Fond funciar - plângere la Legea nr. 1/2000

Sentinţă civilă 895 din 09.10.2019


La ordine venind pronunțarea asupra cauzei civile formulată de petenta C.M., domiciliată în comuna/satul B.A,, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu intimatele Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Piatra Neamţ, str. Alexandru cel Bun, nr. 27, judeţul Neamţ şi Comisia Locală Biaczu Ardelean pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în comuna Bicazu Ardelean, judeţul Neamţ, având ca obiect fond funciar - plângere la Legea nr. 1/2000.

În şedinţa publică din data de 25.09.2019 instanţa observând că nu mai sunt probe de administrat, cereri de formulat şi excepţii de invocat, a constat cauza în stare de judecată, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru astăzi, 09.10.2019.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub numărul 1438/188/2019 la data de 18.06.2019, petenta C.M. a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 11748/19.04.2019 ( în cerere este consemnat eronat nr 11784), solicitând anularea acesteia în parte şi menţinerea hotărârii Comisiei Locale  B.A.  privind constituirea dreptului de proprietate asupra a 5 ha teren  cu vegetaţie forestieră situat pe raza comunei  B.A.

 În motivarea plângerii petenta a arătat că a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului S.A., tatăl  său, fost veteran de război şi îndreptăţit la împroprietărire.  Apreciază că în mod greşit Comisia Judeţeană a invalidat propunerea comisiei locale întrucât după autorul său este îndreptăţită la constituirea  dreptului de proprietate,  la Reforma agrară aveau întâietate ostaşii care erau concentraţi sau mobilizaţi şi toţi care au luptat împotriva Germaniei Hitleriste. Cât priveşte art 61 alin 2 din HG nr 890/2005 şi art 34 din Legea nr 4672008 se arată că ambele dispoziţii sunt depăşite ca termen şi imperativitate de legile speciale ale fondului funciar nr 212/2008 şi 246/2016.

Au fost ataşate înscrisuri ( filele 8-28).

Comisia Locală B.A. nu a formulat întâmpinare. 

Comisia Judeţeană Neamţ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii. În motivare se arată că în speţă este vorba despre constituirea unui drept de proprietate şi că  Legea nr 187/1945  condiționa, pe lângă îndeplinirea condiţiilor pentru  împroprietărire,  de existenţa terenului disponibil, pădurile fiind excluse de la împroprietărire potrivit art 23. Ori petenta nu a făcut dovada că autorul său îndeplinea condiţiile Legii nr 187/1945 şi constituirea dreptului de proprietate, nu se poate face din terenuri forestiere după cum a stabilit HG nr 890/2005 dar și art 34 din Legea nr 46/2008, plângerea fiind astfel neîntemeiată.

A fost atașată documentația care a stat la baza adoptării HCJ nr 11748/19.04.2019  ( filele 39-53).

În cauză s-a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri. 

Analizând actele dosarului, instanţa apreciază că plângerea nu este fondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea Comisiei Judeţene Neamţ nr 11748/19.04.2019 atacată prin prezenta acţiune  a fost invalidată hotărârea nr 55/2018 a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bicazu Ardelean  prin care se propusese admiterea cererilor petenţilor cuprinşi în anexă, în care figurează şi petenta.

Motivul invalidării cererii  a fost că nu se face dovada încadrării în condiţiile şi scopul Legii nr 187/1945 de înfăptuire a Reformei agrare şi cererea  intră sub incidenţa prevederilor art 61 alin 2 din HG nr 890/2005 precum şi ale prevederilor art 34 din Legea nr 46/2008”.

Cu privire la  cererea nr  2577/24.03.2017, instanţa constată că  petenta a  apreciat că se încadrează în ultimele dispoziţii legale care au modificat Legea nr 1/2000.

Art 36 din Legea nr 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr 246/2016 instituie trei categorii de persoane cărora li se aplică prevederile legale:

-persoanele fizice cărora li s-au stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-au atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată;

-persoanele îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale;

-persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării Naţionale că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Potrivit alin 3 al aceluiaşi articol din Legea nr 1/2000  Petenţii cărora li s-au respins cererile în baza legislaţiei în vigoare, pe motivul decăderii din termen sau al necorespunderii actelor doveditoare, precum şi petenţii care nu au formulat cereri pentru că nu deţineau acte de la arhivele militare pot formula o nouă cerere, în baza prevederilor art. 5 alin. 4 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din interpretarea prevederilor legale de mai sus se desprinde o primă condiţie pentru persoanele îndreptăţite să beneficieze de noile modificări legislative,  aceea că acestea să nu-și fi valorificat dreptul sau să mai fi făcut obiectul unor alte litigii judecătoreşti de acelaşi tip,  fiind obligatoriu ca solicitanţii să se înscrie în una din cele trei categorii reglementate de lege. Cererea petentei s-ar putea, eventual, încadra în cea de-a treia categorie în sensul de persoană care dovedeşte cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării Naţionale că autorul său a luptat pe front şi că îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.

Este de la sine înţeles că modificările aduse art 36 din Legea 1/2000 de-a lungul timpului  nu se pot interpreta altfel decât în contextul dispoziţiilor funciare anterioare,  în sensul că toate aceste categorii de persoane se exclud una pe alta şi obţinerea unor beneficii atribuite unei categorii nu se poate repeta în cazul aceleiaşi persoane

În speţă, potrivit actelor depuse la dosar, rezultă  că autorul petentei a luptat pe front, în armata maghiară. 

Pentru ca o persoană să poată fi împroprietărită în baza Legii nr 187/1945 trebuiau îndeplinite 3 condiţii: a) să aibă ocupaţia de agricultor; b) să nu deţină teren agricol sau să deţină mai puţin de 5 ha; c) să existe teren agricol la dispoziţia comisiei de plasă.

Dreptul la împroprietărirea efectuată în baza Legii nr 187/1945 era un drept propriu al celui îndreptăţit şi  prima cerinţă ce trebuia îndeplinită o constituia aceea ca solicitantul să aibă gospodărie proprie la data promulgării legii, respectiv la data de 23.03.1945.  Nu s-a stabilit dacă autorul petentei, în vârstă de 26 ani la aplicarea Reformei agrare,  îndeplinea aceste condiții. 

Judecătorul mai are în vedere că scopul reformei agrare nu a fost acela de a oferi compensaţii celor care au luptat în război, chiar dacă foştii soldaţi aveau ceva întâietate,  ci cel decretat de conducătorii de atunci, expres reglementat de  art 2 din Legea nr 187/1945 respectiv: Scopul reformei agrare este:

a) Mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5 ha;

b) Crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ;

c) Înfiinţarea prin apropierea oraşelor şi a localităţilor industriale, a unor grădini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, funcţionarilor şi meseriaşilor;

d) Rezervarea unor terenuri pentru şcoli agricole şi ferme experimentale model în vederea ridicării nivelului culturilor agricole, a producţiei de seminţe selecţionate, a creşterii vitelor şi creării şi dezvoltării industriei agricole, terenuri care vor fi sub administrarea Statului.

Potrivit art 23 din Legea nr 187/1945  erau excluse cu totul pădurile de la împroprietărire prin  formularea „regimul pădurilor şi viilor va face obiectul unei legi speciale” Prin urmare, împroprietărirea nu viza pădurile, ba chiar le excludea expres. Având în vedere specificul zonei, cei împroprietăriţi au primit fânaţ şi/sau păşune  pe care unii îl ţin şi astăzi, zona nefiind cooperativizată, împrejurare care face să nu fie persoane îndreptăţite la beneficiile reparatorii ale legilor fondului funciar.

Potrivit art 249 Cod procedură civilă sarcina probei în procesul civil aparţine reclamantului astfel că se apreciază că înscrisurile depuse la dosar, singurele propuse de petentă, nu sunt suficiente pentru admiterea acţiunii. 

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa constată că hotărârea atacată este legală şi urmează să respingă plângerea ca nefondată şi să menţină  hotărârea Comisiei Judeţene Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 11748/19.04.2019  cu privire la petentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca  nefondată  plângerea formulată de petenta  C.M.,  domiciliată în comuna/satul B.A, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Piatra Neamţ, str. Alexandru cel Bun, nr. 27, judeţul Neamţ şi Comisia Locală Bicazu Ardelean pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în comuna Bicazu Ardelean, judeţul Neamţ împotriva Hotărârii nr. 11748/19.04.2019 adoptată de Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

  Cu drept de apel în termen de 30 zile  de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bicaz.

  Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei,  azi, 09.10.2019.