Admitere cerere de încuviinţare adopţie internă

În temeiul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de ZZ.LL.2018, în dosarul nr. .../.../..., petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare a solicitat instanţei să încuviinţeze adopţia internă a copilului AK, născut la data de ZZ.LL.2017, în localitatea ..., cu filiaţie stabilită doar pe linie maternă, faţă de mama B, de către familia adoptatoare CD şi CE; să dispună ca minorul să poarte numele de „CFG” şi să dispună eliberarea unui nou certificat de naştere, în care familia adoptatoare să fie trecută la rubrica „date privind părinţii”

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că minorul AK a fost părăsit în spital, imediat după naştere, fiind necesară ocrotirea sa prin stabilirea plasamentului familial la soţii CD şi CE, măsură dispusă, iniţial, în regim de urgenţă, prin dispoziţia directorială nr. 1/ZZ.LL.2017 şi, apoi, hotărâtă prin Sentinţa Civilă Nr. 2/D/ZZ.LL.2017.

S-a precizat, totodată, că, în urma procedurilor demarate de specialiştii Biroului de Adopţii din cadrul instituţiei, a fost promovată cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne, admisă conform Sentinţei Civile Nr. 3/ZZ.LL.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. .../.../... şi, ulterior, a fost identificată familia de plasament compusă din soţii CD şi CE ca fiind cea mai potrivită pentru a răspunde nevoilor copilului, de vreme ce adoptatorii sunt atestaţi apţi pentru adopţie internă prin Atestatul Nr. 4/0ZZ.L.AA, emis de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare şi există potrivire între copil şi familia CD şi CE, fiind parcursă cu succes perioada de acomodare, cu menţiunea că nu a fost necesară încredinţarea în vederea adopţiei, din moment ce copilul a fost în plasament la soţii familiei adoptatoare pentru mai mult de 6 luni.

S-a concluzionat, asfel, că măsura adopţiei este în interesul superior al copilului şi se impune pentru a se asigura menţinerea relaţiilor de afecţiune specifice unei familii ce au fost dezvoltate între familia adoptatoare şi minor în perioada plasamentului.

În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 272/2004 şi Legii nr. 273/2004.

Detalierea motivelor de fapt şi de drept ale cererii de încuviinţare a adopţiei interne se regăseşte la filele 1-3 din dosar.

Cererea este, potrivit art. 85 din Legea nr. 273/2004, scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Soţii adoptatori nu au formulat o poziţie procesuală scrisă, dar şi-au expus punctul de vedere cu privire la cererea dedusă judecăţii, solicitând încuviinţarea adopţiei, la termenul de judecată din data de ZZ.LL.2018 

În şedinţa din data de ZZ.LL.2018, instanţa a procedat la stabilirea cadrului procesual, din prisma calităţii procesuale a membrilor familiei adoptatoare, arătând că aceştia au, în lumina prevederilor art. 90 alin. 2 din Legea nr. 273/2004 şi art. 527, art. 532 C.pr.civ., coroborat cu art. 78 din C.pr.civ., calitatea de intervenienţi.

Pentru soluţionarea cererii, s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de naştere existent la fila 27 din dosar, minorul AK, născut la data de ZZ.LL.2017, în localitatea ..., jud. ..., are stabilită doar filiaţia faţă de mama B.

Întrucât mama minorului AK nu a fost în măsură să-i asigure ocrotire, părăsindu-l în spital a doua zi după naştere ( f. 10 verso ), iar, ulterior, nici ea, nici vreunul din membrii familiei extinse nu a dorit să-şi asume responsabilitatea creşterii şi îngrijirii corespunzătoare a copilului ( f. 10 ), ci au solicitat stabilirea unei măsuri de protecţie pentru acesta, prin Dispoziţia Directorului General al DGASPC Satu Mare Nr. 1/2017 ( f. 12 ), s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă la familia compusă din soţii CD şi CE, iar, prin Sentinţa Civilă Nr. 2/D/ZZ.LL.2017, pronunţată în dosarul nr. .../.../2017, plasamentul în regim de urgenţă a fost înlocuit cu plasamentul familial ( f. 9 - 11 ).

Ulterior, constatându-se că, de la data stabilirii plasamentului la familia CD şi CE, copilul AK nu a fost vizitat de mamă sau de vreunul din membrii familiei extinse şi nici nu au fost solicitate, de către familia naturală sau extinsă, informaţii cu privire la copil, iar mama, care nu dispune de posibilităţi financiare pentru a creşte un copil, a declarat, la data de ZZ.LL.2018 ( f. 15 ), că este de acord cu adopţia copilului, prin Sentinţa Civilă Nr. 3/ZZ.LL.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. .../.../... ( f. 13 – 15 ), s-a dispus deschiderea procedurii adopţiei interne.

Or, în contextul existenţei unei hotărâri de stabilire a plasamentului la familia CD şi CE şi a unei hotărâri de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei, ambele rămase definitive prin neapelare, în virtutea disp. art. 430-431, art. 435 din C.pr.civ., tribunalul este obligat să dea eficienţă principiului autorităţii de lucru judecat şi forţei obligatorii a hotărârii civile, reţinând că este oportună adopţia, ca măsură de protecţie a minorului AK, lipsit de ocrotirea mamei, unicul părinte faţă de care a  fost stabilită filiaţia, ce l-a părăsit în spital a doua zi după naştere, dar şi de posibilitatea de a fi îngrijit de vreun alt membru al familiei extinse, deoarece, prin hotărâre judecătorească ulterioară, nu se poate reveni asupra unei chestiuni litigioase care a făcut obiect al dezbaterilor şi al verificării jurisdicţionale, cea de-a doua instanţă de judecată învestită cu stabilirea unei chestiuni litigioase nu mai poate face evaluări proprii asupra modalităţii de soluţionare a diferendului, ci soluţia stabilită prin hotărârea anterioară constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora.

Într-adevăr, în cauză, tribunalul nu mai este ţinut a analiza oportunitatea adopţiei, ca măsură propusă prin planul individualizat de protecţie, de natură a asigura interesul superior al copilului, acest aspect fiind tranşat prin Sentinţa Civilă Nr. 3/ZZ.LL.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. .../.../2018 ( f. 13 – 15 ), ci trebuie doar să evalueze oportunitatea creării unei legături de filiaţie între potenţialii adoptatori CD şi CE şi minorul adoptabil AK, precum şi a unei legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului, astfel cum prevăd disp. art. 451 din C.civ., în definirea operaţiunii juridice a adopţiei, apreciind temeinicia cererii de încuviinţare a adopţiei interne promovată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare, în acord cu propunerile raportului nr. 5/ZZ.LL.2018, întocmit pentru analiza evoluţiei relaţiilor dintre copilul AK şi familia adoptatoare CD, CE, propuneri având ca obiect sesizarea instanţei pentru încuviinţarea adopţiei interne, de vreme ce, în perioada de monitorizare, s-a constatat prezenţa permanentă a soţilor adoptatori, ca persoane de încredere în viaţa copilului, existenţa empatiei şi a stimulării socio-emoţionale, starea optimă a copilului, existenţa progreselor, percepţia apartenenţei, conturarea rolurilor şi a sarcinilor familiale, congruenţa familială ( f. 4 – 8 ).

În drept, tribunalul va decide, aşadar, cu privire la temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii raportându-se, în primul rând, la prev. art. 451-452 din C.civ., ce definesc adopţia ca fiind „operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului” şi stabilesc că: „Adopţia este supusă cumulativ următoarelor principii: a) interesul superior al copilului; b) necesitatea de a asigura creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial; c) continuitatea creşterii şi educării copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă şi culturală; d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei”, iar, apoi, la cele din art. 454 din C.civ., în baza cărora: „(1) Adopţia se încuviinţează de către instanţa de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului şi sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de lege. (2) Procedura adopţiei este reglementată prin lege specială”.

Aşadar, aprecierea cererii de încuviinţare a adopţiei trebuie realizată din prisma cerinţelor instituite prin Legea privind procedura adopţiei nr. 273/2004, însă, prealabil analizării condiţiilor procedurale prevăzute de legea specială, este esenţial a fi verificate cerinţele minimale stipulate în Secţiunea a II-a din Cap. III al Titlului III din Cartea a II-a a Codului Civil, drept condiţii de fond ale adopţiei şi, în acest context, reţine că, în temeiul art. 455 din C.civ.: „(1) Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu. …”, conform art. 460 din C.civ.: „(1) Adoptatorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. …”, iar, în acord cu reglementarea art. 461 din C.civ.: „(1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului. (2) Îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de către autorităţile competente, potrivit legii speciale”, fiind relevant că, potrivit art. 462 din C.civ. „(1) Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie …”, cu precizarea că aceste cerinţe de fond se completează cu cele din art. 7 al Legii nr. 273/2004, conform cărora: „(1) Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori nu poate adopta. (2) Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta. (3) Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2)”. Totodată, tribunalul observă că, potrivit art. 463 din C.civ., „(1) Pentru încheierea unei adopţii este necesar consimţământul următoarelor persoane: a) părinţii fireşti ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii; b) adoptatul care a împlinit 10 ani; c) adoptatorul sau, după caz, soţii din familia adoptatoare, când aceştia adoptă împreună; d) soţul celui care adoptă, cu excepţia cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa. (2) Nu este valabil consimţământul dat în considerarea promisiunii sau obţinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora”, subliniind că, în raport de art. 468 din C.civ., „Condiţiile în care îşi exprimă consimţământul persoanele chemate să consimtă la adopţie sunt reglementate prin lege specială” şi, cât timp, în conformitate cu disp. art. 14 din Legea nr. 273/2004, consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei, este evident că, în speţă, se verifică această exigenţă a procedurii de încuviinţare a adopţiei, de vreme ce, prin Sentinţa Civilă Nr. 3/ZZ.LL.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. .../.../... ( 15 ), a fost suplinit consimţământul mamei la adopţie, ca urmare a aprecierii lipsei nejustificate la două termene de judecată fixate consecutiv ca fiind un refuz abuziv de exprimare a consimţământului şi, în împrejurări precum cele din cauza de faţă, în lipsa unor indicii că, după data la care consimţământul a devenit irevocabil, au intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra consimţământului iniţial, tribunalul nu consideră necesar să procedeze, conform art. 58 din Legea nr. 273/2004, la solicitarea unui nou consimţământ pentru adopţie al părinţilor fireşti.

Referitor la dispoziţiile speciale cuprinse în Legea privind procedura adopţiei nr. 273/2004, tribunalul arată că, fiind în discuţie o procedură de adopţie internă, operaţiune juridică definită prin art. 2 lit. c din Legea nr. 273/2004 ca fiind „adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România”, sunt importante pentru soluţionarea cauzei prev. art. 59 din aceeaşi lege, în baza cărora: „(1) Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului. …”. Este vorba, în principal, despre probele ilustrând procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti, cu relevanţă pentru soluţionarea prezentei cereri de încuviinţare a adopţiei fiind textul art. 39 din Legea nr. 273/2004, ce stabileşte că: „(1) Potrivirea este o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei prin care se identifică şi se selectează persoana/familia atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului, şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare. (2) Potrivirea se realizează acordându-se prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse şi altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. În potrivire se includ numai acele rude şi persoane care deţin atestat valabil de persoană/familie adoptatoare. (3) Persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie sunt: tutorele, asistentul maternal profesionist, persoana/familia de plasament sau, după caz, alte persoane care au convieţuit/convieţuiesc cu copilul, dacă aceştia s-au implicat direct şi nemijlocit în îngrijirea şi educarea lui, iar copilul a dezvoltat relaţii de ataşament faţă de ei. (4) Procesul de potrivire include o componentă iniţială şi una practică şi se realizează de către compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura direcţiei”, precum şi art. 43 al aceleiaşi legi, în cuprinsul căruia legiuitorul indică: „(1) Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să îl adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată. (2) Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei”, cu menţiunea că acest din urmă text de lege trebuie analizat coroborat cu reglementarea art. 45, în baza căreia: „(1) Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri: … c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 6 luni; ...”.

În acelaşi context, trebuie notat şi conţinutul art. 47 din Legea nr. 273/2004, întrucât reglementează obligaţiile ce incumbă direcţiei de protecţie a copilului de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare pentru a urmări evoluţia copilului şi relaţiile dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare, arătând, totodată, că: „(2) La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei. (3) În situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. c) şi d), direcţia are obligaţia să realizeze un raport cu privire la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, ce va fi transmis instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei”.

În speţă, aplicând dispoziţiile legale evocate la starea de fapt ce transpare din actele dosarului, tribunalul observă că sunt întrunite atât cerinţele de fond ale procedurii adopţiei interne, cât şi exigenţele de procedură instituite prin disp. Legii nr. 273/2004, dat fiind că înscrisurile transmise instanţei de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare, în conformitate cu reglementarea art. 56 alin. 2, respectiv art. 57 alin. 3 din Legea nr. 273/2004, justifică măsura solicitată pentru asigurarea interesului superior al copilului lipsit de ocrotirea părinţilor săi, prin garantarea creşterii şi educării copilului într-un mediu familial, caracterizat de stabilitate financiară şi securitate emoţională, după cum reiese din conţinutul raportului nr. 5/ZZ.LL.2018, întocmit pentru analiza evoluţiei relaţiilor dintre copilul AK şi familia adoptatoare CD, CE ( f. 4 – 8 ), cu respectarea continuităţii creşterii şi educării copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă şi culturală şi constanţei în dezvoltarea relaţiilor de afecţiune construite între minor şi adoptatori pe parcursul duratei plasamentului, mai exact, încă din luna martie a anului 2017, practic, încă din momentul naşterii.

În primul rând, este de relevat că sunt întrunite condiţiile art. 39 din Legea nr. 273/2004, deoarece potrivirea a fost stabilită în raport de persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie încă de la naştere şi acest lucru corespunde interesului său superior, din moment ce raportul nr. 5/ZZ.LL.2018, întocmit pentru analiza evoluţiei relaţiilor dintre copilul AK şi familia adoptatoare CD, CE constatată, neîndoielnic, împrejurarea că minorul a dezvoltat relaţii de afecţiune specifice unei familii atât faţă de soţii adoptatori, după cum este îndeplinită şi cerinţa stabilită de art. 43 al Legii nr. 273/2004, fiind posibilă încuviinţarea adopţiei interne fără încredinţare în vederea adopţiei, din moment ce minorul se află în plasament la familia adoptatoare de mai mult de 6 luni.

 În al doilea rând, este de subliniat că minorul AK are vârsta de 1 an 9 luni ( f. 27 ) şi, neavând capacitate deplină de exerciţiu, poate, în raport de reglementarea art. 455 din C.civ., să fie adoptat, în timp ce soţii adoptatori sunt cu mai mult de 18 ani mai în vârstă decât adoptatul  ( f. 18 ), fiind, aşadar, pe deplin îndeplinite exigenţele art. 460 din C.civ..

În al treilea rând, cu privire la cerinţele stabilite de art. 58 din Legea nr. 273/2004, este de reţinut că se verifică reglementarea art. 461 din C.civ. şi art. 13 din legea specială raportat la garanţiile morale şi condiţiile materiale oferite de familia adoptatoare, pentru creşterea, educarea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, această împrejurare fiind atestată de către autorităţile competente din România, mai exact, de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare, prin Atestatul eliberat, la data de ZZ.L.AA, cu valabilitate pe o durată de 2 ani ( f. 24 ), în urma parcurgerii procedurii de evaluare, potrivi art. 18 din Legea nr. 273/2004. De altfel, autoritatea competentă pentru a evalua competenţa parentală a familiei adoptatoare nu doar că a apreciat familia CD şi CE ca prezentând abilităţi parentale, condiţii materiale şi garanţii morale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a unui copil, ci a solicitat şi ca aceste abilităţi să fie valorificate în interesul minorului AK, propunând, prin raportul nr. 5/ZZ.LL.2018, încuviinţarea adopţiei copilului de către familia la care se află, în prezent, în plasament, pentru garantarea stabilităţii emoţionale şi menţinerea sentimentului de stabilitate în viaţa copilului, dat fiind că, încă de la începutul coabitării, cuplul C a tratat copilul cu tact, prin încurajare, ascultare reflexivă, asigurarea alternativelor de alegere, acordarea feed-back-ului diferenţiat, s-au manifestat ca părinţi iubitori, atenţi la nevoile copilului, dornici de a se implica activ în dezvoltarea psiho-socio-emoţională a copilului şi a de a petrece un timp optim alături de copil ( f. 7 verso ). În plus, statuările autorităţii petente cu privire la împrejurarea că adoptatorii prezintă condiţii materiale şi garanţii morale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a unui copil nu pot, în considerarea probatoriului cu înscrisuri administrat în cauză, să fie contrazise, garanţiile materiale şi condiţiile morale rezidând din aceea că este vorba despre o familie adoptatoare bine închegată, ce poate asigura copilului adoptat continuitatea creşterii şi educării, cu luarea în considerare a originii sale etnice, lingvistice, religioase şi culturale, mai ales în contextul vârstei extrem de fragede a minorului, acesta crescând, practic, în familia C, compusă din cei doi soţi adoptatori, în perioada plasamentului, astfel cum reiese din programul zilnic consemnat în raportul întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare ( f. 4 – 8 ), din faptul că adoptatorii nu sunt înscrişi în cazierul judiciar ( f. 17 ), nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti şi nici nu manifestă probleme de sănătate ce ar impieta asupra creşterii şi îngrijirii corespunzătoare a minorului adoptabil ( f. 16 ), fiind evident că sunt îndeplinite şi condiţiile de fond stipulate prin art. 7 al Legii nr. 273/2004, precum şi din faptul că situaţia materială a familiei C este satisfăcătoare, de natură a garanta creşterea adecvată a copilului, în condiţii optime de salubritate şi găzduire, în locuinţa situată în ... compusă din ... ( f. 5 verso ). Prin urmare, în speţă, se confirmă cerinţa instituită prin art. 58 din Legea nr. 273/2004, fiind justificată adoptarea măsurii în vederea asigurării interesului superior al copilului adoptabil de a creşte în interiorul familiei pe care a cunoscut-o dintotdeauna şi a acceptat-o cu afecţiune, ataşament, acomodare, dorinţă de dezvoltare.

În al patrulea rând, în ce priveşte cerinţa exprimării consimţământului cu respectarea disp. art. 463 din C.civ., tribunalul reiterează faptul că, aşa cum rezultă din analiza coroborată a prev. art. 8-9 şi art. 32  cu art. 58 din Legea nr. 273/2004, în cadrul procedurii de încuviinţare a adopţiei, nu este necesar consimţământul părintelui firesc la încuviinţarea adopţiei, cu excepţia unor situaţii excepţionale ce nu au aplicare în speţă şi arată că nu este posibilă exprimarea unui consimţământ valabil pentru încuviinţarea adopţiei de către adoptatul ce nu a împlinit vârsta de 10 ani, are doar 1 an, constatând, astfel că este necesar doar consimţământul soţilor din familia adoptatoare, manifestat, neîndoielnic, atât în faţa Direcţiei Generale De Asistenţă Socială Şi Protecţia Copilului Satu Mare, cât şi în faţa instanţei de judecată, în şedinţa din data de ZZ.LL.2018.

Concluzionând, tribunalul reţine că este justificată cererea de încuviinţare a adopţiei interne cu care a fost învestit în condiţiile art. 56 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 273/2004 şi o va încuviinţa, dispunând adopţia minorului AK, aflat, în prezent, sub incidenţa măsurii de protecţie specială a plasamentului, la familia adoptatoare, de către intervenienţii CD şi CE, iar, pe cale de consecinţă, în condiţiile art. 469-470 din C.civ., stabilirea filiaţiei dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi a legăturilor de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului, corelativ cu încetarea raporturilor de rudenie între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti prin care a fost încuviinţată adopţia.

Referitor la numele pe care îl va purta adoptatul, tribunalul constată că minorul poartă prenumele „K” şi că nu se solicită menţinerea acestui prenume, ci modificarea prenumelui în „FG”, urmând a dispune, în contextul reglementării art. 473 din C.civ., ce stabileşte următoarele: „(1) Copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele de familie al celui care adoptă. (2) Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. … (3) Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat”, ca adoptatul să se numească, pentru viitor, CFG, astfel cum doresc soţii adoptatori care l-au crescut de la naştere şi l-au îngrijit ca pe fiul lor, comportându-se ca veritabili părinţi, de vreme ce, raportat la vârsta extrem de fragedă a copilului, modificarea prenumelui în sensul dorit de adoptatori nu este de natură a crea vreun inconvenient minorului, dar este în măsură să aducă satisfacţie părinţilor adoptatori care vor avea un fiu cu numele pe care l-au ales pentru copilul lor „FG”.

Apoi, este de evidenţiat că soluţia oferită acţiunii în stabilirea filiaţiei, ca urmare a încuviinţării adopţiei, are implicaţii şi asupra modalităţii de înregistrare a naşterii adoptatului în registrele publice, astfel că tribunalul va dispune, în conformitate cu reglementarea art. 23 din Legea cu privire la actele de stare civilă nr. 119/1996 şi art. 473 alin. 5 din C.civ., întocmirea unui nou act de naştere pentru minorul AK, a cărui naştere a fost înscrisă în Registrul de Naşteri ţinut de Primăria ..., sub nr. 6/ZZ.LL.2017, act de naştere care să menţioneze, la rubrica „numele de familie”: numele „C”, la rubrica „prenumele”: prenumele „FG”, la rubrica „data naşterii”: „ZZ LL AA”, la rubrica „locul naşterii”: „localitatea ..., jud. ...”, la rubrica „părinţi”: tatăl „CD” şi mama „CE”, precum şi eliberarea unui certificat de naştere care să cuprindă numele minorului, acela de „CFG” şi numele părinţilor: tatăl „CD” şi mama „CE”, certificat necesar pentru dovedirea stării civile modificate prin dispoziţiile prezentei hotărâri, dat fiind că, în raport de prev. art. 98-99 din C.civ., starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă şi se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.

Totodată, reţinând că, în considerarea disp. art. 471 din C.civ., adoptatorii au, faţă de copilul adoptat, drepturile şi îndatoririle părintelui faţă de copilul său firesc, iar adoptatul are, faţă de adoptator, drepturile şi îndatoririle pe care le are orice persoană faţă de părinţii săi fireşti, tribunalul consideră necesar să procedeze conform art. 505 alin. 3 din C.civ. şi, fiind în discuţie, o cerere privind stabilirea filiaţiei, să dispună asupra modului de exercitare a autorităţii părinteşti, cu aplicarea, prin asemănare, a dispoziţiilor privitoare la divorţ.

Modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti cu privire la minorul CFG va fi reglementată, aşadar, în conformitate cu disp. art. 397 din C.civ., ce stabilesc, ca aplicaţie a regulii generale privind exercitarea comună şi egală a autorităţii părinteşti (art. 503 alin. 1 din C.civ.), că: “…autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel”, instanţa putând decide altfel, în baza art. 398 din Codul şi dispune exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate şi având în vedere interesul superior al copilului, caz în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului”, dar împrejurările speţei nu indică existenţa unor motive de natură a permite tribunalului să dispună exercitarea unilaterală a autorităţii părinteşti, fiind evident că interesul superior al minorului impune exercitarea comună a autorităţii părinteşti, context în care se va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minorul adoptat CFG, născut la data de ZZ.LL.AA, în ..., să se realizeze, în comun, de către părinţii adoptatori: tatăl CD şi mama CE. Or, pentru exercitarea optimă a autorităţii părinteşti în comun, trebuie, în egală măsură, stabilită locuinţa minorului, astfel cum prevede art. 400 alin. 1 din C.civ., la locuinţa părinţilor săi: familia adoptatoare compusă din soţii CD şi CE, soluţie ce se justifică prin aceea că locuinţa copilului minor este la părintele cu care locuieşte în mod statornic şi, în speţă, părinţii adoptatori ai minorului adoptat convieţuiesc.

Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează a admite cererea de încuviinţare a adopţiei interne şi a dispune, în condiţiile  art. 23 din Legea cu privire la actele de stare civilă nr. 119/1996 rap. la art. 98-99 din C.civ., emiterea unui nou act de naştere şi eliberarea certificatului de naştere necesar dovedirii stării civile.

Domenii speta

Spete similare