Eliberare adeverinta, proces verbal de punere in posesie si titlu de proprietate

Deliberând asupra apelului de faţă, se reţin următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.X/10.12.2018 pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr.X/207/2018, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C A, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 C, Comisia Judeţeană O de aplicare a Legii 18/1991, având ca obiect fond funciar, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. X/207/2018, la data de 02.04.2018, reclamanta C A a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 C,  Comisia Judeţeană O de aplicare a Legii 18/1991,  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se  va pronunţa să se dispună emiterea actului de proprietate, respectiv, adeverinţă, proces-verbal de punere în posesie şi titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1648 mp, teren intravilan, cu destinaţia curţi-construcţii.

În motivarea cererii se arată că în anul 1973 , a cumpărat un imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 1648 mp situat în C, str. R , nr. X, jud. O.

La data de 17.05.1977, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X a înstrăinat imobilul casă de locuit, iar terenul a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Lg. 58/74 , lege în vigoare la data încheierii actului în formă autentică, însă nu a primit nici o despăgubire pentru terenul trecut în proprietatea statului .

Menţionează reclamanta că, neexistând nici o dovadă că a fost despăgubită de stat pentru suprafaţa de teren rezultă că acesta a fost preluat abuziv , iar conform Lg. 18/1991 modificată şi republicată trebuie să i se constituie dreptul de proprietate pentru bunul preluat abuziv.

După apariţia Lg 18/1991 a făcut nenumărate demersuri (cereri) prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul preluat abuziv însă toate răspunsurile de la cele două pârâte a fost aceleaşi , şi anume că nu are dreptul să i se constituie deoarece terenul a fost preluat de stat în baza art. 30 din Lg. 58/1974 .

Conform art. 30 din Lg. 58/74 „ dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

In alin. 2 al acestui articol se prevedea că în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestor construcţii trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin 2 din lg. 4/1973 .

Se arată că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977 notarul face menţiunea „terenul aferent construcţiei trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.." , nemenţionându-se în nici un fel menţiunea că am primit despăgubirea .

Menţionează că nici anterior şi nici ulterior încheierii actului din anul 1977 şi nici până în prezent statul român nu i-a acordat nici un fel de despăgubire, pentru suprafaţa de teren preluată abuziv ceea ce echivalează că nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar asupra bunului, dreptul de proprietate privată fiind un drept absolut executor şi perpetuu, astfel că este îndreptăţită să i se constituie dreptul asupra bunului care a fost preluat în mod abuziv .

Conform art. 24 alin. 2.2 din Lg. 18/1991 foştii proprietari de terenuri intravilane vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau lipsă cu teren în extravilan, în imediata vecinătate.

În drept, invocă dispoz. art. 24 alin 2 din lg. 18/1991 modificată şi republicată.

Dovada acţiunii înţelege să o fac cu înscrisuri, respectiv demersuri către Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 C, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977.

Pârâtele Comisia Locală a Mun. C şi Comisia Judeţeană O ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  au depus la dosar întâmpinare, conform art. 201 alin. 1 Cpc, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat instanţei obligarea celor două pârâte să-i emită actele de proprietate (adeverinţă, proces verbal de punere în posesie, titlu de proprietate), pentru suprafaţa de 1648 m.p. teren intravilan cu destinaţia curţi-construcţii.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973, reclamanta împreună cu soţul acesteia, în baza autorizaţiei Consiliului Popular al Judeţului Olt nr. X din 18.07.1973, cumpără un imobil situat în oraşul C, str. R, nr. X, lotul nr. , jud. O, compus din 1648 m.p..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, reclamanta împreună cu soţul acesteia, în baza dispoziţiei de înstrăinare nr. X/11 mai 1977, eliberată de Biroul executiv al Consiliului Popular C, înstrăinează soţilor C D şi C M, una casa de locuit situată pe teren aferent.

Terenul aferent construcţiei trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale.

Conform prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Din textul de lege menţionat mai sus, rezultă în mod clar şi indubitabil faptul că terenul aferent imobilului vândut şi al anexelor gospodăreşti trece în proprietatea actualului cumpărător.

Este evident că dobânditorii construcţiilor trebuie să primească în proprietate terenul aferent casei şi anexelor gospodăreşti, ca suprafaţă necesară bunei folosiri a imobilului, îngrădită şi stăpânită de dobânditori de la data cumpărării.

De asemenea, art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 invocat de reclamantă nu se aplică întrucât terenul în suprafaţă 1684 m.p. nu a fost atribuit de cooperativa agricolă de producţie reclamantei.

Terenul în suprafaţa de 1664 m.p. a fost dobândit de reclamantă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.1 1.1973.

Din contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, rezultă în mod clar că terenul a fost preluat de stat. conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi nu se face dovada că a fost transmis ulterior vreunei cooperative agricole.

Raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, reclamanta nu este îndreptăţită să primească terenul în suprafaţă de 1664 m.p., deoarece nu există înscrisuri care să ateste faptul că terenul în discuţie s-ar fi aflat în patrimoniul unui C.A.P...

Arată că, terenul în discuţie aferent construcţiilor a trecut în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale.

 Se învederează instanţei de judecată faptul că, reclamata nu face dovada că a primit sau nu a primit despăgubiri pentru terenul trecut în proprietatea statului.

În drept, se invocă pe dispoziţiile art. 205-208 Cod de Procedură civilă.

 Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că:

Prin acţiunea formulată, reclamanta C A a solicitat instanţei obligarea pârâtelor Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 C,  Comisia Judeţeană O de aplicare a Legii 18/1991 să-i emită actele de proprietate (adeverinţă, proces-verbal de punere în posesie, titlu de proprietate) pentru suprafaţa de 1648 m.p. teren intravilan cu destinaţia curţi-construcţii.

Constată instanţa de fond că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973, reclamanta împreună cu soţul acesteia, în baza autorizaţiei Consiliului Popular al Judeţului Olt nr. X din 18.07.1973, a cumpărat un imobil situat în oraşul C, str. R, nr. , lotul nr. , jud. O, compus din 1648 m.p..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, reclamanta împreună cu soţul acesteia, în baza dispoziţiei de înstrăinare nr. X/11 mai 1977, eliberată de Biroul executiv al Consiliului Popular C, a înstrăinat soţilor C D şi C M o casa de locuit situată pe teren aferent.

 Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărate autentificat sub nr. X/17.10.1989, acest imobil a fost înstrăinat de C D şi C M cumpărătorilor C M şi C F.

Constată instanţa de fond că, în  conformitate prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974, privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale terenul aferent construcţiei trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.

Conform prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Din textul de lege menţionat mai sus, rezultă în mod clar şi indubitabil faptul că terenul aferent imobilului vândut şi al anexelor gospodăreşti trece în proprietatea actualului cumpărător.

Este evident că dobânditorii construcţiilor trebuie să primească în proprietate terenul aferent casei şi anexelor gospodăreşti, ca suprafaţă necesară bunei folosiri a imobilului, îngrădită şi stăpânită de dobânditori de la data cumpărării.

De asemenea, art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 invocat de reclamantă nu se aplică, întrucât terenul în suprafaţă 1684 m.p. nu a fost atribuit de cooperativa agricolă de producţie reclamantei.

Terenul în suprafaţa de 1664 m.p. a fost dobândit de reclamantă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, rezultă în mod clar că terenul a fost preluat de stat, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi nu se face dovada că a fost transmis ulterior vreunei cooperative agricole.

Raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, reclamanta nu este îndreptăţită să primească terenul în suprafaţă de 1664 m.p., deoarece nu există înscrisuri care să ateste faptul că terenul în discuţie s-ar fi aflat în patrimoniul unui C.A.P.

Instanţa de fond reţine că reclamata nu face dovada că a primit sau nu despăgubiri pentru terenul trecut în proprietatea statului, considerent pentru care a respins acţiunea formulată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta C A, la data de 11.01.2019, solicitând ca, în baza motivelor invocate mai jos să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul obligării celor două intimate pârâte să emită actele de proprietate (adeverinţă, proces-verbal de punere în posesie, titlul de proprietate) pentru suprafaţa de 1648 mp teren intravilan cu destinaţia curţi-construcţii; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, arată că, în fapt, a solicitat instanţei de fond obligarea celor două intimate pârâte să-i elibereze adeverinţă, proces-verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate pentru suprafaţa de 1648 mp teren intravilan, cu destinaţia curţi-construcţii.

Ca motivare, a arătat că, în 27 noiembrie 1973, a cumpărat un imobil compus din casă şi teren, în suprafaţă de 1648 mp, situat în C, str. R, nr. X, jud. O. La data de 17.05.1977, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X, a înstrăinat imobilul casă de locuit, iar terenul a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Lg. 58/74, lege în vigoare la data încheierii actului, în formă autentică, însă nu a primit nici o despăgubire pentru terenul trecut în proprietatea statului.

Neexistând nicio dovadă că a fost despăgubită de stat pentru suprafaţa de teren, rezultă că acesta a fost preluat abuziv, iar conform Lg. 18/1991 modificată şi republicată trebuia să i se constituie dreptul de proprietate pentru bunul preluat abuziv. După apariţia Lg. 18/1991 a făcut nenumărate demersuri (cereri) prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul preluat abuziv, însă toate răspunsurile comunicate de cele două pârâte au fost aceleaşi, în sensul că nu i se constituie dreptul de proprietate, deoarece terenul a fost preluat de stat, în baza art. 30 din Lg. 58 /1974.

Conform art. 30 din Lg. 58/1974 dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil, al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

În aliniatul 2 al acestui articol se prevedea că în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestor construcţii trece în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin 2 din Lg. 4/1973.

Arată că, în conformitate cu dispoz. art. 24 alin. 2 ind. 1 din Lg. 18/1991, foştii proprietari de terenuri intravilane vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren în extravilan, în imediata vecinătate.

Precizează că, în urma probatoriului administrat, instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivând printre altele că în cauză nu se face dovada că terenul preluat abuziv  de stat a fost transmis ulterior vreunei cooperative agricole, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin 2 din Lg. 18/1991.

Consideră ca instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică din următoarele motive:

1.Apelanta reclamantă nu a primit nici o despăgubire pentru terenul trecut în proprietatea statului, aşa cum prevede art. 30 din Lg. 58/1974 coroborat cu art. 56 alin 2 din Lg. nr. 4/1973.

Precizează că, în acest caz, instanţa de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că apelanta reclamantă nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1648 mp, iar dreptul de proprietate privată este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu;

2.Suprafaţa de 1648 mp nu a făcut obiectul Lg. 18/1991 respectiv actualul proprietar C P a devenit proprietar al casei şi terenului de 1.000 mp conform contractului autentificat sub nr. X/15.02.1991, astfel că în prezenta cauză nu sunt incidente dispoz. art. 36 alin (3) din Lg. 18/1991.

Solicită a se avea în vedere că soţii C cărora aceasta şi fostul său soţ le-a vândut numai casa în anul 1977, au vândut la rândul lor în anul 1989 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/17.10.1989 soţilor C M şi C F numai imobilul casă de locuit, situat pe o suprafaţă de 100 mp teren proprietate de stat.

Consideră că ceea ce este de-a dreptul uimitor este că în anul 1991 soţii C M şi F vând numiţilor C P şi V, imobilul casă de locuit şi suprafaţa de 1000 mp deţinut conform contractului de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. X/17.10.1989, de aici trăgând concluzia clară că terenul ce a aparţinut apelantei nu a făcut obiectul Lg. 18/1991, rămânând în proprietatea statului şi nicidecum  a deţinătorilor imobilului casă de locuit.

3.Instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoz art. 24 alin. 1 care prevăd că suprafaţa de teren prevăzută în alin. 1 aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

Apreciază că acest text de lege arată în mod foarte clar că nu toate terenurile intravilane au intrat în cooperativele agricole, unele au rămas la consiliile populare sau la primăriile din localitatea respectivă, astfel că instanţa de fond în mod greşit a motivat că în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 24 alin 2 din Lg. 18/1991.

Consideră că este clar şi evident că patrimoniul fostelor CAP-uri, intrau numai terenurile extravilane cu destinaţia teren arabil, vii, păşuni, etc. şi nicidecum terenuri intravilane pe care erau amplasate case de locuit acestea din urmă intrând în patrimoniul consiliilor populare sau primăriilor din localităţile respective.

Ca atare, consideră că apelanta reclamantă este îndreptăţită a solicita admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În  drept, invocă dispoz. art. 466 raportat la art. 480 C.p.c. şi art. 453 Cp.c.

Dovada apelului înţelege să o facă cu acte, respectiv contractele de vânzare-cumpărare despre care a făcut vorbire mai sus şi înscrisuri din care rezultă că apelanta reclamantă nu a primit niciun fel de despăgubire nici înainte de anul 1989 şi nici după anul 1989.

Ataşează cererii de apel înscrisuri filele (4, 9-13 dosar).

La data de 06.02.2019 intimata U.A.T. - Municipiul C - Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea căii de atac formulate de apelanta ca nefondată.

În motivare, în esenţă, arată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, având în vedere următoarele argumente:

Precizează că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973, reclamanta împreuna cu soţul acesteia, în baza autorizaţiei Consiliului Popular al Judeţului O nr. X din 18.07.1973, cumpără un imobil situat in oraşul C, str. R, nr. X. lotul nr. jud. O, compus din 1648 mp. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, reclamanta împreună cu soţul acesteia, în baza dispoziţiei de înstrăinare nr. X/11 mai 1977, eliberată de Biroul executiv al Consiliului Popular C, înstrăinează soţilor C D şi C M, una casa de locuit situată pe teren aferent. Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/17.10.1989 acest imobil a fost înstrăinat de C D şi C M cumpărătorilor C M şi C F.

Menţionează că instanţa de fond în mod corect a constatat că, în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, terenul aferent construcţiei trece in proprietatea stalului cu plata unei despăgubiri.

Conform prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Arată că, din textul de lege menţionat mai sus, rezultă în mod clar şi indubitabil faptul terenul aferent imobilului vândut şi al anexelor gospodăreşti trece în proprietatea actualului cumpărător.

Consideră că este evident că dobânditorii construcţiilor trebuie să primească în proprietate terenul aferent casei şi anexelor gospodăreşti, ca suprafaţă necesară bunei folosiri a imobilului, îngrădită şi stăpânită de dobânditori de la data cumpărării. De asemenea, art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocat de reclamantă, nu se aplică, întrucât terenul în suprafaţă 1684 m.p. nu a fost atribuit de cooperativa agricola de producţie reclamantei. Terenul în suprafaţa de 1664 m.p. a fost dobândit de reclamantă prin încheierea  contractului de  vânzare-cumpărate autentificat sub nr. X/ 27.11.1973.

Arată că din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, rezultă in mod clar că terenul a fost preluat de stat, conform art. 30 din Legea 58/1974 şi nu se face dovada că a fost transmis ulterior vreunei cooperative agricole.

Menţionează faptul că terenul in discuţie aferent construcţiilor a trecut în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri conform art. 30 din Legea 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale şi învederează instanţei de judecată faptul că reclamata nu a făcut nicio dovada că a primit sau nu a primit despăgubiri pentru terenul trecut în proprietatea statului

Faţa de cele menţionate mai sus, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat si menţinerea sentinţei instanţei de fond nr. X/2018 ca fiind temeinică şi legala.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile ari. 471 raportat la art. 205 din Noul Cod de Procedură Civilă.

Solicită soluţionarea cererii in temeiul art. 223. Alin. 3 şi art. 583 N.C.p.c..

În cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor  legale incidente în cauză  şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul  constată că apelul  este nefondat, având în vedere  următoarele  considerente:

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973, C N. A şi soţul său C C. N, în baza autorizaţiei Consiliului Popular al Judeţului O nr. X din 18.07.1973, au cumpărat de la numitul S T V un imobil situat în oraşul C, str. R, nr. X, lotul nr. , jud. O, compus din suprafaţa de 1648 m.p. împreună cu construcţia aflată pe acest teren (f. 14 ds. fond).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, reclamanta C N. A şi soţul său C C. N, în baza dispoziţiei de înstrăinare nr. X/11 mai 1977, eliberată de Biroul executiv al Consiliului Popular C, au înstrăinat soţilor C D şi C M o casa de locuit situată pe teren aferent în Oraşul C, Str. R, nr. X jud. Se menţionează că poseda construcţia prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973. De asemenea, se arată că terenul aferent construcţiei a trecut în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 (f. 15 ds. fond).

 Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărate autentificat sub nr. X/17.10.1989, acest imobil a fost înstrăinat de C D şi C M cumpărătorilor C M şi C F.

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C a înaintat cererile depuse de reclamantă în data de 10.09.2015 şi ulterior, în 2017, înregistrate la Primăria Municipiului C. A precizat că nu deţine date referitoare la membrii cooperatori (f. 40 – 52 ds. apel).

În răspunsul la adresa tribunalului înaintat de Primăria Municipiului C se arata că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Lg. 58/74. În arhiva instituţiei nu există un document din care să reiasă că terenul în litigiu a fost sau nu colectivizat (f. 57 ds. apel).

În drept, apelanta-reclamantă C A a invocat prevederile art. 24 alin. 2 din Lg. 18/1991, conform cărora: (2) Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.

Însă, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 24 alin. 1 şi alin. 1 ind. 1 din Lg. 18/1991: (1) Terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari. (1 ind. 1) Suprafaţa terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

De asemenea, faţă de menţiunile din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, au fost invocate de pârâtă şi reţinute de instanţa de fond şi prevederile art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, conform cărora, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Tribunalul reţine că art. 24 alin. 1 din Lg. 18/1991 reglementează un caz de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite de CAP-uri pentru construcţia de locuinţe, de care beneficiază foştii membri cooperatori sau alte persoane îndreptăţite, precum şi succesorii acestora.

Potrivit Statutului Cooperativei Agricole de Producţie, adunarea generală putea da în proprietatea personală, cu plată, locuri de casă în suprafaţă de 800 mp, 500 mp sau 250 mp (după caz, corespunzător actelor normative în vigoare în perioada în care s-a făcut atribuirea din terenurile proprietatea CAP situate în perimetrul delimitat de planul de sistematizare al localităţii respective), membrilor cooperatori şi persoanelor încadrate de aceasta, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, precum şi specialiştilor şi mecanizatorilor care lucrau în cooperativă şi aveau domiciliul în localitatea respectivă.

Terenurile care pot face obiectul acestui caz de constituire a dreptului de proprietate sunt cele care au fost atribuite de cooperativele agricole în vederea construirii de locuinţe, terenuri care erau situate în intravilanul localităţilor.

Prin noţiunea de atribuire, legea are în vedere suprafeţele de teren care au format obiectul unor acte de dare în plată încheiate între cooperativa agricolă de producţie şi persoanele îndreptăţite sau loturile în folosinţă acordate pentru construcţia de locuinţe.

Potrivit prevederilor art. 17 din Legea 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale, loturile necesare pentru construirea de locuinţe şi anexe gospodăreşti vor fi în suprafaţă de 200-250 mp, iar în acest scop comitetele executive ale consiliilor populare comunale vor putea atribui în folosinţă cetăţenilor loturi din terenurile proprietate de stat aflate în administrarea comunelor.

Astfel, pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor acte de atribuire a terenurilor, acte care sa provină de la cooperativele agricole de producţie, iar beneficiarul actului de atribuire sa fi intrat efectiv în posesia terenului; persoanele care au primit astfel de loturi să fi edificat case de locuit şi anexe gospodăreşti.

În practica judiciară s-a decis că dispoziţiile art. 23 şi 24 din Lg. 18/1991 care se referă la compensarea cu teren echivalent, nu sunt aplicabile cât timp terenul a cărui restituire se cere este teren intravilan şi nu a aparţinut fostei cooperative agricole de producţie, iar solicitanţii nu au fost membri cooperatori. De asemenea, acordarea terenului prin echivalent se aplică la ipoteza avută în vedere de lege, în cadrul procedurilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate conform Lg. 18/1991 şi nu în alte situaţii, iar acordarea de despăgubiri în ipoteza neatribuirii unui teren în compensare se poate face doar dacă s-a solicitat prin cererea iniţială (V T, Legile fondului funciar, Ed. a 4 a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 213-214).

Faţă de aceste prevederi legale si considerente teoretice si practice, tribunalul apreciază că este neîntemeiată cererea reclamantei, nefiind incidente dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Lg. 18/1991.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, terenul în suprafaţa de 1648 m.p. a fost dobândit de reclamantă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977 reclamanta C N. Ana a vândut soţilor C D şi C M o casă de locuit situată pe terenul aferent în Orasul C, Str. R, nr. X jud. O; terenul aferent construcţiei a trecut în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Prin urmare, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, text invocat ca temei de drept al acţiunii, întrucât nu  este un fost proprietar al cărui teren să fi fost trecut în proprietatea statului, respectiv a CAP, iar ulterior terenul său să fi făcut obiectul unui act de atribuire care sa provină de la cooperativa agricolă de producţie, în scopul edificării unei case de locuit, cu anexe gospodăreşti

Astfel, reclamanta a dobândit suprafaţă de 1648 m.p. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/27.11.1973, iar acest teren nu a fost trecut ulterior în patrimoniul unei cooperative agricole de producţie, prin colectivizare. Se are în vedere răspunsul la adresa instanţei, înaintat de Primăria Municipiului C, care a arătat că în arhiva instituţiei nu există un document din care să reiasă că terenul în litigiu a fost sau nu colectivizat.

Însă, esenţial este faptul că reclamanta a vândut, la rândul său, imobilul în cauză prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/17.05.1977, dată până la care terenul nu a fost trecut în proprietatea statului. După încheierea acestui contract terenul a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Lg. 58/74, lege în vigoare la data încheierii actului, în formă autentică. În această ultimă ipoteză devin incidente prevederile art. 36 alin. din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocate de pârâtă şi nu de reclamanta, care a arătat expres că nu îşi întemeiază cererea pe aceste dispoziţii, ci pe art. 24 alin. 1 din Lg. 18/1991.

Reclamanta nu a invocat nici cazul reglementat de art. 24 alin. 1 din Lg. 18/1991, de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite de CAP-uri pentru construcţia de locuinţe, de care beneficiază foştii membri cooperatori sau alte persoane îndreptăţite, precum şi succesorii acestora. De altfel, nici nu a făcut dovada că face parte din categoria foştilor membri cooperatori sau a altor persoane îndreptăţite pentru a beneficia de terenuri atribuite de CAP-uri pentru construcţia de locuinţe.

Pentru a fi incident art. 24 alin. 2 din Lg. 18/1991 invocat, era necesar ca reclamanta să fie fost un proprietar al cărui teren, colectivizat, să fi fost atribuit de CAP unor membri cooperatori sau altor persoane îndreptăţite. Or, din probele administrate nu rezultă această situaţie de fapt, cererea fiind vădit neîntemeiată.

Tribunalul soluţionează cauza formulată raportat la temeiul de drept invocat de reclamanta, care a beneficiat şi de asistenţă juridică de specialitate, text care se aplică doar în ipoteza reglementată şi care nu este incidentă în situaţia de fapt invocată de apelantă.

Nu prezintă relevanţă criticile reclamantei referitoare la faptul că nu a primit nicio despăgubire, întrucât, nu numai că nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, dar nici nu a solicitat acordarea unor despăgubiri.

De asemenea, aplicabilitatea prevederilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fost invocată de pârâtă şi nu de reclamantă, astfel încât, conform principiului disponibilităţii, incidenţa acestor dispoziţii legale nici nu trebuie analizată. Reclamanta nu şi-a întemeiat cererea iniţială pe aceste dispoziţii legale şi nici nu a chemat în judecată persoanele care ar fi dobândit ulterior dreptul de proprietate, raportat la prev. art. 36 din Legea nr. 18/1991. Mai mult, a formulat critici referitoare la aplicarea acestui text ulterior invocării sale de câtre pârâtă şi a susţinut explicit că invocă art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Prin urmare, prima instanţă nefiind învestită cu o cerere întemeiată pe art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, tribunalul nu analizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text şi nici susţinerile apelantei – reclamante în sensul că, neexistând nicio dovadă că a fost despăgubită de stat pentru suprafaţa de teren, rezultă că acesta a fost preluat abuziv, iar conform Lg. 18/1991 modificată şi republicată trebuia să i se constituie dreptul de proprietate pentru bunul preluat abuziv.  Acordarea unor eventuale despăgubiri în cazul unei preluări abuzive a terenului, la care se face referire în art. 36 din Legea nr. 18/1991, se poate analiza în cazul invocării acestui text, însă reclamanta nu a solicitat acest fapt, ci emiterea actelor de proprietate, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Totodată, tribunalul nu are de lămurit nici situaţia juridică in abstracto a terenului, anume dacă a făcut obiectul Legii 18/1991, dacă a rămas în proprietatea statului sau a deţinătorilor imobilului casă de locuit, aşa cum s-a criticat în mod neîntemeiat în apel, ci trebuie să verifice modul în care s-a soluţionat în concret, de către prima instanţă, cererea formulată, raportat la temeiul de drept invocat.

Astfel, reclamanta C A a solicitat instanţei doar obligarea pârâtelor Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 C,  Comisia Judeţeană O de aplicare a Legii 18/1991 să-i emită actele de proprietate (adeverinţă, proces-verbal de punere în posesie, titlu de proprietate) pentru suprafaţa de 1648 m.p., teren intravilan cu destinaţia curţi-construcţii, cerere neîntemeiată raportat la dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Sunt neîntemeiate şi criticile apelantei în sensul că instanţa de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că apelanta reclamantă nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1648 mp, iar dreptul de proprietate privată este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu.

Din întreaga economie a Legii nr. 18/1991, cât şi din reglementările ulterioare, rezultă că, în materia fondului funciar, pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, a fost instituită o procedură administrativ-jurisdicţională şi o procedură specială de control judecătoresc a actelor administrativ-jurisdicţionale emise de comisiile judeţene pentru aplicarea legii nr. 18/1991.

Invocând dispoziţiile Legii nr. 18/1991, reclamanta trebuie să respecte procedura specială reglementată de această lege şi nu să invoce la modul general respectarea dreptului de proprietate privată, ca drept absolut, exclusiv şi perpetuu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge  apelul formulat de apelanta-reclamantă C A împotriva sentinţei civile nr. X/10.12.2018 pronunţată de Judecătoria C, ca nefondat.

 Prin urmare, raportat la prevederile art. 453 Cpc, este neîntemeiată şi cererea accesorie a apelantei de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 453 Cpc, se va lua act că intimatele nu solicită cheltuieli de judecată.

Data publicarii pe portal: 04.10.2019

Domenii speta

Spete similare