Confiscare speciala

Cod ECLI

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂCARI

Dosar nr.  /284/2016

 Cod operator date cu caracter personal 8183

SENTINŢA PENALĂ NR. XXX

Şedinţa publică din data de XXX

Completul compus din:

PRESEDINTE: XXX

GREFIER: XXX

Ministerul  Public reprezentat de Procuror - XXX din  cadrul Parchetului  de pe  lângă Judecătoria Răcari

Pe rol soluţionarea cauzei penale având ca obiect art. 192 Cod penal - latură civilă -  privind pe inculpatul P. T. domiciliat în comuna P., sat P., nr., judeţ D., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea, prev. de art.192 din C. pen., persoane vătămate  Ş.I, B.A, Ş.N, Ş.A şi Ş.S domiciliaţi în municipiul XXX, str.D.C S, nr. sector, si parte responsabil civilmente SC A-R  A  prin administrator judiciar SA K R SPRL, cu sediul în B, Ş. B-P, nr., et.,ap., sector .

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 08.06.2017 şi consemnate în încheierea  de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentinţă penala când instanţa având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului, în vederea deliberării a amânat pronunţarea la data de 15.06.2017, 22.06.2017, respectiv la data de 07.07.2017.

I N S T A N Ţ A

Prin sentinţa penală nr. 641/15.12.2016 pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr 2820/284/2016, în temeiul art. 192 alin. 2 din Codul penal, raportat la art. 375 şi art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P T pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an şi 4 luni de la rămânerea definitivă a sentinţei. În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 1 an şi 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen, ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul  de Probaţiune D, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarele obligaţii: - sa nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei. În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o munca neremunerata in folosul comunităţii pe o perioada de 80 zile, instituţia publica unde va presta munca urmând a fi desemnata de Serviciul de Probaţiune D. În baza art. 91 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. 2 Cod pr pen s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă către IPJ D în vederea aplicării dispoziţiilor art. 114 al 1 lit. b din OUG 195/2002. În baza art 7 rap la art 4 al 1 lit b şi anexa 1 pct 3 din legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. Prelevarea se va efectua în acord cu disp art 7 al 3 din legea 76/2008 de către personalul Poliţiei Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare. În baza art. 26 al 1 C pr pen a fost disjunsă latura civilă. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare la data de 04.01.2017.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut în sentinţa penală de condamnare că la data de 09.03.2014, inculpatul, după ce a consumat două pahare de vin, s-a urcat la volanul autovehiculului marca  Dacia Logan cu nr. de înmatriculare şi în mod neregulamentar a iniţiat manevra de mers înapoi de pe podişca imobilului de la nr. , com. P DC , jud. D, către strada L M, iar după câţiva metri parcurşi a surprins şi accidentat mortal victima Ş S care se deplasa neregulamentar pe partea carosabilă, pe sensul de mers din partea stângă privind dinspre strada L M către str. L M. Raportul culpei inculpatului  P T în producerea accidentului rutier a fost apreciat ca fiind în procent de 85%.

 Latura civilă astfel disjunsă a format obiectul dosarului nr. 4644/284/2016.

Prin cererea din data de 15.12.2016, persoanele vătămate  SI, B A, Ș N, Ș A și Ș S s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului alături de societatea de asigurări SC A R A SA, prin administrator judiciar K R S, cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale, 18.320,97 lei reprezentând daune materiale şi 1200 lei reprezentând rentă viageră, astfel:

- S.I (soţ) cu suma de 100.000 euro daune morale, reprezentând prejudiciul suferit prin pierderea tragică a soţiei sale și 1200 lei lunar rentă viageră

-B.A ( fiică) cu suma de 18.320,97 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare inclusiv pentru piatra funerară și cele efectuate pentru îndeplinirea ritualurilor religioase și 100.000 euro reprezentând daune morale reprezentând prejudiciul suferit prin pierderea tragică a mamei sale

-Ş.N ( fiu) cu suma de 100.000 euro daune morale, reprezentând prejudiciul suferit prin pierderea tragică a mamei sale

-Ş.S ( fiu) cu suma de 100.000 euro daune morale reprezentând prejudiciul suferit prin pierderea tragică a mamei sale

În soluţionarea laturii civile, instanţa a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii C.M, C.I, S.G şi P.M.

Inculpatul P.T, în cursul cercetării judecătoreşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Conform aceluiaşi articol, acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa urmează a o admite și a constata că asigurătorul de răspundere civilă are calitatea de parte responsabilă civilmente, ţinută să repare singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, potrivit deciziei Î.C.C.J nr. 1/2016 ( RIL) care a statuat că „în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă”.

Analizând pretenţiile civile formulate de părţile civile S.I, B. A, Ş. N, Ş. A  şi Ş. Ş, instanţa apreciază că acestea sunt întemeiate parţial, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 49 din Ordinul CSA 5/2010, la stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au in vedere următoarele:

- in caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate in perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevăzute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daunele morale: in conformitate cu legislaţia si jurisprudenţa din România.

În privinţa daunelor materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de înmormântarea defunctei Ş.S şi de pomenirile ulterioare, instanţa constată că numai B. A., fiica defunctei s-a constituit parte civilă cu o sumă reprezentând daune materiale şi a depus în dovedire o serie de bonuri şi facturi fiscale.

Analizând întrunirea cumulativă a condiţiilor reglementate de art. 1.357 – 1.371 din actualul Cod civil  - răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instanţa constată că în cauză s-a făcut dovada existenţei faptei ilicite (sub aspect penal, aceasta fiind apreciată ca fiind infracţiune) şi existenţa vinovăţiei (în speţă fiind vorba de vinovăţia penală sub forma culpei, care este înglobată vinovăţiei civile), legea arătând clar că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Răspunderea delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material - ce se dovedeşte prin probe, precum şi a prejudiciului moral - stabilit de instanţă prin evaluare, în aşa  fel încât să nu fie pur subiectivă sau să tindă la către o îmbogăţire fără just temei. Prejudiciul trebuie să fie cert şi actual, sarcina probei existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia aparţinând părţii civile.

Instanţa constată că la filele 35, 39, 40 – dosar nr. 2820/284/2016, se regăsesc înscrisuri care fac dovada unor cheltuieli privind decesul numitei Ş.Ş, însă documentele justificative atestă că acestea au fost efectuate de partea civilă Ş.A, dar care nu a solicitat despăgubiri materiale, ci doar daune morale. Având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă, instanţa nu va avea în vedere aceste înscrisuri în cuantificarea despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă B A.

De asemenea, instanţa constată că o parte din facturile fiscale depuse atestă achiziţionarea de produse alimentare specifice pomenirilor şi ritualurilor de înmormântare, însă o parte dintre sunt emise pe numele unor terţe persoane cu privire la care nu s-a făcut dovada că au legătură cu prezenta cauză, iar altele conţin produse care nu sunt destinate unui astfel de eveniment (spre exemplificare Fa Deodorant Spray, pomi fructiferi, cearşaf Terry, șosete bărbaţi, balsam rufe – factura fila 65 dosar 2820/284/2016, hamburger grill - factura fila 67, suport uscare rufe – factura fila 76, jachetă dama – factura fila 87, patine-role nr. 33-36 – factura fila 121, Shauma șampon  - factura fila 12 – dosar nr. 2820/284/2016, cărţi colecţia Lira, adeziv – factura fila 24 dosar nr. 4644/284/2016, electrocasnic Beko, pâlnie combustibil - factura fila 27, ). Instanţa va înlătura facturile fiscale ce sunt emise pe numele altor persoane decât B A, cât şi bonurile fiscale, întrucât acestea, în opinia instanţei nu au caracter de documentele justificative în înţelesul legii, dată fiind imposibilitatea de stabilire a condiţiilor în care au fost obţinute. Se vor avea în vedere exclusiv facturile fiscale a căror dată este apropiată înmormântării şi slujbelor de pomenire organizate.

Contabilizând sumele înscrise în documentele de plată considerate de instanţa drept documente justificative ( facturile fiscale de la filele 38, 41, 50, 53, 58, 72, 77, 82, 83, 94, 98, 99, 103, 104, 111, 115, 119, 120, 123) se obţine suma de 4150 lei – daune materiale.

Referitor la martori instanţa constată inadvertenţe între depoziţiile martorilor propuși de părţile civile. Astfel,  deşi martora C M relatează că a însoţit-o pe partea civilă B A de fiecare dată când a făcut cumpărăturile pentru pomeni, soţul acestei martore, martorul C I relatează că nici el şi nici soţia sa nu au însoţit-o pe partea civilă la efectuarea cumpărăturilor și că a participat doar la 3-4 dintre pomenile efectuate în memoria defunctei Ş S. Mai mult, martorul apreciază că deşi pentru înmormântare şi pomeniri s-au cheltuit cca 30.000 lei, cu parte din această sumă a contribuit şi acesta în vederea ajutării rudelor defunctei, iar restul a fost suportată de copii defunctei.

Prin urmare, instanţa va admite doar în parte cererea de acordare a cheltuielilor materiale efectuate.

Sub aspectul cuantumului daunelor morale, instanţa apreciază că sumele solicitate de părţile civile sunt nejustificat de mari şi urmează a fi reduse. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu se supune, în principiu, unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, aceste criterii fiind subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs. (Decizia nr. 1 din 9 ianuarie 2014 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect daune morale)

Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale, ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor bănesc, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii. Totuşi, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, instanţa având posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lezării produse şi să stabilească dacă şi în ce cuantum o sumă de bani este potrivită pentru a repara respectivul prejudiciu moral.

Deşi nu există criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral, doctrina şi jurisprudenţa au consacrat anumite repere pentru cuantificarea despăgubirilor acordate cu acest titlu, cum sunt echitatea şi proporţionalitatea.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că acest criteriu al echităţii în materia despăgubirilor morale se referă la necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile nu trebuie să reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

În considerarea acestor aspecte, instanţa apreciază că se cuvine ca soţul victimei, partea civilă  SI să beneficieze de despăgubiri morale într-un cuantum mai mare decât copiii majori ai victimei și astfel va oblige partea responsabilă civilmente la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale către S.I şi la plata sumei de câte 35.000 lei în favoarea fiecăruia dintre copiii victimei.

În ceea ce priveşte solicitarea de obligare a părţii responsabile civilmente la plata unei prestaţii periodice în favoarea părţii civile S.I, soţul victimei, instanţa urmează a o respinge. Deşi potrivit codului civil între soţi există obligaţia legală de întreţinere, din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovadă că partea civilă se afla în întreţinerea efectivă a victimei, aceasta fiind beneficiara unei pensii în cadrul sistemului public de pensii ( conform adresei nr. 7241/09.05.2017 emisă de Casa de Pensii D, la data decesului victimei, partea civilă  S.I beneficia de o pensie în cuantum de 561 lei - pensie de invaliditate). Instanţa are în vedere şi depoziţia martorului P.M care a relatat că atât înainte cât şi după decesul soţiei sale, parte civilă S.I  a desfăşurat diverse activităţi, inclusiv muncă în câmp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a inculpatului P T.

În temeiul 19 alin. 5, art. 86 şi art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, art. 1352 şi art. 1357 Cod Civil, art. 49 din Legea 136/1995 :

Admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile Ş I, B A, Ş N, Ş A şi Ş S.

Obligă partea responsabile civilmente S de A – R A SA cu sediul în mun. B, str. N T, nr. , bl., et. , sector , CUI prin lichidator judiciar K R SPRL cu sediul în mun. B, şos. B – P, nr. , parter, , sector  să plătească:

- părţii civile S I suma de 50.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit prin comiterea faptei

- părţii civile B A suma de 4.150 lei reprezentând despăgubiri materiale şi suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale

- părţii civile Ş N suma de 35.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit prin comiterea faptei

- părţii civile Ş A suma de 35.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit prin comiterea faptei

- părţii civile Ş S suma de 35.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit prin comiterea faptei

În temeiul art. 408 şi următoarele Cod procedură penală:

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 07.07.2017.

Președinte, 

Grefier,

Red. XXX, tehnored. XXX

Domenii speta

Spete similare