Cerere de valoare redusă.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ER S.A. şi pe pârâtul S MP S.R.L., având ca obiect, cerere de valoare redusă.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 13 februarie 2019, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitatea apărătorului pârâtului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru termenul de azi.

INSTANŢA

Deliberând asupra cererii de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei B la data de 05.11.2018 sub  nr.2215/184/2018, reclamanta  ER S.A., a chemat în judecată pe pârâtul S MP S.R.L., solicitând instanţei ca, în procedura cererii de valoare redusă, să fie obligat la plata sumei 3.363,97 lei, debit neachitat, la plata penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecata. 

 În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ER S.A. şi pârât s-au derulat  raporturi contractuale, în baza cărora ER S.A., a livrat către pârât, energie electrică. Astfel, începerea derulării relaţiilor contractuale s-a realizat la data  în care  pârâtul a început să consume energie electrica, însuşind-şi totodată şi  toate obligaţiile  contractului cadru  de furnizare a energie electrice.

ER S.A., avea obligaţia să furnizeze energie electrică, iar pârâtul avea obligaţia să achite c/val.  serviciilor prestate  în baza facturilor emise  de către ER S.A., în termenul  de scadenta de 15  zile de la data emiterii facturilor.

A susţinut că pentru serviciile prestate şi neachitate la termen s-au calculat majorări de întârziere conform contractului.

Prin urmare ER S.A., şi-a onorat obligaţia de a furniza pârâtului energie electrică, fără ca acesta să-şi fi îndeplinit obligaţia corelativă  de achitare a facturilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 150 ali.1 si 2, art.223 alin.3, art.277, art.453, art. 628 alin. 2, art. 663, art.1026 - 1033 C.p.c , art. 1270, art. 1516, art. 1535 din vechiul Cod civil,  art.969 şi urm., art. 1073 din Codul civil, Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobată prin HG 1007/2004,  Ordinul 5/2003, Decizia A.N.R.E nr.57/1999, vechea lege a energiei electrice  nr. 13/2007, legea energiei electrice şi a gazelor  naturale nr. 123/2012.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 223 alin.3 din Codul de procedură civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar: contractul de furnizare energie electrică (filele 21-26),  copie –furnizare informaţii de la Registru Comerţului (f 11-19), extras de cont, fişă de cont client, facturi filele (27-36 ), şi interogatoriu pârât.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei.

Prin rezoluţia din data de 05.11.2018, instanţa a dispus comunicarea către pârât a formularului de cerere.

 Pârâtul  a formulat un răspuns la cerere în termenul prevăzut de lege, respectiv la data de 10.12.2018, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată deoarece reclamanta nu face dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

A precizat că la data de 30.07.2018, reclamanta, cu adresa nr. 2627/30.07.2018 a notificat pârâta ca, la acea datî datora suma de 6.631,26 lei , debit calculat ca restant la data de 27.07.2018.

După primirea notificării de plată şi reziliere contract, societatea pârâtă şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile de plată în sumă de 6.631,26 lei,  solicitată ca datorată de reclamantă la data de 30.07.2018,achitând suma cu chitanţele 322264/16.08.2018 şi 322264/16.08.2018 ..

A susţinut că facturile emise ţi prezentate de reclamantă nu pot face dovada cu certitudine a sumei solicitate.

 La data de 03.01.2019, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea obiecţiilor invocate de către pârât şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

A susţinut că facturile de energie au fost emise pe numele pârâtei în baza unui contract valabil încheiat între părţi iar potrivit art. 7 lit. c) din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999 consumatorul are obligaţia să achite integral la termen c/val energiei electrice furnizate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Urmare a încheierii contractului de furnizare a energiei electrice nr.330 E din data de 15.07.2016 (filele 21-26) reclamanta ER S.A, a furnizat pârâtului pârâtul S MP S.R.L., energie electrică la locul de consum din localitatea Oboga, sat Oboga, str. Principală, nr.220, judeţul Olt.

În aceste condiţii, dat fiind faptul că în cauză raportul obligaţional creat este unul contractual, atâta vreme cât pârâtul nu a făcut dovada executării obligaţiei de plată, dovada existenţei creanţei făcută de către reclamantă generează, în temeiul art. 1548 NCC, prezumţia de culpă a pârâtului pentru neexecutarea obligaţiei contractuale asumate.

Potrivit dispoziţiilor Art. 1548 NCC - Culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

 Dând eficienţă acestei prezumţii, instanţa  apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata pretenţiilor băneşti solicitate de către reclamantă, având în vedere dispoziţiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, conform cărora convenţia are faţă de părţile între care a intervenit efecte obligatorii, similare unui act normativ („pacta sunt servanda”):

Nu pot fi avute în vedere susţinerile pârâtei că la data de 30.07.2018, suma de 6.631,26 lei notificată ca fiind restantă la data de 30.07.2018 a fost achitată conform chitanţelor 322264/16.08.2018 şi 33364/16.08.2018.

Din conţinutul adresei 2627/30.07.2018 reiese faptul că la acea dată pârâta a fost notificată că are un debit restant la data de 27.07.2018 în cuantum de 6.631,26 lei ( fila 50), iar conform chitanţelor invocate ( fila 51)  reiese faptul că s-au achitat plăţi pentru  o sumă facturată în cuantum de 9455,78 lei.

Ca atare, nu se face dovada achitării facturilor de care se prevalează reclamanta în susţinerea cererii, facturi ce au fost emise în baza contractului şi care, contrar susţinerilor pârâtei , au fost emise ca urmare a derulării contractului încheiat între părţi.

Cu privire la plata penalităţilor de întârziere, instanţa  constată că în contractul intervenit între părţi, acestea, de comun acord, acestea au stipulat o clauză penală egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare (art. 8 pc.1  din contract).

 Astfel, urmare a neîndeplinirii de către pârât a obligaţiilor de plată asumate în urma încheierii contractului de închiriere, s-a creat reclamantei un prejudiciu, a cărui evaluare s-a făcut anticipat, prin învoiala părţilor exprimată în cuprinsul stipulaţiei contractuale amintite anterior, stipulaţii care au valoare de clauză penală conform dispoziţiilor legale în materie:

În conformitate cu dispoziţiile art. 1.538  cod civil ,, Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.” Iar potrivit art. art. 1.539 –cod civil ,,Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei.”

În acest context, dat fiind faptul că prin inserarea unei clauze penale exprese părţile au convenit anticipat întinderea prejudiciului încercat de reclamantă ca urmare a neîndeplinirii la timp a obligaţiilor de plată de către pârât, se impune obligarea acestuia din urmă şi la plata penalităţilor de întârziere, astfel cum acestea au fost calculate de reclamantă până la data introducerii cererii de chemare în judecată (fila 20 ).

În concluzie, constatând că reclamanta a făcut dovada temeiniciei susţinerilor sale, astfel cum pretind dispoziţiile art. 249 c.p.civ., în temeiul dispoziţiilor art. 1.030 c.p.civ., instanţa va admite prezenta acţiune având ca obiect „cerere cu valoare redusă” şi va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei totale de 3363,97 lei, compusă din suma de 2719,36  lei cu titlu de  debit principal şi  suma de 644,61 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.

Cu privire la cheltuielile de judecată, pe cale de consecinţă, dat fiind faptul că pârâta este partea care a căzut în pretenţii, în temeiul art.  art. 453 cod pr.civilă , aceasta urmează să fie obligată şi la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (constând în contravaloarea taxei de timbru).

În baza art. 1030 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre este executorie de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de reclamanta ER S.A., cu sediul procesual ales în,  în contradictoriu cu pârâtul S MP S.R.L., cu sediul în comuna, având ca obiect, cerere de valoare redusă.

Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei totale de 3363,97 lei, compusă din suma de 2719,36  lei cu titlu de  debit principal şi  suma de 644,61 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.

Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria B.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi,27.02.2019.

Data publicarii pe site: 27.09.2019

Domenii speta

Spete similare