Acţiune în răspundere patrimonială

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei de Litigii de muncă privind pe reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ……….în contradictoriu cu pârâtul ………, având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială.

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin acţiunea înregistrată sub nr. …. din data de ….., reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială …. a solicitat instanţei obligarea pârâtului ….. la plata sumei de 7000 lei reprezentând prejudiciu creat unităţii, plata sumei de 2060 lei reprezentând majorări/dobânzi penalizatoare aferente prejudiciului creat calculate până la 05.11.2015, plata majorărilor /dobânzilor  penalizatoare aferente prejudiciului creat calculate de la data constatării, respectiv data de 05.11.2015 până la plata efectivă.

A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

…………………………………………………………………………………….

Din întreg materialul existent la dosarul cauzei, instanţa  constată următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Potrivit sentinţei civile nr. ….. a Judecătoriei Vaslui, …… a fost numit începând cu 19 iunie 2012 în funcţia de primar al comunei ….

După preluarea mandatului, în cadrul instituţiei pe care o reprezenta a avut loc un control efectuat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Vaslui, control în urma căruia s-au constatat o serie de nereguli.

Pentru recuperarea prejudiciului, respectiv pentru ducerea la îndeplinire  a măsurilor dispuse prin raportul nr. …. întocmit de instituţia sus menţionată, primarul de la acea dată, ….. a sesizat organele de cercetare penală, formându-se astfel dosarul nr. ….În vederea continuării cercetărilor judecătoreşti, la data de 03.07.2014, organul de cercetare penală a emis ordonanţa pentru efectuarea unei expertize tehnice în construcţii.

Unitatea administrativ teritorială reprezentată de pârât a achitat contravaloarea expertizelor tehnice, dar sumele de bani achitate pentru aceste expertize nu au fost aprobate de Consiliul local.

Ulterior, la sediul Unităţii administrativ teritoriale … are loc un nou control al Curţii de Conturi, în  Raportul de audit financiar  nr. ……, încheiat în urma misiunii de audit financiar pe anul 2014 constatându-se următoarele:

 „Din inspecţia documentelor la categoria economică „Bunuri şi servicii” auditorii publici externi au verificat (…) dacă cheltuielile cu bunuri şi servicii au fost legal şi corect angajate, respectiv dacă s-au respectat hotărârile consiliului local în ceea ce priveşte achiziţiile şi decontarea acestora.

Verificarea în oglindă a corelaţiilor dintre cheltuielile aprobate în consiliul local, înscrise în bugetul iniţial aferent exerciţiului financiar 2014 şi în rectificările efectuate pe parcursul anului bugetar şi cele evidenţiate în fişa contului 401 „Furnizori” reflectate în contul de execuţie, a scos în evidenţă faptul că  s-au făcut plăţi pentru servicii de expertiză care nu au fost agreate şi aprobate de consilierii locali de dezbaterea proiectului de buget aferent anului financiar supus prezentei misiuni de audit şi nici la celelalte şedinţe de Consiliul local  la care s-au supus la  vot şi s-au aprobat rectificările pe anul 2014.

Astfel, prin HCL nr. 1/31ianuarie 2014 se respinge prin votul tuturor celor 11 consilieri prezenţi art. 4  şi deci tot proiectul de buget, care prevederea sume alocate pentru expertize şi contestaţii la Capitolul 51.02.01.03 „Autorităţi executive ”Titlu 2 „Bunuri şi servicii” articolul 20.12 „Consultanţă şi expertiză.”

În urma corectării variantei iniţiale a proiectului de buget în sensul eliminării cheltuielilor cu expertiza  aşa cum  s-a votat în şedinţa consiliului local, bugetul pe anul 2014 este votat de consilieri aşa cum rezultă din procesul verbal de şedinţă.

Interdicţia efectuării de cheltuieli cu expertizele este menţinută de consilieri şi în hotărârile de rectificare a bugetului local nr. 25 /04 septembrie 2014 şi nr. 30 din 23 octombrie 2014 . Facem precizare că în şedinţa Consiliului local  din data de 23 octombrie 2014 s-a hotărât ca banii, care în proiectul  de rectificare a bugetului, respectiv 8500 lei alocaţi de conducerea UATC pentru expertize , să fie distribuiţi către deszăpezire, variantă aprobată de consilieri prin vot, conform procesului verbal al şedinţei de Consiliul local.

Cu toată interdicţia  efectuării acestor plăţi , conducerea entităţii achită contravaloarea acestor prestări de servicii în cursul exerciţiului bugetar 2014 către prestatorii de servicii, astfel:

- în data de 21.03.2014 cu O.P nr. 44/21.03.2014 se achită  suma de 2000 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. …. emisă de Biroul de Expertiză al Tribunalului Neamţ;

- acelaşi birou de expertiză transmite factura nr. ….. care este decontată de UAT Comuna ….. cu ordinul de plată nr. …… 09 octombrie 2014 în valoare de 3000 lei; 

- un alt prestator de servicii, agreat de organul judiciar, solicită  în data de 09 octombrie 2014 onorarea la plată a sumei de 2000 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. ……… şi care se achită cu ordinul de plată  …...”

Din datele prezentate reiese că instituţia publică a efectuat plăţi care nu au avut aprobarea consiliului local  în valoare totală de 7000 lei.

Ca urmare, s-a decis la punctul 1 din decizia nr. …..: „1. Extinderea verificărilor asupra tuturor cheltuielilor efectuate cu expertizele tehnice în perioada 2012 - 2014, fără aprobarea consiliului local, în vederea stabilirii şi cuantificării prejudiciului cert şi luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia, cu perceperea de majorări de întârziere actualizate până la data încasării prejudiciului.

Termen de realizare: 25 martie 2015”

Întrucât primarul de la acea dată ,…….., a dispus în calitate  de ordonator principal de credite plata acestor expertize, Unitatea Administrativ Teritorială …. s-a adresat instanţei de judecată pentru obligarea acestui pârât la restituirea sumei de 7000lei cu titlu de prejudiciu cauzat, precum şi a sumei de la plata sumei de 2060 reprezentând majorări de întârziere aferente prejudiciului creat calculate până la data de 05.11.2015 precum şi plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului creat la data  constatării, respectiv 05.11.2015 şi până la data plăţii efective.

Codul muncii (Legea nr. 53/2003) statuează cadrul şi condiţiile în care este antrenată răspunderea patrimonială a salariaţilor.

Art. 254 Codul muncii  prevede că salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Legiuitorul a definit şi reglementat răspunderea patrimonială a salariaţilor ca fiind o răspundere contractuală, faţă de aspectul că, raporturile juridice dintre părţi  se întemeiază pe contractul individual de muncă.

Din analiza prevederilor articolului sus menţionat  rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa; prejudicial cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate  între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.

În ceea ce priveşte calitatea de salariat, condiţia se constată a fi îndeplinită.

Astfel, potrivit deciziei nr. 16/26.09.2016 a ÎCCJ, obligatorie pentru instanţe potrivit art. 517 alin. 4 CPC  în „interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1, art. 231 şi art. 278 alin. 2 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii , republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. 1 lit. f din Legea contenciosului administrativ  nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ – teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.”

Pentru situaţia din dosar nu există legi speciale, care să conţină dispoziţii specifice.

Fapta ilicită constă în conduita salariatului  prin care se încalcă normele imperative ale dreptului, acţiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale angajatorului.

Plata expertizelor efectuată de pârât în calitate de ordonator principal de credite se efectuează la Titlul II, Bunuri si servicii, alin.  20,30,30 – alte cheltuieli cu bunuri si servicii. Baza legislativă  se regăseşte în Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale,Legea nr. 215/2005 privind administraţia publică locală şi OUG nr. 47/2012 privind modificarea şi completarea unor acte normative  şi reglementarea unor măsuri fiscale.

Astfel ,Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale se aplică potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a: bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti;

Dispoziţiile art. 5 din aceeaşi lege prevăd că: „(1) Veniturile bugetare locale se constituie din:

a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;

b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;

d) donaţii şi sponsorizări;

e) sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări.

(2) Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea, evaluarea şi inventarierea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor. Donaţiile şi sponsorizările se cuprind, prin rectificare bugetară locală, în bugetul de venituri şi cheltuieli numai după încasarea lor.

(3) Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţilor locale respective.

(4) Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.”

Aprobarea şi rectificarea bugetelor se face potrivit art. 19 alin. 1 şi 2 din aceeaşi lege , astfel:

a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe şi interne şi bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor, judeţelor şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz;

b) bugetele instituţiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcţie de subordonarea acestora.

(2) Pe parcursul exerciţiului bugetar, autorităţile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum şi ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleaşi proceduri ca şi aprobării iniţiale a acestora, cu excepţia termenelor din calendarul bugetar.

Rolul, competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale sunt stabilite în cuprinsul art. 20 :

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competenţe şi responsabilităţi în ceea ce priveşte finanţele publice locale:

a) elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, în condiţii de echilibru bugetar, la termenele şi potrivit prevederilor stabilite prin prezenta lege;

b) stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a oricăror alte venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condiţiile legii;

c) urmărirea şi raportarea execuţiei bugetelor locale, precum şi rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;

d) stabilirea şi urmărirea modului de prestare a activităţilor din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor operatori economici specializaţi ori servicii publice de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităţilor locale;

e) administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale;

f) contractarea directă de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din acestea;

g) garantarea de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din împrumuturile respective de către beneficiari;

h) administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă;

i) stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor publice locale;

j) elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale;

k) îndeplinirea şi a altor atribuţii, competenţe şi responsabilităţi prevăzute de dispoziţiile legale.

Articolul 21 stabileşte  principalele categorii de categorii de ordonatori de credite astfel:

(1) Ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari şi ordonatori terţiari.

(2) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităţilor administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti, primarii sectoarelor municipiului Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene.

(3) Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegării.

Ordonatorii principali de credite, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 273/2006,  repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetele locale, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Se constată că ……., în calitate de ordonator principal de credite, avea potrivit  art. 23 alin. 1  din aceeaşi lege „obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.”

Alin. (2)  al aceluiaşi articol stabileşte  că ordonatorii de credite răspund de:

„a) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;

b) urmărirea modului de realizare a veniturilor;

c) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate şi a veniturilor bugetare posibil de încasat;

d) integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituţiei pe care o conduc;

e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi a execuţiei bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de investiţii publice;

g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;

h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;

i) alte atribuţii stabilite de dispoziţiile legale.”

Consiliul local, potrivit art. 36 alin. 2, lit. b din Legea nr. 215/2001 exercită şi atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului, iar potrivit alin. 4 din aceeaşi lege, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local:

a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;

b) aprobă, la propunerea primarului, contractarea şi/sau garantarea împrumuturilor, precum şi contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile legii;

c) stabileşte şi aprobă impozitele şi taxele locale, în condiţiile legii;

d) aprobă, la propunerea primarului, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, în condiţiile legii;

e) aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale;

f) asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare implementării şi conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor.

Potrivit art. 45 alin. 1şi 2 din legea sus menţionată „(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.

(2) Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local:

a) hotărârile privind bugetul local;

b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;

c) hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale;

d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră;

e) hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului;

f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine.”

Plata expertizelor efectuată de pârât în calitate de ordonator principal de credite a fost contrară legii, fără acordul Consiliului local şi a avut ca rezultat încălcarea drepturilor subiective şi  intereselor legitime ale UAT ….. Astfel, prin HCL nr. …..2014 s-a respins prin votul tuturor celor 11 consilieri prezenţi art. 4, deci tot proiectul de buget care prevedea sume alocate pentru expertize şi contestaţii la Cap. 51.02.01.03 „Autorităţi executive „ Titlul 2 „Bunuri şi servicii” art. 20.12 „Consultanţă şi expertiză”.

Fapta ilicită a fost săvârşită în legătură cu munca sa, pârâtul, prin conduita sa ignorând hotărârile Consiliului local. De reţinut este faptul că interdicţia efectuării de cheltuieli cu expertizele a fost menţinută de consilierii locali şi în hotărârile de rectificare ale bugetului local nr. …………….

Cu privire la vinovăţia pârâtului, instanţa de judecată reţine că pentru antrenarea răspunderii, vinovăţia făptuitorului poate fi atât sub forma intenţiei cât şi sub forma culpei.

Instanţa apreciază că în cauză, pârâtul se face vinovat de fapta ilicită reţinută în sarcina sa, vinovăţie care în cazul de faţă constă în cheltuirea nelegală a alocaţiilor bugetare care i-au revenit în exclusivitate fostului primar …….. în calitate de ordonator principal de credite, semnatar al actelor de angajament  privind cheltuielile din fondurile publice.

Din extrasul de pe Raportul de audit nr. ….  încheiat de Camera de Conturi Vaslui  în urma misiunii de audit financiar asupra contului de execuţie pe anul 2014 la Primăria Com. …… s-a constatat că, primarul în funcţie nu a respectat interdicţia efectuării de cheltuieli cu expertizele

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 273/2006 legea finanţelor publice locale, enunţate mai sus, ……., în calitatea pe care o deţinea avea responsabilităţi în ceea ce priveşte administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă.

De asemenea, în art. 54 al aceleaşi legi se prevede: „(1) În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanţare, plată.

(2) Execuţia bugetară la oraşe, municipii, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţe şi municipiul Bucureşti se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil.

(3) Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiilor publice.

(4) Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar-contabil, în limita fondurilor disponibile.

(5) Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor, executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil.

(6) Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate.

(7) Plata cheltuielilor la comune şi la instituţiile publice la care compartimentul financiar-contabil are un număr de personal mai mic de 5 persoane se realizează de către ordonatorul de credite şi de persoana împuternicită cu atribuţii financiar-contabile, cu respectarea normelor metodologice privind organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.

(8) Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plăţi în avans de până la 30%, în condiţiile dispoziţiilor legale.

(9) Sumele reprezentând plăţi în avans, efectuate potrivit alin. (8) şi nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate, până la sfârşitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituţiile publice care au acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansate.”

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, instanţa de judecată reţine:

Producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său este de esenţa răspunderii patrimoniale. Inexistenţa prejudiciului sau imposibilitatea dovedirii lui conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.

Dovedirea în instanţă a existenţei prejudiciului în patrimoniul angajatorului creat prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu a salariatului, cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic existenţa şi întinderea cuantumului pagubei.

În acest context, revine angajatorului sarcina de a dovedi atât existenţa, cât şi întinderea prejudiciului, respectiv caracterul real şi cert al acestuia, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic atât existenţa cât şi întinderea cuantumului pagubei.

În literatura de specialitate s-a formulat ideea potrivit căreia „prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile”, „piatra unghiulară a întregii construcţii juridice”, fiind o condiţie esenţială şi necesară a acesteia, „prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii reparatorii, ci şi măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în limita prejudiciului injust cauzat”.

Pentru a se putea repara prejudiciul cauzat, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie cert, să nu fi fost reparat încă, să fie direct, să fie personal şi să rezulte din încălcarea sau atingerea unui interes legitim.

Prejudiciul este sigur atunci când existenţa sa se poate constata cu certitudine şi atunci când acesta se poate evalua.

Din actele de constatare a pagubei  întocmite de Camera de Conturi Vaslui , rezultă că Unitatea Administrativ Teritorială …. a achitat în cursul exerciţiului bugetar 2014 către prestatorii de servicii contravaloarea expertizelor tehnice, astfel:

- cu …… s-a achitat  suma de 2000 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. ….. emisă de Biroul de Expertiză al Tribunalului Neamţ;

- cu …..  s-a achitat  suma  de 3000 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. …… emisă de Biroul de Expertiză al Tribunalului Neamţ;

- cu …. s-a achitat  suma  de 2000 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. ….. unui alt prestator de servicii, agreat de organul judiciar.

Instanţa constată că suma de 2000 lei reprezentând plata efectuată cu ….. în contul expertului ……., conform facturii nr. ….. a fost returnată Unităţii Administrativ Teritoriale ….  la data de 27.10.2014, aşa cum reiese din extrasul de cont depus ……

În speţă, reclamanta a făcut dovada  prejudiciului constatat de Camera de Conturi Vaslui în cuantum de 5000 lei reprezentând contravaloarea expertizelor tehnice, fără ca plata acestora să fie făcută cu acordul Consiliului local.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul în cuantum de 5000 lei cauzat reclamantei există, UAT comuna ….. îndeplinind sarcina probei instituită de dispoziţiile art. 272 Codul muncii.

…….. nu a făcut dovada existenţei unor cauze obiective, de natură a-l exonera de răspunderea patrimonială, instanţa apreciind că în speţă sunt întrunite elementele antrenării răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 alin.1 Codul muncii.

Având în vedere aceste considerente, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna ….. în contradictoriu ……. şi în consecinţă va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de  5000 lei cu titlu de prejudiciu , la care se va adăuga dobânda penalizatoare de la data achitării sumei până la data de 05.11.2015.

Îndreptăţirea UAT ….de a primi şi dobânda legală, sub forma majorărilor, este prevăzută atât de legea generală, prin dispoziţiile art. 1531 şi 1535 Cod civil, cât şi prin legile speciale.

Articolul 1531 Cod civil prevede că: „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care 1-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.Creditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.",  iar dispoziţiile art. 1535 din acelaşi Cod stabilesc: „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."

Dispoziţiile înserate în articolele 1531 şi 1535 Cod Civil prevăd că dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadenţă şi de existenţa sau nu a culpei debitorului indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părţi, indiferent cine este debitorul şi fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale.

Repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor, cât şi beneficiul de care acesta este lipsit, iar nu şi beneficiul nerealizat.

De altfel, dispoziţiile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar întăresc această distincţie, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.

Pentru aceleași considerente, participând la deliberări, în temeiul articolului 55 din Legea 303/2004, asistenții judiciari și-au exprimat opinia în sensul celor reținute.

Potrivit dispoziţiilor  Codului muncii, prezenta cauză este scutită de taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ …., ………. în contradictoriu cu pârâtul ………… şi, în consecinţă:

Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu , la care se va adăuga dobânda penalizatoare de la data achitării sumei până la data de 05.11.2015.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Tribunalul Vaslui.

Domenii speta

Spete similare