Plângere contravenţională, lipsă abuz

Sentinţă civilă 145 din 27.09.2018


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 18.01.2018, sub nr...., petentul A.A cu domiciliul în com. VĂLENI, SAT MOARA DOMNEASCĂ, Judeţ VASLUI a solicitat, în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI VASLUI cu sediul în Vaslui, str. Hagi Chiriac, nr. 1, jud Vaslui, ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună anularea Procesului Verbal de contravenţie seria … nr. …/ … și exonerarea de la plata amenzii contravenționale de 500 lei. Petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 32 alin 1 lit a din OUG nr. 34/2008.

Petentul a susținut că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa şi că nu s-a creat niciun pericol social, respectiv că el a fost cel privat de protectia organelor de politie, astfel cum a solicitat în mod legitim.

Petentul a învederat că este vecin cu numitul U.M, şi că, observând actele de braconaj realizate de acesta, a decis să informeze organele de poliţie, dorind să nu îşi prezinte identitatea, de teama repercusiunilor, temându-se de cum ar reacţiona vecinul său daca ar cunoaste că el este denunţătorul actelor de braconaj. De altfel, arată petentul, acesta i-a aruncat cu petarde în curte, alertând-o pe mama sa care este grav bolnavă de inimă.

Petentul a susţinut că starea de fapt reţinută în procesul-verbal nu are corespondent în realitate, el nefăcându-se vinovat de utilizarea abuzivă a serviciului 112. În acest sens, arată că, la momentul efectuării apelurilor telefonice, avea in mod real nevoie de protectia organelor de poliţie.

În continuare, petentul a precizat că, la data de 30.12.2017,  a apelat serviciul de Poliție și a solicita prezența unui echipaj de poliţie. Astfel, agentul de poliție, ajuns la fața locului, fără a încerca să stabilească situația de fapt și, în urma indicării de către vecin a vinovatului în persoana petentului, l-a amendat conform procesului verbal seria … nr. …, fără a-i da dreptul de a formula obiecţiuni.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea cererii, petentul a depus la dosar înscrisuri (f 5-9).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 17).

La data de 28.02.2018, prin serviciul registratură, intimata a depus precizări prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii procesului-verbal ca temeinic şi legal.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, prin procesul-verbal anterior menţionat, a fost reţinut în sarcina petentului săvârşirea faptei prevăzute de art. 2 alin 2, art 32 din Oug nr. 34/2008, constând în aceea că, „la data de 30.12.2017, ora 16:42, a apelat abuziv numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.”

În ceea ce privește susținerile petentului potrivit cărora atitudinea organelor de poliţie ar fi fost abuzivă, intimata a arătat că acestea sunt nefondate, petentul refuzând semnarea procesului verbal întocmit.

În continuare, intimata a arătat că, procesul-verbal întruneşte condiţiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, respectiv dispoziţiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, intimata a menţionat că actul constatator al contravenţiei are valoare de înscris autentic. De asemenea „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.”

Mai mult decât atât, fapta contravenţională descrisă în procesul - verbal contestat a fost probată cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumţia de autenticitate - actul emanând de la instituţia emitentă cât şi cu prezumţia de veridicitate.

În susţinerea cererii, intimata a depus înscrisuri ( f  14), solicitând instanţei emiterea unei adrese SNUAU pentru comunicarea înregistrărilor audio a apelurilor efectuate de către petent.

La termenul din 6.06.2018, Instanţa a încuviinţat, pentru petent, proba cu înscrisuri şi proba audio constând în înregistrările apelurilor efectuate de petent

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria … nr. …/ …. (fila 5), petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de de art. 32 alin 1 lit a din OUG nr. 34/2008.

În sarcina contestatorului, s-a reţinut că„la data de 30.12.2017, ora 16:42, a apelat abuziv numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii, conform dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent şi totodată acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei menţiuni în procesul-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal.

În privinţa motivului de nulitate referitor la posibilitatea contravenientului de a formula obiecţiuni, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat, având în vedere că prin decizia nr. 22/19.03.2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a hotărât că nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2002 este sancţionată cu nulitatea relativă, condiţionată de dovedirea unei vătămări a petentului.

Pe cale de consecinţă, prin procedura plângerii contravenţionale, petentul are posibilitatea de a invoca toate apărările pe care le consideră necesare şi de a formula obiecţiunile corespunzătoare, eventual şi pe cele care nu a avut posibilitatea de a le menţiona în procesul verbal, astfel încât nu se poate reţine existenţa unei vătămări din acest punct de vedere.

Analizând procesul-verbal contestat, instanța constată că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a contravenției, fapt necontestat, de altfel, de către acesta. Cu toate că actul sancţionator nu a fost semnat de nici un martor asistent, pentru ca aceste lipsuri să atragă nulitatea procesului verbal este necesar ca petentul să dovedească o vătămare care poate fi înlăturată doar prin anularea acestuia. Mai mult decât atât, instanța apreciază că o astfel de vătămare nici nu a existat, prin plângerea formulată petentul având posibilitatea de a înainta instanţei spre analiză procesul verbal, pentru a se verifica legalitatea aplicării sancţiunii raportat la fapta reţinută în sarcina sa.

În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia fapta este greșit încadrată, instanța constată că, prin procesul verbal contestat, acesta a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de de art. 32 alin 1 lit a din OUG nr. 34/2008, prin aceea că a apelat abuziv numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

În consecință, instanța constată că una dintre condițiile prevăzute de lege pentru existența contravenției reținute în sarcina petentului este ca aceasta să fi fost săvârșită în în mod abuziv.

Aplicând dispozițiile legale menționate la situația de față, instanța reține că, la momentul la care a fost săvârşită presupusa fapta contravenţională, petentul se afla la domiciliul său, unde susţine că a asistat la acte de braconaj săvârşite de vecinul său.

 În consecință, instanța apreciază că, la momentul săvârșirii faptei reținute în sarcina sa, petentul se afla într-o stare de temere, generată pe de o parte la faptul că a asistat la săvârşirea unui act interzis, pe care a decis să îl denunţe, şi pe de altă parte, generată pe de o parte la faptul că se simţea neprotejat faţă de conduita şicanatorie a vecinului, respectiv dezolat de lipsa de ocrotire manifestată de organul de constatare, care a decis să îl sancţioneze pentru abuzarea serviciului 112.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Prin urmare, instanța reține că  procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Raportând toate aspectele legale menționate la situația de fapt, instanţa apreciază că petentul, prin probele administrate, a făcut dovada unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei, răsturnând astfel prezumţia relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat în virtutea faptului că, în cuprinsul său erau înscrise fapte percepute personal, în mod direct, de către agentul constatator.

Astfel, din înregistrările audio (f. 27-28) rezultă că petentul a vrut initial să încunosştiinţeze organele de politie despre săvârsirea activităţii de braconaj, dorind să-şi facă datoria de cetăţean. Ulterior, se distinge cum acesta a sunat intr-o stare de surescitare, fiind evident din conversaţia telefonică pe care a avut-o că a dorit ajutorul fortelor de ordine, nesăvârşind un abuz prin apelarea repetată la serviciul 112.  În consecinţă, instanţa reţine că petentul nu a intenţionat să abuzeze de serviciul 112 şi nici nu a abuzat de acest serviciu, instituit întocmai pentru ocrotirea cetăţenilor.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate şi de considerentele expuse, instanţa apreciază că fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, nu corespunde realităţii, petentul neîncălcând normele prevăzute de art. 32 alin 1 lit a din OUG nr. 34/2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege. Instanţa apreciază că fapta contestatorului nu întruneşte condiţiile necesare pentru a fi calificată drept contravenţie, întrucât, aşa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, contestatorul nu a manifestat o comportare activă, conştientă şi voluntară în sensul de a încălca regulile prevăzute de 32 alin 1 lit a din OUG nr. 34/2008

În consecinţă, întrucât s-a făcut dovada unei situaţii de fapt contrarii actului de sancţionare, instanţa va admite plângerea şi va anula procesul-verbal de contravenţie seria PVSY nr. 005126/ 30.12.2017.