Contestaţie la executare silită. Recurs inadmisibil

Contestaţie la executare silită. Recurs inadmisibil.

Art.718 alin.1, art.457 alin.1, art.483 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă.

Contestaţia la executare a fost soluţionată de judecătorie, sentinţa pronunţată fiind ulterior atacată cu apel, care a fost soluţionat de tribunal, iar ulterior contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel.

Conform prevederilor art. 457 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Totodată, prin art. 718 alin.1 Cod procedură civilă se prevede că hotărârea prin care se soluţionează contestaţia la executare în primă instanţă poate fi atacată numai cu apel.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că potrivit art. 483 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În consecinţă, având în vedere prevederile legale sus-menţionate, recursul declarat de contestator nu este admisibil, întrucât decizia pronunţată de tribunal nu este susceptibilă de recurs, singura cale de atac care poate fi exercitată în speţă în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii (contestaţie la executare) fiind apelul.

Prin sentinţa civilă nr. xxx, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr. xxx s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul K.C. în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita – Serviciul Fiscal Orăşenesc Gheorgheni.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Titlurile executorii emise de intimata Serviciul fiscal orăşenesc Gheorgheni în dosarul execuţional cu nr. 1600214190696/2013, s-a început executarea silită împotriva contestatorului K.C., executarea fiind în baza unor titluri executorii reprezentând hotărâri judecătoreşti în materie civilă şi penală, pronunţate de Judecătoria Gheorgheni şi Curtea de Apel Târgu-Mureş.

În total suma pentru care s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului debitor este de 2185 lei.

S-a mai reţinut că prin contestaţia la executare promovată de contestator, acesta nu a invocat nicio nelegalitate sau netemeinicie concretă a actelor de executare din cadrul dosarului execuţional nr. 1600214190696/2013 al intimatei Serviciul Fiscal Orăşenesc Gheorgheni, care ar putea constitui temei al admiterii contestaţiei la executare.

 Instanţa de fond a reţinut că toate actele de executare emise de intimata Serviciul Fiscal Orăşenesc în cadrul dosarului de executare sunt legale şi temeinice, titlurile executorii fiind hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate de diferite instanţe judecătoreşti (majoritatea în materie penală), prin care contestatorul K.C. a fost obligat la plata sumei totale de 2185 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Având în vedere că nu se poate reţine nicio nelegalitate sau netemeinicie a actelor de executare din dosarul de executare nr. 1600214190696/2013 al intimatei, instanţa a constatat că se impune respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare.

Prin decizia civilă nr. xxx, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. xxx, s-a respins apelul declarat de contestatorul K.C. împotriva sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Gheorgheni.

Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul a reţinut că apelantul contestator nu a arătat motivele de apel şi în acest context, având în vedere dispoziţiile art. 476 alin.2 Cod procedură civilă, care consacră caracterul devolutiv al apelului, instanţa de apel s-a pronunţat numai pe baza celor invocate la prima instanţă.

În considerentele deciziei menţionate, Tribunalul a constatat că apelantului i s-a emis o înştiinţare a înfiinţării popririi în data de 14.09.2016, pentru suma de 2.185 de lei, în baza titlurilor executorii reprezentând hotărâri judecătoreşti, începând cu anul 2014, când au devenit definitive şi au fost date în debit şi până în anul 2016.

Apelantul, prin cererea de chemare în judecată în faţa primei instanţe, nu a contestat procedura de executare silită, ci a invocat motive de netemeinicie a titlurilor executorii, hotărâri judecătoreşti prin care acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare. Însă prin contestaţie la executare nu se pot invoca motive care ţin de temeinicia sau netemeinicia unor hotărâri judecătoreşti, întrucât acestea pot fi atacate prin căile ordinare sau extraordinare de atac. O instanţă civilă prin intermediul unei contestaţii la executare nu poate analiza o altă hotărâre judecătorească.

În atare situaţie, Tribunalul a constatat că procedura de executare silită este legală, aşa cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă şi drept consecinţă a respins apelul formulat ca neîntemeiat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs  contestatorul K.C. şi a solicitat casarea deciziei atacate, invocând faptul că aceasta este nelegală.

La termenul de judecată din 04.10.2018, Curtea a invocat din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 483 alin. 2 Cod procedură civilă.

Având în vedere excepţia invocată, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

La data de 12.10.2016 Judecătoria Gheorgheni a fost investită cu contestaţia la executare promovată de contestatorul K.C. în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita-Serviciul Fiscal Orăşenesc Gheorgheni, în ceea ce priveşte actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 1600214190696/2013.

Contestaţia la executare sus-menţionată a fost soluţionată de Judecătoria Gheorgheni, sentinţa pronunţată fiind ulterior atacată cu apel, care a fost soluţionat de Tribunalul Harghita, iar ulterior contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel.

Conform prevederilor art. 457 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Totodată, prin art. 718 alin.1 Cod procedură civilă se prevede că hotărârea prin care se soluţionează contestaţia la executare în primă instanţă poate fi atacată numai cu apel.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că potrivit art. 483 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În consecinţă, având în vedere prevederile legale sus-menţionate, s-a  că recursul declarat de contestator nu este admisibil, întrucât decizia pronunţată de Tribunalul  Harghita nu este susceptibilă de recurs, singura cale de atac care poate fi exercitată în speţă în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii  (contestaţie la executare) fiind apelul.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul prevederilor legale menţionate mai sus, s-a respins ca inadmisibil recursul dedus judecăţii declarat de contestator.

Domenii speta

Spete similare