Îndreptarea erorii materiale. Completarea hotărârii. Limite

Aducând în discuţie aspecte ale judecăţii ce nu pot fi corectate pe calea îndreptării, respectiv măsura în care a fost admisă, în parte, proporţional cu valoarea pretenţiei admise, cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi apreciată ca vizând erori materiale.

Încheierea de la data de 24.07.2017

Prin cererea de îndreptare eroare materială/completare hotărâre, reclamanta ... a solicitat îndreptarea erorii privind cuantumul cheltuielilor de judecată din Sentinţa nr. 324/06.04.2017 pronunţată de Judecătoria Galaţi în prezentul dosar, în sensul de a se trece 200 lei în loc de 50 lei, suma la plata căreia a fost obligată pârâta ... către ... prin sentinţa a cărei îndreptare se solicită.

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Galaţi la data de 24.07.2017 în dosarul cu nr. ..., instanţa a dispus:

„Respinge cererea formulată de reclamanta ..., având ca obiect îndreptare eroare materială, ca neîntemeiată”.

Pentru pronunţarea acestei soluţii a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 442 alin. 1 din C.pr.civ., potrivit cărora pot fi îndreptate, din oficiu sau la cerere, numai erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, sesizarea cu privire la soluţia pronunţată la data de 06.04.2017, aducând în discuţie aspecte ale judecăţii ce nu pot fi corectate pe calea îndreptării, respectiv măsura în care a fost admisă, în parte, proporţional cu valoarea pretenţiei admise, cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi apreciată ca vizând erori materiale, motiv pentru care instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată.

Instanţa a calificat această cerere în mod corect ca fiind o cererea de îndreptare eroare materială, care însă a fost respinsă ca nefondată. Prin motivele de apel, reclamanta arată la ce se referea când a menţionat „completarea sentinţei”, în sensul de a se completa cei 50 lei din sentinţă cu încă 150 lei, pentru a rezulta suma de 200 lei, taxa pe care o achitase la fond.

Completarea hotărârii are în vedere, aşa cum prevăd disp. art. 444 C.pr.civ., omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri, iar nu cotestarea soluţiei date deja asupra cererii, care în acest caz este o cerere de plată a cheltuielilor judiciare.

Instanța de apel a respins apelul ca nefondat, arătând că soluţia dată este legală prin prisma disp. art. 442 C.pr.civ., întrucât îndreptarea hotărârii priveşte erori de calcul, nu erori de judecată, ce pot fi analizate doar în căile de atac. În prezentul dosar eroarea invocată este, de fapt, o eroare de judecată, nu de calcul, fiind în discuţie o sumă mai mică acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, ca urmare a aprecierii instanţei în sensul că aceasta a fost redusă raportat la valoarea pretenţiei admise, acţiunea fiind admisă în parte, raţionamentul instanţei de fond fiind arătat cu ocazia motivării încheieri de îndreptare eroare materială.

Domenii speta

Spete similare