Anulare act

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr....

DECIZIA CIVILĂ NR....

Şedinţa publică din 27.09.2018 Completul compus din: PREŞEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:

Pe rol fiind judecarea apelurilor civile înaintate de apelanta D.R.G., şi de către apelanţii F.B., F.D., şi M.F., împotriva sentinţei civile nr. 1--- din 05.03.2018 pronunţată de Judecătoria O., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni. Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei de judecată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 13.09.2018, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta, când în vederea deliberării şi a depunerii de concluzii scrise a fost amânată pronunţarea pentru data de 20.09.2018 şi respectiv pentru acest termen de judecată.

TRIBUNALUL DELIBERÂND,

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 1--- din 05.03.2018 pronunţată de Judecătoria O., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantele F.B., F.D. şi M.F., în contradictoriu cu pârâta D.R.G. şi s-a constatat nulitatea absolută a „împrumuturilor/creditărilor'' acordate reclamantei F.B. de către pârâtă în perioada 2008-2012, fiind respinse ca nefondate restul pretenţiilor şi compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta F. „B." este o organizaţie nonprofît, neguvernamentală, apolitică, independentă, cu caracter umanitar. Potrivit art. 5 din Statutul F. (f.12-15), obiectivele acesteia sunt depistarea persoanelor aflate în nevoie, datorită vârstei, bolii, unor factori sociali şi economici, luarea lor în evidenţă şi îndrumarea lor către organe şi instituţii specializate şi către structurile F. şi ajutorarea lor, mediatizarea situaţiei lor pentru ajutor, procurarea de resurse materiale, atragerea unor resurse, umane specializate şi ajutarea nemijlocită a persoanelor în nevoie, prin furnizarea de hrană, îmbrăcăminte, bani şi alte mijloace de trai, acordarea de asistenţă socială, consultaţii şi tratamente prin mijloace naturiste alopate şi homeopate, conform condiţiilor legale şi a unor practici tradiţionale recunoscute prin valoarea lor terapeutică, cu personal calificat la sediu şi în ambulatoriu, promovarea principiilor generale ale ecologiei, prezentarea, popularizarea şi valorificarea mijloacelor fitoterapeutice, în special din flora spontană autohtonă, elaborarea de ajutor umanitar, caritabil, cultural-educativ şi spiritual-religios pentru săraci, orfani, bătrâni, bolnavi etc. pentru orice persoană aflată în nevoie, susţinerea dreptului la viaţă, sănătate, educaţie şi informare la condiţii materiale de viaţă decentă, promovarea principiilor unei educaţii creştine şi ecologice, răspândirea evangheliei, tipărirea, reproducerea şi punerea în circulaţie gratuit sau nu, de cărţi, reviste, pliante, înregistrări audio-video cu conţinut creştin şi educaţional, organizarea de expoziţii, conferinţe, seminarii, cursuri, prelegeri, simpozioane, mitinguri, colecte de caritate publică, tabere, interviuri, dialog personal, colaborarea şi dezvoltarea relaţiilor cu organisme guvernamentale şi neguvernamentale, persoanei juridice de profil, specialişti în vederea atingerii scopului F., susţinerea acţiunilor legislative, ştiinţifice, educative, în folosul beneficiarilor activităţii F..

în perioada 2008-2012 pârâta, în calitate de preşedinte şi membru fondator al F. „B.", a acordat F., prin contul contabil 462 „împrumuturi" în cuantum total de 170.148,65 lei, din care suma de 112.593,65 lei prin note contabile care trec sume de la contul 542 „Avansuri de trezorerie" către contul 462 „Creditori

diverşi" şi suma de 57.555 lei prin încasări prin casă sau prin bancă (f.27-37), fără a exista vreo decizia a Consiliului director, potrivit susţinerilor reclamantelor.

La data de 24.01.2013, între pârâtă şi F., respectiv reclamantele F.D. şi M.F., s-a încheiat o convenţie (f.10), în temeiul căreia Consiliul director al F. se obliga să achite către SC R. SRL, cel târziu până la data de 20.02.2013 suma restantă în cuantum de 18.148 lei. Diferenţa facturată în plus de SC R. SRL urma să fie stornată. Pârâta s-a obligat, în temeiul acestei convenţii, să desfăşoare activitate contabilă pentru luna ianuarie 2013 în regim de voluntariat. Urmare a exprimării intenţiei de retragere din F. a pârâtei, s-a stabilit de comun acord ca aceasta va avea loc la data la care vor fi achitate următoarele sume: 35.289 lei, reprezentând datoria F. către pârâtă

- 9.711 lei urmează să fie achitată de către reclamantele F.D. şi M.F. către pârâtă, ambele sume în rate lunare de 2000 lei lunar în contul bancar deschis pe numele pârâtei.

Prin Actul adiţional la această convenţie, încheiat la data de 22.02.2013 (f.ll), s-a stabilit că suma totală datorată de reclamante pârâtei este de 39.000 lei, iar autoturismul marca având număr de înmatriculare proprietatea F., se donează pârâtei.

Reclamantele susţin că aceste convenţii au fost încheiate în considerarea faptului că pârâta le-a asigurat pe reclamante că la data semnării acestor documente, F. avea o datorie reală faţă de pârâta şi că la acea dată F. nu avea datorii către furnizori. Ulterior, după ce reclamantele au avut acces la documentele contabile ale F., au constatat cu uimire că toată F. figura cu datorii către pârâtă, datorii care reprezintă contravaloarea unor bunuri mobile, care nu se aflau în posesia reclamantelor şi o mare parte nici măcar în patrimoniul F.. Mai mult, reclamantele au constatat că, în loc să fie achitate datoriile curente către furnizori, aceste sume au fost ridicate de către pârâtă, fără a exista în acest sens decizii ale Consiliului director, în contul aşa-ziselor datorii pe care le avea F. către pârâtă. în aceste condiţii, reclamantelor le-a fost viciat consimţământul la momentul semnării convenţiei din 24.01.2013, având dată certă nr. 5/24.01.2013 şi al actului adiţional la convenţie, având dată certă nr. 6/22.02.2013. Reclamantele, în nume propriu şi în reprezentarea F., nu semnau aceste convenţii, dacă cunoşteau situaţia reală privitoare la datoriile F. către pârâtă, precum şi situaţia reală a plăţilor către furnizori.

în cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară de către expertul H. R. (f.51 -58 voi. II), prin care s-a stabilit că bunurile achiziţionate de F. „B." indicate în înscrisurile depuse de reclamante şi care au generat cheltuieli, nu au fost utilizate în beneficiul F., respectiv pentru realizarea scopului activităţii acesteia.

De asemenea, în cauză a fost efectuat un raport de contraexpertiză contabilă judiciară de către experţii C.M., G.L. şi G.D.I. (f.97-107), prin care s-a stabilit că, deşi plata bunurilor indicate în înscrisurile depuse de reclamantă s-a efectuat din banii F., acestea nu au nicio legătură cu activitatea entităţii şi nu au concurat la realizarea obiectivului şi/sau scopului acesteia prevăzut în Statutul F., deoarece nu există niciun fel de documente suport care să argumenteze desfăşurarea vreunei activităţi. în consecinţă, lipsa activităţii nu justifică caracterul economic al acestor achiziţii.

Faţă de susţinerea pârâtei că aceasta, în calitate de preşedinte al F., are plenitudine de competenţă în conducerea F., instanţa reţine că, într-adevăr, art. 10 din Statul prevede această competenţă a preşedintelui F., însă art. 4 din Actul adiţional la Statutul F. „B." prevede că Consiliul Director, compus din pârâtă şi reclamante, are competenţa de a asigura punerea în executare a hotărârilor Adunării Generale, în exercitarea competenţei sale fiind şi încheierea de acte juridice în numele şi pe seama F..

Deşi martorii K.S.G. şi S.C. (f.21-22 voi. II) au arătat că la imobilul din loc. Ş., care a constituit sediul F., locuiau persoane nevoiaşe, aduse de către pârâtă, care efectuau lucrări în grădina şi la solarul care produceau legume, care erau utilizate pentru alimentaţia persoanelor care erau cazate în imobilul respectiv, iar sculele cu care se lucra în solar (cositoare, drujbă etc) au fost cumpărate de pârâtă, instanţa reţine că, dat fiind numărul mare al bunurilor achiziţionate din banii F., multe dintre ele neavând legătură cu activitatea de grădinărit, aceste bunuri nu au nicio legătură cu activitatea entităţii şi nu au concurat la realizarea obiectivului şi/sau scopului acesteia prevăzut în Statutul F..

Potrivit art. 206, alin. 2 şi 3 C.civ., persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Actul juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor alin. 1 şi 2 este lovit de nulitate absolută.

Având în vedere că din cele două rapoarte de expertiză contabilă reiese că bunurile achiziţionate de F. „B." indicate în înscrisurile depuse de reclamante şi care au generat cheltuieli, nu au fost utilizate în beneficiul F., respectiv pentru realizarea scopului activităţii acesteia, în baza art. 206, alin. 3 C.civ., instanţa

2

va constata nulitatea absolută a „împrumuturilor/creditărilor" acordate reclamantei de către pârâtă în Q-  perioada 2008-2012.

în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea convenţiei încheiate la data de 24.01.2013, având dată certă nr. 5/24.01.2013, precum şi a Actului adiţional la Convenţia încheiată la data de 24.01.2013, având dată certă nr. 6/22.02.2013, reclamantele au arătat că nu semnau aceste convenţii, în nume propriu şi în reprezentarea F., dacă cunoşteau situaţia reală privitoare la datoriile F. către pârâtă, precum şi situaţia reală a plăţilor către furnizori.

Astfel, deşi reclamantele nu au indicat expres viciul de consimţământ, din cele arătate de reclamante în cuprinsul cererii, instanţa apreciază că ar fi vorba de doi, adică inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene şi dolosive, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.

Ca viciu de consimţământ, dolul este alcătuit dintr-un element obiectiv (material), ce constă în utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare, şi un element subiectiv (intenţional), ce constă în intenţia de a induce în eroare o persoană, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.

Pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie să îndeplinească două cerinţe, şi anume să fie determinant pentru încheierea actului juridic şi să provină de la cealaltă parte.

Potrivit art. 1214, alin. 4 C.civ., dolul nu se presupune, astfel că persoana care solicită anularea actului juridic pe motiv că a avut consimţământul viciat prin doi, trebuie să facă dovada dolului.

în speţă, reclamantele au dovedit doar că bunurile mobile cumpărate de F. nu au fost utilizate în beneficiul F., respectiv pentru realizarea scopului activităţii acesteia, respectiv că F. avea datorii faţă de furnizori, aşa cum reiese din răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 6 din interogatoriul luat acesteia (f. 13 voi. II), însă nu au dovedit şi utilizarea de către pârâtă a mijloacelor viclene, dolosive, care le-au determinat pe reclamante să semneze convenţiile a căror nulitate se invocă. Mai mult, pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie să fie determinant pentru încheierea actului juridic, iar, prin declaraţia autentificată sub nr. 2---/22.02.2013 de BNP M.B., reclamantele au descărcat-o de gestiune pe pârâtă, aşa cu reiese din răspunsurile reclamantelor la interogatoriu (f.4, 8, voi. II), situaţie în care reclamantele aveau obligaţia de a verifica, în prealabil, situaţia financiară a F.. De asemenea, potrivit Actului adiţional la Statutul F. „B." autentificat sub nr. 3---/01.06.2011 de BNP B.B., autorizat prin încheierea nr. 4---/N/2011 a Judecătoriei O. (f. 16-21 voi. I), reclamanta F.D. a dobândit calitatea de vicepreşedinte al Consiliului Director al F., iar reclamanta M.F. a devenit membru al Consiliului Director al F., iar, convenţia şi actul adiţional la convenţie, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate la data de 24.01.2013, respectiv 22.02.2013. Or, în condiţiile în care reclamanta F.D. avea calitatea de vicepreşedinte al Consiliului Director F., nu poate invoca faptul că nu a cunoscut situaţia contabilă a F. la data semnării celor două convenţii.

Pentru aceste motive, instanţa a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea convenţiei încheiate la data de 24.01.2013, având dată certă nr. 5/24.01.2013, precum şi a Actului adiţional la Convenţia încheiată la data de 24.01.2013, având dată certă nr. 6/22.02.2013.

Deoarece pretenţiile reclamantei au fost admise în parte, în baza art. 453, alin. 2 C.pr.civ. instanţa dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

în baza art. art. 262 C.pr.civ. a obligat pârâta la plata către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul B a sumei de 4980 lei, reprezentând diferenţă onorariu contraexpertiză, cuvenit experţilor C.M., G.L. şi G.D.I..

împotriva acestei hotărâri au declarat apel, reclamantele F.B., F.D. şi M.F. şi pârâta D.R.G..

Apelanţii F.B., F.D. şi M.F., prin apelul declarat în termen şi timbrat cu 887,50 lei taxă judiciară de timbru prin chitanţa TT 180913325 BH din 13.09.2018 au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul de a se dispune anularea Convenţiei încheiate la data de 24.01.2013, având data certă nr.5/24.01.2013 precum şi a Actului adiţional la Convenţia încheiată la data de 24.01.2013, având data certă nr. 6/22.02.2013; cu cheltuieli de judecată.

în motivarea apelului se arată următoarele:

Constatarea nulităţii absolute a "împrumuturilor/creditărilor" acordate F. B. de către D.R.G. a fost dispusă de prima instanţă în considerarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză din care a reieşit că bunurile achiziţionate de F.B. în perioada 2008-2012 şi care au generat cheltuieli nu au fost utilizate în beneficiul F., respectiv pentru realizarea scopului activităţii acesteia.

Astfel cum rezultă din Convenţia având data certă nr.5/24.01.2013, s-au obligat la achitarea sumelor către pârâta în considerarea unor presupuse datorii pe care F.B. ar fi avut faţă de doamna D.R.G., rezultând din creditările fictive făcute către F.B., caracterul fictiv al acestor împrumuturi fiind constatată de experţii contabili care.au întocmit rapoartele de expertiză în cauză.

Rezultă din expertizele întocmite faptul că, cheltuielile F. care s-au putut realiza din presupusele creditări ale F. nu au fost utilizate în beneficiul organizaţiei, respectiv pentru realizarea scopului activităţii -acesteia, activitatea desfăşurată la sediul F. fiind o activitate desfăşurată în privat, în interesul pârâtei D.R.G.. Practic au fost achiziţionate bunuri pe F. si plata unor servicii din banii personali al pârâtei sub pretextul unor creditări, însă aceste bunuri dobândite pe F. si servicii efectuate au servit exclusiv interesele personale ale pârâtei.

Odată cu constatarea inexistenţei creditărilor către F.B., nu mai există nici cauza Convenţiei având dată certă nr.5/24.01.2013, respectiv scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, neexistând creditările nu se poate proceda la restituirea unor sume inexistente.

In acest caz se aplică regula de drept potrivit căreia anularea (desfiinţarea) actului juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent (următor), datorită legăturii lor juridice, respectiv principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului Iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis).

Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului primar îşi găseşte aplicare şi atunci când este vorba de drepturi de creanţă.

In momentul retragerii din F. a pârâtei D.R.G. a pretins restituirea acestor creditări, care însă în fapt nu au existat niciodată, fiind induşi în eroare în mod voit de pârâta.

Voinţa lor în momentul încheierii Convenţiei având data certă nr.5/24.01.2013 şi a Actului adiţional având data certă nr.6/22.02.2013 a fost viciat prin mijloacele dolosive folosite de pârâta, care le-a arătat o situaţie contabilă nereală a F., fiindu-le prezentate documente emise pe seama F. fără să cunoască situaţia reală din spatele actelor contabile întocmite însăşi de pârâta.

Practic ei au intrat în F. la mijlocul anului 2011 însă nu a avut nici o contribuţie la conducerea organizaţiei, care s-a realizat exclusiv de pârâta.

Prima instanţă a omis un element esenţial şi care demonstrează inducerea lor în eroare în momentul încheierii Convenţiei având data certă nr.5/24.01.2013, respectiv faptul că, contabilitatea F. în perioada expertizată a fost asigurată de firma aparţinând pârâtei D.R., dânsa îndeplinind şi funcţia de administrator al societăţii în cauză.

Astfel în baza Contractului de prestări servicii încheiat cu R. SRL, această societate în care pârâta avea calitatea de asociat şi îndeplinea funcţia de administrator a prestat F. servicii de evidenţă contabilă pentru suma lunară de 6.500 lei. Acest contract de prestări servicii în numele beneficiarului a fost semnat cu bună credinţă de doamna M.F., fără însă ca noii membrii cooptaţi în F. să aibă acces la situaţia financiară sau documentele contabile ale F..

Aceste presupuse cheltuieli au ieşit la iveală după dorinţa doamnei D.R. de a se retrage din F., moment în care s-a constatat cheltuielile efectuate în anii anteriori pe F., cheltuieli care nu au servit interesele şi scopurile F..

Practic organizaţia înainte de cooptarea lor nu a desfăşurat activităţi în concordanţă cu scopul şi obiectul F., ulterior activitatea F. intrând în făgaşul normal, respectiv asigurarea de servicii sociale pentru persoanele cu dizabilităţi, vârstnici aflaţi în dificultate. După cooptarea lor s-a înfiinţat un Centru de consiliere pentru persoanele aflate în dificultate care a funcţionat la punctul de lucru din O., .... Totodată, începând cu luna ianuarie 2012 F.B. a asigurat servicii sociale la Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru Persoane cu Handicap R.

Ulterior, după ce a avut acces la documentele contabile ale F., a constatat cu uimire faptul că, cu toate că F. figura cu datorii către pârâtă, datorii care reprezintă contravaloarea unor bunuri mobile, aceste bunuri nu se aflau în posesia lor şi o mare parte nici măcar în patrimoniul lor.

Mai mult, au constatat că, în loc să fie achitate datoriile curente către furnizori, aceste sume au fost ridicate de către pârâtă, fără a exista în acest sens decizii ale Consiliului director, în contul aşa-ziselor datorii pe care le avea F. către aceasta.

In aceste condiţii, consideră că le-a fost viciat consimţământul la momentul semnării Convenţiei încheiate la data de 24.01.2013, având data certă nr.5/24.01.2013 şi a actului adiţional la Convenţie, având data certă nr.6/22.02.2013 conform prevederilor legale incidente.

In urma falsei reprezentări a realităţii, prin folosirea de mijloace dolosive la încheierea actului juridic de către pârâta, consimţământul lor a fost viciat, inducerea lor în eroare căzând asupra unor elemente determinante ale contractului, dacă ar fi cunoscut realitatea, actul juridic respectiv nu s-ar fi încheiat.

Elementul material ale dolului a constat în fapta negativă a pârâtei, respectiv în ascunderea unor t informaţii ce se cuveneau a fi aduse la cunoştinţa lor. Pârâta D.R. a acţionat cu rea-credinţă, adică cu intenţia de a provoca o eroare, de a înşela buna lor credinţă, acţiuni care au dus la încheierea convenţiilor anulabile. In drept se invocă art.466 şi următoarele C.pr.civ.

Intimata apelantă D.R.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

în motivare se arată următoarele:

Convenţia din 24.01.2013 a cărei anulare se cere, prevede la punctul 3 :

" Urmare a exprimării intenţiei de retragere din F. a doamnei Duma, se stabileşte de comun acord ca aceasta va avea loc la data la care vor fi achitate următoarele sume:

- 35.289 lei reprezentând datoria F. către doamna D.R.G.

- 9.711 lei urmează sa fie achitata de către F.D. si M.F.

Din cuprinsul acesteia rezulta ca scopul achitării sumelor de bani (prin urmare si cauza convenţiei in ceea ce ii priveşte pe apelanţi) este retragerea din F. a ei.

Defalcarea sumelor de bani in convenţie, a fost necesara întrucât plata sumei de 35.289 lei urma sa o efectueze F., iar plata sumei de 9.711 lei urma sa fie efectuata de apelantele persoane fizice.

Niciunde in cuprinsul convenţiei nu se prevede ca sumele ar fi reprezentat creditările pe care le-ar fi făcut ea in F., sau ca ar reprezenta o datorie preexistenta, aşa cum susţin apelantele.

Astfel, chiar si trecând peste aspectele reţinute in mod judicios de către prima instanţa, referitoare la declaraţia autentificata sub nr. 2---/22.02.2013 de BNP M.B. de descărcare de gestiune a ei, precum si faptul ca apelanta F.D. a devenit vicepreşedinte al Consiliului Director al F. iar M.F. membru in Consiliul Director al F. încă din 01.06.2011, adică cu 2 ani înainte de încheierea convenţiei a cărei anulare se cere, la baza încheierii convenţiei nu au stat creditările F., cum in mod greşit se susţine de către apelante.

In cursul cercetării judecătoreşti nu s-au propus si nici administrat probe din care sa rezulte ca la baza încheierii convenţiei ar fi stat creditările, si nici in apel nu s-a solicitat suplimentarea probaţiunii cu vreo proba in acest sens întrucât nu exista.

Ca atare, raţionamentul apelantelor porneşte de la o premisa eronata, iar criticile aduse hotărârii sunt nefondate.

Mai mult, nu s-a făcut dovada unei erori esenţiale si nici nu s-a făcut dovada vreunei manopere dolosive, situaţie in care soluţia pronunţata la fond este temeinica si legala.

Dolul ar fi fost incident in cauza daca ea nu ar fi făcut demersuri in vederea ieşirii din F., inducându-i in eroare la momentul încheierii convenţiei privitor la intenţia sa reala de a nu iesi din F. si de a obţine sumele de bani in mod nejustificat.

Insa, aşa cum rezulta din actul adiţional la statutul F. autentificat sub nr.234/22.02.2013 de către BNP M.B., s-a aprobat retragerea ei din F., încetându-i calitatea de membru din data de 22.02.2013 .

Apelanta D.R.G., prin apelul declarat în termenul legal şi timbrat cu 2276 lei taxă judiciară de timbru prin chitanţa AA 18091320026 BB , a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a hotărârii apelate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata in prima instanţa si apel.

în motivarea apelului se arată următoarele:

In fapt, potrivit, art. 5 lit.a si b din Statul F., printre obiectivele acesteia se regăsesc : depistarea persoanelor aflate in nevoie...., ajutarea nemijlocita a persoanelor in nevoie, prin furnizarea de hrana, îmbrăcăminte, bani si alte mijloace de trai

Din probatoriul administrat la fond, si anume cele doua declaraţii de martori (K.S.G. f.21 si S.C. f.22) rezulta ca in imobil locuiau persoane nevoiaşe, care efectuau lucrări in gradina si solar, iar legumele produse, erau folosite pentru consumul persoanelor care locuiau in imobil, sculele folosite pentru aceste activităţi fiind cumpărate de către parata.

Rezulta ca F. pentru îndeplinirea obiectivelor, a depistat persoane aflate in nevoie (cele care locuiau in imobil), le-a oferit cazare, hrana si un loc de munca.

Analizând bunurile achiziţionate de către F. (conform anexelor expertizelor) vom vedea ca fac parte din 4 grupe, toate necesare realizării obiectivelor F. si atingerii scopului acesteia.

Grupa I cuprinde bunuri electronice: telefoane mobile, boxe, mp3 player, usb modem, laptop si desktop pc, copiator, imprimanta, monitor, tastatura, mouse (poz. 1, 2, 3, 5, 36, 37, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51 din obiectele de inventar, poz.l si 5 din mijloacele fixe) - activitatea de logistica administrativa, secretariat si contabilitate pentru depistarea persoanelor aflate in nevoie.

5

Grupa II cuprinde bunuri electrocasnice : aparat de preparat pâine, râşnita cafea, râşnita electrica, aspirator, prăjitor pâine (poz. 6, 25, 26, 27, 28 din obiectele de inventar) - asigurarea preparării hranei persoanelor aflate in nevoie

Grupa III cuprinde mobilier si accesorii : saltele ortopedice, cos de gunoi, cuier garderoba, cuier 5 cârlige, paturi, noptiera, măsuţa, oglinda, dulapuri, perne, pilote, draperii, perdele, sine draperii (poz. 7, 8, 10, 11, 12, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 33, 34, 35, 38, 39, 40, 41, 42, 43 din obiectele de inventar) - cazarea persoanelor aflate in nevoie

Grupa IV cuprinde scule de grădinărit si altele: cultivator, moto ferestrău, găleata, ferestrău de mana, pistol de găurit, topor, cleşti, set trei scule Skil, lopata, grebla dinţi flexibili, set chei tubulare, pubela 120 I, moto săpătoare, alte obiecte pentru grădinărit, materiale chimice, folie (poz. 4, 9, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 29, 30, 31, 32 din obiectele de inventar, poz. 3 din mijloacele fixe, poz. 1, 2 si 3 din materiale) - activităţile de grădinărit - ce produceau hrana pentru persoanele aflate in nevoie, precum si activităţile de reparaţii necesare la imobil.

Inclusiv reclamantele, prin răspunsurile la întrebarea nr. 6 din interogatoriul administrat au recunoscut faptul ca bunurile au fost folosite pentru realizarea obiectivelor F., susţinând doar ca in acel moment, nu se afla in posesia F. (situaţie in care eventual ar fi trebuit sa introducă o acţiune in realizare -obligaţia de a face - predarea bunurilor)

Expertizele contabile au rolul de a oferi instanţei o opinie de specialitate asupra documentaţiei financiar-contabile supusa analizei, insa aprecierea probelor se face in baza raţionamentului judecătorului, care prin corelarea cu celelalte probe administrate si analizarea acestora prin prisma normelor juridice aplicabile in materie, poate înlătura motivat concluziile expertizei. (Decizia nr. 2044 din data de 26 aprilie 2012 pronunţata in recurs de Secţia de contencios administrativ si fiscal a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie).

Ca atare, instanţa trebuia sa constate ca, bunurile achiziţionate de către F. au avut legătura directa cu obiectivele si scopul acesteia, si sa respingă cererea de chemare in judecata.

Intimaţii apelanţi F. B., F.D. şi M.F., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de D.R.G., cu acordarea cheltuielilor de judecată.

în motivare se arată următoarele:

Constatarea nulităţii absolute a "împrumuturilor/creditărilor" acordate F. B. de către D.R.G. a fost dispusă de prima instanţă în considerarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză din care a reieşit că bunurile achiziţionate de F.B. în perioada 2008-2012 şi care au generat cheltuieli nu au fost utilizate în beneficiul F., respectiv pentru realizarea scopului activităţii acesteia.

Astfel cum rezultă din Convenţia având data certă nr.5/24.01.2013, s-au obligat la achitarea sumelor către apelanta în considerarea unor presupuse datorii pe care F.B. ar fi avut faţă de doamna D.R.G., rezultând din creditările fictive făcute către F.B., caracterul fictiv al acestor împrumuturi fiind constatată de experţii contabili care au întocmit rapoartele de expertiză în cauză.

Rezultă din expertizele întocmite faptul că, cheltuielile F. care s-au putut realiza din presupusele creditări ale F. nu au fost utilizate în beneficiul organizaţiei, respectiv pentru realizarea scopului activităţii acesteia, activitatea desfăşurată la sediul F. fiind o activitate desfăşurată în privat, în interesul pârâtei D.R.G.. Practic au fost achiziţionate bunuri pe F. si plata unor servicii din banii personali al pârâtei sub pretextul unor creditări, însă aceste bunuri dobândite pe F. si servicii efectuate au servit exclusiv interesele personale ale apelantei.

în cauză au fost ascultaţi martorii propuşi de apelanta, fiind efectuată în cauză expertiză contabilă judiciară, şi la solicitarea apelantei contraexpertiză contabilă judiciară.

Potrivit concluziilor comisiei de experţi pe întreaga perioadă verificată 01.01.2008 -31.01.2013 veniturile F. proveneau din donaţii şi creditări, creditări făcute exclusiv de doamna D.R..

Din sumele creditate către F. s-au achiziţionat diferite bunuri pe F. pe bază de facturi, însă astfel cum s-a reţinut şi în expertizele întocmite, pentru bunurile achiziţionate nu există fise de recepţie cu luarea în gestiune si stabilirea destinaţiei sau locului de folosinţă si punere în funcţiune a acestora.

Comisia de experţi reţine faptul că în aceiaşi zi, sau periodic aceste bunuri erau scoase din evidenţă prin înregistrări contabile care nu aveau la bază niciun document justificativ, nefiind întocmite în acest sens bonuri de consum, procese verbale, sau alte documente justificative.

în arhiva contabilă nu există documente justificative care să ateste faptul că F.B. a desfăşurat activitatea specifică potrivit actelor constitutive.

Toate aceste achiziţii erau de fapt achiziţii fictive pe F.B., faptul că facturile indică la beneficiar F.B. nu înseamnă că bunurile au şi fost folosite pentru realizarea obiectivelor entităţii umanitare, caritabile.

Bunurile achiziţionate din creditările acordate de apelanta au fost eliminate într-un termen scurt din evidenţa persoanei juridice, F.B. rămânând ulterior doar cu suma creditată, fără a beneficia de pe urma bunurilor achiziţionate.

La această concluzie a ajuns şi comisia de experţi, reţinând că "deşi plata bunurilor indicate în înscrisurile depuse de reclamanta, s-a efectuat din banii F., acestea nu au nici o legătură cu activitatea entităţii şi nu au concurat la realizarea obiectivului şi/sau scopul acesteia, neexistând nici un document care să argumenteze desfăşurarea vreunei activităţi."

în evidenţele F. nu există nici un fel de document din care să rezultă o evidenţă nominala a beneficiarilor serviciilor oferite de F.B. în acesta perioadă, persoane care ar fi beneficiat de pe urma achiziţiilor efectuate sau care ar fi justificat aceste achiziţii. Nu există tabele nominale cu aceste persoane aflate în nevoie care ar fi beneficiat de serviciile caritabile ale fundatei, registre în care ar fi fost consemnate numele persoanelor beneficiare de cazare, mase şi perioadele în care au fost oferite aceste servicii.

Nu există rapoarte întocmite pentru acesta perioadă de către cenzorul numit de către Consiliul de administraţie privind realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli, analiza cheltuielilor şi veniturilor , procese verbale cu deciziile Consiliului director, care avea competenţa privind aprobarea şi organizarea activităţilor F., totodată selectarea pe baza criteriilor stabilite, a persoanelor care urmau să beneficieze de serviciile F..

însăşi martorii audiaţi în cauză au precizat în faţa instanţei că au lucrat în solarul deţinut de doamna D.R., însă produsele rezultate au fost consumate de membrii familiei apelantei, nefiind utilizate în scopuri caritabile sau umane în conformitate cu obiectivele F. B..

Martorii au arătat faptul că au existat angajări fictive la F., că în realitate persoanele angajate nu au desfăşurat nici un fel de activitate la F.B., angajarea lor servind doar anumite interese ilicite.

Nu există astfel nici o dovadă că aceste bunuri în discuţie au fost utilizate pentru realizarea obiectivelor F. B., bunuri care în realitate nu au existat niciodată în patrimoniul F., fiind introduse doar fictiv, ca ulterior să fie scoase din evidenţă, şi astfel să lase aparenţa realizării unei creditări a F. de către apelanta.

în drept se invocă art.205 şi următoarele C.pr.civ.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel, cât şi a celor de ordine publică, tribunalul apreciază apelul declarat de apelanta D.R.G. ca fiind fondat şi ca nefundat apelul declarat de către apelanţii F.B., F.D. şi M.F., pentru următoarele considerente:

Nulitatea este sancţiunea de drept civil care desfiinţează actul juridic, atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de validitate - de fond şi de formă - impuse de lege.

Potrivit motivelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată ,nulitatea absolută a împrumuturilor acordate F. B. de către pârâta D.R.G.,în perioada 2008 - 2012 s-ar datora faptului că aceasta în calitate de preşedinte şi membru fondator al F. „B.", fără a exista o decizie a Consiliului Director a acordat aceste împrumuturi şi că operaţiunile de achiziţionare de produse alimentare şi nealimentare , motosapă, scule, folie solar , perdele , mobilier etc, produse şi bunuri , s-au aflat în patrimoniul F. doar formal şi scriptic , acestea fiind în realitate în posesia pârâtei, fiind utilizate de către aceasta , nu au fost efectuate în scopul şi pentru realizarea obiectivelor F., ci au fost realizate în interesul personal al pârâtei.

Prin urmare suntem în prezenţa a două operaţiuni juridice una de împrumut şi una de achiziţionare de

bunuri.

Potrivi Statului F. „B." - art.2 aceasta este o „organizaţie non profit, neguvernamentală , apolitică , independentă , cu caracter umanitar", scopul acesteia fiind potrivit art.7 „umanitar , caritabil , non-profit, apolitic, creştin şi consta în lupta contra neajunsurilor materiale, fizice ,psihice şi spirituale ale celor aflaţi în nevoie...."

Art.8 din Statut prevede că „ Patrimoniul F. se va forma din bunuri sau sume de bani care provin din donaţii, daruri manuale de la terţe persoane fizice sau juridice din ţară sau străinătate. întreg patrimoniul va fi folosit exclusiv în vederea realizării obiectivelor şi scopului propus . Pentru efectuarea operaţiunilor financiare, F. va deschide un cont bancar , operaţiunile în acest cont fiind efectuate sub semnătura D-na D.R.G. - preşedintele F."

Art.9 prevede că „F. poate primi donaţii de la persoane fizice ori juridice, poate moşteni, vinde , administra , închiria , transfera , schimba bunuri mobile şi imobile, poate construi imobile care să fie proprietatea F., înregistrate pe numele oficial al acesteia şi aparţinându-i de fapt şi de drept, fiind utilizate în vederea realizării obiectivelor propuse"

Art.10 privind competenţele Preşedintelui F. „B." arată între altele că acesta „...răspunde de donaţiile , împrumuturile, etc , primite de F. de la membrii săi sau de la terţi..."

Prin urmare în cadrul operaţiunilor pe care le poate desfăşura F. se includ şi cele de împrumut, chiar dacă art.9 din statut nu face referire expresă la ele , enumerarea nefiind una limitativă.

Art.4 din Actul Adiţional al statutului aprobat în şedinţa Adunării Generale din 16.05.2011 privind componenţa şi atribuţiile Consiliului Director nu prevede necesitatea unor decizii a Consiliului Director , pentru obţinerea de împrumuturi, existând menţiunea finală în cuprinsul acestuia că „celelalte prevederi ale Statutului rămân neschimbate"

Nefiind prevăzută necesitatea unor decizii de aprobare din partea Consiliului Director , nu se poate reţine nulitatea actelor de împrumut.

Raportul de contraexpertiză contabilă efectuat în cauză de experţii C.M., G.L. şi G.D.I. concluzionează că „ deşi plata bunurilor indicate în înscrisurile depuse de reclamantă, s-a efectuat din banii F., acestea nu au nici o legătură cu activitatea entităţii şi nu au concurat la realizarea obiectivului şi/sau scopului acesteia prevăzut în Statutul F. , deoarece nu există nici un document suport care să argumenteze desfăşurarea vreunei activităţi..."

Nici una dintre lucrările de expertiză aflate la dosar nu relevă inexistenţa împrumuturilor acordate , ci doar o administrarea necorespunzătoare a patrimoniului F..

Sumele de bani au intrat în patrimoniul F., iar împrejurarea că ulterior acestea au fost folosite contrar scopului statutar, este în măsură să atragă o eventuală răspundere potrivit art.10 din Statut a preşedintelui F. pentru modul în care le-a folosit şi nu o nulitate a actelor de împrumut. Momentul în care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este acela al încheierii lui.

Art.10 prevede că preşedintele „ răspunde de gestionarea şi administrarea în folosul şi beneficiul F.... de donaţiile împrumuturile..."

în raport de aceste considerente , tribunalul apreciază ca neîntemeiată cererea reclamanţilor de a se constata nulitatea absolută a „împrumuturilor/ereditarilor" acordate F. de către apelanta.

împrumuturile fiind acordate, sumele de bani intrând în mod real în patrimoniul F. nu se poate reţine că Convenţia cu dată certă nr.5/24.01.2013 ar fi lipsită de cauză. Scopul pentru care s-a încheiat acel act juridic şi pentru care reclamanţii s-au obligat este „achitarea datoriilor F." .

Potrivit art.1214 noul cod civil „ consimţământul este viciat prin doi atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări care se cuvenea să i le dezvăluie"

în speţă reclamantele F.D. şi M.F. semnatare a convenţiei a cărei anulare se solicită şi a actului adiţional al acestei convenţii, erau membre în cadrul F. din luna mai 2011. Mai mult F.D. era vicepreşedinte a Consiliului Director iar M.F. membră a acestuia , Consiliul Director având atribuţia potrivit art.4 din actul adiţional la Statut de a „ asigura conducerea executivă a F." şi de a prezenta „ Adunării Generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, proiectul noului buget de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor de activitate ale F.". Astfel în calitatea pe care o deţineau acestea aveau dreptul şi obligaţia de a cunoaşte modul în care preşedintele îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de art.10 din Statut.

Nu s-a probat faptul că pârâta D.R.G. s-ar fi prevalat de alte acte contabile decât cele pe care experţii le-au evidenţiat, iar împrejurarea că patrimoniul F. nu a fost administrat conform scopului statutar de către pârâta , respectiv că bunurile au fost achiziţionate pe bază de factură fără a se întocmi fişă de recepţie cu luarea în gestiune şi stabilirea destinaţiei sau locului de folosinţă şi punerea în funcţiune a acestora , respectiv faptul că în aceeaşi zi sau periodic erau scoase din evidenţă prin înregistrări contabile care nu aveau la bază nici un document justificativ , că angajaţii nu avea întocmită o fişa a postului şi că acestea nu au legătură cu activitatea F. şi nu au concurat la realizarea scopului acesteia ,trebuia şi erau obligatoriu a fi cunoscute de reclamante în exercitarea corespunzătoare şi nu formală a atribuţiilor pe care le aveau pe linie executivă în cadrul F..

Faptul că contabilitatea F. era asigurată de o societate aparţinând pârâtei, de asemenea era cunoscut de către reclamante urmare a funcţiilor deţinute şi atribuţiilor conferite de statut.

Lipsa de diligentă din partea reclamantelor în a cunoaşte activitatea concretă a F. şi a actelor încheiate de pârâtă , nu poate fi imputată acesteia . Natura bunurilor achiziţionate şi modul de folosinţă a acestora putea fi cunoscut de către reclamante printr-o simplă cercetare a actelor contabile şi verificarea activităţilor acesteia, înaintea încheierii actelor a căror anulare se solicită.

Faţă de cele arătate tribunalul în baza art.480 c.pr.civ. cu referire la celelalte prevederi legale mai sus arătate va respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanţii F.B., F.D. şi M.F. şi va admite ca fondat apelul civil formulat de apelanta D.R.G.împotriva sentinţei civile nr. 1--- din 05.03.2018 pronunţată de

Judecătoria O. care o schimbă în parte în sensul că :va respinge acţiunea formulată de reclamantele F.B., F.D. şi M.F., în contradictoriu cu pârâta D.R.G. şi va înlătură dispoziţia de compensare a cheltuielilor de judecată, dispoziţie care nu mai are temei în condiţiile în care culpa procesuală aparţine reclamantelor care au pierdut procesul.

In baza art.453 c.pr.civ. va obliga intimaţii F.B., F.D. şi M.F. la cheltuieli de judecată în favoarea apelantei D.R.G. în cuantum de 3776 lei ,constând în 2276 lei taxă judiciară de timbru în apel şi 1500 lei onorariu provizoriu expert fila 189 dosar primă instanţă volumul II.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanţii F.B., F.D. şi M.F..

Admite ca fondat apelul civil formulat de apelanta D.R.G.,, în contradictoriu cu intimaţii F.B., F.D. şi M.F.,, împotriva sentinţei civile nr. 1--- din 05.03.2018 pronunţată de Judecătoria O. care o schimbă în parte în sensul că :

Respinge acţiunea formulată de reclamantele F.B., F.D. şi M.F., în contradictoriu cu pârâta D.R.G.. înlătură dispoziţia de compensare a cheltuielilor de judecată.

Obligă intimaţii F.B., F.D. şi M.F. la cheltuieli de judecată în favoarea apelantei D.R.G. în cuantum de 3776 lei.

Definitiva.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27.09.2018

Domenii speta

Spete similare