Evaziune fiscală

Sentinţă penală 17 din 25.06.2018


………………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. ……………..

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR.17

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………….

 GREFIER: …………..

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror …………., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pe rol fiind pronunţarea asupra procesului penal pornit împotriva inculpatului S. E., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C.pen.

Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 din Codul de procedură penală, în sensul că au fost înregistrate pe suport audio computerizat.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 18 iunie 2018, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Asupra procesului penal de faţă;

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 727/P/2012 din 13 februarie 2017, înaintat şi înregistrat la această instanţă la data de  21.02.2018, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. E., acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 C.pen.

În esenţă, prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 17.05.2007, inculpatul S. E. în calitate de administrator al SC …. SRL, nu a înregistrat în evidenţele contabile operaţiunea comercială şi veniturile obţinute în sumă de 45.000 lei de la SC B…… Impex SRL, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în valoare de 39.172 lei reprezentând TVA suplimentar de plată, impozit pe profit şi obligaţii accesorii (dobânzi şi penalităţi).

În cuprinsul actului de sesizare, în susţinerea acuzaţiei, sunt invocate următoarele mijloace de probă: raport de constatare întocmit de specialiştii anti-fraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna si anexele aferente (filele 87-139 vol.1); raport de expertiză contabilă - judiciară nr. 19 din 03.04.2015 (filele 160-187 vol. 1); adrese comunicare raport de expertiză către părţi (filele 188-195 vol.1 ); obiecţiuni la raportul de expertiză AJFP Covasna (fila 196 vol.1); răspunsul expertului la obiecţiuni (filele 203-208 vol. 1); adrese de comunicare către părţi a răspunsului expertului (filele 209-210 vol.1); obiecţiuni ale suspectului E. E. la răspunsurile expertului (fila 211-219 vol.1); suplimentul la raportul de expertiză (filele 226-234 vol.1); adrese de comunicare a suplimentului către părţi (filele 235-237 vol.1); adresa AJFP Covasna de constituire parte civilă (filele 296-297 vol. 1); declaraţiile inculpatului S. E. (filele 302-316 vol.1); declaraţie suspect E. E. (filele 317-321 vol.1); declaraţie martor A. F. (filele 324-329 vol.1); declaraţie martor Ţ. M. (fila 330 vol.1); declaraţie martor D. E.-A. (filele 1-5 vol.2); declaraţie martor B. M. (filele 6-10 vol.2); declaraţie martor M. – G. I. (fila 12 vol.2); declaraţie martor P. – C. C. (filele 13-21 vol.2); declaraţie martor V. B. (filele 22-24 vol.2); declaraţie martor N. E. – I. (filele 30-33, 37-38 vol.2); copie contract vânzare - cumpărare nr. 82 din 17.05.2007 (filele 39-40 vol.2); copie factura fiscală seria 07 nr. 06 din 17.05.2007 (filele 41 şi 58-59 vol.2); adresa ORC nr. 513226 din 26.10.2012 privind istoricul SC ……. SRL (filele 126-181 vol.2); cazier judiciar inculpat (fila 180 vol.4).

În faza de urmărire penală, prin adresa nr. 3068 din 10.02.2015, ANAF-DGRFP Braşov prin AJFP Covasna s-a constituit parte civilă cu suma de 127.935 lei, care se compune din: 114.700 lei  impozit pe dividende; 6.050 lei impozit pe profit şi 7.185 lei TVA. De asemenea, a solicitat instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor aflate în proprietatea suspecţilor ( f. 296-297 vol. 1 d.u.p.).

În procedura de cameră preliminară, după comunicarea către inculpat a rechizitoriului, acesta nu a formulat cereri şi excepţii, în faţa judecătorului de cameră preliminară de la instanţa de fond, cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. De asemenea, nici judecătorul de cameră preliminară nu a identificat, din oficiu, motive de nulitate absolută cu privire la legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, astfel, că prin încheierea nr.  9/CP din 10.04.2017 pronunţată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară de la această instanţă, în temeiul art. 346 al. 1 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii privind pe inculpatul S. E..

Împotriva acestei încheieri, inculpatul S. E. a formulat contestaţie  prin care a solicitat desfiinţarea acesteia şi rejudecând cauza, să se constate neregularităţile actului de sesizare şi să se dispună restituirea cauzei la parchet.

În motivarea acestei contestaţii, inculpatul a invocat faptul că nu i-a fost comunicat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna întreg rechizitoriu prin care s-a propus trimiterea sa în judecată, că la data de 23.02.2017 i-a fost comunicat de către parchet doar un extras de pe acesta cu privire la soluţia de clasare, dar confirmă faptul că, la aceeaşi dată, Tribunalul Covasna i-a comunicat rechizitoriu din data de 13.02.2017 întocmit în dosarul nr. 727/P/2012.

În continuare, inculpatul susţine că întrucât pretinsa faptă de evaziune fiscală a fost săvârşită în anul 2007, consideră că putea şi trebuia să beneficieze de prevederile art. 10 din Legea 241/2005 şi art. art. 74/1 din vechiul Cod penal, conform cărora dacă prejudiciul este recuperat se aplică o sancţiune administrativă. Dacă i s-ar fi adus la cunoştinţă, de către Parchet ori de Tribunal acest lucru, ar fi plătit prejudiciul în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată. 

Totodată, inculpatul susţine că în cursul urmăririi penale a solicitat efectuarea unei expertize contabile în afara celei întocmite de expertul desemnat de parchet, lucru care i s-a refuzat în mod neîntemeiat.

Inculpatul mai susţine faptul că el nu folosea ştampila care apare pe factura de vânzare a autovehiculului şi nici nu a semnat această factură. O expertiză grafologică ar fi stabilit dacă semnătura îi aparţine sau nu şi dacă ştampila este cea folosită de el sau nu. Cu toate acestea, o astfel de expertiză nu a fost dispusă.

În final, inculpatul arată că pentru o altă infracţiune de evaziune fiscală pentru vânzarea unui activ s-a dispus clasarea cauzei, deşi iniţial acuzaţia era aceeaşi.

La data de 20.04.2017 această contestaţie, împreună cu dosarul asociat nr. …….., au fost înaintate Curţii de Apel Braşov, spre soluţionare.

Prin Încheierea penală nr. 81/CCP din 12.09.2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul S. E. împotriva încheierii nr. 9/CP/10.04.2017, pronunţată în dosarul nr. ………….. al Tribunalului Covasna, pe care o menţine.

În motivarea acestei încheieri judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar invocând dispoziţiile art. 347 al. 4 C.pr.pen., a constatat că în procedura de cameră preliminară de la instanţa de fond nu au fost invocate cereri sau excepţii, neexistând nici un caz de nulitate absolută a actelor de urmărire penală, a probelor ori a rechizitoriului.

În plus, a reţinut că inculpatul nu a înţeles să precizeze la ce anume se referă când a arătat că actul de sesizare este neregulat întocmit şi că nu a beneficiat de o urmărire penală echitabilă.

Cu privire susţinerea că fapta de evaziune fiscală fiind comisă sub imperiul legii penale vechi mai favorabile s-ar fi impus să i se aplice doar o sancţiune administrativă,  judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară a reţinut că acest aspect ţine de temeinicia acuzaţiei şi nu face obiectul verificărilor în camera preliminară.

Dosarul nr. ………….. a fost restituit de către Curtea de Apel Braşov, acestei instanţe, la data de 15.09.2017, fiind stabilit primul termen de judecată în fond la data de 09.10.2018.

Prin adresa nr. 10136/ 05.11.2017 partea civilă ANAF prin DGRFP Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi-a precizat cererea de constituire de parte civilă arătând că faţă de pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale, menţine doar pe cele care se referă la fapta reţinută în baza facturii nr. 7/17.05.2007, respectiv, suma de 13.235 lei, plus obligaţii fiscale accesorii datorate potrivit legii.

La primul termen de judecată, s-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu av. C. O. I., cu delegaţie la dosar (f. 21 dosar fond),  însă inculpatul S. E. a lipsit nejustificat, motiv pentru care instanţa apreciind necesară prezenţa inculpatului la judecată, a dispus amânarea cauzei şi emiterea unui mandat de aducere pe numele acestuia.

La următorul termen de judecată din data de 1.11.2017, având în vedere lipsa inculpatului S. E., care aşa cum rezultă din procesul verbal privind executarea mandatului de aducere întocmit de Inspectoratul de Jandarmi Covasna, este plecat în deplasare în interes de serviciu la Focşani şi lipsa apărătorului din oficiu, instanţa a dispus amânarea judecăţii, fiind stabilit un nou termen de judecată la data de 29.11.2017

Inculpatul S. E. s-a prezentat personal la acest termen de judecată, învederând instanţei că doreşte să-şi angajeze un apărător ales şi solicită acordarea unui nou termen de judecată în acest sens, instanţa admiţând această cerere în vederea respectării dreptului la apărare al inculpatului.

La termenul de judecată din data de 13.12.2017 s-a prezentat inculpatul şi apărătorul ales al acestuia av. I. I., care a adus la cunoştinţă instanţei că a fost angajat cu o zi înainte de termen motiv pentru care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării, instanţa admiţând această cerere.

La următorul termen de judecată din data de 17.01.2018 inculpatul deşi avea termen în cunoştinţă a lipsit nejustificat, instanţa constatând că această cauză nu se află în stare de judecată, având în vedere şi cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a fi prezent inculpatul, instanţa a dispus amânarea şi emiterea unui nou mandat de aducere pe numele inculpatului.

Prin serviciul de registratură al instanţei, la data de 21.01.2018 inculpatul prin apărătorul ales av. I. I. a depus la dosar o cerere în probaţiune prin care a solicitat încuviinţarea administrării următoarelor probe: o expertiză tehnică privind semnătura şi ştampila folosită pe factura din data de 17.05.2007 arătând că contestă rechizitoriu, respectiv, prezumţia de la care s-a plecat că factura a fost întocmită şi semnată de inculpat; o expertiză contabilă care să stabilească valoarea prejudiciului pe care îl contestă; înscrisuri provenite de la ANAF legate de cererea de constituire de parte civilă, respectiv de calcul a prejudiciului de 13.235 lei.

La termenul de judecată din data de 21.02.2018 inculpatul prezent personal a precizat că nu solicită serviciile unui interpret autorizat, întrucât vorbeşte şi înţelege limba română.

La acelaşi termen de judecată, instanţa constatând cauza în stare de judecată, în baza art. 374 al. 2 C.pr.pen., a dispus citirea actului de sesizare, a explicat inculpatului în ce constă acuzaţia ce i se aduce şi i-a adus la cunoştinţa acestuia că are dreptul de a nu da nici o declaraţie în faţa instanţei, atrăgându-i atenţia că cea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.

Inculpatul a arătat că se prevalează de dreptul la tăcere şi nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei.

În continuare, potrivit art. 374 al. 4 C.pr.pen., instanţa i-a pus în vedere inculpatului că judecarea cauzei poate avea loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile prev. de art. 396 al. 10 C.pr.pen.

Inculpatul a arătat că nu recunoaşte comiterea faptei reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare şi a solicitat ca judecata cauzei să se desfăşoare conform procedurii de drept comun.

De asemenea, premergător punerii în discuţie a cererii în probaţiune formulată de inculpatul S. E. prin care a solicitat efectuarea unei expertize grafologice, instanţa verificând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală a constatat că factura fiscală seria 07 nr. 06 din 17.05.2007 şi contractul de vânzare cumpărare nr. 82 din 17.05.2007, contestate de inculpat, nu se află în original la dosar, sens în care după ce a pus în discuţia contradictorie a părţilor, a dispus emiterea unor adrese la SC B…… Impex SRL Târnăveni şi la administratorul acestei societăţi N. E. I. pentru comunicarea în original a contractului de vânzare cumpărare nr. 82 din 17.05.2007, a facturii fiscale nr. seria 07 nr. 06 din 17.05.2007 şi chitanţei nr. 421 din 17.05.2007.

La următorul termen de judecată din data de 12.03.2018, instanţa a constatat că nu au fost comunicate înscrisurile în original solicitate de la SC B…… Impex SRL Târnăveni şi de la administratorul acestei societăţi N. E. I. necesare efectuării unei expertize grafologice, sens în care după punerea în discuţia părţilor, a dispus revenirea cu adrese la SC B………. SRL Târnăveni şi N. E. I. şi efectuarea unei adrese la Serviciul Criminalistic din Cadrul IPJ Covasna pentru a comunica dacă în lipsa originalelor contractului de vânzare cumpărare nr. 82 din 17.05.2007, a facturii fiscale nr. seria 07 nr. 06 din 17.05.2007 şi chitanţei nr. 421 din 17.05.2007, se pot expertiza scrisul şi semnătura de pe copiile acestor documente.

Prin adresa nr. 52454 din 16.03.2018 emisă de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Covasna, s-a comunicat instanţei faptul că: - documentele puse la dispoziţie în xerocopie pot fi examinate din punct de vedere grafic în vederea formulării unor opinii pertinente şi concludente doar în ceea ce priveşte menţiunile grafice "conform cu originalul" şi semnătura din imediata apropiere, precum şi semnătura consemnată pe pagina a doua a contractului nr. 82/17.05.2007 la poziţia "Cumpărător SC B……….. IMPEX SRL" - în ceea ce priveşte restul scrisului şi a semnăturilor redate pe copiile puse la dispoziţie, calitatea redusă a acestora face imposibilă determinarea traseului şi legăturilor grafice în vederea stabilirii cu exactitate a autorului grafic.

Prin notele scrise depuse la dosar pentru termenul din 16.04.2018, inculpatul S. E. a invocat faptul că trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în lipsa originalului facturii pe care pretinde parchetul că am emis-o şi nu am înregistrat-o în contabilitate, s-a făcut cu o gravă şi evidentă încălcare a dreptului la un proces echitabil, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului. În continuare, inculpatul consideră că o judecată dreaptă şi echitabilă, cu respectarea dreptului la apărare, nu se poate face în lipsa înscrisurilor care stau la baza inculpării sale. De asemenea, inculpatul a mai invocat prescripţia răspunderii penale arătând că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, atât potrivit art. 122 lit. c din vechiul Cod penal, cât şi art. 154 al. 1 lit. c din Noul Cod penal, în consecinţă a solicitat încetarea procesului penal.

La termenul de judecată din data de 16.04.2018, instanţa a constatat că au fost comunicate înscrisurile în original solicitate de la SC B……. Impex SRL Târnăveni, prin administratorul N. E. I., respectiv originalul facturii fiscale nr. seria 07 nr. 06 din 17.05.2007 şi originalul chitanţei nr. 421 din 17.05.2007.

La acelaşi termen de judecată, inculpatul a declarat în faţa instanţei că, contestă scrisul şi semnătura de pe factura fiscală şi chitanţa de depunere-ridicare numerar cât şi semnătura menţionată pe contractul de vânzare cumpărare, aflat în dosarul de urmărire penală la fila 39-40 de la rubrica vânzător.

 Tot la acest termen, după ce au fost puse în discuţie, instanţa a încuviinţat proba cu expertiza grafologică solicitată de inculpat şi proba cu martorul N. E. I. solicitată de reprezentanta Ministerului Public, respingând motivat proba cu expertiza contabilă şi solicitarea unor relaţii de la ANAF.

La data de 7.05.2018 Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Braşov a înaintat instanţei raportul de expertiză criminalistică de natură grafică nr. 299886/27.04.2018 împreună cu materialele puse la dispoziţie, prin care s-a concluzionat că: 1. scrisul de pe factura fiscală nr. 6 din 17.05.2007 a fost executat de numitul S. E.; 2. semnăturile de pe factura fiscală nr. 6 din 17.05.2007 ( rubrica " Semnătura şi ştampila furnizorului") şi chitanţa de depunere numerar nr. 421/17.05.2007 ( rubrica " Client") au fost executate de numitul S. E.; 3 semnătura de pe copia contractului de vânzare cumpărare nr. 82/17.05.2007 ( rubrica " vânzător") reproduce semnătura numitului S. E.. Formularea concluziei 3 a avut la bază presupunerea că documentul examinat reprezintă copie fidelă a celui original, iar încercările de laborator aferente şi concluzia nu sunt acoperite de acreditarea Renar.

La termenul din data de 14.05.2018 s-a constatat depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică de natură grafică nr. 299886/27.04.2018 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Braşov şi faţă de lipsa nejustificată a martorului N. E. I. instanţa a dispus amânarea cauzei dispunând citarea acestuia cu mandat de aducere.

La ultimul termen de judecată din data de 18 iunie 2018 instanţa a procedat, sub prestare de jurământ şi după aducerea la cunoştinţă a drepturilor procesuale prev. de art. 120 C.pr.pen., la audierea martorului N. E. I..

La acelaşi termen de judecată, nemaifiind alte probe de administrat şi nici alte cereri, în baza art. 387 al. 2 C.pr.pen., instanţa a declarat terminată cercetarea judecătorească şi constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri.

Prin concluziile orale, apărătorul ales al inculpatului a solicitat, în principal, încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar în subsidiar, în baza art. 16 lit. a,c sau d C.pr.pen., a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare pentru că fapta nu există şi nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.

În argumentarea acestor concluzii, apărătorul ales al inculpatului a susţinut că răspunderea penală trebuia angajată în termen de 8 ani, astfel dacă fapta este din mai 2007 acesta în 8 ani trebuia descoperită, motiv pentru care a pus concluzii în principal de încetare a procesului pentru că fapta este prescrisă.

În continuare, acesta susţine că dacă nu existau acte financiar contabile, fiscul avea obligaţia să scoată firma şi să o sancţioneze, ceea ce s-a şi întâmplat însă mult mai târziu, respectiv să fie declarată în insolvenţă şi lichidată, să fie aplicate acele prevederi legale care să ducă la aplicarea de sancţiuni civile pentru nerespectarea obligaţiilor pe care le avea, pentru neţinerea documentelor contabile, pentru nedepunerea situaţiilor financiar contabile.

Totodată, arată că recent Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în acest sens, respectiv că nu orice faptă din acesta duce la infracţiunea de evaziune fiscală dacă existau alte pârghii legale, aflate la îndemâna fiscului, prin care să recupereze aceste neîncasări.

De asemenea, susţine că pentru ca răspunderea oricărei persoane administrator de drept, administrator de fapt sau orice altă persoană contabil sau ce-o fi el, vine atrasă dacă am în partea cealaltă un contribuabil fiscal activ.

Mai susţine că a solicitat achitarea întrucât din declaraţia martorului audiat astăzi, rezultă că o persoană a întocmit nişte documente, că s-a făcut plata la bancă, că mai era acolo o femeie, ceea ce înseamnă că s-au întocmit documentele financiar contabile, că administratorul societăţii cum a fost el a întocmit documentele fiscale. Cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea lor în contabilitate susţine că a intervenit un dubiu care îi profită inculpatului şi care nu profită rechizitoriului cu privire la stabilirea cu certitudine a persoanei vinovate de faptul că nu a înscris în evidentele financiar contabile. Inculpatul a fost în faţa instanţei, vorbeşte limba maghiară nu prea ştie deloc limba română şi pe de altă parte nu are nici un fel de cunoştinţă financiar contabilă, ca apărător s-a gândit,  având în vedere că, camionul  acela era în curtea fabricii de şuruburi, actul se perfectează nu la Tg. Mureş sau la sediul societăţii şi se perfectează undeva la un sediu din Braşov, toate acestea sunt elemente de fapt şi incertitudini în legătură cu tot contextul cauzal şi cu toată starea de fapt. Atunci nu inculpatul este vinovat de neînregistrarea financiar contabilă în condiţiile în care exista extras de cont financiar contabil, inculpatul nu a fost trimis în judecată că nu a ţinut deloc evidenţa contabilă, el nu a fost trimis în judecată că nu a existat evidentă în 2007, că nu a depus actele financiar contabile în 2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru că chitanţa respectivă şi contul respectiv nu au fost înregistrate în contabilitate. Nu inculpatul este vinovat că nu s-au efectuat înregistrările în contabilitate. Sunt alte persoane vinovate că nu s-au înregistrat. Faptul că inculpatul a emis documentele financiar contabile este dovedit şi cu martorul de astăzi, însă susţine că se ştia de ele la nivelul contabilităţii, iar neînregistrarea nu-i este imputabilă lui. În concluzie susţine că se încearcă prin intermediul acestui litigiu în 2015 cu rechizitoriu întocmit în 2017, la 10-11 ani de zile, să se atragă răspunderea acestui inculpat, în condiţiile în care firma nu mai este contribuabilă, este lichidată, în condiţiile în care fiscul nu şi-a făcut treaba înăuntrul termenelor de prescripţie.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, după închiderea dezbaterilor, inculpatul a solicitat în temeiul art. 16 al. 1 lit. a), lit. b) si lit. f) din Noul Cod de procedura penala  achitarea, ca urmare a faptului că :

În principal, (1.1.) a intervenit prescripţia şi {1.2.) s-a dispus radierea persoanei juridice;

2- In subsidiar,

(2.1.) fapta nu exista.

(2.2.) fapta nu este prevăzuta de legea penala ori (2.3.) nu a fost săvârşita cu vinovăţia prevăzuta de lege;

3- In terţiar, în ceea ce priveşte urmărirea penala, arata că pe parcursul acesteia mi-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, ceea ce consideră că atrage nulitatea urmăririi penale.

În fapt, acesta arată că în dosarul penal nr. 727/P/2012 se efectuează acte de urmărire penala pentru o presupusa fapta din 2007, mai precis din data de 17.05.2007. Urmărirea penală s-a desfăşurat în perioada 2012-2017. In fapt, cercetarea penala s-a desfăşurat pe o perioada de 7 ani pentru o presupusa fapta de evaziune fiscala din anul 2007 cu un presupus prejudiciu de 13.500 lei.

Evaluând această stare procesuală, arată că în acest mod s-a produs o vătămare semnificativă şi substanţială a dreptului la un proces echitabil, drept înscris în prevederile art. 8 din C.pr.pen.

În concret, susţine că i s-a încălcat obligaţia prevăzută în art. 305 alin. (3) C.pr.pen. prin prelungirea duratei urmăririi penale dincolo de limita rezonabilă. Dobândirea calităţii de suspect intervine ex lege, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în cuprinsul art. 77 şi art. 305 alin. (3) C.pr.pen., şi nu atunci când procurorul doreşte să o confere cuiva. Chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o persoană dobândeşte calitatea de suspect, ce atrage aplicarea garanţiilor prevăzute în art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu din momentul în care calitatea îi este adusă la cunoştinţă, ci din momentul în care autorităţile naţionale aveau motive plauzibile în a o suspecta de comiterea unei infracţiuni (cauza Brusco contra Franţei).

Învederează că pe parcursul urmăririi penale, aşa cum rezulta din înscrisurile de la dosar, consideră ca i-a fost încălcat dreptul al apărare şi la un proces echitabil şi înţelege să invoce nulitatea actelor de urmărire penală.

Cu privire la incidenţa cazului de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, prin concluziile scrise s-a arătat că Raportând prevederile art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 atât la prevederile art. 122 lit. c) din Vechiul Cod penal, cât şi la prevederile art. 154 alin. 1 lit. c) din Noul Cod penal, care prevăd un termen de prescriere a răspunderii penale de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani şi având în vedere că termenele de prescripţie încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii şi socotind 8 ani din anul 2007, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2015, prin urmare inculpatul consideră că a fost trimis în judecată de către Parchet pentru fapte pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi la această dată este judecat pentru fapte pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în consecinţa, solicită să se constate că a intervenit prescripţia şi incidenţa cazului de încetare a procesului penal faţă de subsemnatul S. E..

Cu privire la radierea persoanei juridice SC …… din Registrul Comerţului inculpatul arată că din Rechizitoriu rezultă că a fost trimis în judecată pentru o presupusa faptă de neevidenţiere în contabilitatea societăţii ……. SRL a unei operaţiuni de vânzare a unui autovehicul. Astfel, susţine că pe lângă faptul că situaţia de fapt nu este aşa cum se reţine în Rechizitoriu (fiind emisa factura fiscală şi plata făcându-se prin transferuri bancare prin instrumente de plata înregistrate la banca), arată că la aceasta dată SC …… SRL este radiată din registrul comerţului, persoana juridica încetându-şi existenţa !

Aşa cum s-a arătat si prin concluziile orale de la ultimul termen, inculpatul arată că sunt câteva aspecte pe care solicită a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei şi anume :

- ANAF nu s-a înregistrat cu obligaţie fiscală faţă de SC ……. SRL, iar în cadrul procedurii insolvenţei şi apoi a falimentului, nu a solicitat înscrierea în tabelul creanţelor SC …. SA a sumei cu care se constituie parte civilă în acest dosar:

- ANAF nu a emis nici un act administrativ fiscal sau de executare silită faţa de SC …. SRL pentru suma cu care se constituie în acest dosar!

- Creanţa fiscală pretinsă în acest dosar de ANAF este prescrisa !

Astfel, inculpatul susţine că prin procesul penal nu poate opera o repunere în termenul de prescripţie şi nici nu poate fi atrasă nici răspunderea organelor de conducere ale unei societăţii pentru neplata obligaţiilor fiscale ale unei persoane juridice care şi-a încetat existenta prin radierea din registrul comerţului. Dacă raportat la persoana juridică SC … SRL nu a existat nici o pretenţie fiscală cu privire la această operaţiune declarată şi înregistrată prin bancă, consideră că nici lui nu i se poate imputa vreun prejudiciu pentru creanţe fiscale ale persoanei juridice!

În această situaţie, consideră că suntem în prezenta unui caz de achitare, întrucât persoana juridica SC …. SRL şi-a încetat existenţa şi a fost radiată din registrul comerţului.

Referitor la concluziile de achitare fapta nu exista; fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege inculpatul arată că în fapt, prin Rechizitoriu se pretinde că la data de 17.05.2007 ar fi înstrăinat un autovehicul din patrimoniul SC ….. SRL către SC B…….. Impex SRL, fără a înregistra în evidenţele contabile ale societăţii această operaţiune. Consideră că în mod tendenţios Parchetul retine acest aspect, având în vedere că a emis documente fiscale şi toată operaţiunea a fost derulată prin banca ! Or, dacă ar fi voit să fraudeze statul şi să nu evidenţieze contabil operaţiunea, oare mai apela la tranzacţii bancare ?

Astfel cum a arătat şi martorul (cumpărător al autovehiculului vândut de SC …. SRL) la termenul de judecata din 18.06.2018, învederează că a fost emisă factura fiscala de către SC …. SRL şi toată operaţiunea contabilă a fost înregistrată prin bancă, plata făcându-se prin instrumente bancare de plată în contul societăţii! În continuare, învederează că societatea ţinea contabilitatea prin societate de contabilitate reprezentata de d-na B. M.

Arată că societatea de contabilitate a avut factura fiscala nr. 6/17.05.2007 (pentru înregistrarea în contabilitatea societăţii) emisă pentru vânzarea autovehiculului şi toate documentele bancare de plata, aşa cum a arătat şi martorul N. E. I., reprezentantul cumpărătoarei SC B………… Impex SRL.

Faţă de presupusa eroare a contabilei de a înregistra în contabilitatea SC ………. SRL a acestei facturi, depusă la bancă şi pentru care plăţile au fost făcute prin banca, inculpatul susţine că nu poate fi el vinovat ! Contabila societăţii …. SRL avea obligaţia de a înregistra toate operaţiunile contabile (şi contabila a avut toate actele contabile aferente acestei operaţiuni) şi de a întocmi situaţiile financiare ale firmei, ceea ce a şi făcut.

În continuare, inculpatul arată că în faţa Parchetului a precizat că nu exista semnătura sa şi nici ştampila societăţii pe situaţiile financiare ale SC …. SRL, acestea fiind ştampilate cu ştampila expertului contabil B. M. de la societatea de contabilitate SC ……………….. SRL.

Mai arată că în declaraţia din 15.11.2012 (filele 105 - 106 din dosarul de la Parchet), numita B. susţine ca nu a ştampilat actele contabile, dar ştampila acesteia apare pe bilanţul SC ….. SRL !!! ceea ce îl surprinde este faptul ca Parchetul nu s-a sesizat în nici un fel cu privire la această situaţie şi nici nu i-a permis să îşi exercite drepturile cu privire la aceasta situaţie, însă deşi nu a semnat şi nu a ştampilat bilanţurile, a fost trimis în judecată ! De ce nu a fost trimisă în judecată persoana care a ştampilat bilanţurile. Astfel, consideră că în mod nelegal este trimis în judecată deşi nu exista nici o semnătura a sa şi nici o ştampilă a societăţii pe bilanţurile SC ………. SRL.

Consideră că nu este dovedită vinovăţia sa, iar nevinovăţia îi este susţinută tocmai de lipsa semnăturii şi ştampilei pe situaţiile contabile, acestea fiind asumate şi semnate exclusiv de către expertul contabil şi stampilate de societatea de contabilitate care ţinea evidenta contabila a SC………… SRL. Aşa cum a arătat, nu i se poate atribui nici o vinovăţie în aceasta situaţie.

Având în vedere aceste aspecte, inculpatul consideră că în primul rând fapta nu există. Dacă totuşi onorata instanţa va aprecia că există o fapta, solicită a se constata că fapta mea nu este prevăzută de legea penală. Ce putea face mai mult de a avea o societate de contabilitate şi un expert contabil care ţinea evidenţa contabilă şi întocmea situaţiile financiare ale SC ……. SRL ?

Din punct de vedere al legislaţiei fiscal - contabile, inculpatul arată că şi-a îndeplinit obligaţiile de a ţine contabilitatea şi de a avea o societate specializată care să facă toate înregistrările şi declaraţiile financiare şi fiscale !

Dacă totuşi instanţa va consideră că exista o faptă, solicită să se constate că fapta sa nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege şi nu a existat niciodată intenţia de a prejudicia bugetul de stat, toate operaţiunile financiare ale SC ……. SRL fiind derulate si înregistrate prin banca !

Nu în ultimul rând, mai arată că întrucât pretinsa faptă de evaziune a fost săvârşita în anul 2007, în cauză consideră că trebuie să beneficieze de legea penală mai favorabilă, respectiv, de art.374 ind. l din Vechiul Cod Penal, care prevede aplicarea unei sancţiuni administrative.

Menţionează faptul că nici în cursul urmăririi penale şi nici un cursul judecăţii nu i s-a adus la cunoştinţă că trebuie să plătească prejudiciul şi că poate beneficia de prevederile legale anterior menţionate.

În final, inculpatul arată că faţă de o altă pretinsă faptă de evaziune fiscală pentru vânzarea unui activ, în acest dosar penal 727/P/2012, s-a dispus clasarea cauzei, deşi iniţial acuzaţia era aceeaşi, de neînregistrare în contabilitate a unei operaţiuni, fapt ce a fost infirmat în cele din urmă prin acelaşi Rechizitoriu prin clasare.

Cu privire la concluziile formulate în scris instanţa constată că deşi în preambul se menţionează că inculpatul S. E. formulează aceste concluzii prin avocat I. I., la final, acestea nu sunt semnate numai de către inculpat.

Instanţa a procedat la prezentarea modului în care s-a desfăşurat procedura de cameră preliminară şi procedura în cursul  judecăţii, pentru a analiza comportamentul inculpatului pe durata acestor proceduri şi apărările pe care acesta şi le-a formulat.

Din probele administrate în cursul procesului penal, instanţa reţine  următoarea situaţie de fapt:

Conform datelor furnizate de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna, la data de 06.03.2000, a fost constituită societatea comercială …… SRL de către fondatorul unic SC ………. SA cu sediul în mun. …….., str. ….. nr….., jud. ………, reprezentată prin E. E. şi Ţ. M..

 Societatea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr…………. Prin actul adiţional autentificat sub nr. 626/03.05.2000 în societate intră numita Ţ. M., care preia prin cesiune un număr de 1.500 părţi sociale dintr-un total de 2.000 deţinute de asociatul unic SC ……….. SA, iar prin actul adiţional autentificat sub nr. 872/14.06.2000 prin preluarea a 500 părţi sociale de la SC ………… SA devine asociat unic al societăţii. Prin actul adiţional autentificat sub nr. 16/08.01.2001 numita Ţ. M. cesionează toate părţile sociale în favoarea numitei J. M. L. care devine astfel asociat unic al societăţii.

Prin actul adiţional autentificat sub nr. 1751 din 27.11.2001 în societate intră cu 500 părţi sociale inculpatul S. E., iar prin actul adiţional nr. 310 din 05.02.2002 este cooptat în societate asociatul SC ……… Group SRL reprezentată de E. E.

Prin actul adiţional nr. l din 15.12.2004 este revocat din funcţie administratorul societăţii şi numit în funcţia de administrator inculpatul S. E. care, prin actul adiţional nr. 73 din 16.06.2006, preia prin cesiune părţile sociale deţinute de SC ………..Group SRL.

Astfel, din documentele puse la dispoziţie de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna, rezultă că în perioada 15.12.2004 - 07.04.2008 funcţia de administrator al societăţii ….. SRL a fost deţinută numai de către inculpatul S. E., ulterior, la data de 10.04.2008  firma şi-a schimbat denumirea, administratorul şi sediul în judeţul Braşov ( f. 187 -205 vol. II d.u.p).

La data de 17.05.2007 inculpatul S. E. în calitate de administrator statutar al societăţii, a încheiat cu SC B……… Impex SRL contractul de vânzare-cumpărare nr. 82/17.05.2007, prin care societatea administrată de acesta a înstrăinat un autotractor cu nr. de înmatriculare ……….. şi o semiremorcă  marca „……." cu  nr.  de înmatriculare  …………………..

Pentru încasarea contravalorii bunurilor vândute, inculpatul S. E. în calitate de administrator al societăţii a întocmit factura fiscală seria 07 nr. 06 din 17.05.2007, în valoare totală de 45.000 lei, din care TVA 7.184,84 lei (vol. l fila 41 d.u.p, fila 130 dosar fond).

Ulterior, inculpatul S. E., în calitate de administrator al societăţii, nu a înregistrat în evidenţele contabile această operaţiune comercială şi nici veniturile realizate, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.

Cu privire la această operaţiune comercială, inculpatul S. E. a declarat în faza de urmărire penală că nu-şi mai aminteşte dacă a înstrăinat bunurile menţionate, însă probele administrate în cauză au demonstrat că vânzarea autotractorului cu nr. de înmatriculare …….. şi a remorcii marca „…." cu  nr.  de înmatriculare  …. a fost realizată de către inculpat, acesta a negociat preţul cu martorul N. E. I., cumpărătorul camionului, a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 82/16.05.2007 şi a emis factura fiscală seria 07 nr. 06 din 17.05.2007.

Astfel, prin raportul de expertiză criminalistică de natură grafică nr. 299886/27.04.2018 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Braşov efectuat în cursul judecăţii s-a concluzionat că: 1. scrisul de pe factura fiscală nr. 6 din 17.05.2007 a fost executat de numitul S. E.; 2. semnăturile de pe factura fiscală nr. 6 din 17.05.2007 ( rubrica " Semnătura şi ştampila furnizorului") şi chitanţa de depunere numerar nr. 421/17.05.2007 ( rubrica " Client") au fost executate de numitul S. E.; 3 semnătura de pe copia contractului de vânzare cumpărare nr. 82/17.05.2007 ( rubrica " vânzător") reproduce semnătura numitului S. E.. Formularea concluziei 3 a avut la bază presupunerea că documentul examinat reprezintă copie fidelă a celui original, iar încercările de laborator aferente şi concluzia nu sunt acoperite de acreditarea Renar.

De asemenea, audiat în cursul judecăţii martorul N. E. I., administratorul SC B….. Impex SRL, a declarat că s-a întâlnit cu proprietarul camionului la fosta Fabrica de Şuruburi din Tg. Secuiesc, aici a vizionat camionul, după care proprietarul i-a spus un preţ care nu la interesat întrucât camionul nu se afla în stare de funcţionare, în acel moment, proprietarul a scăzut din preţ, spunându-i preţul la care s-a realizat vânzarea-cumpărarea, în aceste condiţii, el i-a răspuns că se mai gândeşte. Proprietarul i-a replicat atunci că în momentul în care va venii cu banii poate să ridice camionul. Ulterior, după două săptămâni a luat legătura cu proprietarul, s-a întâlnit cu acesta în Braşov, unde a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 82/17.05.2007 şi factura nr. 6/17.05.2007 pe care le-a semnat atât el cât şi persoana cu care a discutat despre vânzarea camionului. S-au dus apoi la Banca ….. Bank unde a depus în numerar suma de 15.000 lei şi totodată i-a înmânat acestuia 3 file CEC scadente la anumite termene. 

Din documentele  existente la dosar, s-a constatat că pe tot parcursul anului 2007 societatea administrată de inculpat nu a ţinut evidenţa contabilă.

În conformitate cu art. 19 din Legea nr. 82/1991 ( forma în vigoare la data faptei) responsabilitatea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane împuternicite pentru gestionarea unităţii respective. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate.

Inculpatul a susţinut în faza de urmărire penală că de toată activitatea firmei s-a ocupat E. E. el a fost administrator doar cu numele, evidenţa contabilă ştie că era ţinută de B. M., deoarece ei îi preda actele pe care le primea de la E. E.

Aceste apărări ale inculpatului nu au fost însă confirmate de probele administrate în cauză, audiaţi în cursul urmăririi penale numitul E. E. a declarat că nu a fost niciodată asociat sau administrator la SC …. SRL şi astfel nu avea cum să aibă dispoziţie şi atribuţii de a întocmi, de a semna şi a depune bilanţul în numele societăţii, iar martora B. M. a declarat că nu a lucrat niciodată pentru …. SRL ( fostă … SRL) şi nu-l cunoaşte pe numitul S. E. administratorul din acea perioadă, nu a întocmit bilanţul contabil din 31.12.2006 al SC … SRL, nu recunoaşte scrisul de pe anexele acestuia, iar în ceea ce priveşte ştampila ovală cu numele său, aplicate pe bilanţul SC …. din 2006 a arătat că nu a folosit-o niciodată pe bilanţurile contabile şi nu ştie în ce condiţii a fost aplicată şi de către cine, această ştampilă nefiind însoţită de semnătura sa (f. 318 vol. I f. 6-7 vol. II d.u.p.).

Prin Raportul de constatare financiar-contabilă efectuat de inspectorii anti fraudă din cadrul parchetului, din 01.11.2014, s-a concluzionat că prin neînregistrarea în evidenţele contabile ale SC … SRL a facturii fiscale seria 07 nr. 06/17.05.2007 s-a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, bugetul de stat fiind prejudiciat cu suma de 6.050 lei, datorat cu titlu de impozit pe profit şi 7.085 lei cu titlu de TVA suplimentar de plată f. 87-93 vol. I d.u.p).

Prin Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză de către expert contabil şi consultant fiscal A. S. şi completările la acesta, s-a reţinut că pentru anul 2007 nu există documente contabile şi nici declaraţii fiscale pentru ca expertul să poată stabili cert situaţia fiscală a SC …. SRL astfel, expertul a stabilit că obligaţiile fiscale pe operaţiune care sunt: 6.050 lei impozit pe profit şi 7.185 lei TVA colectat. De asemenea, expertul a calculat şi accesoriile aferente acestor obligaţii stabilind că obligaţiile totale datorate bugetului de stat sunt în sumă de 39.172 lei (vol. filele 227-234).

Expertul a luat în calcul la stabilirea prejudiciului Decizia nr. 17/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că „ în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prev. de Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală".

Aşadar, din probele administrate în cauză se constată că la data de 17.05.2007 cu ocazia derulării operaţiunii comerciale cu SC B….. IMPEX SRL administratorul statutar al SC ………. SRL era inculpatul S. E., iar documentele cu privire la această tranzacţie, respectiv, factura fiscală seria 07 nr. 6 din 17.05.2007 şi chitanţa nr. 421 din 17.05.2007, poartă semnătura aceluiaşi inculpat, neexistând nici un dubiu cu privire la faptul că acesta avea obligaţia legală de înregistrare în contabilitate a operaţiunii comerciale, implicit a veniturilor realizate din aceasta.

În drept, fapta inculpatului S. E. comisă în data de 17.05.2007, constând în aceea că în calitate de administrator al SC ….. SRL, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat nu a înregistrat în evidenţele contabile operaţiunea comercială şi veniturile obţinute în sumă de 45.000 lei de la SC B…………. Impex SRL, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în valoare de 13.235 lei din care suma de 6.050 lei impozit pe profit şi suma de 7.185 lei TVA, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C.pen.

Raportat la situaţia de fapt expusă, instanţa constată că inculpatul S. E. a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală cu intenţie directă, fiind conştient că prin neînregistrarea operaţiunii şi a veniturilor realizate se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, urmărind acest rezultat.

Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. l teza finală din Legea nr. 241/2005, în redactarea anterioară datei de 01.02.2014 sau a dispoziţiilor art. 74/1 din vechiul Cod penal, ca lege penală mai favorabilă inculpatului potrivit art. 5 C.pen., în sensul aplicării unei sancţiuni administrative, instanţa reţine că nu sunt incidente aceste dispoziţii legale, întrucât inculpatul nu a achitat prejudiciul în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.

Aşa cum rezultă din contestaţia formulată în procedura de cameră preliminară ( f. 6-7 dosar asociat nr. 215/119/2017/a1) inculpatul S. E. a avut cunoştinţă de aceste dispoziţii legale, însă nu a înţeles să uzeze de ele, neachitând prejudiciul până la soluţionarea cauzei în primă instanţă.

În cursul judecăţii, inculpatul nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei prevalându-se de dreptul la tăcere, de asemenea, a arătat că nu doreşte să uzeze de dreptul la traducător autorizat, întrucât vorbeşte şi înţelege limba română ( f. 60 dosar fond).

Cu privire la comportamentul inculpatului în cursul judecăţii şi apărările formulate de inculpat, instanţa reţine următoarele:

Pe parcursul judecăţii inculpatul a lipsit nejustificat la mai multe termene de judecată, a formulat mai multe cereri de amânare pentru pregătirea apărării, iar apărările pe care a înţeles să şi le facă pe parcursul judecăţii au fost contradictorii.

Dacă la începutul judecăţii, inculpatul a invocat lipsa originalului facturii fiscale seria 07 nr. 6 din 17.05.2007 pe care se pretinde că ar fi emis-o şi nu a înregistrat-o în contabilitate şi a contestat scrisul şi semnătura de pe această factură, semnătura de pe chitanţa de depunere ridicare numerar, precum şi semnătura de pe contractul de vânzare cumpărare de la rubrica vânzător, după comunicarea originalelor acestor înscrisuri şi efectuarea expertizei tehnice de natură grafică, inculpatul a renunţat la această apărare, ba chiar mai mult în concluziile orale apărătorul ales al inculpatului a arătat că "faptul că inculpatul a emis documentele financiar contabile este dovedit", însă a susţinut că neînregistrarea în contabilitate nu-i poate fi imputată lui.

Contrar celor susţinute de apărare, instanţa constată că responsabilitatea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii în cursul anului 2007 aparţine inculpatului, în lipsa unui contract de prestări servicii din care să rezulte că o altă persoană fizică sau juridică autorizată a fost împuternicită să ţină evidenţa contabilă.

În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale a inculpatului invocată de către de către apărătorul ales al acestuia, instanţa constată că termenul de prescripţie de 8 ani prevăzut de art. 122 lit. c din vechiul Cod penal, a fost întrerupt la data de 5 ianuarie 2014, când organul de urmărire penală, după începerea urmăririi penale, a procedat la aducerea la cunoştinţa inculpatului S. E. a calităţii de învinuit, a faptei pentru care este urmărit şi a drepturilor procesuale, aşa cum rezultă din procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală la fila 307 vol. I, prin urmare, în cauză prescripţia răspunderii penale se analizează potrivit dispoziţiilor art. 124 din vechiul Cod penal care prevede că prescripţia răspunderii penale înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

Astfel, se constată că termenul special de prescripţiei a răspunderii penale a inculpatului S. E. este de 12 ani, iar acest termen a început să curgă de la data 17.05.2007 şi se împlineşte la data de 17.05.2019, prin urmare, în cauză nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Referitor la concluziile de achitare, întemeiate pe dispoziţiile art. 16 al. 1 lit. a şi b C.pr.pen., instanţa aşa cum a reţinut anterior, fapta există, este prevăzută de legea penală şi a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În cauză s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în cursul anului 2007 inculpatul a fost administratorul statutar al societăţii, că el a efectuat operaţiunea comercială descrisă în starea de fapt, deci nu a fost un "om de paie" aşa cum apărarea a lăsat iniţial să se înţeleagă, că această operaţiune comercială nu a fost înregistrată în contabilitate şi că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii îi revenea inculpatului.

Susţinerea apărătorului  ales al inculpatului din concluziile orale potrivit căreia inculpatul vorbeşte limba maghiară, nu prea ştie deloc limba română, este contrazisă chiar de inculpat în cursul judecăţii ( f. 60 dosar fond).

De asemenea, faptul că între timp societatea a fost radiată din Registrul Comerţului nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât această societate nu are calitatea de  inculpat în cauză, răspunderea penală a administratorului societăţii pentru acte efectuate înainte de radiere, nu este exclusă.

Totodată, instanţa constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Codului de procedură fiscală privind prescripţia fiscală.

În legătură cu apărarea potrivit căreia urmărirea penală, desfăşurată în perioada 2012-2017, s-a prelungit dincolo de limita rezonabilă, instanţa constată că după intrarea în vigoare a noului cod de procedură penală, respectiv, din data de 1.02.2014, inculpatul a avut un remediul procesual distinct pentru a se scurta durata urmăririi penale, însă nu a uzat de acesta.

Astfel, potrivit art. 488/1 C.pr.pen., dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii. 

Or, inculpatul nu a formulat o astfel de contestaţie, ba chiar mai mult prin comportamentul pe care la avut în cursul judecăţii acesta nu a dorit soluţionarea cu celeritate a cauzei, ci prelungirea duratei procedurii pentru a se împlini termenul special al răspunderii penale.

În concluzie, instanţa constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege, va dispune condamnarea inculpatului S. E. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În procesul de individualizare a pedepsei instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator ( 2 - 8 ani închisoare ).

Stabilirea duratei pedepsei se va face în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului care se evaluează având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare, rezultatul produs, motivul săvârşirii infracţiunii, conduita inculpatului după comiterea infracţiunii şi în timpul procesului, nivelul de educaţie, vârstă, stare de sănătate, situaţia familială şi socială.

Din datele de anchetă rezultă faptul că inculpatul S. E. în vârstă de 48 de ani, are studii liceale, fiind de profesie conducător auto, este căsătorit, are trei copii din care doi minori, nu deţine în proprietate bunuri imobile şi nu are antecedente penale.

Fără a da o pondere mai mare împrejurărilor ce caracterizează fapta săvârşită de către inculpat sau a aspectelor ce conturează personalitatea inculpatului, întrucât aceste criterii de individualizare a pedepsei se intercondiţionează reciproc, deşi aparent, fapta inculpatului ar putea fi calificată ca fiind o infracţiune cu un pericol social mediu dacă ne raportăm la limitele speciale ale pedepsei, în realitate, faţă de valoarea relativ redusă a prejudiciului în raport de alte cauze cu un astfel de obiect, fapta comisă de acesta prezintă un pericol social relativ redus.

  Analiza comparativă a acestor criterii de individualizare a pedepsei, justifică în opinia instanţei aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, pedeapsă care este egală cu minimul special prevăzut de textul incriminator.

Astfel, reţinând vinovăţia inculpatului la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în baza art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/ 2005 cu aplicarea art. 5 C.pen., instanţa va dispune condamnarea inculpatului S. E., fiul lui E,-E, şi A,, născut la data de ……….. în …………., cetăţean român, starea civilă căsătorit, cu trei copii din care doi minori, studii liceale, profesia conducător auto la Sc ……… SRL, fără antecedente penale, CNP ……………, domiciliat în ……………, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a  teza II,  lit. b şi c C.pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 al. 1 şi 2 din vechiul Cod penal cu aplic. art. 5 C.pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c din vechiul Cod penal ca pedeapsă accesorie.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în baza art. 81 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 82  C.pen., care se socoteşte de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 404 al. 4 lit. i C.pr.pen., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 83 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 404 al. 4 lit. c C.pr.pen., raportat la art. 11 din Legea 241/2005 cu aplicarea  art. 249 C.pr.pen., va dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 13.235 lei, pentru recuperarea prejudiciului produs prin infracţiune.

În baza art. 404 al. 4 lit. i C.pr.pen., la data rămânerii definitive a hotărârii se vor restitui către Oficiu Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna a următoarelor înscrisuri: Act adiţional la actul constitutiv nr. 2/15.12.2004 (original); Act adiţional la actul constitutiv nr. 1/15.12.2004 (original); Hotărârea Aga nr. 77/29.01.2004 (copie); Hotărârea asociaţilor nr. 279/31.03.2004 (copie); proces verbal din 31.03.2004 (copie); proces verbal din 31.03.2004 (copie); Act adiţional şi contract de cesiune la actul constitutiv nr. 73/16.06.2006 (original) şi către SC B………. Impex SRL cu sediul în ………….. a facturii fiscale seria 07 nr. 6 din 17.05.2007 şi a chitanţei nr. 421 din 17.05.2007.

În baza art. 19, art. 25 al. 1 şi art. 397 C.pr.pen., raportat la art. 1357 C.civ. va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională a Finanţelor Publice prin Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, str. Jozef Bem, nr. 9, jud. Covasna şi în consecinţă va obliga pe inculpatul S. E. să-i plătească părţii civile suma de  13.235 lei despăgubiri civile din care: suma de 6.050 lei impozit pe profit şi suma de 7.185 lei TVA.

Cu privire la obligaţiile accesorii solicitate de către partea civilă, având în vedere dispoziţiile prev. de art. 41 al. 1 din Legea 85/2006 - în vigoare la momentul tranzacţiei - potrivit cărora nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, instanţa constatând că aceste creanţe fiind născute anterior datei de 18.01.2010 data deschiderii procedurii insolvenţei societăţii, urmează a respinge aceste pretenţii.

In baza art. 13 al. 1 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, va dispune comunicarea unei copii a dispozitivului sentinţei Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului.

În baza art. 5 al. 1 lit. a din OG 39/2015 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, va dispune comunicarea unei copii a dispozitivului sentinţei DGRFP Braşov, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în cazierul fiscal.

În baza art. 274 al. 1 C.pr.pen., va obliga inculpatul să plătească statului suma de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/ 2005 cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul S. E., fiul lui E.-E.şi A., născut la data de …. în ……………, cetăţean român, starea civilă căsătorit, cu trei copii din care doi minori, studii liceale, profesia conducător auto la Sc …….. SRL, fără antecedente penale, CNP …………., domiciliat …………., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a  teza II,  lit. b şi c C.pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 al. 1 şi 2 din vechiul Cod penal cu aplic. art. 5 C.pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c din vechiul Cod penal ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 82  C.pen., care se socoteşte de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 404 al. 4 lit. i C.pr.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 83 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 al. 4 lit. c C.pr.pen., raportat la art. 11 din Legea 241/2005 cu aplicarea  art. 249 C.pr.pen., dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 13.235 lei, pentru recuperarea prejudiciului produs prin infracţiune.

În baza art. 404 al. 4 lit. i C.pr.pen., dispune restituirea către Oficiu Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna a următoarelor înscrisuri: Act adiţional la actul constitutiv nr. 2/15.12.2004 (original); Act adiţional la actul constitutiv nr. 1/15.12.2004 (original); Hotărârea Aga nr. 77/29.01.2004 (copie); Hotărârea asociaţilor nr. 279/31.03.2004 (copie); proces verbal din 31.03.2004 (copie); proces verbal din 31.03.2004 (copie); Act adiţional şi contract de cesiune la actul constitutiv nr. 73/16.06.2006 (original) şi către SC B….. Impex SRL cu sediul în  ……………….. a facturii fiscale seria 07 nr. 6 din 17.05.2007 şi a chitanţei nr. 421 din 17.05.2007.

În baza art. 19, art. 25 al. 1 şi art. 397 C.pr.pen., raportat la art. 1357 C.civ. admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională a Finanţelor Publice prin Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, str. Jozef Bem, nr. 9, jud. Covasna şi în consecinţă obligă pe inculpatul S. E. să-i plătească părţii civile suma de  13.235 lei despăgubiri civile din care: suma de 6.050 lei impozit pe profit şi suma de 7.185 lei TVA.

Respinge restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională a Finanţelor Publice prin Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.

In baza art. 13 al. 1 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dispune comunicarea unei copii a dispozitivului sentinţei Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului.

În baza art. 5 al. 1 lit. a din OG 39/2015 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dispune comunicarea unei copii a dispozitivului sentinţei DGRFP Braşov, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în cazierul fiscal.

În baza art. 274 al. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. 

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.06.2018.

PREŞEDINTE GREFIER