Partajare bunuri comune

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa  civilă nr.X  din 27.03.2019  pronunţată de Judecătoria B  în dosarul civil nr.X/184/2017 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O în numele şi pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice C cu sediul ales în S, în contradictoriu cu pârâţii O L,  O I, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat partajarea bunurilor  proprietate comună ale debitorului O L şi  ale soţiei acestuia, constând într-un imobil – clădire în suprafaţă de 65,05 mp situată în B, str. N B, nr. judeţul O, în vederea recuperării debitului în cuantum de 53928  lei cu care debitorul figurează  faţă de bugetul statului pentru care a fost instituit Procesul verbal de sechestru nr. OT X/13.07.2016 a fost achitat.

 Pe parcursul procesului debitorul O L a depus mai multe chitanţe cu care a făcut dovada că a achitat din debitul restant ,iar prin adresa  nr. OT X, Serviciul fiscal orăşenesc B  a  precizat că debitul în valoare de 53928 lei pentru care a fost instituit Procesul verbal de sechestru nr. OT X/13.07.2016 a fost achitat.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.

Cu privire la cererea de radiere din cartea funciară solicitată în concluziile pe fond de apărătorului pârâtului O L, instanţa a constat că nu a existat o cerere în acest sens formulată în termen legal.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel apelanta reclamantă apelanta reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE O ÎN NUMELE ŞI PENTRU DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C , criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de apel, apelanta  reclamantă  a  solicitat admiterea apelul si rejudecând cauza, schimbarea sentinţa  in sensul de a dispune admiterea cererii aşa cum a fost formulata si de a dispune partajarea bunurilor proprietate comuna a familiei O cu atribuirea bunurilor in lotul debitorului O L si de asemenea, de a dispune si acordarea cheltuielilor de judecata aşa cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata formulata pentru următoarele motive:

In fapt, prin acţiunea formulata s-a solicitat partajarea bunurilor proprietate comuna a debitorului O L si a soţiei acestuia O I  constând intr-un imobil - clădire in suprafaţa de 65,05 mp, situata in B, str. jud.Olt, cu plata cheltuielilor de judecată .

Apelanta reclamantă precizează că instanţa  de fond, prin sentinţa nr.X/27.03.2019 a respins acţiunea formulata de instituţia DGFP-AFP O  in contradictoriu cu O L şi O I,ca rămasa fără obiect.

Consideră sentinţa instanţei de fond  ca netemeinica si nelegala, având in vedere motivele pe dezvoltate in continuare:

In vederea recuperării debitelor cu care intimatul pârât  O L figura fata de bugetul general consolidat al statului, organele de executare din cadrul A.J.F.P. Olt - Serviciul Fiscala Orăşenesc B au emis o serie de acte de executare, respectiv somaţii, proces verbal de sechestru pentru bunuri imobile după ce, in prealabil, instituţia financiară  a identificat bunuri imobile ca fiind in proprietatea debitorului, avându-se în vedere dispoziţiile Codului de procedura fiscala, care prevăd că ,,executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent".

La data de 13.07.2016, data emiterii procesului verbal de sechestru nr. OT X,intimatul pârât O L figura în evidentele fiscale cu obligaţii fiscale în valoare de 53.928 lei, însă ulterior acestei date, debitorul O L a mai înregistrat obligaţii fiscale, astfel ca la data de 26.03.2019, în evidentele fiscale, acesta figura cu suma de 83.475 lei ( reprezentând:impozit pe venit din activităţi independente - 6312 lei, regularizări - 33.298 lei, venituri din despăgubiri - 1.330 lei, contribuţii sănătate -2.159 lei, contribuţii pensii - 7.507 lei, regularizări contribuţii sănătate - 32.869 lei).

Pentru întreg debitul menţionat in adresa emisa de SFO B au fost emise acte de executare, respectiv somaţie , titlu executoriu , proces verbal de sechestru, înscrisuri comunicate debitorului.

Precizează faptul ca,potrivit dispoziţiilor art.239, alin.7 si 8 din legea nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscala,, bunurile înscrise in procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executări silite ".

Art.147, alin.7 si 8 din Legea nr.207/2015.

„ (7) Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. (...)

(8) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate şi în cadrul noii executări silite. "

 Apelanta  reclamantă menţionează  faptul ca, potrivit art.226 din Legea nr.207/2015 ,, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent".

 Iar potrivit prevederilor art.234 din Codul de procedura fiscala " executarea silita încetează daca s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu ".

Astfel ca , si in cazul de fata executarea silita va continua pana la stingerea integrala a obligaţiilor fiscale cu care debitorul O L figurează in evidentele fiscale .

Obiectul prezentei cauze fiind partajul silit, primează interesele creditorului, respectiv achitarea in totalitate a creanţei deţinuta împotriva soţului debitor.

Raportat la cele menţionate, apreciem întemeiata cererea de partaj a bunurilor proprietate comuna a familiei O si atribuirea bunurilor in lotul debitorului O L, pentru instituţia financiară singura posibilitate reala de recuperare a debitului o reprezintă executarea silita a paratului debitor, însa in situaţia in care parte a imobilelor supuse partajului rămân in continuare in proprietatea comuna a soţilor, creditorul nu-si poate recupera creanţa .

Potrivit practicii judiciare constante in cadrul împărţelii judiciare, modalitatea de înfăptuire a împărţelii judiciare trebuie aleasa in aşa fel încât sa nu îngreuneze situaţia creditorului care urmăreşte un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul dintre codevălmaşi .

Prin urmare, instanţa este îndrituită a face aplicarea principiului enunţat de art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia regula de principiu a partajului este aceea a împărţelii bunurilor în natură, prin atribuirea de loturi compacte, cu finalitate practică având in vedere si posibilitatea valorificării bunurilor partajate potrivit intereselor.

Apreciază ca, in mod eronat instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată , deşi o cerere în acest sens fusese formulata ( potrivit cererii nr. OTG DEX X/04.05.2017, s-a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulata cu plata cheltuielilor de judecata).

Instanţa de fond a dispus efectuarea expertizei - specialitatea construcţii, astfel desemnând prin tragere la sorti, in vederea efectuării expertizei - expert M I - specialitatea construcţii, stabilind un onorariu provizoriu de 750 lei in sarcina instituţiei financiară  .

Prin încheierea din data de 17.04.2018 pronunţata de Judecătoria B s-a dispus obligarea instituţiei financiare  la plata de 750 lei, reprezentând onorariu expert.

In vederea îndeplinirii obligaţiei de plata, au fost întreprinse demersurile necesare pentru obţinerea aprobării efectuării plaţii, fiind înaintata întreaga documentaţie spre avizare Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generala Juridica prin adresa nr. OTG DEX X/03.05.2018 si ulterior prin adresa nr. OTG DEX X/18 07.2018 a fost înaintat ordinul de plata nr.X/06.07.2018 prin care a fost achitat onorariul de expert in cuantum total de 750 lei - M I .

Apelanta reclamantă precizează faptul ca, plata onorariului de expert nu a fost o plata voluntara în lipsa unui titlu expres, in cauza titlul in baza căruia a fost efectuata plata onorariului fiind încheierea din data de 17.04.2018 .

Apreciază dovedite cheltuielile de judecata in fata instanţei de judecata ( ordinul de plata nr.X/06.07.2018 ) si de asemenea apreciază ca a făcut dovada faptului ca cheltuielile de judecata au fost solicitate ( cererea nr. OTG DEX X/04.05.2017 ).

Potrivit art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cel ţinut de plata cheltuielilor de judecată este „partea care pierde procesul", se înţelege că, în economia reglementării destinate acordării cheltuielilor de judecată (art. 451—455 din Codul de procedură civilă), o situaţie de respingere a acţiunii ca rămasa fără obiect,se refera la o situaţie speciala in care pretenţiile solicitate sunt primite .

In prezenta cauza , apreciază faptul ca prin soluţia pronunţata, instanţa de fond a recunoscut titularului acţiunii civile pretenţiile la momentul deznodământului procesului, titularul apărărilor a pierdut procesul prin simplul fapt al satisfacerii voluntare a pretenţiilor reclamate in contra lui, adică in înfrângerea propriilor apărări.

 Obligaţia de a suporta cheltuielile de judecată este izvorâtă din lege şi, din acest motiv, generează o formă particulară de răspundere delictuală.

 Prejudiciul este stabilit la nivelul cimelor dovedite că au fost efectuate cu acest titlu, iar fapta ilicită şi vinovăţia trebuie stabilite în raport cu generarea nejustificată,culpabilă, a procedurilor judiciare.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, solicită admiterea apelului si rejudecând cauza,  schimbarea sentinţei în sensul de a dispune admiterea cererii aşa cum a fost formulata si de a dispune partajarea bunurilor proprietate comuna a familiei O cu atribuirea bunurilor in lotul debitorului O L si de asemenea, de a dispune si acordarea cheltuielilor de judecata aşa cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata formulata .

În drept, şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art.466 si următoarele din N.C.P.C.

În finalul  motivelor de  apel , a solicitat judecarea cauzei în lipsă in condiţiile art.411 alin.(l) pct.2 teza a din C.P.C.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20 iunie 2019 intimaţii pârât  O L şi O I, au  solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a  sentinţei  pronunţată de instanţa de fond, cu consecinţa radierii ipotecii legale de 53.928 lei din cartea funciară .

In fapt, AJFP O a declarat apel împotriva s.c.nr.X/27.03.209 criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând că instanţa în mod neîntemeiat a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.

Apelul formulat de reclamantă este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a investit instanţa cu o cerere prin care  a solicitat partajarea forţată a imobilului apartament proprietate comună pentru recuperarea sumei de 53.928 lei reprezentând obligaţii fiscale.

Pentru acest debit reclamanta a emis acte de executate silită, respectiv somaţie, titlu executoriu, proces verbal de sechestru pentru imobilul apartament şi autoturism T, şi a notat imobilul apartament la cartea funciară pentru ipoteca legală de 53.928 lei.

Intimatul pârât precizează că în timpul procesului  a achitat integral debitul în cuantum de 53.928 lei,astfel că instanţa în mod corect a apreciat că cererea sa a rămas fără obiect şi a respins acţiunea întrucât titlul executoriu emis a fost stins integral, aspect recunoscut si de reclamantă prin adresa înaintata instanţei, obligaţiile fiscale fiind achitate.

Ceea ce invocă apelanta că intimatul pârât ar mai avea de achitat suma de 83.475 lei impozit din activităţi independente, regularizări, venituri din despăgubiri, contribuţii pensii, regularizări sănătatea, această solicitare a reclamantei reprezintă o completare la acţiunea principala, completare care nu a fost depusă în termenul legal prevăzut de dispoziţiile legale şi de asemenea reprezintă alt titlu executoriu cu care  instanţa nu a fost investită .

Instanţa a fost investită cu partajarea forţată pentru recuperare sumei de  53.928 lei, sumă ce a fost evidenţiată în actele de executare silită – somaţie,titlu executoriu, proces verbal de sechestru pentru imobilul apartament ,însă această sumă a fost achitată si în mod temeinic instanţa a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.

De asemenea, instanţa în mod legal a respins cheltuielile de judecată  din  moment ce acţiunea a fost respinsă.

Potrivit dispoziţiilor legale,partea care cade în pretenţii va fi obligată la plata cheltuieli de judecată, ori în speţa de faţă  intimaţii pârâţi nu au căzut în pretenţii.

Pentru motivele invocate solicită să respingerea apelului ca nefundat şi menţineţi sentinţa instanţei de fond.

În drept, şi-a întemeiat  întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 C. p.c.

În finalul  întâmpinării, au solicitat judecarea cauzei în lipsă in condiţiile art.411 alin.(l) pct.2 teza a din C.P.C.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar de  apelanta reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE O ÎN NUMELE ŞI PENTRU DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C a solicitat admiterea apelului si rejudecând cauza,  schimbarea sentinţei în sensul de a dispune admiterea cererii aşa cum a fost formulata si de a dispune partajarea bunurilor proprietate comuna a familiei O cu atribuirea bunurilor in lotul debitorului O L si de asemenea, de a dispune si acordarea cheltuielilor de judecata aşa cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata formulata, pentru motivele expuse pe larg în  cererea de apel.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul  este  nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Tribunalul reţine că intimatul pârât O L figura cu debite restante fată de bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 53.928 lei, fiind emis de către apelanta reclamantă titlul executoriu nr.X din data de 19.02.2016. În temeiul acestui titlu executoriu a fost format dosar de executare, fiind emise actele de executare: somaţie  din 19.02.2016 (f.6 dosar fond) şi proces verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 13.07.2016 (f.3 dosar fond),  prin care a fost instituit sechestru asupra bunului imobil – cădire în suprafaţă de 65,05 mp situată în B, proprietatea intimaţilor pârâţi O L şi O I.

Prin acţiunea pendinte reclamanta, în calitate de creditor al pârâtului O L, a solicitat, în temeiul art.818 alin.1 cod de procedură civilă, partajul bunului imobil proprietate comună a pârâţilor O L şi O I, pentru recuperarea debitului în sumă de 53.928 lei înregistrat de pârâtul O L în temeiul titlului executoriu nr.X din data de 19.02.2016.

Din adresa emisă de apelanta reclamantă (f.134 dosar fond),  rezultă că debitul în valoare de 53.928 lei, pentru care a fost pornită executarea silită împotriva intimatului pârât O L, în temeiul titlului executoriu nr.X din data de 19.02.2016, a fost achitat integral.

Aşa fiind, tribunalul constată pe deplin aplicabile dispoziţiile art.234 din Legea nr.207/2015 privind codul de procedură fiscală, care prevăd că executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu. În consecinţă, la momentul stingerii obligaţiilor fiscale prevăzute în titlul executoriu, a încetat calitatea de creditor a apelantei reclamante, calitate cerută de art.818 alin.1 cod de procedură civilă, iar acţiunea de partaj bunuri comune a rămas fără obiect.

 Este lipsit de relevanţă faptul că, ulterior emiterii titlului executoriu şi actelor de executare, debitorul a înregistrat alte obligaţii fiscale, atâta vreme cât obligaţiile fiscale cuprinse în titlul executoriu ce a stat la baza executării silite au fost achitate. Pentru aceste noi obligaţii fiscale, apelanta reclamantă are posibilitatea de a emite un nou titlu executoriu şi de a începe o nouă executare silită.

Nu poate fi reţinută afirmaţia apelantei, potrivit căreia executarea silită va continua până la stingerea integrală a obligaţiilor fiscale cu care intimatul pârât O L figurează în evidenţele fiscale, aceasta fiind în contradicţie cu art. 234 din Legea nr.207/2015 privind codul de procedură fiscală ce prevede că, în situaţia achitării integrale a obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu,  executarea silită încetează.

Fiind stinse obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu nr.X, corect instanţa de fond a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.

Cât priveşte critica adusă sentinţei instanţei de fond privind nesoluţionarea cererii reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, aceasta apare ca fiind inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art.446 C proc civ, ce prevăd că îndreptarea, lămurirea  ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului, ci numai în condiţiile art.442-444 C proc civ.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE O ÎN NUMELE ŞI PENTRU DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE C împotriva sentinţei civile nr. X/27.03.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/184/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi O L şi  O I.

Data publicarii pe portal: 14.11.2019

Domenii speta

Spete similare