchiriere prevede că „în situaţia rezilierii din iniţiativa primei părţi, aceasta va achita părţii a doua contravaloarea investiţiilor şi amenajărilor neamortizate şi înglobate în spaţiu, în termen de 6 luni de la data predării efective.

Tribunalul apreciază că nici una dintre clauzele de mai sus nu este aplicabilă situaţiei concrete din cauza de faţă.

Astfel, raporturile dintre părţi sunt guvernate de contractul pe care acestea l-au semnat  la data de 1.02.1998 potrivit principiului degajat din dispoziţiile art. XX9 din Codul civil, contractul nr. 80695/20.03.1998 producând de asemenea efecte relative doar între părţile semnatare, fără efecte faţă de subchiriaşul CCI Bacău.

În ce priveşte clauza prevăzută de art. 9.11 lit e din contractul încheiat între CCI Bacău şi AFC M Bacău, Tribunalul constată că aceasta reglementează raporturile juridice dintre părţi doar în situaţia rezilierii contractului din iniţiativa locatorului, înainte de împlinirea termenului contractual.

În lipsa reglementării contractuale a situaţiei îmbunătăţirilor efectuate de chiriaş în ipoteza ajungerii la termen a contractului, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile de drept comun referitoare la accesiunea imobiliară, astfel cum au fost interpretate de doctrină şi jurisprudenţă pentru situaţia specială a contractului de locaţiune.

În acest sens, instanţa reţine că trebuie făcută distincţie între lucrările de mică însemnătate, locative, reparaţiile de orice fel fie că sunt cauzate de vechimea/uzura clădirii fie că sunt uzuale şi lucrările ce depăşesc această sferă. În ce priveşte această din urmă categorie de lucrări, instanţa constată că în toate cazurile chiriaşul este un constructor de rea-credinţă, aceasta semnificând că acesta cunoaşte faptul că nu are calitatea de proprietar al imobilului închiriat ci pe cea de simplu detentor precar, fiind fără nici un fel de relevanţă sub acest aspect dacă a adus la cunoştinţa locatorului în prealabil sau a obţinut acordul acestuia cu privire la efectuarea îmbunătăţirilor.

În ce priveşte prima categorie de lucrări, respectiv cele cuprinzând reparaţiile efectuate la primirea imobilului pentru a-l putea exploata în condiţii normale precum şi cele făcute pe parcursul derulării contractului şi care reveneau locatorului, instanţa a reţinut anterior că  s-a împlinit termenul de prescripţie de a solicita contravaloarea celor efectuate anterior datei de 27.01.2008.

Pornind de la această premisă precum şi de la faptul că proprietarul imobilului, AFC M Bacău nu a solicitat chiriaşului ridicarea lucrărilor(îmbunătăţirilor), conform dispoziţiilor art. 494 alin 3 din Codul civil, instanţa constată că acesta are obligaţia de a-l despăgubi pe chiriaş cu o sumă reprezentând contravaloarea materialelor şi preţul muncii, „fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii.”

Instanţa reţine aşadar că în cazul constructorului de rea-credinţă pe fondul unui terţ, în cazul în care terţul proprietar optează pentru păstrarea construcţiilor, acesta are obligaţia de a-l despăgubi pe constructor strict cu contravaloarea materialelor şi preţul muncii de la momentul edificării, conform dovezilor propuse de constructor, fiind fără nici un fel de relevanţă dacă aceste construcţii au adus sau nu vreun spor de valoare pentru fond în condiţiile în care  proprietarul fondului a avut posibilitatea nefructificată de a refuza îmbunătăţirile şi a solicita constructorului să le ridice.

Urmează aşadar ca instanţa să stabilească suma pe care proprietarul imobilului o va achita chiriaşului, în baza concluziilor expertizei contabile administrate în apel ce avut în vedere documentele contabile provenind din evidenţa ţinută de CCI Bacău precum şi a constatărilor făcute în teren de către expertul construcţii.

Instanţa va avea în vedere doar construcţiile ce au putut fi identificate în mod cert  de către expertul în specialitatea construcţii, cu toate că expertiza s-a efectuat la circa 9 ani de la data expirării termenului contractului de locaţiune, apreciind că proba efectuării acestor îmbunătăţiri aparţine constructorului(chiriaşului) iar acesta avea posibilitatea ca la finalul contractului, chiar în lipsa unui proces verbal de predare-primire încheiat cu locatorul să obţină pe calea prevăzută de 235 şi următoarele din Codul procedură civilă privind asigurarea dovezilor, probe privind starea imobilului la acea dată.

În prealabil, reţinând că dintre cheltuielile efectuate de reclamanta CCI Bacău pe parcursul derulării contractului de locaţiune o parte au fost cheltuieli cu reparaţia şi întreţinerea imobilului, Tribunalul observă că după data de 27.01.2008 nu au mai fost efectuate astfel de cheltuieli.

În ce priveşte perioada anterioară, din analiza celor două rapoarte de expertiză efectuate în apel precum şi a înscrisurilor depuse de reclamantă, Tribunalul concluzionează că lucrările efectuate în perioada 1998-1999 precum şi  cele executate în anul 2003 intră în categoria cheltuielilor necesare pentru renovarea şi întreţinerea construcţiei în vederea desfăşurării activităţii reclamantei potrivit obiectului de activitate, din probe nereieşind că s-au făcut investiţii noi constând în montarea de sisteme/utilităţi noi, inexistente la data începerii raporturilor locative

În ce priveşte strict îmbunătăţirile instanţa reţine că în categoria acestora intră lucrările executate la standuri, lucrările executate în anul 2000 constând în amenajare farmacie şi lucrările efectuate în anul 2004-2005 în vederea amenajării a două zone tip bar/restaurant.

Cu privire la lucrările executate la standuri în cursul anului 1998-1999, instanţa va avea în vedere valoarea acestora stabilită conform documentelor contabile, respectiv de 14073 RON (valoarea cumulată a materialelor folosite pentru execuţie), standurile fiind edificate în regie proprie.

Cu privire la valoarea lucrărilor reprezentând amenajare farmacie precum şi amenajare bar/restaurant, instanţa va avea în vedere de asemenea valoarea din expertiza contabilă certificată de expertul construcţii, respectiv 21884,64 RON pentru lucrarea reprezentând amenajare farmacie şi 34819 RON pentru a doua lucrare( urmând a fi exclusă suma de 4399,14 Ron care reprezintă mobilier bar precum şi suma de 36191,8 ON reprezentând cheltuieli cu renovarea imobilului închiriat facturate de SC P C SRL).

Instanţa nu va avea în vedere  nici cheltuielile efectuate de către reclamantă cu executarea în anul 2003 a unei ferestre cu valoarea de 240 EURO şi nici lucrările de instalaţii din perioada 2005-2006, acestea nefiind identificate de către expertul construcţii la momentul deplasării în teren.

Instanţa va avea în vedere de asemenea că la momentul deplasării în teren, expertul a fost însoţit de către un reprezentant al reclamantei CCI Bacău şi că aceasta nu a formulat obiecţiuni la lucrarea expertului.

 În concluzie, instanţa constată că suma reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de către reclamanta CCI Bacău şi dobândite de pârâta AFC M este în cuantum de 70776,64 RON.

În ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a standurilor, instanţa reţine că în raport de concluziile anterioare în sesul că standurile reprezintă bunuri imobile prin destinaţie, solicitarea este nefondată, bunurile în cauză servind la compartimentarea imobilului deţinut de către pârâtă, nefiind aşadar generatoare de venituri în mod independent de imobilul la care sunt ataşate.

Urmează pe cale de consecinţă să admită apelurile şi să modifice sentinţa apelată în sensul că va fi admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru sumele reprezentând cheltuieli cu reparaţiile/întreţinerea imobilului situat în Bacău, MMMMM nr. XX efectuate anterior datei de 27.01.2008 şi va fi respinsă excepţia prescripţiei privind dreptul de a solicita îmbunătăţirile efectuate la acelaşi imobil.

Va fi admisă în parte cererea introductivă în sensul că va obliga pârâta AFC M Bacău la plata către reclamantă a sumei de 70776,64 RON reprezentând contravaloare îmbunătăţiri efectuate la imobilul din Bacău, MMMMM nr. XX, urmând a respinge cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii/întreţinere a imobilului precum şi în raport de  folosirea standurilor aflate în interiorul aceluiaşi imobil.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, raportat la soluţia pronunţată în apel precum şi la petitul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată/precizată  în mod succesiv de reclamanta CCI Bacău, Tribunalul urmează a le compensa.

În ce priveşte solicitările experţilor desemnaţi în cauză de majorare a onorariului provizoriu, instanţa le apreciază ca fiind fondate în parte, şi în raport de volumul de muncă necesar va stabili onorariu definitiv de 7000 RON pentru expertiza în specialitatea contabilitate şi de 2500 RON pentru expertiza tehnică în specialitatea construcţii.

Va dispune prin urmare obligarea reclamantei CCI Bacău şi a pârâtei Asociaţia  Fotbal Club  M Bacău la plata către expert Martin Rodica a sumei de 3000 RON fiecare cu titlu de diferenţă onorariu expert şi către expert Metelescu Maria a sumei de 750 RON fiecare cu acelaşi titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile privind pe apelant CCI BACĂU cu sediul în Bacău. şi pe apelant AFC M cu sediul în Bacău

Modifică sentinţa apelată în sensul că admite excepţia prescripţiei în ce priveşte solicitarea reclamantei de a solicita restituirea de către pârâtă a cheltuielilor reprezentând reparaţii/înreţinerea imobilului efectuate anterior datei de 27.01.2008.

Admite excepţia prescripţiei dreptului la despăgubiri pentru îmbunătăţiri în baza accesiunii imobiliare artificiale, pentru pretenţiile derivate din raporturile anterioare încheierii contractului de subînchiriere din data de 1.02.1998.

Admite în parte acţiunea în sensul că obligă pârâta AFC M Bacău la plata către CCI Bacău a sumei de 70776,64 RON reprezentând contravaloare îmbunătăţiri efectuate la imobilul din Bacău, str MM nr. XX.

Respinge cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii/întreţinere a imobilului precum şi a despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a standurilor aflate în acelaşi imobil.

Stabileşte onorariu definitiv în cuantum de 7000 RON pentru expertiza specialitatea contabilitate şi 2500 Ron pentru expertiza specialitatea construcţii.

Dispune obligarea reclamantei CCI Bacău şi a pârâtei Asociaţia  Fotbal Club  M Bacău la plata către expert M R a sumei de 3000 RON fiecare cu titlu de diferenţă onorariu expert şi către expert M M a sumei de 750 RON fiecare cu acelaşi titlu.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.06.2017.

Domenii speta

Spete similare