Consimṭâmânt exprimat la divorṭ, pentru păstrare nume purtat în timpul căsătoriei.Revenire la numele purtat anterior căsătoriei.Apel

Decizie 124 din 01.02.2018


Consimṭâmânt exprimat la divorṭ, pentru păstrare nume purtat în timpul căsătoriei.Revenire la numele purtat anterior căsătoriei.Apel

Cuprins pe materii: Drept civil.Certificat de divorṭ.Viciere consimṭământ.

Index alfabetic:

- Certificat de divorṭ

- Nulitate

C.civ.:art.84;art.282, art.383

Certificatul de divorț are caracterului unui act autentic a cărui emitere, modificare sau anulare se face doar în condițiile strict prevăzute de lege. Astfel,  în mod corect a reținut instanța de fond că, în contextul emiterii certificatului de divorț în baza acordului părţilor, motivele ce au dus părțile la exprimarea acordului cu privire la numele purtat ulterior căsătoriei, nu au relevanță.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, dec.civ. nr.124/01.02.2018

Prin cererea formulată, reclamantul D.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei să revină la numele purtat înainte de încheierea căsătoriei, respectiv acela de „P”.

Prin sentința civilă nr. 3000 pronunţată la data de 12.04.2017 de Judecătoria Galaţi, a fost admisă excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, respingându-se cererea, ca inadmisibilă.

Prin apelul formulat, reclamantul a solicitat instanței să constate că la momentul exprimării acordului consimțământul său a fost viciat prin dol şi este nul, cu consecința repunerii părţilor în situația anterioară, respectiv revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei.

Apelul este nefondat.

Tribunalul a reṭinut că, prin certificatul de divorț nr. 5115/20.06.2012, s-a constat desfăcută prin acordul soților căsătoria intervenită între părțile din prezenta cauză, acestea fiind de acord cu numele soților după divorț, anume pârâta urmând a păstra numele de familie dobândit prin căsătorie, respectiv „D.”

Certificatul de divorț are caracterului unui act autentic a cărui emitere, modificare sau anulare se face doar în condițiile strict prevăzute de lege. Astfel,  în mod corect a reținut instanța de fond aspectul că, în contextul emiterii certificatului de divorț în baza acordului părţilor, motivele ce au dus părțile la exprimarea acordului nu au relevanță.

In drept, Tribunalul a reṭinut că legiuitorul român, atât potrivit legislației actuale, cât şi celei anterioare intrării în vigoare a Codului Civil din 2009,  a prevăzut că numele persoanei fizice se dobândește prin efectul filiației, potrivit art.12 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi  art. 62 Codul familiei, şi, respectiv,  potrivit art. 84 din Codul Civil din 2009 , putând fi modificat prin efectul schimbării stării civile, potrivit art. 12 şi art. 40 din Codul familiei, respectiv art. 282 şi art. 383 din Codul Civil din 2009. De asemenea, schimbarea numelui de familie se poate face pe cale administrativă, potrivit art. 85 Cod Civil 2009, cu respectarea procedurii prevăzută de O.G. nr. 41/2003. În acest context, în afara acestor situații,  instanța de control judiciar apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului este inadmisibilă, situația de fapt dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna din situațiile indicate mai sus.

Deşi apelantul a invocat, prin apelul formulat, vicierea prin dol a consimțământului în ceea ce privește numele pârâtei, indicând ca motive de drept  dispozițiile din Codul Civil privind dolul şi condițiile de valabilitate pentru încheierea unei convenții, iar, prin răspunsul la întâmpinare, a indicat că a fost dus în eroare la momentul divorțului, în lipsa solicitării, eventual, a constatării nulității procedurii notariale sau a certificatului de divorț, nu se pot analiza motivele invocate.

Mai mult, prin cererea de chemare în judecată, se indică motive ulterioare ce l-au determinat pe reclamant să solicite revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei.

Faṭă de cele menṭionate, apelul a fost respins.