Pretenţii

Pe rol  fiind pronunţarea apelului civil declarat de apelanta reclamanta …….. în contradictoriu cu  intimata pârâta ……..împotriva sentinţei civile nr. …….. pronunţată de Judecătoria Huşi.

Obiectul cauzei- pretenţii .

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. ……, Judecătoria Huşi a admis excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii formulată de pârâtă.

A respins acţiunea civilă formulată de …………. în contradictoriu cu pârâta …………..

În baza art. 453 Cod pr. civilă, a obligat reclamanta să achite pârâtei 3978 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele: 

Pârâta …….. este coproprietara unui imobil casă de locuit situat în …… împreună cu soţul ei, ….., în prezent decedat, conform certificatului de deces nr. ……..

Casa de locuit a fost începută şi terminată în cursul anul 2005, conform autorizaţiei de construcţie nr. …..) şi procesului-verbal de recepţie lucrări nr. …….. eliberate de către Primăria ….. pe un teren primit de pârâta …… de la părinţii ei, ……., aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …. la BNP ……..

După finalizarea casei, pârâta … şi soţul ei, … s-au mutat imediat în ea, iar în toamna aceluiaşi an, împreună cu ei s-au mutat să locuiască şi reclamanta …… cu soţul ei. Părţile aveau o relaţie bună, reclamanta …….. era soră cu soţul pârâtei.

Martorii audiaţi au confirmat că această casă a fost terminată în anul 2005 şi că în toamna lui 2005 părţile şi soţii lor s-au mutat împreună în casă, iar după anul 2005, la casă nu au mai fost efectuate lucrări de îmbunătăţire sau extindere.

Reclamanta susţine că în anul 2005, împreună cu soţul ei, ……, au vândut apartamentul în care locuiau cu suma de 25.000 euro, iar cu aceşti bani a contribuit la edificarea casei de locuit proprietatea pârâtei şi soţului ei. Au folosit imobilul în bune condiţii până în anul 2014 când au decedat atât soţul reclamantei, la data de 5 februarie, cât şi  fratele acesteia, pe 25 decembrie, astfel încât, în casă au rămas părţile din prezenta cauză. După aceste două decese, relaţia dintre părţi s-a deteriorat, astfel încât reclamanta s-a decis să se mute şi i-a solicitat pârâtei să-i achite suma pe care a investit-o în casă.

În drept, reclamanta a invocat prevederile de la îmbogăţirea fără justă cauză ale noului cod civil.

Vechiul cod civil nu cuprinde niciun text în care să se consacre expres instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, ca izvor de obligaţii civile distinct, de sine stătător, deşi există numeroase texte care fac aplicarea ideii de îmbogăţire fără justă cauză. În doctrină, îmbogăţirea fără justă cauză este definită ca fiind faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micşorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic.

Situaţia de fapt prezentată se circumscrie instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză, reclamanta susţinând că prin acţiunile sale a mărit patrimoniul pârâtei, însă în speţă se aplică dispoziţiile vechiului cod civil, după cum am precizat anterior.

Pârâta a invocat excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii. Instanţa a apreciat  că excepţia este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil,  din Cartea a VI-a - Dispoziții cu privire la prescripția extinctivă, decăderea şi calculul termenelor: ,,Prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”

Cum în cauză sunt incidente prevederile codului civil vechi, din anul 1864, legea aplicabilă în materia prescripţiei este Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Decret, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit în lege. Termenul prescripției este de 3 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958, ,,prescripţia începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită…Prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea. Dispozițiile alineatului precedent se aplica prin asemănare si in cazul îmbogățirii fără just temei.”

În speţă, reclamanta susţine că în perioada aprilie-decembrie 2005 a achitat o serie de materiale de construcţie necesare construirii casei proprietatea pârâtei. Acţiunea având ca obiect restituirea unor sume de bani trebuie formulată şi introdusă la instanţă în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acţiune, adică începând cu momentul în care s-au plătit sumele solicitate.

În cazul îmbogățirii fără just temei dreptul la acţiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea. În situaţia în care reclamanta ar fi predat sume de bani pârâtei sau ar fi achiziţionat materiale de construcţie pe parcursul anului 2005, termenul de prescripţie pentru acţiunea având ca obiect restituirea acelor sume începe să curgă tot de la predarea sumelor de bani sau achiziţionarea materialelor, respectiv din anul 2005.

În speţă nu este incident nici un caz din cele prevăzute de art. 16 din decret referitoare la întreruperea prescripţiei.

Reclamanta se apără susţinând că data naşterii dreptului la acţiune este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat sau contestat, ea a folosit imobilul in bune condiţii până in anul 2014 când au murit soţii părţilor, din acel moment au început sa fie discuţii cu privire la îmbunătăţirile aduse la imobil, parata refuzându-i solicitarea de a-i achita contravaloarea acestora.

Ceea ce invocă, de fapt, reclamanta este cauza de întrerupere a prescripţiei reglementată de art. 16 al. 1, lit. a din Decretul nr. 167/1958 ,,prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.” Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei astfel de recunoaşteri făcută de pârâtă, persoana în folosul căreia curge prescripţia. Martorii audiaţi nu au confirmat că pârâta ar fi recunoscut vreodată că reclamanta a contribuit la edificarea casei, martorul …… a afirmat ,,nu am auzit niciodată discuţii între părţi cum că şi-ar datora sume de bani. Nu am auzit discuţii din care să reiasă că soţul pârâtei şi pârâta ar fi primit bani de la reclamantă sau soţul acesteia.”

Prescripția extinctivă reprezintă o sancțiune care constă în stingerea, în condiţiile stabilite de lege, a dreptului material la acţiune neexercitat în termen. Prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

Instanța constată că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiune al reclamantei pentru recuperarea presupuselor sume achitate pentru construcţia casei proprietatea pârâtei, motiv pentru care va admite excepţia invocată de pârâtă şi va respinge acțiunea.

În baza art. 453 Cod pr. civilă, fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată să achite pârâtei 3978 lei cheltuieli de judecată (3600 lei onorariul apărătorului ales şi 378 lei cheltuielile de deplasare la instanţă ale acestuia).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel ……., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie

……………………………………………………………………………..

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  apelată  prin prisma motivelor  de apel  şi a  dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de control judiciar constată că apelul  este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

 Prin cererea introductivă aşa cum a fost formulată pe rolul Judecătoriei Huşi, apelanta reclamantă ……… a solicitat obligarea intimatei ….. la plata sumei de 65 000 lei, sub rezerva majorării , reprezentând dreptul său de creanţă cu privire la imobilul situat în …

Judecătoria Huşi, a admis excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii formulată de pârâtă şi a respins acţiunea  civilă formulată de reclamantă , pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.

Critica apelantei înserată prin motivele de apel, vizează numai modul în care instanţa de fond  a stabilit  momentul în care s-a născut dreptul la acţiune în prezenta cauză.

Astfel potrivit art. 1 alin. 1 din  Decretul lege nr. 167/58 „ Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”. Termenul de prescripţie extinctivă , aplicabil raporturilor civile obligaţionale este instituit de art. 3 alin. 1 din acelaşi act normativ „ Termenul prescripţiei este de 3 ani”.

Întrucât premisa aplicării efectului sancţionator al prescripţiei constă tocmai în existenţa posibilităţii de a acţiona pentru ocrotirea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim, regula generală privind începutul prescripţiei extinctive  având ca obiect dreptul material la acţiune, este aceea că prescripţia începe să curgă de la naşterea dreptului la acţiune.

În speţă, aşa cum  a constatat şi prima instanţă, data dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care s-au plătit sumele solicitate.

Invocarea deciziei nr. 7637 din 13 decembrie 2017 a ICCJ  nu prezintă relevanţă în speţă, respectiva decizie referindu-se la contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de chiriaş.

Or, nici un moment, apelanta reclamantă nu a  susţinut că ar fi avut în respectivul imobil calitatea de chiriaş.

În aceste condiţii,  în mod corect prima instanţă a constatat că dreptul la acţiune a apelantei reclamante  s-a născut la data la care susţine că ar fi predat sumele de bani intimatei pârâte  sau ar fi cumpărat materiale, respectiv pe parcursul anului 2005, apelanta reclamantă introducând acţiune cu depăşirea termenului de 3 ani, în anul 2o16.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei coparticipării obligatorii active şi pasive, invocată de către intimată prin întâmpinare, tribunalul constată că respectivele excepţii au fost soluţionate de către instanţa de fond prin încheierea interlocutorie din data de 5 decembrie 2017, prin respingerea excepţiilor.

În condiţiile în care intimata pârâtă nu a promovat apel incident, instanţa de control judiciar nu va mai analiza aceste excepţii, chiar invocate ca o simplă apărare, în speţă operând autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul declarat  de apelanta … împotriva SC nr.  ……., pronunţată de Judecătoria  Huşi, pe care o păstrează.

 Având în vedere că apelanta este în culpă procesuală , tribunalul va obliga apelanta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată  proporţionale, reprezentând onorariu avocat, redus conform art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă.

La stabilirea onorariului pus în sarcina părţii adverse, tribunalul a avut în vedere complexitatea cauzei , termenele de judecată acordate, faptul că  la unul din termenele de judecată avocatul titular al intimatei,  a formulat o  cerere de amânare pentru lipsă de apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat  de apelanta ….. împotriva SC nr.  ……, pronunţată de Judecătoria  Huşi, pe care o păstrează.

Obliga apelanta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată  proporţionale, reprezentând onorariu avocat, redus conform art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare