Ultraj

Cod ECLI

Dosar nr……..

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BACĂU

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ Nr. ………..

Şedinţa publică de la ………….2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE …….

Grefier ……….

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a fost reprezentat prin procuror ……………..

I N S T A N Ţ A:

Deliberând asupra cauzei penale de faţǎ, constatǎ urmǎtoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de ……..al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr…. /P/201 înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. …../180/201…. la data de …………… s-a dispus trimiterea în judecatǎ, sub control judiciar, a inculpatului L  pentru sǎvârşirea infracţiunii de ultraj prevǎzutǎ de art. 257, alin. 1 şi 4 C. pen. raportat la art. 193, alin. 1 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ în data de…….., în jurul orei 01.55, în timp ce agentul de poliţie ….-ajutor şef de post la Postul de Poliţie se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv la intervenţia unei sesizări prin SNUAU 112 pe raza com., l-a agresat fizic pe acesta din urmă, respectiv lovit cu piciorul, cauzându-i suferinţe fizice.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. d.u.p.); proces-verbal de examinare fizică şi planşă foto(f. d.u.p.); declaraţia persoanei vătămate (f. d.u.p.); certificat medico-legal nr. (f. d.u.p.); fişa UPU nr. 2017(f. d.u.p.); declaraţiile martorilor ……………..adresa nr..2017 a IPJ); declaraţiile inculpatului Lozincă lonuţ Andrei (f. 43-47 d.u.p.); înscrisuri.

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea nr.din data de (f. 19 d.c.p.) judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul L i.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constatat cǎ nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de cǎtre inculpat sau apǎrǎtorul acestuia cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ.

Totodatǎ, pe parcursul procedurii de camerǎ preliminarǎ a fost menţinutǎ mǎsura controlului judiciar dispusǎ faţǎ de inculpat prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu din data de.2017.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi faptul că are dreptul să nu facă nici o declaraţie, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374, alin. 1 C. proc. Pen. a actului de sesizare a instanţei, la data de 1 instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. Pen.

În prezenţa apǎrǎtorului ales, inculpatul L a declarat în mod expres că recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi că înţelege să fie judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 374 şi art. 375 C. proc. Pen., doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte în integralitatea lor. Totodatǎ, acesta şi-a exprimat consimţǎmântul în sensul cǎ este de acord sǎ presteze o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii în eventualitatea în care va fi condamnat.

 După punerea în discuţia părţilor a cererii inculpatului, instanţa a constatat că sunt îndeplinte condiţiile prevăzute de art. 374, alin. 4 şi art. 375, alin. 1 C. proc. Pen. şi a admis cererea formulată de acesta.

Astfel, cu privire la manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul judecării cauzei potrivit procedurii speciale, instanţa reţine că unul dintre principiile care stau la baza procedurii penale, astfel cum este statuat în cuprinsul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului îl constituie dreptul la judecarea în mod echitabi şi într-un termen rezonabil al cauzei, iar conform art. 3, lit. d din Convenţia europeană, referitor la drepturile persoanelor acuzate, se prevede că acestea pot: „să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării”.

În atare situaţie, în prezenţa declaraţiei de recunoaştere a învinuirii, de însuşire a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitării de a fi judecat doar pe baza acestora, fără administrare de probatorii noi, ori de readiministrare în mod nemijlocit de către instanţa de judecată a probatoriului din cursul urmăririi penale, inculpatul L nu va putea reclama ulterior vătămarea drepturilor la un proces echitabil sau încălcarea dreptului la apărare (Cauza Brandstetter contra Austriei – hotărârea CEDO din 28 august 1991).

În faza de judecatǎ, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionatǎ pe baza probelor administrate în cursul urmǎririi penale şi a probei cu înscrisuri în circumstanţiere, propusǎ de inculpat.

La acelaşi termen de judecatǎ, persoana vǎtǎmatǎ ……..a arǎtat cǎ nu doreşte sǎ se constituie parte civilǎ în prezenta cauzǎ.

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Având în vedere cǎ pe parcursul desfǎşurǎrii procedurii de camerǎ preliminarǎ nu au fost invocate excepţii cu privire la legalitatea administrǎrii probelor, cǎ în cursul judecǎţii nu au fost contestate probele şi nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpatul a recunoscut învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare, instanţa urmeazǎ a reţine aceeaşi situaţie de fapt precum cea indicatǎ în actul de sesizare.

Astfel, instanţa reţine cǎ la data de 12., organele de poliţie din cadrul Secţiei de Poliţie Rurală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că agentul de poliţie a…..jutor şef de post la Postul de Poliţie, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv la intervenţia unei sesizări prin SNUAU 112 pe raza com., a fost victima unei agresiuni fizice exercitată de numitul L.

Din cercetările efectuate în cauză, respectiv declaraţia persoanei vătămate, a rezultat faptul că, în data de .2017, în jurul orei 00.55 se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe trei comune, din cadrul Secţiei, împreună cu agentul de poliţie………, iar la un moment dat s-a primit un apel 112 de la numitul H, reclamându-se că o persoană în stare de ebrietate a intrat în curte peste apelant unde l-a agresat pe acesta şi pe concubina acestuia…….

Agenţii de poliţie s-au deplasat la faţa locului, identificându-l pe L ce se afla în faţa locuinţei sale, fiind în stare de ebrietate şi având un comportament agitat, şi afirma faptul că a fost bătut de persoane din sat. între timp, agentul de poliţie ……s-a deplasat la locuinţa numitului H, timp în care agentul de poliţie ……..a rămas cu L pentru a-l linişti. Timp de aproximativ 10 minute agentul de poliţie ……a încercat să vorbească cu inculpatul pentru a-l convinge să meargă în locuinţa sa, urmând ca ulterior să-l audieze. într-un final, inculpatul a intrat în curtea locuinţei sale, agentul de poliţie …..deplasându-se către locuinţa numitului H, aflată la circa 50 de m de locuinţa inculpatului.

În timp ce agentul de poliţie …..se deplasa către locuinţa numitului H, inculpatul L a ieşit din curtea locuinţei sale îndreptându-se către agentul de poliţie având în mână o carte şi spunând că jură pe biblie că el nu a lovit pe nimeni. În acel moment, agentul de poliţie …..l-a condus pe L  în curtea locuinţei sale, încercând să închidă poarta de acces, moment în care inculpatul l-a înjurat, a ieşit în drumul public şi l-a lovit cu piciorul în abdomen.

Având în vedere comportamentul inculpatului, agentul de poliţie …..T  l-a imobilizat şi încătuşat pe acesta, fiind ajutat de către colegul său,…...

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori numiţii……….., care au confirmat cele reţinute mai sus.

Fiind audiat în cursul urmǎririi penale, inculpatul L nu a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că nu îşi aduce aminte sâ-l fi lovit pe agentul de poliţie O  , întrucât era într-o stare avansată de ebrietate, însǎ la primul termen de judecatǎ a revenit asupra poziţiei procesuale exprimate iniţial şi a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, recunoscând învinuirea adusǎ prin actul de sesizare.

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune şi a fost sǎvârşitǎ cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

În drept, fapta inculpatului L…..i constând în aceea cǎ în data de 12.1, în jurul orei 01.55, în timp ce agentul de poliţie …….-ajutor şef de post la Postul de Poliţie……, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv la intervenţia unei sesizări prin SNUAU 112 pe raza com.X, l-a agresat fizic pe acesta din urmă, respectiv lovit cu piciorul, cauzându-i suferinţe fizice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevǎzutǎ de art. 257, alin. 1 şi 4 C. pen. raportat la art. 193, alin. 1 C. pen.

În ceea ce priveşte elementul material din structura laturii obiective a infracţiunii de ultraj constǎ în acţiunea inculpatului L de a lovi persoana vǎtǎmatǎ  I  cu piciorul în zona abdomenului, în timpul şi în legǎturǎ cu desfǎşurarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia din urmǎ.

Urmarea imediată a constat în crearea unor stǎri de temeri persoanei vǎtǎmate, între faptă şi urmarea produsă existând un raport de cauzalitate directă. De asemenea, prin fapta inculpatului s-a adus o gravă atingere autorităţii statului şi respectului pe care cetǎţenii trebuie să îl manifeste faţă de organele de poliţie.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, întrucât inculpatul a avut reprezentarea faptului că  loveşte persoana vǎtǎmatǎ, a urmărit acest rezultat şi a acceptat eventualitatea producerii sale. De asemenea, inculpatul a avut şi reprezentarea faptului că persoana vătămată este agent de poliţie şi că se află în exerciţiul funcţiei.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând aşadar cǎ sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevǎzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost sǎvârşitǎ de cǎtre inculpatul L cu forma de vinovǎţie prevǎzutǎ de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere cǎ funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate. Se va urmǎri formarea unei atitudini corecte faţǎ de muncǎ, faţǎ de ordinea de drept şi faţǎ de regulile de convieţuire socialǎ.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevǎzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul cǎruia se aratǎ cǎ stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii sǎvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evalueazǎ dupǎ urmǎtoarele criterii: împrejurǎrile şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creatǎ pentru valoarea ocrotitǎ; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul sǎvârşirii infracţiunii şi scopul urmǎrit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupǎ sǎvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sǎnǎtate, situaţia familialǎ şi socialǎ.

Prin săvârşirea infracţiunii de ultraj sunt lezate relaţiile sociale privind respectul datorat autorităţii statului român, relaţii sociale care prezintă o importanţă juridică ridicată, în condiţiile în care cetăţenii României şi persoanele care se află pe teritoriul acestui stat au obligaţia de a se conforma regulilor de conduită prescrise de legea română, şi, în consecinţă de a se conforma dispoziţiilor legale ale persoanelor care deţin o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevǎzutǎ de art. 257, alin. 1 şi 4 C. pen. raportat la art. 193, alin. 1 C. pen. este închisoarea de la 4 luni şi 15 zile la 3 ani, însǎ instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsǎ reduse cu o treime ca urmare a aplicǎrii prevederilor art. 396, alin. 10 C. proc. Pen, datǎ fiind poziţia procesualǎ de recunoaştere adoptatǎ de inculpat în cursul judecǎţii.

În favoarea inculpatului, instanţa reţine cǎ din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei rezultǎ cǎ acesta este o persoanǎ bine integratǎ social, are un loc de muncǎ şi un copil minor în întreţinere.

Chiar dacǎ individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecǎtorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivǎ, el trebuie sǎ fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat dupǎ reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnǎ consacrarea explicitǎ a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţǎ. De altfel, ca sǎ-şi poatǎ îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizǎrii scopului sǎu şi al legii, pedeapsa trebuie sǎ corespundǎ sub aspectul naturii (privativǎ sau neprivativǎ de libertate) şi duratei, atât gravitǎţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintǎ, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justǎ individualizare a sancţiunii, care sǎ ţinǎ seama de persoana cǎreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ sǎ se schimbe, în sensul adaptǎrii la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, vǎzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportǎri viitoare şi de a se abţine de la sǎvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsǎ este aplicatǎ şi pusǎ în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobǎrii morale a faptei şi fǎptuitorului, condiţioneazǎ caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mǎrimea privaţiunii, trebuie sǎ reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovǎţie a fǎptuitorului.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa va aplica inculpatului L pedeapsa de 1 an închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de ultraj prevǎzutǎ de art. 257, alin. 1 şi 4 C. pen. raportat la art. 193, alin. 1 C. pen., totul cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. pen.

În continuare, din analiza fişei de cazier judiciar, rezultǎ cǎ prin Sentinţa penalǎ nr. ……….pronunţatǎ de Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr…….., defintivǎ prin neapelare la data de……., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul L s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, fiindu-i aplicat un avertisment conform art. 80 C. pen., pentru sǎvârşirea infacţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. pen., infracţiunea respectivǎ fiind concurentǎ cu cea care face obiectul prezentei cauze.

Conform prevederilor art. 82, alin. 3 C. pen., „dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.”

În consecinţǎ, instanţa va dispune anularea renunţǎrii la aplicarea pedepsei dispusǎ prin Sentinţa penalǎ nr. ……..pronunţatǎ de Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr………, defintivǎ prin neapelare la data de 05.01.2018, şi va dispune condamnarea inculpatului L, în limitele poziţiei de recunoaştere adoptate, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru sǎvârşirea infacţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. pen.

În temeiul art. 38, alin. 1 C. pen. şi art. 82, alin. 3 C. pen. constatând că infracţiunea dedusǎ judecǎţii în prezenta cauzǎ, respectiv infracţiunea ce a fǎcut obiectul dosarului nr. …..al Judecǎtoriei Bacǎu, pentru care s-a dispus condamnarea, au fost comise de către inculpatul L în condiţiile concursului real de infracţiuni, în baza art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare la care va adǎuga sporul obligatoriu de 3 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul pedepsei mai mici, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantǎ de 1 an şi 3 luni închisoare.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului L  şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptelor comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept. Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie nu a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia sa în scopul săvârşirii infracţiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti, în lumina jurisprudenţei Curţiie Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.

Prin urmare, în baza art. art. 66, alin. 1 C. pen., va interzice inculpatului L cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de doi ani de la data rǎmânerii definitive a prezentei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a, b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

În opinia instanţei, condamnarea inculpatului L este de natură să îi atragă acestuia atenţia asupra importanţei respectării legii penale, fiind îndeplinite totodată şi funcţiile preventive şi coercitive ale pedepsei. În consecinţă, în temeiul art. 91 C. proc. Pen., instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, care se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Instanţa apreciază că perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau a nerespectării obligaţiilor impuse odată cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În continuare, conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul L va  fi obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93, alin. 2, lit. b C. pen. instanţa va obliga pe inculpatul L să frecventeze un program de reintegrare socialǎ derulat de cǎtre Serviciul de Probaţiune B sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.. Instanţa apreciază că impunerea unei asemenea obligaţii este necesară şi cǎ poate conduce la îndeplinirea rolului educativ şi preventiv al pedepsei.

Potrivit art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadǎ de 90 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuieşte, respectiv în cadrul Primǎriei Comunei , respectiv în cadrul Primăriei Municipiului B la Serviciul Public de Salubritate şi Spaţii Verzi B, sau în cadrul Direcţiei Administrare Baze Sportive, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probaţiune B va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute de art. 93, alin. 2, lit. b şi alin. 3 C. pen.

De asemenea, potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen. şi art. 91, alin. 4 C. pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului L asupra dispoziţiilor art. 96, alin. 1, 2 şi 4 C. pen., în sensul că:

a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei;

b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, condiţii în care pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

VII. Alte mǎsuri dispuse de instanţǎ

În procedura de camerǎ preliminarǎ, a fost menţinutǎ mǎsura controlului judiciar dispusǎ faţǎ de inculpatul L  prin ordonanţa procurorului din data de 14.7, fiind însǎ modificate obligaţiile impuse acestuia prin Încheierea nr. 4/8 din 04. a judecǎtorului de camerǎ preliminarǎ.

Examinând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive luată faţă de inculpat, la acest moment procesual, instanţa urmează a avea în vedere atât dispoziţiile dreptului naţional, cât şi cele ale Convenţiei europene a drepturilor omului, astfel cum au fost interpretate în mod constant de către Curtea europeană.

Din perspectiva Convenţiei europene a drepturilor omului, instanţa reţine că potrivit art. 5 par. 1, orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazurilor limitative prevăzute şi potrivit căilor legale dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

În ceea ce priveşte legislaţia naţională, potrivit art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanţa dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.

Conform art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Astfel, instanţa constată că la acest moment temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar nu mai subzistǎ, întrucât inculpatul a recunoscut sǎvârşirea infracţiunii reţinute prin actul de sesizare, mǎsura preventivǎ nemafiind necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal ori pentru a preveni sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, cu atât mai mult cu cât pedeapsa aplicatǎ a fost suspendatǎ sub supraveghere.

În consecinţǎ, în baza art. 362 C. proc. pen. cu referire la art. 208, alin. 2 C. proc. pen., art. 215¹ C. proc. pen. şi art. 242, alin. 1 C. proc. pen., instanţa va revoca măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul L. prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu din data de 14., astfel cum a fost modificatǎ prin Încheierea nr. 4/28 din 0418 a judecǎtorului de camerǎ preliminarǎ.

Totodatǎ, va constata cǎ inculpatul L a fost reţinut pentru 24 de ore, de la data de 13. 17, ora 11.58 pânǎ la data de.2017, ora 1, iar în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, acesta să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

VIII. Soluţionarea acţiunii civile

Instanţa va lua act cǎ persoana vǎtǎmatǎ O nu s-a constituit parte civilǎ în prezenta cauzǎ.

IX. Cheltuieli de judecatǎ

Faţǎ de soluţia dispusǎ în cauzǎ şi vǎzând prevederile art. 272 alin. 1 şi art. 274, alin. 1 C. proc. Pen. va obliga pe inculpatul L la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi 550 lei în cursul judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍŞTE:

Condamnă pe inculpatul L, , la pedeapsa de 1 an închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de ultraj prevǎzutǎ de art. 257, alin. 1 şi 4 C. pen. raportat la art. 193, alin. 1 C. pen., totul cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. pen.

În baza art. 67, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de un an de la rǎmânerea definitvǎ a prezentei hotǎrâri, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

În temeiul art. 82, alin. 3 C. pen. anuleazǎ renunţarea la aplicarea pedepsei dispusǎ prin Sentinţa penalǎ nr. 2 17 pronunţatǎ de Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr. 2017, defintivǎ prin neapelare la data de 0 18.

Condamnǎ pe inculpatul L la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru sǎvârşirea infacţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. 10 C. proc. pen. (infracţiune ce a fǎcut obiectul dosarului nr. 72 7 al Judecǎtoriei B).

În temeiul art. 38, alin. 1 C. pen. şi art. 82, alin. 3 C. pen. constată că infracţiunea dedusǎ judecǎţii în prezenta cauzǎ, respectiv infracţiunea ce a fǎcut obiectul dosarului nr. 17 al Judecǎtoriei B, pentru care s-a dispus condamnarea, au fost comise de către inculpatul L în condiţiile concursului real de infracţiuni, iar în baza art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 3 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul pedepsei mai mici, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantǎ de 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 45, alin. 3, lit. a C. pen. aplică inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, respectiv interzicerea pe o durată de 1 an de la data rǎmânerii definitivǎ a prezentei, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat)

În baza art. 45, alin. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsă accesorie cea mai grea,  respectiv interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a şi b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

În temeiul art. 91 C. Pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei rezultante de 1 an şi 3 luni ani închisoare aplicatǎ în prezenta cauzǎ.

În baza art. 92, alin. 1 şi 2 C. pen. stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul L  trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93, alin. 2, lit. b C. pen. obligă pe inculpatul D să frecventeze un program de reintegrare socialǎ derulat de cǎtre Serviciul de Probaţiune B sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Potrivit art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, impune inculpatului L  să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuieşte, respectiv în cadrul Primǎriei Comunei , respectiv în cadrul Primăriei Municipiului la Serviciul Public de Salubritate şi Spaţii Verzi, sau în cadrul Direcţiei Administrare Baze Sportive, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute de art. 93, alin. 2, lit. b şi alin. 3 C. pen.

Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen. şi art. 91, alin. 4 C. pen., atrage atenţia inculpatului L asupra dispoziţiilor art. 96, alin. 1, 2 şi 4 C. pen., în sensul că:

a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei;

b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, condiţii în care pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

În baza art. 362 C. proc. pen. cu referire la art. 208, alin. 2 C. proc. pen., art. 215¹ C. proc. pen. şi art. 242, alin. 1 C. proc. pen. revocă măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul L ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria  din data de 14017, astfel cum a fost modificatǎ prin Încheierea nr. 418 din 04. 18 a judecǎtorului de camerǎ preliminarǎ.

Constatǎ cǎ inculpatul L a fost reţinut pentru 24 de ore, de la data de 13., ora 11.58 pânǎ la data de 14.11.2017, ora 11.58.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul L, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

Ia act cǎ persoana vǎtǎmatǎ O nu s-a constituit parte civilǎ în prezenta cauzǎ.

Ia act cǎ inculpatul L a fost asistat în prezenta cauzǎ de apǎrǎtor ales.

Conform art. 272 alin. 1 şi art. 274, alin. 1 C. proc. Pen. obligă pe inculpatul L la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi 550 lei în cursul judecăţii.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 18.

PREŞEDINTE  GREFIER

S C  R  R

Domenii speta

Spete similare