Acţiunii în constatare

Sentinţă civilă 148 din 03.04.2018


Prin cererea adresată acestei instanţe la data de  14.11.2017 şi înregistrată sub nr. 1583/179/2017 G.P. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta D.A. , solicitând constatarea achitării de el a ratelor în sumă totală de 10.000 euro din preţul total în sumă de 13.000 euro ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare a imobilului compus din suprafaţa de 1212,40 mp teren din acte (1944 mp din măsurători) şi casa de locuit imobil situat în oraşul Babadag, în tarlaua 22, parcelele 463(Cc) şi 463/1 arabil , cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, se arată de reclamant că, începând cu toamna anului 2013 a trăit în relaţii de concubinaj cu pârâta până în primăvara anului 2015. La data de 28 aprilie 2015, prin promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare încheiată la BIN M.M.din Babadag, judeţul Tulcea, împreună cu pârâta, au convenit cu numiţii A.D. şi A.M. să cumpere de la aceştia imobilul casă şi teren menţionat în petitul acţiunii.

Au plătit împreună un avans de 2.000 euro, rămânând ca diferenţa de 11.000 euro să fie achitată în cote de 1/2 pentru fiecare în rate lunare de 500 euro începând cu luna mai 2015 până la finele lunii februarie 2017.

Motivează reclamantul că, el a plecat imediat la muncă în străinătate, iar pârâta a rămas în ţară. Din păcate relaţia lor de concubinaj a eşuat la scurt timp, imediat după plecarea sa. Motivul principal 1-a constituit faptul că împotriva voinţei sale, aceasta a adus să locuiască în imobil persoane apropriate din familia sa (părinţi, copil din altă relaţie), iar pe de altă parte banii trimişi de el în loc să fie folosiţi pentru renovarea imobilului erau cheltuiţi de pârâtă în scopuri personale.

Întrucât aveau de achitat diferenţa de preţ la imobilul sus menţionat, i-a trimis în continuare pârâtei lunar banii reprezentând întreaga rată lunară de 500 de euro pe care aceasta i-a depus în contul promitenţilor vânzători. Au fost situaţii în care a achitat ratele scadente direct promitenţilor vânzători prin virament bancar din Italia. Pârâta a mai achitat ultimele două rate înainte ca el să apuce să le plătească şi fără să-i aducă la cunoştinţă acest lucru.

Prin urmare, el a achitat singur 20 de rate a câte 500 euro, respectiv suma totală de 10.000 euro, iar pârâta a achitat două rate a câte 500 euro şi cota de 1/2 - 1000 euro - din avansul de 2.000 euro, respectiv suma totală de 3.000 euro. În realitate şi suma de 2.000 euro reprezentând avansul a fost plătită tot cu contribuţia lui exclusivă dar a fost de acord să se menţioneze în antecontract ca fiind contribuţie în cote de 1/2 pentru fiecare, crezând şi sperând că relaţia lor se va materializa totuşi într-o căsătorie ulterioară.

Arată reclamantul că a lucrat în străinătate în toată această perioadă a concubinajului, inclusiv perioada ulterioară dobândirii imobilului prin antecontractul de vânzare cumpărare, atât cu contract de muncă cât şi fără forme legale. Înscrisurile ataşate la acţiune demonstrează cu prisosinţă acest lucru.

Contribuţia lui efectivă şi concretă la plata preţului tranzacţiei este de 10.000 euro, iar a pârâtei este de 3.000 euro. Faţă de această situaţie la perfectarea vânzării cumpărării urmează a se lua în considerare contribuţiile fiecăruia la dobândirea imobilului în sensul celor sus menţionate.

În drept, îşi întemeiază cererea pe disp. art. 35 NCPC , iar în probaţiune înţelege să se folosească de proba cu  interogatoriu, înscrisuri, martorii (dacă va fi cazul) şi orice altă probă a cărei necesitate de a fi administrată se va ivi pe parcursul cercetării judecătoreşti, ataşând - acte de stare civilă ; procură judiciară de reprezentare în instanţă; promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare ; graficul de plată în rate a restului de preţ;  înscrisuri din care rezultă că el a trimis banii în ţară pentru plata integrală a ratelor lunare ; înscrisuri din care rezultă veniturile realizate de el în străinătate perioada de achitare a ratelor.

Pe calea întâmpinării pârâta D.A., pe cale de excepţie a  invocat :

- excepţia inadmisibilităţii prezentei acţiuni în constatare

- excepţia caracterului subsidiar al acţiunii în constatare în raport de acţiunea în realizarea dreptului

- excepţia lipsei de interes - condiţie esenţială de exercitare a

acţiunii civile

- invocând  neregularităţi în ceea ce privesc :

a ) cererea de chemare în judecată - întocmită cu nerespectarea disp. art. 194 lit. "e"Cod proc. civilă.

b ) înscrisurile depuse ce însoţesc cererea de chemare în judecată cu încălcarea disp. art. 292 al. 5 Cod proc. civilă.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect constatarea achitării unor rate ca neîntemeiată, solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare .

Având în vedere temeiul de drept pe care reclamantul şi-a susţinut acţiunea -"Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

Potrivit dispoziţiilor civile în materie şi a literaturii de specialitate trăsăturile esenţiale ale acţiunii în constatare a unui drept (patrimonial sau nepatrimonial) sunt următoarele:

- imprescriptibilitatea

- caracterul subsidiar al cererii în constatare în raport de cererile în realizarea dreptului

- obiectul cererii în constatare vizează un drept şi nu o situaţie de fapt

- lipsa caracterului executoriu al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile de constatare.

Ca atare ,în aceste condiţii ,cererile de constatare pot avea ca obiect numai constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar nu a unei situaţii de fapt.

Dat fiind situaţia de fapt invocată de reclamant,în cererea de chemare în judecată,prin care solicită instanţei de judecată "constatarea achitării de către el a ratelor în sumă totală de 10.000 de euro" ,reprezintă indubitabil o solicitare de constatare a unei situaţii de fapt şi nu se invocă existenta/inexistenţa vreunui drept.

Arată pârâta că, sub rezerva precizărilor sale anterioare cu privire la promovarea unei acţiuni în constatare ce vizează o situaţie de fapt ( - constatare achitări rate - ), chiar şi în unei în ipoteza în care s-ar fundamenta cerinţa reclamantului pe invocarea unui presupus drept ce ar rezulta din antecontract de vânzare - cumpărare ,ce are ca obiect imobilul descris în petitul acţiunii,încheiat între părţi şi promitenţii vânzători ,vânzare ce nu a fost perfectată până în prezent (din vina reclamantului) lipseşte o condiţie esenţială a dreptului subiectiv civil:

- să fie recunoscut şi ocrotit de lege

- să fie exercitat în limitele sale externe

- să fie exercitat cu bună-credinţă

- să fie actual.

Dreptul reclamantului asupra imobilului descris mai sus este afectat de o condiţie suspensivă,având în vedere că însăşi existenţa dreptului depinde de realizarea condiţiei (perfectarea vânzării - cumpărării la data de 25 martie 2017), dreptul neexistând în mod valabil în patrimoniul reclamantului în prezent până nu se va realiza îndeplinirea prezentei condiţii suspensive.

În virtutea tuturor aspectelor învederate mai sus,solicită instanţei de judecată să ia act că acţiunea în constatare , astfel cum a fost formulată , are ca obiect recunoaşterea/constatarea unei situaţii de fapt şi nu a existenţei vreunui drept al reclamantului,drept urmare solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii, respingând-o în consecinţă.

Solicită  a se constata că prezenta excepţie este una de fond,absolută şi peremptorie,astfel încât admiterea acesteia ar face inutilă cercetarea fondului cauzei.

Excepţia caracterului subsidiar al acţiunii în constatare în raport de acţiunea în realizare.

O altă condiţie a acţiunii în constatare, ignorată de asemenea de către reclamant, o reprezintă caracterul subsidiar al acţiunii în constatare în raport de existenţa unei acţiuni în realizarea dreptului - cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului ,pe orice altă cale prevăzută de lege.

Sub rezerva celor expuse mai sus (acţiunea în constatare are ca obiect doar o situaţie de fapt), chiar şi la un mod pur ipotetic în care reclamantul era titularul unui drept - avea la îndemână o acţiune în realizarea dreptului, pentru a stabili o eventuală contribuţie majoritară la dobândirea dreptului de coproprietate asupra imobilului.

Drept urmare , solicită admiterea excepţiei caracterului subsidiar al cererii de constatare în raport de o cerere în realizarea dreptului şi să fie respinsă,în consecinţă acţiunea ca inadmisibilă.

Privitor la excepţia lipsei de interes - simpla solicitare a reclamantului de a i se constata un drept sau o serie de drepturi care nu au fost supuse nici unei contestaţii prezente va fi respinsă ca lipsită de interes,în contextul în care "dreptul" reclamantului nu îi este efectiv contestat.

Simpla solicitare de recunoaşterea a unor drepturi fără însă ca acestea să fi fost contestate nu este de natură să conducă la admiterea acţiunii în constatare.

Solicită  a se constata că prezenta excepţie este una de fond( vizează încălcarea cerinţelor interesului - condiţie de exerciţiu a acţiunii civile), absolută(se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie(admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii),astfel încât admiterea acesteia ar face inutilă cercetarea fondului cauzei.

Din punctul de vedere al neregularităţilor invocate,

Solicită a se constata că reclamantul, în probatoriu, a invocat administrarea probei testimoniale, cu încălcarea disp. art. 194 lit. "e" Cod proc. civilă , ce reglementează conţinutul obligaţional al cererii de chemare în judecată,fără să indice identitatea acestora şi adresa.

„Când se va cere dovada cu martori se vor arăta numele,prenumele şi adresa martorilor"

Ca atare, solicită a se lua act că se opune audierii unor eventuali martori, întrucât aceştia nu au fost indicaţi prin cererea introductivă.

Solicită instanţei de judecată să îi pună în vedere reclamantului să se conformeze disp. art. 292 al. 5 Cod proc. civilă, astfel încât toate înscrisurile anexate cererii introductive ce sunt depuse în limba italiană, să fie însoţite de traduceri legalizate, în caz contrar urmând a fi înlăturate din contextul materialului probator de la dosarul cauzei.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin prisma probatoriului ce îl vor solicita instanţei de judecată ,mai ales prin prisma înscrisurilor vor face dovada că afirmaţiile reclamantului sunt nefondate,că ratele lunare în cuantum de 500 de euro au fost achitate în mod egal de către părţi şi se doreşte pe această cale obţinerea unui drept în mod nejustificat.

În drept îşi întemeiază cererea pe disp. art. 205-208 Cod  proc. civilă , iar în probaţiune, solicită administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, înscrisuri ,proba testimonială cu martorii M.M. şi N.D. .

Prin răspunsul la întâmpinare  reclamantul G.P.  a solicitat, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Inadmisibilitatea unei acţiuni este o sancţiune foarte gravă care se aplică în cazuri de excepţie, situaţie ce nu se aplică în acest caz. Susţinerile pârâtei pot fi considerate eventual ca fiind veritabile apărări de fond.

O acţiune în justiţie are ca însuşire libertatea de a acţiona, iar acestei libertăţi îi poate fi opusă o interdicţie prin norme de drept. Între acţiunea în justiţie cu trăsătura de a fi liberă şi o normă de drept se formează astfel un raport cauzal. Se poate vorbi de inadmisibilitatea unei acţiuni în justiţie ori de câte ori există o normă de drept care împiedică o asemenea manifestare.

Codul de procedură civilă nu conţine nicio normă de drept care să interzică introducerea unei cereri prin care se solicită constatarea unui drept.

În lipsa unei asemenea interdicţii, o asemenea acţiune poate fi promovată, fapt ce exclude prezenţa mijlocului de apărare reprezentat de inadmisibilitatea acţiunii, întrucât s-ar îngrădi accesul liber la justiţie prevăzut de Constituţie şi art. 1 din CE.D.O.

Practic pârâta de rea credinţă încearcă să-i îngrădească accesul în justiţie pentru a putea profita de aportul lui, aproape exclusiv ,la achitarea preţului de cumpărare a imobilului aflat în litigiu. Mijloacele de probă existente la dosar confirmă pe deplin susţinerile lui.

El solicită valorificarea unui drept şi nu a unei situaţii de fapt aşa cum insinuează pârâta. Dreptul lui derivă din antecontractul de vânzare cumpărare şi vizează câtimea (mărimea) contribuţiei sale la plata ratelor stabilite prin antecontract. Dreptul este actual pentru că vizează raporturile patrimoniale cu pârâta şi nicidecum cu promitenţii vânzători care şi-au primit integral preţul vânzării-cumpărării.

Perfectarea vânzării în formă autentică este o altă etapă ulterioară stabilirii contribuţiei celor doi cumpărători la dobândirea bunului.

Consideră că pârâta persistă în utilizarea tuturor mijloacelor pentru a evita judecata pe fond a cauzei şi a se înfrupta dintr-un bun imobil la a cărui contribuţie a participat foarte puţin, solicitând respingerea excepţiei ca fiind nefondată.

Solicită de asemenea respingerea excepţiei caracterului subsidiar al acţiunii.

Consideră că se inventează excepţii care nu au fost calificate de dreptul civil. Această excepţie este indisolubil legată de prima excepţie, iar argumentele expuse de el mai sus sunt valabile şi pentru această „excepţie" a „subsidiarităţii".

Paradoxul este că pârâta solicită admiterea excepţiei caracterului subsidiar al acţiunii şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă!

Nu contestă caracterul subsidiar al acţiunii în constatare ca fiind un principiu de drept. În cazul lor nu poate intra în discuţie o acţiune în realizare pentru că nu dispun de un asemenea mijloc procedural. În raporturile cu pârâta sunt circumscrişi unui antecontract unde sunt prevăzute în mod expres contribuţii de câte 1/2 pentru fiecare cumpărător, contribuţie care, urmare a despărţirii lor, nu a mai fost respectată, prin urmare solicită respingerea excepţiei.

Solicită respingerea excepţiei lipsei de interes.

Se susţine de către pârâtă, în argumentarea acestei excepţii, că ,,nu mi-ar fi contestat contribuţia majoritară la achitarea preţului imobilului", dar în schimb se opune cu înverşunare la acţiunea prin care el solicită tocmai constatarea dreptului său cu privire la contribuţia majoritară!

Această atitudine şi poziţie „duplicitară" a pârâtei demonstrează „reaua credinţă" a acesteia care este conştientă de faptul că „pe fond" el este cel care a plătit preţul tranzacţiei.

Cât priveşte lipsa interesului lui, în mod eronat se arată că el nu justifică un interes în promovarea acestei acţiuni. Interesul lui este un interes personal, actual şi legitim cu privire dreptul ce face obiectul cererii de chemare în judecată.

Excepţia invocată de pârâtă nu este motivată făcându-se referire doar la faptul că este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, aspecte pe care le cunoaşte şi el. Interesul lui este determinat, născut şi legitim aşa cum de altfel este definit acesta în art. 33 NCPC.

Prin urmare, are interes justificat asupra dobândirii cotei majoritare la dobândirea imobilului. După cum se cunoaşte o acţiune poate fi introdusă numai de o persoană interesată . El are calitatea de parte interesată în formularea unei asemenea acţiuni, poate obţine un folos ca urmare a unei eventuale admiteri a cererii de chemare în judecată.

Astfel, în situaţia în care instanţa ar admite acţiunea el şi-ar valorifica dreptul asupra contribuţiei sale efective la dobândirea imobilului. Literatura de specialitate, cu trimitere la V.M. Ciobanii „Tratat de drept proc. civil"p. 270, 271" precizează expres: „interesul este folosul practic pe care îl urmăreşte punând în mişcare procedura judiciară pentru valorificarea dreptului subiectiv ce se cere a fi protejat".

De asemenea, potrivit doctrinei juridice - Florea Măgureanu, pag. 57 „interesul trebuie să fie personal, adică în folosul celui care recurge la forma procedurală  " .

Interesul reclamantului, este unul personal deoarece finalitatea acţiunii poate conduce la valorificarea dreptului lui cu privire la contribuţia majoritară.

Conchizând cu privire la excepţia lipsei de interes solicită respingerea acesteia ca fiind nefondată. Mai mult, lipsa motivării acestei excepţii îl pune în imposibilitate de a răspunde şi cu alte argumente la această excepţie pe care solicită a fi respinsă ca fiind nefondată.

Cu privire la „neregularităţile" invocate, acestea se înscriu pe aceeaşi linie a eforturilor pârâtei de a „ocoli" fondul. Precizează reclamantul că nu a indicat numele martorilor pentru că, cel puţin în faza incipientă a introducerii acţiunii, având în vedere obiectul acţiunii, în opinia sa, aceasta nu necesită audierea de martori. În cauză relevantă şi admisibilă este numai proba cu înscrisuri.

Arată reclamantul că , a menţionat totuşi proba cu martori pentru situaţia în care întâmpinarea pârâtei sau cercetarea judecătorească vor impune administrarea unei asemenea probe. Astfel, previziunea sa a fost confirmată ca urmare a faptului că pârâta a propus proba cu doi martori, context în care şi el solicită proba cu doi martori dar numai după ce pârâta va face precizări cu privire la teza probatorie , pentru a verifica admisibilitatea unei asemenea probe.

Pârâta menţionează în întâmpinare că „se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor omiţând o cerinţă esenţială : teza probatorie. Prin urmare îşi rezervă dreptul de a propune şi nominaliza martorii numai după ce pârâta îşi va preciza concret teza probatorie aşa cum a arătat mai sus.

Cât priveşte traducerea înscrisurilor, dacă pârâta solicită traducerea unor cifre reprezentând sumele de bani expediate de  el şi instanţa va dispune acest lucru, va satisface această cerinţă.

 Pe fondul cauzei pârâta într-o singură frază arată, în esenţă, că ratele lunare în cuantum de 500 euro au fost achitate în mod egal. Face referire la înscrisuri dar nu au fost depuse odată cu întâmpinarea dacă tot se vrea respectarea normelor procedură.

Pe fond, aşa cum a menţionat în petitul cererii de chemare în judecată, solicită constatarea achitării de către el a ratelor în sumă totală de 10.000 euro din preţul total în sumă de 13.000 euro ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a imobilului compus din suprafaţa de 1212,40 mp teren din acte (1944 mp din măsurători) şi casa de locuit, imobil situat în oraşul Babadag,judeţul Tulcea în tarlaua 22, parcelele 463(Cc) şi 463/1 arabil.

Arată reclamantul că nu va intra în dezvoltarea motivelor pe fond întrucât în mare parte a abordat aceste aspecte în motivarea cererii de chemare în judecată.

A achitat singur 20 de rate a câte 500 euro, respectiv suma totală de 10.000 euro, iar pârâta a achitat două rate a câte 500 euro şi cota de 1/2 - 1000 euro - din avansul de 2.000 euro, respectiv suma totală de 3.000 euro. În realitate şi suma de 2.000 euro reprezentând avansul a fost plătită tot cu contribuţia lui exclusivă dar a fost de acord să se menţioneze în antecontract ca fiind contribuţie în cote de 1/2 pentru fiecare, crezând şi sperând că relaţia lor se va materializa totuşi într-o căsătorie ulterioară.

A lucrat în străinătate în toată această perioadă a concubinajului, inclusiv perioada ulterioară dobândirii imobilului prin antecontractul de vânzare cumpărare, atât cu contract de muncă cât şi fără forme legale. Înscrisurile ataşate la acţiune demonstrează cu prisosinţă expedierea regulată a sumelor de bani către pârâtă în vederea achitării ratelor lunare.

Contribuţia lui efectivă şi concretă la plata preţului tranzacţiei este de 10.000 euro, iar a pârâtei este de 3.000 euro. Faţă de această situaţie la perfectarea vânzării cumpărării urmează a se lua în considerare contribuţiile fiecăruia la dobândirea imobilului în sensul celor sus menţionate.

Având în vedere cele sus menţionate, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

 Conform art. 248 Cod pr. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.

Analizând astfel excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare, instanţa reţine că potrivit art. 35 Cod Procedură Civilă, „cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege”

În prezenta cauză instanţa a fost investită cu judecarea unei cereri ce are ca obiect constatarea achitării de către reclamant a ratelor în cuantum de 10.000 euro din preţul total de 13.000 euro ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a unui imobil achiziţionat împreună cu concubina acestuia, pârâta din prezenta cauză.

În fapt, reclamantul şi pârâta, au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu numiţii A.D. şi A.M., prin care au convenit achiziţionarea unui imobil pentru care s-a plătit de către reclamant şi pârâtă împreună un avans de 2000 euro, urmând ca restul preţului de 11.000 euro să fie achitat începând din luna mai 2015 până la finele lunii februarie 2017, în rate lunare de 500 euro în cotă de ½ pentru reclamant şi ½ pentru pârâtă.

Dat fiind faptul că relaţia de concubinaj dintre reclamant şi pârâtă s-a finalizat la scurt timp după momentul încheierii convenţiei bilaterale, reclamantul a susţinut în întregime plata ratelor datorate, trimiţând astfel, diferite sume de bani fie pe numele pârâtei care transmitea ulterior suma către promitenţii vânzători, fie direct în contul promitenţilor vânzători.

Ca urmare a faptului că în urma acordului prin care cei doi promitenţi cumpărători se obligau să plătească în mod egal câte ½ din ratele datorate către promitenţii vânzători, pârâta (promitent cumpărător) nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţia de plată a ratelor, aceasta fiind efectuată doar de către reclamant (celălalt promitent cumpărător), acesta din urmă a înţeles că este necesară sesizarea instanţei în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se constate această situaţie de fapt.

Deşi la primul termen de judecată, instanţa, din oficiu a întrebat apărătorul reclamantului dacă în raport de întâmpinarea formulată de apărătorul pârâtei înţelege să menţină obiectul acţiunii ori doreşte recalificarea acesteia, acesta a înţeles să susţină în continuare necesitatea pronunţării unei hotărâri pentru constatarea situaţiei descrise, şi nu o acţiune prin care să solicite realizarea creanţei pe care reclamantul pretinde că o are împotriva pârâtei.

Ca urmare a unei analize minuţioase a întregii situaţii de fapt şi a motivelor invocate de părţi, instanţa constată că reclamantul pretinde a avea un drept de creanţă împotriva pârâtei, reprezentat de ½ din contravaloarea ratelor ce au fost achitate de către reclamant în virtutea calităţii sale de promitent cumpărător.

Din perspectiva interesului pe care l-ar avea reclamantul în situaţia promovării unei acţiuni în constatare în detrimentul uneia în realizare, instanţa poate reţine doar unul dintre argumentele invocate de pârâtă în întâmpinare, şi anume acela că în timp ce acţiunea în realizare este prescriptibilă în termenul de 3 ani, acţiunea în constatare este una imprescriptibilă.

Un argument în plus pentru care instanţa apreciază că în speţa dedusă judecăţii nu există interes şi nu poate fi primită o acţiune în constatare se referă la faptul că reclamantului nu i-ar folosi o astfel de hotărâre prin care să se constate existenţa unui drept de creanţă, care nu ar avea un caracter executoriu, atâta vreme cât nu va fi în posesia unei hotărâri prin care s-ar dispune obligarea la restituirea sumei de bani ce ar putea fi pusă în executare.

Referitor la argumentul invocat de reclamant prin răspunsul la întâmpinare prin care susţine că nu există nicio normă care să interzică promovarea unei acţiuni în constatare, instanţa reţine că acesta nu poate fi primit câtă vreme art. 35, teza a doua, interzice expres formularea unei acţiuni în constatare câtă vreme partea îşi poate realiza dreptul pe orice cale, ori instanţa constată că reclamantul are posibilitatea introducerii unei acţiuni prin care să solicite realizarea dreptului său şi nu doar constatarea existenţei lui.

În atare condiţii, acesta are posibilitatea solicitării realizării acestui drept de creanţă, fapt ce face ca acţiunea prin care se solicită doar constatarea acestui drept să nu poată fi primită astfel cum prevede codul de procedură civilă în art. 35, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge acţiunea având ca obiect acţiune în constare, formulată de reclamantul G.P. ,  în contradictoriu cu D.A., ca inadmisibilă.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Babadag.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.04.2018.

Domenii speta