Obligatia de a nu parasi tara

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 18 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/225/2019 s-a anulat cererea de intervenţie accesorie formulată de numitul G G B, ca nesemnată.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, invocată de către aceasta şi de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, prin întâmpinare.

S-a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S M, invocată de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G prin întâmpinare.

S-a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâta S M, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, invocată de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G prin întâmpinare.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi S R E şi S G şi cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G în contradictoriu cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu sediul in B, str...... şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul in B, str...... privind obligarea la plata sumelor de bani pretinse prin cererea reconvenţională, ca fiind rămasă fără obiect. 

S-a respins ca neîntemeiată cererea completatoare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G privind obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie să remită exemplarul original al paşaportului minorei S S.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că la  data de 24.06.2019, s-a înregistrat sub nr. X/101/2019 pe rolul Tribunalului M cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 92 alin. 1, art. 997 şi art. 999 alin. 2 C. pr. civ., în contradictoriu cu pârâţii S G şi S R E, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, S M, prin care a solicitat, fără citarea părţilor, interzicerea părăsirii teritoriului României de către minora S S, născută la 24.04.2011, în municipiul D, judeţul M, CNP , până la administrarea probelor în dosarul nr. X/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi în dosarul nr. X/P/20l9 al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie şi obligarea pârâţilor S G şi S R E să asigure minorei S S, în România, un program de consiliere psihologică pentru o perioada de 3 luni.

In fapt, prin Decizia civilă nr. X din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova a dispus încuviinţarea adopţiei internaţionale a minorei S S, care anterior a purtat numele de L, de către adoptatorii S G şi S R E.

Anterior, minora s-a aflat în grija asistentei maternale S M în familia căreia a crescut de la vârsta de 1 an şi 2 luni.

La 24 mai 2019, la Parchetul de pe lângă Judecătoria B A a fost înregistrată plângerea formulată de adoptatori, prin care au solicitat efectuarea de cercetări faţă de numita S M sub aspectul săvârşirii infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. l, alin. 2 şi alin. 3, lit. c) din C. pen.

Prin ordonanţa nr. X/P/2019 din 24 mai 2019 a organelor de cercetare penale ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei Oraşului B A a fost începută urmărirea penală cu privire la infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal şi nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, prev. de art. 205 alin. 1 şi alin. 3 lit. b) din C. pen. şi art. 379 alin. 1 din C. pen., reţinându-se că numita S M, în calitate de angajat al D.G.A.S.P.C. M, refuză să predea copilul pe care îl are în plasament.

La 13 iunie 2019, dosarul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată sub nr. X/P/2019.

La 19 iunie 2019, Judecătoria Craiova a emis un mandat de percheziţie domiciliară, având ca obiect ridicarea de obiecte şi înscrisuri.

În temeiul acestui mandat, la 21 iunie 2019, procurorul de caz, un psiholog, un asistent social de la D.G.A.S.P.C. Dolj şi lucrători de poliţie din cadrul I.P.J. M s-au deplasat la domiciliul numitei S M.

În cursul percheziţiei, procurorul de caz a decis preluarea minorei găsite şi predarea acesteia adoptatorilor.

Pentru stabilirea existenţei infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului trebuie efectuate investigaţii medicale amănunţite, cu atât mai mult cu cât din actele depuse de adoptatori rezultă că acestuia i s-a stabilit, între altele, diagnosticul de malnutriţie.

Modalitatea în care copilul a fost preluat din custodia asistenţei maternale a avut un impact negativ asupra opiniei publice, afirmându-se în acest sens că minora a fost afectată emoţional.

Ca urmare a acestei situaţii de fapt, la Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie a fost constituit dosarul nr. X/P/2019. Dosarul are ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu, fiind cercetate împrejurările în care minora a fost preluată de către procurorul de caz şi eventualele consecinţe ale acestei conduite.

S-a arătat că minora are 9 ani şi a fost crescută de la o vârstă fragedă în cadrul unei familii cu care a legat relaţii de afecţiune puternice. În urma hotărârii de adopţie, minora va trebui să se deplaseze într-o ţară străină, la o familie practic necunoscută, într-un mediu complet nefamilial, schimbarea la care aceasta urmează a fi supusă fiind de o intensitate deosebită.

În aceste condiţii, se impune atât o evaluare psihologică amănunţită a minorei, cât şi obligarea adoptatorilor să asigure acesteia, în România, un program de consiliere psihologică pentru o perioada de 3 luni.

Măsura anterior menţionată este justificată şi din perspectiva interesului superior al copilului.

Interesul superior al minorei implică, în primul rând, stabilitate. Concret, copilul face parte din colectivitatea locală, dintr-un sistem de învăţământ pe care îl cunoaşte şi cu care s-a acomodat.

Mediul în care minora a crescut şi s-a dezvoltat timp de aproape 7 ani, începând cu vârsta de 1 an şi 2 luni, creează certitudinea că aceasta vede în familia S familia sa naturală.

În acest context, preluarea minorei din cadrul familiei este percepută ca un abuz.

Faţă de toate aceste motive, a solicitat admiterea cererii.

În baza art. 411 alin. l pct. 2, teza finală C. pr. civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Nu a fost indicat temeiul de drept material al formulării cererii.

Sub aspect procesual, au fost indicate disp. art.92 alin.1, 997 şi 999 alin.2 Cpc.

La data de 25.06.2019, s-a înregistrat, prin serviciul registratură, cererea formulată de pârâţii S R E şi S G, prin care au solicitat comunicarea la adresele de email [email protected] sau [email protected], a numărului de dosar, a termenului acordat şi a acţiunii depuse împotriva acestora de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnul D B L, depusă în 24 iunie 2019 la Tribunalului M, prin care a solicitat interzicerea părăsirii teritoriului României de către minora adoptată S S şi obligarea părinţilor adoptatori să asigure minorei, în România, un program de consiliere psihologică pentru o perioada de 3 luni.

Au menţionat că au luat cunoştinţă din presă despre existenţa acestui dosar, ca portalul instanţelor nu a funcţionat astfel încât să poată afla măcar numărul dosarului şi termenul.

Au arătat că după primirea acţiunii vor formula o întâmpinare punctuală, dorind să informeze anticipat că începând cu data de 25.06.2019, S intră în consiliere psihologică directă cu un psiholog specializat în adopţii, că această consiliere va continua până la obţinerea deplinei stabilităţi psihice a fetiţei, indiferent dacă ea se va efectua în R sau în A.

Interzicerea părăsirii României de către S implică în mod automat şi interzicerea părăsirii ţării de către aceştia, pentru că în mod firesc nu pot lăsa fetiţa singură în ţară la consiliere. Sunt salariaţi şi nu pot să lipsească de la serviciu o perioada atât de lungă de timp, 3 luni sau mai mult până la finalizarea anchetei penale ce poate dura conform obiceiului şi câţiva ani de zile, deoarece vor fi concediaţi.

Au precizat că se află în ţară din 18.05.2019, ca aveau bilete de avion pentru data de 16.06.2019, pe care le-au prelungit, dar nu pot să stea în România o perioada de încă 3 luni de zile. Aşa cum se ştie, în afară de S mai au doi copii care sunt la şcoală şi care în septembrie trebuie să frecventeze cursurile acasă în N Y.

Apreciază că şi pentru S este necesară o perioada în care să locuiască în A înainte de a începe şcoală, nefiind benefic să o ducă la scoală la sfârşitul lunii septembrie, după începerea cursurilor şi fără o perioada minimă de acomodare în A.

Deşi presa are o campanie agresivă la adresa acestora au arătat că sunt nişte oameni civilizaţi, morali şi care respectă legile şi drepturile tuturor şi ar vrea să fie văzuţi şi cunoscuţi personal, dar le este teama să vină la S pentru că există posibilitatea reală de a fi linşaţi. Nu au nicio vină pentru deciziile sau comportamentul dnei procuror P şi nu înţeleg de ce de la un gest pripit al acesteia au ajuns să fie blamaţi.

Au arătat că înţeleg să invoce lipsa de temei legal a acţiunii depuse de către Procurorul General, neexistând în legislaţia română vreun articol de drept civil care să restricţioneze dreptul la libera circulaţie a persoanelor.

Au solicitat astfel, să se ţină cont şi de ei, cei care au venit cu intenţii bune şi dorinţa altruistă de a face bine unui copil, să se ţină cont că S este veselă, mănâncă şi se joacă, că recuperarea ei psihică a început şi este pe drumul cel bun aşa acum reiese din toate postările publice televizate.

Au solicitat să se ţină cont că dacă există vreun vinovat în tot acest scandal, acela este Statul Roman şi lipsa de proceduri pentru înapoierea minorei de la asistenta maternală şi pentru preluarea minorilor în cazul săvârşirii de infracţiuni.

Au solicitat să se constate că cererea dlui procuror este abuzivă atâta timp cât legea a prevăzut şi găsit soluţii pentru dificultatea monitorizării la distanţă a copilului adoptat, existând art. 57 Legea nr. 273/2014, lit. c) şi d) ce prevăd urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani şi serviciile post-adopţie pentru copil şi familie, condiţii îndeplinite de către ei, conform actelor aflate în dosarul nr. X/101/2018, servicii asigurate deja la aceştia acasă în N Y. Au arătat că apreciază că cererea dlui Procuror este abuzivă atâta timp cât consilierea psihologica poate fi efectuată în A şi supravegheată de autorităţile Romane în baza Convenţiei de la Haga. Sunt celebre de altfel monitorizările efectuate în A de serviciile sociale şi în mod evident vor lua măsuri ca drepturile S să nu fie prejudiciate niciun pic.

După primirea acţiunii, vor formula o întâmpinare raportată la motivarea în fapt şi în drept, deocamdată au răspuns doar la obiectul acţiunii aşa cum a fost învederat în presă.

La dosar, a fost depusă şi o cerere de strămutare din partea pârâţilor S G şi S R E (fila 12).

Prin sentinţa civilă nr. X din 25 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul M, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Dr. Tr. S.

La data de 25.06.2019 a fost înregistrat la Judecătoria D-T S şi dosarul nr. X/225/2019 având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La data de 25.06.2019, prin serviciul registratură al instanţei, pârâţii S R E şi S G, prin avocat C I, au depus la dosar o cerere prin care au solicitat comunicarea la adresele de e-mail [email protected] sau avocat X @gmail.com a numărului de dosar,a termenului acordat şi a acţiunii depuse împotriva acestora de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La data de 26.06.2019, a fost înaintată la dosar, în original, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La data de 26.06.2019, pârâţii S R E şi S G, prin avocat C I, au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei D-T S, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor S M, ANPDCA şi DGASPDC M şi excepţia inadmisibilităţii prezentei cereri raportat la neîndeplinirea condiţiilor unei ordonanţe, respectiv inexistenţa unui dosar de fond având acelaşi obiect, neprejudecarea fondului şi caracterul vremelnic.

La data de 27.06.2019, pârâţii S R E şi S G, prin avocat C I, au depus la dosar o completare la întâmpinare, la care au fost ataşate mai multe înscrisuri şi anume: trei bilete de externare privind pe minora L S, raport contabil, decizia nr.X/23.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova. Totodată, aceiaşi pârâţi au depus la dosar 2 CD-uri privind starea actuală psihică şi fizică a S şi o cerere reconvenţională. De asemenea, pârâţii au depus la dosar, în copie, paşapoartele şi o cerere prin care au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea cererii de strămutare, cerere ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. de dosar X/54/2019, cu termen de judecată la data de 02.07.2019, fiind depusă în acest sens şi adresa emisă de Curtea de Apel Craiova cu privire la dosarul nr.X/54/2019, având ca obiect cererea de strămutare formulată de S R E şi S G, cu termen de judecată la data de 02.07.2019.

Instanţa a dispus emiterea următoarelor adrese către: D.G.A.S.P.C. M pentru a înainta în copie certificată dosarul de adopţie privind pe minora S S, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru a comunica relaţii cu privire la dosarul nr. X/P/2019, precum şi stadiul cercetărilor efectuate în acest dosar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie pentru a comunica relaţii cu privire la dosarul nr. X/P/2019, precum şi stadiul cercetărilor efectuate în acest dosar, Tribunalul M pentru a înainta dosarul nr. X/101/2018, având ca obiect adopţie.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu adresa nr. X/P/2019, a comunicat faptul că dosarul nr. X/P/2019 a fost înaintat la data de 25.06.2019, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care relaţiile solicitate nu pot fi comunicate, astfel că instanţa a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie pentru a comunica relaţii cu privire la dosarul nr. X/P/2019, respectiv stadiul cercetărilor efectuate în acest dosar.

Ulterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu adresa nr. X/P/2019 a comunicat faptul că în dosarul nr. X/P/2019, se efectuează cercetări „in rem”, sub aspectul infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art.197 cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.205 al.1 şi 3 lit. b cod penal, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, prev. de art.379 al.1 cod penal, înşelăciune, prev. de art.244 alin.2 cod penal, fals privind identitatea prev. de art.327 cod penal, uz de fals prev. de art.323 cod penal şi împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu prev. de art. 380 cod penal. Totodată, s-a comunicat faptul că, la data de 21.06.2019, minora S S a fost examinată medical de IML C, fiind emise cu această ocazie două bilete de trimitere, unul către pediatrie şi altul către neuropsihiatrie infantilă.

La data de 26.06.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, cu adresa nr. X/P/2019, a comunicat instanţei că, prin Ordonanţa din data de 21.06.2019 din dosarul nr. X/P/2019, a fost începută urmărirea penală „in rem” pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin.1 c.p., fapte în legătură cu judecarea dosarului având ca obiect cererea de adopţie internaţională pentru minora L S, precum şi cu instrumentarea dosarului penal în care procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a efectuat, în data de 21.06.2019, o percheziţie la domiciliul asistentului maternal.

Cu adresa nr. X/26.06.2019, la data de 27.06.2019, D.G.A.S.P.C. M a înaintat la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri din dosarul de adopţie privind pe minora S S, fiind ataşat, totodată, pentru observare şi dosarul nr. X/101/2018, având ca obiect adopţie.

Având în vedere faptul că prin încheierea nr. X din data de 02.07.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X/54/2019, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului având ca obiect ordonanţă preşedinţială şi judecarea cauzei a fost strămutată la Tribunalul Olt, Judecătoria D prin încheierea nr. X din 03. 07. 2019 a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanţe şi înaintarea dosarului la Tribunalul Olt.

La data de 8 iulie 2019 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. X/225/2019.

La data de 10 iulie 2019 prin serviciul registratură–fax pârâţii S G şi S R au depus la dosar completare la întâmpinare şi la cererea reconvenţională prin care s-a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă ICCJ - Secţia Pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie să remită exemplarul original al paşaportului fiicei lor minore S S nr. X, emis de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple D reţinut ilegal de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub sancţiunea plăţii de daune-interese moratorii de 1.000 lei pentru fiacre zi de întârziere.

De asemenea, au solicitat în baza art.36 Ncpc, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a DGASPC, AN.P.D.C.A şi a doamnei S M, deoarece prin petitele cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale nu se formulează în realitate nicio pretenţie împotriva acestora.

În baza art. 997 Ncpc, au solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale iar, în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

La data de 10.07.2019, prin serviciul registratură, au fost înaintate de către Judecătoria D înscrisuri depuse la dosar de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie prin care învederează următoarele aspecte:

Atât legislaţia internă cât şi cea internaţională aplicabilă în materia adopţiei, prevede obligaţia autorităţii centrale competente din statul primitor sau a organizaţiilor sale acreditate şi autorizate de a asigura monitorizarea evoluţiei copilului la familia adoptatoare precum şi furnizarea de serviciu post adopţie.

Monitorizarea post-adopţie a evoluţiei copilului este o etapă procedurală obligatorie ce se derulează ulterior încuviinţării unei adopţii iar furnizarea serviciilor post adopţie se realizează în situaţia în care pe parcursul monitorizării evoluţiei copilului se identifică necesitatea accesării unor astfel de servicii sau la solicitarea părinţilor adoptatori. În cazul adopţiilor internaţionale aceste activităţii se derulează ulterior ajungerii copilului pe teritoriul statului de primire.

Prin Sentinta civila nr. X/10.07.2019, pronuntata de catre Tribunalul Olt s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Olt si s-a dispus declinarea cauzei, in favoarea Judecatoriei Slatina.

 La data de 12.07.2019, prin e-mail, s-au depus de către pârâţii-reclamanţi S G şi S R E note scrise şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei pentru cererea reconvenţională în copie, iar la data de 12.07.2019, prin serviciul registratură s-a depus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina o adresă, însoţită de un set de înscrisuri.

 La termenul de judecata din data de 15.07.2019, av. C I, pentru pârâţii-reclamanţi S G şi S R E, a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri în probaţiune, în apărare faţă de cererea principală şi în susţinerea cererii reconvenţionale, alături de o înregistrare video, pe suport CD, precum şi chitanţa nr. X privind dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei pentru cererea reconvenţională, în original.

 La termenul de judecata din data de 15.07.2019 s-a dispus introducerea în cauză şi conceptarea in sistemul Ecris a următoarelor persoane: in calitate de intervenient, numitul G G B, cu domiciliul ales la adresa din B, B si în calitate de pârâţi reconvenţionali: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu sediul în B nr. X şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în B, Str. Apolodor nr. 17.

La data de 15.07.2019, prin serviciul registratura, s-a depus de către pârâţii-reclamanţi S G şi S R E, in original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 620 lei, pentru cererea reconvenţională.

 La data de 17.07.2019, prin serviciul registratură, s-au depus înscrisuri de catre intervenientul G G B.

 La data de 18.07.2019, prin serviciul registratura, s-au depus note scrise de catre pârâţii-reclamanţi S G şi S R E, prin av. C I alaturi de raportul de evaluare psihilogica intocmit de catre Cabinetul Individual de evaluare psihologica B D V-L si concluzii scrise de către reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecata din data de 18.07.2019, s-a depus de catre parata S M, prin av. D V, o cerere de disjungere privind cererea reconventionala formulata de catre pârâţii-reclamanţi S G şi S R E, ce a fost respinsă ca neîntemeiată de către instanţa de judecată.

La acelasi termen de judecata, instanta, în temeiul art. 248 alin. 4 CPC, a unit cu fondul cauzei, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi S M, invocate in cauza de către pârâţii-reclamanţi S G şi S R E, prin av. C I şi a calificat drept apărare de fond excepţia inadmisibilităţii cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale invocată de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G.

După finalizarea şedinţei de judecată şi reţinerea cauzei spre soluţionare au sosit la dosarul cauzei actele aflate la filele 85-101 vol. 2 din dosar.

Analizând cauza de faţă prin prisma argumentelor invocate şi a probatoriului administrat, instanţa a  reţinut  următoarele:

1.Cu privire la cererea de intervenţie accesorie formulată de către G G B:

La termenul de judecată din data de 18.07.2019 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii cererii de intervenţie pentru lipsa semnăturii, în temeiul art. 63 alin. 1 coroborat cu art. 148 alin. 1 şi art. 196 Cod pr. civ., excepţie pe care a admis-o având în vedere că, deşi intervenientului i-au fost comunicate de către instanţă obligaţiile pe care le avea de îndeplinit, printre care şi aceea de a semna cererea de intervenţie transmisă prin e-mail, acesta a ales să se conformeze doar parţial dispoziţiilor instanţei, fără însă să procedeze şi la semnarea cererii, semnătura fiind un element obligatoriu al cererii de intervenţie conform prevederilor legale indicate anterior.

Drept urmare, având în vedere soluţia de admitere a excepţiei nulităţii cererii de intervenţie accesorie, instanţa a anulat cererea de intervenţie accesorie formulată de numitul G G B, ca nesemnată

2.Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M:

Instanţa reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M a fost invocată atât de către aceasta prin notele scrise aflate 167 vol. 2 din dosarul de la Judecătoria D T-S, cât şi de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, prin întâmpinarea aflată la fila 22 vol. 1 din dosarul de la Judecătoria D T-S.

În susţinerea acestei excepţii pârâta DGASPC M a arătat că autoritatea competentă în materia adopţiilor internaţionale este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, aceasta din urmă având calitatea de autoritate centrală în materia adopţiilor internaţionale şi revenindu-i astfel obligaţia de a monitoriza procedura post-adopţie internaţională prin intermediul unei colaborări instituţionale între Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi autorităţile centrale străine, care trimit trimestrial rapoarte privind evoluţia copilului în cadrul familiei adoptatoare.

La rândul lor, pârâţii-reclamanţi S R E şi S G au susţinut această excepţie prin raportare la faptul că reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale nicio pretenţie distinctă faţă de pârâta DGASPC M.

Analizând excepţia invocată, instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată în considerarea următoarelor aspecte:

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Or, în ceea ce o priveşte pe pârâta DGASPC M instanţa a reţinut că împotriva acesteia reclamantul nu a formulat în mod expres vreo pretenţie distinctă, cele două petite ale cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale privind-o pe minora S S, respectiv pe părinţii acesteia, pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, astfel cum rezultă fără echivoc din formularea utilizată de către reclamant (“interzicerea părăsirii teritoriului României de către minora S S” şi “obligarea pârâţilor S G şi S R E să asigure minorei S S, în România, un program de consiliere psihologică”).

Totodată, instanţa a apreciat  întemeiate şi susţinerile DGASPC M în sensul că autoritatea competentă din România pentru a veghea asupra procedurii post-adopţie internaţională este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (iar nu pârâta DGASPC M), în lumina prevederilor art. 98 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei (conform căruia “În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, A.N.P.D.C.A. are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor”).

Faţă de cele de mai sus, reiese că în speţa de faţă nu există vreun raport juridic litigios dedus judecăţii între reclamant şi pârâta DGASPC M, astfel că instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, pe cale de consecinţă,  a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâta DGASPC M, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3.Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S M:

Instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S M a fost invocată de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, prin întâmpinarea aflată la fila 22 vol. 1 din dosarul de la Judecătoria D T-S, susţinându-se că nici faţă de această pârâtă reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale vreo pretenţie distinctă.

Analizând excepţia invocată, instanţa apreciat că aceasta este întemeiată în considerarea următoarelor aspecte:

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Şi în ceea ce o priveşte pe pârâta S M instanţa a reţinut, de asemenea, că împotriva acesteia reclamantul nu a formulat în mod expres vreo pretenţie distinctă, cele două petite ale cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale privind-o pe minora S S, respectiv pe părinţii acesteia, pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, astfel cum rezultă fără echivoc din formularea utilizată de către reclamant, redată anterior.

Faţă de cele de mai sus, reiese că în speţa de faţă nu există vreun raport juridic litigios dedus judecăţii între reclamant şi pârâta S M, astfel că instanţa a  admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâta S M, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. 

4.Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie:

Instanţa reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a fost invocată de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, prin întâmpinarea aflată la fila 22 vol. 1 din dosarul de la Judecătoria D T-S, susţinându-se că nici faţă de această pârâtă reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale vreo pretenţie distinctă.

Instanţa a apreciat însă că ambele capete ale cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, astfel cum au fost descrise supra, deşi nu au fost formulate în mod expres în contradictoriu şi cu pârâta ANPDCA, acestea vizează, în esenţă, aspecte ce au înrâurire asupra modalităţii în care urmează a se derula efectiv procedura post-adopţie, câtă vreme se urmăreşte interzicerea părăsirii teritoriului României de către minora adoptată S S şi, implicit, împiedicarea acesteia de a ajunge pe teritoriul statului primitor, precum şi efectuarea de către minora S S a unui program de consiliere psihologică în România, iar nu în statul primitor.

Or, în lumina art. 98 din Legea nr. 273/2004 precitat, ANPDCA are obligaţia să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei internaţionale.

Prin urmare, instanţa a considerat  că situaţia dedusă judecăţii poate avea efecte asupra atribuţiilor şi responsabilităţilor pârâtei ANPDCA în cadrul acestei proceduri, având în vedere calitatea acesteia de autoritate publică responsabilă în domeniul adopţiilor internaţionale.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a  apreciat că se impune ca pârâta ANPDCA să fie parte în acest litigiu, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.

5.Cu privire la cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale

În fapt, instanţa a  reţinut că potrivit Deciziei nr. X/23.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X/101/2018 (filele 70-84 vol. 1 din dosarul Judecătoriei D T-S) a fost încuviinţată adopţia minorei L S, născută la data de 24.04.2011, de către S G şi S R E şi s-a stabilit că minora va purta numele de familie al adoptatorilor, respectiv “S”, decizia fiind definitivă.

Împotriva deciziei indicate anterior Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat o cerere de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. X/54/2019, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă (filele 83-84 vol. 2 din dosarul Judecătoriei Slatina), această soluţie fiind de asemenea definitivă.

În continuare, instanţa a reţinut că părinţii adoptatori au formulat o plângere penală ca urmare a faptului că decizia definitivă privind adopţia nu a fost pusă în executare de bună-voie de către asistentul maternal S M la care se afla minora S S, constituindu-se astfel dosarul nr. X/P/2019 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Cu privire la stadiul actual al acestui dosar, instanţa a  reţinut că se efectuează cercetări „in rem”, sub aspectul infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 197 Cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 al.1 şi 3 lit. b Cod penal, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, prev. de art. 379 al.1 Cod penal, înşelăciune, prev. de art. 244 alin.2 Cod penal, fals privind identitatea prev. de art. 327 Cod penal, uz de fals prev. de art. 323 Cod penal şi împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu prev. de art. 380 Cod penal (fila 42 vol. 1 din dosarul Judecătoriei D T-S).

În cadrul dosarului penal nr. X/P/2019 s-a efectuat, în data de 21.06.2019, o percheziţie la domiciliul asistentului maternal, ocazie cu care minora S S a fost luată de la domiciliul acesteia; faptele petrecute în această dată sunt analizate în cadrul dosarului nr. X/P/2019 instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. În acest dosar a fost începută urmărirea penală „in rem” pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin.1 Cod penal, fapte în legătură cu judecarea dosarului având ca obiect cererea de adopţie internaţională pentru minora L S, precum şi cu instrumentarea dosarului penal în care procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a efectuat, în data de 21.06.2019, o percheziţie la domiciliul asistentului maternal (fila 50 vol. 1 din dosarul Judecătoriei D T-S).

Prin cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată în cauză reclamantul a solicitat interzicerea părăsirii teritoriului României de către minora S S, născută la X.X.2011, până la administrarea probelor în dosarul nr. X/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi în dosarul nr. X/P/20l9 al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, precum şi obligarea pârâţilor S G şi S R E să asigure minorei S S, în România, un program de consiliere psihologică pentru o perioada de 3 luni.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că minora a fost afectată emoţional prin modalitatea în care a fost preluată din custodia asistentei maternale şi că aceasta va trebui, ca urmare a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, să se deplaseze într-o ţară străină, la o familie necunoscută, într-un mediu nefamilial, schimbare ce este de o intensitate deosebită, motiv pentru care apreciază că se impune, din perspectiva interesului superior al copilului, asigurarea unui program de consiliere psihologică, în România, pentru o perioadă de 3 luni.

În drept, instanţa a  reţinut că potrivit art. 997 din Codul de procedură civilă: ,,instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Aşadar, pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete ce intră în conţinutul acţiunii civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale cumulative, şi anume: existenţa în favoarea reclamantului a unei aparenţe de drept, urgenţa, caracterul provizoriu sau vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale şi neprejudecarea fondului prin măsura luată.

Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu poate fi soluţionat fondul dreptului. Cu toate acestea, un examen sumar al litigiului este autorizat de lege şi chiar indispensabil pentru ca instanţa de judecată să poată aprecia care dintre părţile litigante are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale şi justifică un interes legitim pentru a menţine o anumită stare de drept sau de fapt.

Prima condiţie esenţială cerută de dispoziţiile art. 997 din Codul de procedură civilă pentru utilizarea căii ordonanţei preşedinţiale este concluzionarea de către instanţă, fără a prejudeca fondul, că aparenţa de drept este în favoarea reclamantului. În acest context aparenţa de drept are o conotaţie specifică: existenţa dreptului la un prim şi sumar nivel de aproximare. Ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenţiei formulate, aparenţa de drept în favoarea unei persoane fiind o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa a apreciat că această primă condiţie de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale nu este îndeplinită în cauză, respectiv aparenţa de drept nu este în favoarea reclamantului. În acest sens, instanţa are în vedere faptul că pârâţii-reclamanţi S R E şi S G au în favoarea poziţiei lor procesuale o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost încuviinţată adopţia minorei S S, respectiv Decizia nr. X/23.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X/101/2018, decizie care are caracter obligatoriu şi este deopotrivă opozabilă oricărei terţe persoane în lumina prevederilor art. 435 Cod procedură civilă. Astfel, la acest moment, aparenţa de drept pe care instanţa este chemată să o analizeze este în favoarea pârâţilor-reclamanţi S R E şi S G.

Tot din această perspectivă, instanţa a subliniat că prima condiţie de admisibilitate referitoare la existenţa aparenţei de drept în favoarea reclamantului trebuie analizată şi prin prisma interesului superior al copilului, întrucât toate măsurile ce urmează a fi dispuse de instanţă pentru reglementarea raporturilor dintre părinţi şi copiii lor minori trebuie să aibă în vedere principiul interesului superior al copilului care trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copilul.

Determinarea interesului superior al copilului se realizează prin investigarea împrejurărilor, situaţiilor, faptelor ce ţin de copil şi istoricul lui sau de alte persoane care urmează să se ocupe de creşterea şi educarea acestuia, trebuinţele copilului de ordin material, fizic, educaţional şi emoţional, precum şi nevoia de afecţiune şi siguranţă, elemente care concură la identificarea unui mediu stabil şi securizant pentru copil.

Or, toate aceste chestiuni au fost analizate in extenso de către Curtea de Apel Craiova în cadrul Deciziei nr. X/23.04.2019, pag. 26-28 (filele 82-83 vol. 1 din dosarul Judecătoriei D T-S), la momentul încuviinţării adopţiei internaţionale care a concluzionat, cu putere de lucru judecat, că este în interesul superior al minorei ca aceasta să fie adoptată de către familia S, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv părăsirea de către minoră a teritoriului României şi stabilirea acesteia la domiciliul părinţilor săi adoptivi.

În ceea ce priveşte argumentul invocat de către reclamant în cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale referitor la faptul că interesul superior al copilului ar reclama ca acesta să nu părăsească teritoriul României şi să nu se desprindă de mediul familial cu care acesta este obişnuit, instanţa apreciază că nu poate fi reţinut câtă vreme aceste aspecte privesc exclusiv viitorul imediat al minorei şi perioada de tranziţie către noua familie, care este oricum dificilă pentru orice procedură de adopţie în care este implicat un minor cu vârsta de 8 ani, ce este deja obişnuit cu un anumit mediu familial creat de către asistentul maternal. Or, instanţa a apreciat că interesul superior al copilului reclamă o analiză mult mai aprofundată cu privire la viitorul copilului şi perspectivele pe care acesta le are de a creşte şi a se dezvolta armonios din punct de vedere fizic, intelectual şi social alături de noua sa familie. După cum a statuat şi Curtea de Apel Craiova: “interesul superior al minorului nu poate fi analizat exclusiv prin raportare la impactul emoţional imediat pe care luarea minorei din cadrul familiei în îngrijirea căreia s-a aflat în ultimii 7 ani şi deplasarea sa în străinătate le va produce, acestea fiind inerente oricărei adopţii internaţionale şi oricărei schimbări a mediului şi stilului de viaţă, mai ales în acele situaţii în care copilul a început a dezvolta un anumit ataşament faţă de persoanele în grija cărora s-a aflat”.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi prevederile art. 1 lit. a din Legea 273/2004, potrivit cu care principiul interesului superior al copilului trebuie respectat în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei, aspect reliefat de altfel şi de considerentele Deciziei nr. X/23.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

In continuare, instanţa a aratat că în cadrul concluziilor scrise depuse de către reclamant (filele 33-37 vol. 2 din dosarul Judecătoriei Slatina) în ceea ce priveşte condiţia referitoare la aparenţa dreptului se menţionează că, în temeiul art. 92 alin. 1 Cod pr.civ, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este titularul oricărei acţiuni civile care are drept scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor. Instanţa a apreciat însă că prevederile legale invocate de către reclamant legitimează exclusiv calitatea procesuală activă a acestuia, neputând reprezenta însă un fundament pe planul dreptului substanţial dedus judecăţii, plan în cadrul căruia instanţa este ţinută să analizeze dacă există aparenţa de drept în favoarea reclamantului.

Cea de-a doua condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale o reprezintă urgenţa, iar aceasta este apreciată de către instanţă în concret, în raport de circumstanţele obiective ale cauzei, respectiv situaţia de fapt şi împrejurările specifice fiecărei cauze, reclamantului revenindu-i sarcina de a stabili prin mijloace probatorii adecvate existenţa urgenţei, atât pentru exercitarea cererii cât şi pentru pronunţarea ordonanţei.

Tot în cadrul concluziilor scrise depuse de către reclamant (filele 33-37 vol. 2 din dosarul Judecătoriei Slatina), acesta justifică urgenţa prin prisma faptului că minora ar fi fost supusă unor abuzuri, iar consilierea psihologică a acesteia este necesară în vederea prevenirii şi/sau limitării unor traume psihice.

Cu privire la aceste susţineri ale reclamantului, instanţa a reţinut că din analiza probatoriului administrat în cauză reiese că minora S S a beneficiat de consiliere psihologică imediat după data la care a fost preluată de la asistentul maternal, respectiv data de 21.06.2019. Astfel, conform fişei de prezentare întocmită la data de 02.07.2019 de către Cabinetul individual de psihologie G I (filele 84-86 vol. 1 din dosarul Judecătoriei Slatina), reiese că în primele aprox. 10 zile după data de 21.06.2019 minora participase deja la 5 şedinţe de consiliere psihologică, prima şedinţă desfăşurându-se în prezenţa unui reprezentant al DGASPC D, iar pe parcursul derulării şedinţelor s-a constatat că minora este mai deschisă, mai apropiată corporal de mama sa, interacţionează mult mai spontan cu aceasta, pune întrebări şi primeşte răspunsuri legate de viitorul celorlalţi membri ai noii familii şi că a făcut transferul de la “eu” la “noi”, fiind mult mai conectată cu noua familie.

Tot în acest context, instanţa a  avut în vedere şi Raportul de evaluare psihologică nr. X/17.07.2019 întocmit de către Cabinet individual de psihologie B D V-L (filele 24-25 vol. 2 al dosarului Judecătoriei Slatina) cu privire la evaluarea psihologică a minorei, raport ce a concluzionat că nu există nicio suspiciune de abuz, că minora prezintă disponibilitate de adaptare în contextul existenţial şi că persoana de referinţă pentru copil este mama adoptivă, care se raportează la copil într-un mod adecvat, securizant, implicat şi protector, astfel că influenţa părinţilor asupra dezvoltării copilului este favorabilă, aceştia fiind implicaţi adecvat şi activ în raport cu nevoile copilului.

Prin urmare, instanţa a  apreciat că necesităţile imediate de consiliere psihologică au fost deja asigurate de către părinţii adoptatori în mod prompt, în lipsa vreunei dispoziţii a unei instanţe judecătoreşti în acest sens, astfel încât nu există urgenţa reclamată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin cerere.

Mai mult, instanţa a subliniat că solicitarea reclamantului din cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale viza ca minora să efectueze consilierea psihologică pentru o perioadă de 3 luni în România. Or, această pretenţie este neîntemeiată întrucât contravine prevederilor legale incidente în materia monitorizării procedurii post-adopţie internaţională.

Astfel, conform prevederilor art. 95 din Legea 273/2004, monitorizarea post-adopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă, iar dispoziţiile art. 98 din acelaşi act normativ prevăd următoarele: “Art. 98 (1) În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, A.N.P.D.C.A. are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor. (2) În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), A.N.P.D.C.A. trebuie să solicite realizarea monitorizării post-adopţie şi transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor”.

Prin urmare, instanţa a apreciat că şi pe termen lung necesităţile de consiliere psihologică a minorei S S vor fi asigurate pentru o perioadă de 2 ani în cadrul mecanismului post-adopţie internaţională existent la nivel legislativ în  acest sens, perioadă în care se vor întocmi rapoarte trimestriale de către autorităţile centrale competente din statul primitor, respectiv din A (conform paşapoartelor aflate la filele 29-30 vol. 1 din dosarul Judecătoriei D T-S), iar nu din România, rapoarte ce vor fi transmise spre monitorizare pârâtei ANPDCA.

În considerarea celor de mai sus, instanţa a apreciat astfel că nici cea de-a doua condiţie de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, nu este îndeplinită în prezenta cauză prin raportare la motivele invocate în acest sens de către reclamant.

Constatând că primele două condiţii de admisibilitate nu sunt satisfăcute în cauza de faţă, instanţa a apreciat că nu se mai impune analizarea detaliată şi a celorlalte două condiţii, respectiv caracterul provizoriu al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale şi neprejudecarea fondului prin măsura luată, întrucât pentru admisibilitatea procedurii ordonanţei preşedinţiale este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor celor patru condiţii enunţate anterior.

Suplimentar aspectelor deja descrise anterior, instanţa a subliniat că primul petit al cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, respectiv interzicerea părăsirii teritoriului României de către minora S S până la administrarea probelor în dosarul nr. X/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi în dosarul nr. X/P/20l9 al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, este neîntemeiat şi în considerarea aspectului că o eventuală soluţie de admitere ar contraveni prevederilor art. 62 alin. 1 din Legea 273/2004, potrivit cu care: “Adopţia internaţională are efectele prevăzute de lege şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română”, coroborat cu art. 469 Cod civil, conform căruia: “Adopţia produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată”.

Totodată, instanţa a apreciat că printr-o eventuală interzicere a minorei S S de a părăsi teritoriului României s-ar obţine, în fapt, efecte juridice contrare celor deja stabilite în mod definitiv de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. X/23.04.2019, întrucât minora nu ar putea fi de facto alături de familia sa adoptivă pentru o perioadă de timp ce s-ar putea dovedi a fi destul de îndelungată, respectiv până la administrarea probelor în dosarul nr. X/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi în dosarul nr. X/P/20l9 al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. Or, acest aspect este nepermis în virtutea instituţiei puterii lucrului judecat, care reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătoreşti şi presupune că soluţia cuprinsă într-o hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.

Nu în ultimul rând, instanţa a amintit că o chestiune similară a fost analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Pini şi Bertani şi Manera şi Atripaldi împotriva României din data de 22.06.2004, cauză în care reclamanţii, cetăţeni italieni, deveniţi părinţi adoptivi ai unor copii români aflaţi într-o instituţie privată de ocrotire socială au susţinut că imposibilitatea în care se află de a executa hotărârile judecătoreşti definitive de încuviinţare a adopţiei copiilor şi de a-i putea lua cu ei în Italia reprezintă o încălcare a dreptului lor la viaţă privată reglementat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Iar Curtea a opinat în acelaşi sens, stabilind că relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt, în principiu, de aceeaşi natură cu relaţiile de familie protejate de art. 8 al Convenţiei şi că în speţă nu s-a putut dezvolta o viaţă de familie bine conturată din cauza lipsei de coabitare sau a unor legături de facto suficient de puternice între adoptatori şi copiii adoptaţi, reţinându-se încălcarea prevederilor art. 8 din Convenţie.În lumina tuturor celor anterior expuse, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi S R E şi S G şi cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.

5.Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G

Prin cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G aflată la fila 133 vol. 2 din dosarul de la Judecătoria D T-S, aceştia au solicitat instanţei ca, în cazul în care se va dispune admiterea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulate de către reclamant, să se emită o ordonanţă preşedinţială prin care pârâţii reconvenţionali să fie obligaţi pentru fiecare lună de la data pronunţării ordonanţei şi până la data la care pârâţii-reclamanţi vor putea părăsi teritoriul României la plata cheltuielilor de cazare, a unei despăgubiri egale cu contravaloarea salariilor neîncasate şi a unei diurne de 20 lei/zi, precum şi la plata cheltuielilor de transport cu avionul către N Y. Având în vedere modalitatea în care au fost formulate aceste pretenţii, instanţa a apreciat că acestea au un caracter subsidiar şi, astfel cum a fost indicat expres de către pârâţii-reclamanţi, au fost solicitate numai pentru ipoteza în care instanţa ar admite cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de către reclamantul-pârât Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Având în vedere soluţia de respingere a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform punctului 5 de mai sus, instanţa a apreciazt că se impune, pe cale de consecinţă, şi respingerea cererii reconvenţionale astfel formulate de către pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, ca fiind rămasă fără obiect.

6.Cu privire la cererea completatoare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G Prin cerere completatoare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G, aflată la fila 10 din dosarul Tribunalului Olt, s-a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă ICCJ - Secţia Pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie să remită exemplarul original al paşaportului minorei S S nr. X, emis de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple D, pretins a fi fost reţinut ilegal de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub sancţiunea plăţii de daune-interese moratorii de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. Cu privire la această pretenţie dedusă judecăţii instanţa a reţinut, în primul rând, aspectul că, deşi se invocă reţinerea nelegală a paşaportului minorei S S de către Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie pârâţii-reclamanţi nu au depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să reiasă acest fapt. Astfel, deşi în cuprinsul cererii completatoare la cererea reconvenţională pârâţii-reclamanţi afirmă că prin adresa nr. X/03.07.2019 ar fi fost informaţi de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor D că la data de 21.06.2019 a fost emis paşaportul minorei S S însă nu se poate proceda la remiterea acestuia întrucât ar fi fost reţinut de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei, neexistând niciun alt înscris care să probeze afirmaţiile pârâţilor-reclamanţi în acest sens, deşi sarcina probei sub acest aspect le revenea în totalitate acestora, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă.

 Mai mult, instanţa a reţinut că, şi în cazul în care s-ar fi probat această susţinere a pârâţilor-reclamanţi, solicitarea acestora ar fi fost oricum netemeinică, întrucât măsura solicitată a fi dispusă de către instanţa civilă ar fi condus în mod implicit la invalidarea/lipsirea de efecte juridice a unei măsuri dispuse de către organele competente într-un dosar penal, respectiv dosarul nr. X/P/2019, aspect nepermis cât timp există mijloace şi căi procesuale specifice dreptului procesual penal pentru desfiinţarea unor măsuri considerate a fi fost dispuse nelegal de către organele de cercetare penală sau a unor acte procedurale apreciate a fi fost nelegal întocmite în cadrul unui dosar penal.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea completatoare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G privind obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie să remită exemplarul original al paşaportului minorei S S.În concluzie, instanţa a anulat cererea de intervenţie accesorie formulată de numitul G G B, ca nesemnată;  a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;  a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată în contradictoriu cu pârâta S M, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;  a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi S R E şi S G şi cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie;  a respins  cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G în contradictoriu cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind rămasă fără obiect;  a respins ca neîntemeiată cererea completatoare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi S R E şi S G.În temeiul art. 997 alin. 2 Cod procedură civilă, prezenta hotărâre are caracter executoriu.

La data de 30.07.2019 Procurorul general al Parchetului de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat apel  împotriva sentinţei civile 3290 din 18 iulie 2019, pronunţată de Judecătoria Slatina în  dosarul nr. X/225/2019 prin care solicită admiterea apelului şi, în baza art. 480 alin 2 C.p.c, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţiala.

În motivare se arata că, contrar susţinerilor primei instanţe, aparenta de drept este în favoarea reclamantului.

Concret, aceasta trebuia stabilită prin raportare atât la dosarul nr.X/P/2019, aflat în instrumentarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, cât şi la faptul că procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este titularul oricărei acţiuni civile care are drept scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, inclusiv al acţiunii în constatarea nulităţii absolute a adopţiei.

  Faptul că la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că minora ar fi beneficiat de consiliere psihologică nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care acest program de consiliere nu a fost stabilit de o instanţă de judecată, având la bază o evaluare psihologică efectuată de un psiholog desemnat de Colegiul Psihologilor din România.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că monitorizarea postadopţie ar avea acelaşi obiectiv ca şi consilierea psihologică solicitată de reclamant.

În realitate, monitorizarea postadopţie are ca scop integrarea minorului în cadrul familiei adoptatoare, iar consilierea psihologică solicitată de reclamant are ca obiectiv prevenirea/limitarea eventualelor traume psihice generate de despărţirea brutală de familia substitutiva, cu care copilul stabilise puternice legături de afecţiune.

Pe de altă parte, în ipoteza în care, în urma monitorizării postadopţie, se stabileşte că minorul nu se poate integra în noua familie, acest fapt nu poate conduce la desfacerea adopţiei. Deci, această monitorizare nu poate avea ca obiectiv decât integrarea cu orice preţ a minorului în familia adoptatoare.

Or, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor să asigure copilului consiliere psihologică pe teritoriul României, pentru o perioadă de maxim trei luni, tocmai în vederea prevenirii situaţiei în care minorul nu s-ar putea integra/nu ar dori să se integreze în noua familie, ca urmare a modului brutal în care a fost despărţit de familia substitutiva.

In drept s-au invocat dispz. Art. 480 alin 2 Cp.c.

In cauza s-a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 02.08.2019 intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului  si să se menţină ca temeinică şi legală sentinţa civilă , pronunţată de Judecătoria Slatina , în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M şi pe cale de consecinţă, să se respingă cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

In fapt, prin sentinţa civilă nr. X/18.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul mai sus menţionat, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei noastre şi s-a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, instanţa de fond reţinând. în mod corect, că reclamau hil nu a formulat în mod expres vreo pretenţie distinctă împotriva instituţiei noastre.

Potrivit art. 36 Cod proc. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.Învedereaza faptul că, prin decizia nr. X/23.04.2019 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus încuviinţarea adopţiei minorei de către familia S R E şi S G, astfel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 90 alin. f 1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, conform cărora hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de această lege sunt executorii de la data rămânerii definitive.

În raport de dispoziţiile art. 469 şi art. 471 Cod civil, adopţia produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată adopţia, adoptatorii având faţă de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui faţă de copilul său firesc.

După încuviinţarea adopţiei, legea prevede o etapă ulterioară, monitorizarea postadopţie, prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori.

Astfel, autoritatea competentă în materia adopţiei internaţionale este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, aceasta având obligaţia să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor lui cu părinţii săi adoptivi, cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei. Arătăm că, monitorizarea adopţiilor internaţionale este realizată prin intermediul colaborării dintre Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi autorităţile centrale străine/organizaţii străine autorizate care trimit trimestrial rapoarte privind evoluţia copilului in cadrul familiei adoptatoare.

În consecinţă, obligaţia monitorizării evoluţiei minorei în familia adoptatoare revine Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie care poate asigura asistenţă de specialitate precum si sugestii de soluţionare a situaţiilor problematice, inclusiv consiliere.

În drept  a invocat  dispoziţiile art.205-208 C. Proc. Civ.

La data de 13.08.2019 s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimaţii S R E şi S G prin care solicită respingerea apelului  ca rămas fara obiect şi neîntemeiat pentru următoarele motive:

Apelantul nu a prezentat vreo motivare in drept si nici vreun probatoriu privind necesitatea consilierea minorei si nici privind necesitatea efectuării ei pe teritoriul României, iar efectuarea consilierii de către intimaţi în mod benevol a minorei din 21.06.2019 pana in 21.07.2019 are relevanta acesta fiind efectuata chiar cu psihologi ai Consiliului Psihologilor din România.

Dl. Procuror General nu a depus la dosar nici o proba in sprijinul acţiunii si susţinerilor sale nedovedind în nici un mod existenţa unei traume generate de despărţirea brutală şi nici privind faptul ca minora nu s-ar integra în noua familie.

"Suspiciunile", "dubiile", alte ştiri false sau afirmaţii calomnioase invocate de reclamant prin cerere nu constituie izvor de drept şi nici un argument juridic pentru susţinerea unei ordonanţe preşedinţiale, mai ales în contextul în care drepturile pârâţilor sunt consacrate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Realitatea este alta conform înscrisurilor de la dosar eliberate de către d.nele B D V L si G I, ambele doamne psiholog aparţinând Colegiului Psihologilor din România şi de dna Neuropsihiatru Infantil M M- Şefa secţiei Neuropshiatrie Infantila C.

Fotografiile şi înregistrările video susţin contrariul : S în doar o săptămâna a realizat ca a fost minţita de familia S în privinţa familiei adoptive, într-o săptămâna era conectata cu noua familie făcuse transferul la „NOI", persoana de referinţă era mama adoptiva, nu exista suspiciune de abuz si acum este bucuroasa ca se afla in noua familie si este fericita în A. alături de părinţii si fraţii ei.

In consecinţa nu exista nici o urma de aparenţă în drept în favoarea apelantului reclamant, iar art. 92 Cpc ii oferă doar o calitate procesuală activă nu îi creează în mod automat şi o aparenţă în drept, simpla calitate de Procuror General neimplicând o dreptate absoluta ce nu trebuie dovedita, solicitările sale nu sunt litera de lege.

Exista şi lipsa de aparenţa în drept raportat la susţinerile reclamantului atâta timp cât dna S o creştea pe S în baza unui contract de muncă,cei 3.000 lei pentru S fiind singurul venit al familiei de 4 persoane din satul N - familia S având copila în casa timp de 7 ani de zile şi nefăcând niciun demers spre adoptarea ei până la apariţia fam. S în 2018, mai mult chiar fetiţa fiind internata în 2015, 2017 şi 2018 în spital cu malnutriţie.

In consecinţa şi în conformitate cu actele medicale existente la dosar acţiunea Procurorului General este lipsita de aparenta in drept.

Conform art. 99 alin 2 Legea 273/2004 consilierea psihologica a S se va realiza in A. în baza Convenţiei de la Haga privind adopţia şi convenţiilor şi standardelor bilaterale  româno-A.  şi s-a depus dovada achitării anticipate( Raport contabil 09 mai 2018-ultimele 3 rubrici din tabel) şi asumarea în scris a soţilor S a acestor obligaţii înainte de începerea procedurii adoptiei( Acord International Post Adopţie din 05/04/2018).

Familia adoptatoare însa, în plus faţă de aceste obligaţii legale ce cad în sarcina lor, a început consilierea minorei, progresul fiind evident şi este constatat în scris de dr. M -Neuropsihiatrul infantil consultat la solicitarea IML C,de dna.G în Raportul evoluţiei terapeutice a psihologului, ambele arătând că după numai o săptămâna petrecuta cu familia S S este vesela, zâmbitoare, comunicativa,relaxată,fără manifestări patologice, este mai apropiată corporal de mama adoptivă, este conectata cu familia adoptivă faţă de care se ancorează emoţional şi o percepe ca pe un "NOI", NOI familia S. Iar conform Raportului de evaluare psihologică din 17.07.2019 se concluzionează că nu există suspiciune de abuz, că minora are drept persoana de referinţa mama adoptivă, că minora prezintă disponibilitate de adaptare şi că influenţa părinţilor asupra dezvoltării copilului este favorabilă.

In prezent S este înscrisă la şcoală, a început să se pregătească pentru şcoală- scrie,citeşte,a păşit pentru prima oara într-o bibliotecă, a văzut pentru prima oară marea , a fost înscrisă la cursuri de pian şi gimnastică şi duce o viaţă normală şi fericită alături de părinţii şi fraţii ei, petrecându-şi  într-un mod plăcut vacanţa de vară, aşa cum se poate lesne observa din fotoplanşele ataşate.

Tot în prezent se derulează in mod firesc si legal monitorizarea post adopţie si contrar părerii Procurorului general, consilierea psihologica pentru integrarea in noua familie presupune in mod logic si obligatoriu si consilierea privind separarea de familia asistentei maternale, acesta monitorizare neavând drept scop integrarea cu orice preţ in noua familie ci respectarea interesului superior al minorei de a fi fericita, îngrijita, educata, sănătoasa, etc.

Procurorul General negăsind prevederi in Legea adopţiei 273/2004 privind cazul neintegrării minorului în familia adoptivă se teme în mod nejustificat de soarta S introducând acest apel necunoscând legea civila, neştiind ca desfacerea adopţiei nu este reglementata de Legea adopţiei ci de Codului civil art. 475-482.

Mai mult chiar fără vreun temei în fapt sau în drept consideră că această consiliere trebuie desfăşurata pe o perioada de 3 luni în România, în condiţiile  în care conform art. 99 alin 2 Legea 273/2004 acesta revine "direcţiei de la domiciliul solicitantului (...)de către cabinete de psihologie, care au încheiat  convenţii cu Autoritatea Naţionala Privind Drepturile Copilului si Adopţie" şi se desfăşoară pe o perioada de 2 ani în A., fiind deja contractata şi achitata anticipat conform înscrisurilor depuse la dosar.

In consecinţa a dispune consilierea în România timp de 3 luni ar însemna a decide în contra Legii 273/2004.

Consilierea a fost realizată în România de dna G- psiholog în cadrul Consiliului Psihologilor din România timp de 1 lună,a avut rezultate-S era echilibrată emoţional când a plecat în A. conform Raportului de Evaluare Psihologica efectuat de dna. B- psiholog in cadrul Consiliului Psihologilor din România, în 17.07.2019 aflat la dosar, iar acum minora se afla în A. unde este monitorizata şi consiliată, părinţii ei ocupându-se în mod activ ca S să fie în cea mai buna stare fizica, emoţională şi intelectuală.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate,a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale incidente,tribunalul reţine următoarele:

Pe calea ordonanţei preşedinţiale, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâţii interzicerea părăsirea teritoriului României de către minora S S, până la administrarea probelor în dosarul nr. X/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi în dosarul nr. X /P/2019 al Secţiei de Investigare a Infracţiunilor în Justiţie şi obligarea pârâţilor S G şi S R E să asigure minorei S S, în România, un program de consiliere psihologică pentru o perioadă de 3 luni. 

Judecătoria Slatina a respins cererea de ordonanţă de preşedinţială  prin sentinţa civilă nr. X din 18.07.2019 împotriva căreia apelantul a formulat o  critică de nelegalitate şi o critică de netemeinicie pe care tribunalul le va analiza în continuare.

Susţine apelantul că aparenţa de drept este în favoarea sa prin raportare la dosarul nr. X/P/2019 aflat în instrumentarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor în Justiţie, cât şi la faptul că procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie este titularul oricărei acţiuni civile care are drept scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor,inclusiv al acţiunii în constatarea nulităţii absolute a adopţiei.

Prin intermediul acestei proceduri sumare nu se analizează în fond raporturile juridice dintre părţi, însă instanţa are obligaţia să verifice aparenţa dreptului, operaţiune ce se realizează printr-o examinare sumară a actelor şi titlurilor invocate şi opuse de ambele părţi în dovedirea dreptului periclitat.

În speţă, aparenţa dreptului nu este legată de calitatea reclamantului de titular al oricărei acţiuni civile care are drept scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor inclusiv al acţiunii în constatarea nulităţii adopţiei ori de instrumentarea dosarului nr. X/P/2019, ci presupunea ca acesta să  probeze faptul că minora a suferit o traumă în urma despărţirii brutale de asistentul maternal şi că va suferi o traumă prin integrarea în noua familie. Întrucât reclamantul nu a înţeles să administreze probe în acest sens ,tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada aparenţei dreptului în favoarea sa.

De altfel, modalitatea în care copilul a fost preluat din custodia asistentului maternal, ce a produs un impact negativ asupra opiniei publice, drept urmare fiind constituit dosarul nr. X/P/2019, este o chestiune care nu prezintă relevanţă în acest demers procesual şi nu creează în favoarea apelantului o aparenţă de drept  de vreme ce acestuia i se opune decizia civilă nr. X din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a încuviinţat adopţia internaţională a minorei L S de către intimaţii –pârâţi S G şi S R E.

Susţinerea apelantului potrivit căreia înscrisurile de la dosar din care rezultă că minora ar fi beneficiat de consiliere psihologică nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care acest program de consiliere nu a fost stabilit de o instanţă de judecată, având la baza o evaluare psihologică efectuată de un psiholog desemnat de Colegiul Psihologilor din România, nu va fi primită.

Constată tribunalul că în legătură cu petitul nr. 2 din cererea de ordonanţă preşedinţială reclamantul nu a precizat temeiul juridic în baza căruia formulează această pretenţie.

Examinând probele dosarului, instanţa reţine că minora a beneficiat de psihoterapie la scurt timp  după  data la care a fost preluată de la asistentul maternal, conform raportului întocmit de psihologul G I la data de 02.07.2019(f. 84-86 din vol.I al dosarului de la Judecătoria Slatina). În urma terapiei care a avut ca obiective explorarea şi integrarea sănătoasă a evenimentelor trăite, construirea şi înţelegerea noilor relaţii cu familia şi familia extinsă şi dezvoltarea unei emotivităţi sănătoase şi capacităţii de adaptare la noul mediu, efectuate pe parcursul a 5 sesiuni, psihologul a concluzionat că S este mai deschisă, mai apropiată corporal de mama sa, interacţionează mult mai spontan cu aceasta, pune întrebări şi primeşte răspunsuri legate de viitorul celorlalţi membri ai noii familii. De asemenea, psihologul a menţionat că în cazul  care S va călători în A, intenţionează ca următoarele sesiuni de lucru să fie realizate în sistem Skype (cu exerciţii de adaptare prealabile cu clientul), utilizând jocul terapeutic, desenul oniric şi alte tehnici în care este specializată.

De asemenea, în cuprinsul raportului de evaluare psihologică nr. X din 17.07.2019 (f.24-26,vol.II al dosarului de la Judecătoria Slatina), psihologul D V  a recomandat printre altele, consiliere psihologică şi psihoterapie şi consiliere parentală, sistemică familială .

Astfel fiind, nu există niciun motiv de fapt sau de drept  pentru ca instanţa de faţă să nu dea eficienţă recomandărilor unor persoane autorizate, ţinând cont şi de  prevederile Legii nr.213/2004  privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, care la art. 7 alin.1 prevede că ,,Dreptul de liberă practică implică exercitarea activităţilor prevăzute la art. 5 şi asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea actului profesional în raport cu beneficiarii serviciilor psihologice, cu respectarea reglementărilor specifice în domeniu”,iar la art. 13 alin.1 şi art.14 alin.1 şi 2 stipulează următoarele: ,,Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot înfiinţa, la alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau îşi pot desfăşura activitatea în temeiul unor contracte de muncă, potrivit legii” şi ,, cabinetele individuale de psihologie, constituite potrivit legii, se declară la Colegiul Psihologilor din România. Raporturile contractuale se stabilesc între psihologul cu drept de liberă practică şi beneficiarul serviciilor oferite de acesta. Cabinetele individuale se pot asocia prin contract şi se declară la Colegiul Psihologilor din România”.

În ce priveşte monitorizarea postadopţie despre care apelantul consideră că nu poate avea ca obiectiv decât integrarea cu orice preţ a minorului în familia adoptatoare, observând dispoziţiile art. 84-90 din HG nr. 350/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de coordonare de pe lângă Oficiul Român pentru Adopţii, tribunalul arată că prin aceasta se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi familia adoptatoare. Pentru această activitate poate fi desemnat responsabil de caz şi psihologul din cadrul compartimentului de specialitate.

În cadrul acestei proceduri sunt întreprinse anumite activităţi ce pot fi desfăşurate de specialiştii compartimentului de specialitate, de organisme private autorizate în acest sens, precum şi de cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie care au încheiat convenţii cu Oficiul. Activităţile postadopţie se pot realiza la iniţiativa responsabilului de caz, ca urmare a propunerilor şi recomandărilor formulate în rapoartele de monitorizare postadopţie, sau la solicitarea adoptatului ori a adoptatorului/familiei adoptatoare, inclusiv după expirarea perioadei de monitorizare postadopţie.

Prin urmare, de vreme ce monitorizarea postadopţiei se realizează şi de psihologi care, potrivit art.5 din Legea nr. X3/2004 desfăşoară activităţi precum :studiul comportamentului uman şi al proceselor mentale;investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice; elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane; testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare, este limpede că nu este oportună consilierea psihologică a minorei, în cadrul unei proceduri separate şi concomitente cu monitorizarea postadopţie, ce ar putea fi împovărătoare din punct de vedere emoţional pentru copil.

Pentru aceste considerente, instanţa de apel constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, prima instanţă făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reţinută în cauză, astfel că ,în temeiul prevederilor art. 480 C.pr.civ ,va respinge apelul ca nefondat.

Reţinând culpa procesuală a apelantului, în temeiul art. 453 C.pr.civ, îl va obliga la plata către intimaţii S G şi S R E a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial. Neîndoielnic că intimatii-pârâţi au beneficiat în această fază procesuală, de asistentă juridică calificată, avocaţii depunând toate diligentele în scopul realizării unei apărări bine documentate, în vederea unei corecte aprecieri asupra drepturilor deduse judecătii, însă apreciind că  onorariul avocaţial în cuantum de 4214,40 lei este nepotrivit de mare pentru complexitatea cauzei deduse judecăţii, tribunalul îl va reduce la suma de 2500 lei.

Data publicarii pe portal: 04.10.2019

Domenii speta

Spete similare