Civil.ordonanţa de plată, incidenţa legii nr. 193/2000

ORDONANŢA DE PLATĂ, INCIDENŢA LEGII NR. 193/2000

Asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău la data de 25.09.2019 sub dosar cu nr. .../200/2019,  creditoarea  IDFAG,  a solicitat,  în contradictoriu cu debitoarea G.I.,  emiterea unei ordonanţe de plată  prin care debitorul să fie obligat să le achite suma totală de 5847,72 lei compusă din: 992,82 lei debit principal reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate, 96,05 lei reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate conform prevederilor contractuale, 4560,75 lei daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale, 198,10 lei taxă pentru nereturnare echipament, percepută conform clauzelor contractuale; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între O.R.S.A. şi debitoarea G.I., s-au încheiat contracte de prestări servicii ... nr.  ...

A arătat creditoarea că potrivit prevederilor contractuale, plata facturilor trebuia efectuată  în maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii, iar pentru situaţia în care facturile nu erau  achitate la data scadentă s-a prevăzut în sarcina  clientului obligaţia de a plăţi penalităţi zilnice de întârziere în cuantum de 0,5% calculate la contravaloarea serviciilor neachitate până la achitarea debitului restant, conform clauzelor contractuale. S-a mai arătat că daunele sunt percepute pentru rezilierea contractelor  înainte de expirarea perioadei contractuale, pentru fiecare abonament în parte, iar încetarea contractelor s-a produs ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a sumelor datorate de client,  conform  clauzelor contractuale, fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenţia instanţei şi fără îndeplinirea vreunei formalităţi.

Referitor  la  solicitarea de plată a echipamentului,  a învederat creditoarea că  prin contract – termeni şi condiţii generale – este prevăzută obligaţia clientului de a preda echipamentul DTH cu toate componentele acestuia,  în starea în care i-a fost predat, mai puţin uzura normală, în termen de 5 zile de la încetarea contractului,  indiferent de motivele de încetare, în oricare dintre magazinele ..., sub sancţiunea plăţii contravalorii acestora ori a celor neconforme sau lipsă.

A învederat creditoarea că debitul principal, respectiv contravaloarea serviciilor de care debitorul a beneficiat, rezultă din adunarea debitelor principale din facturi, fiind în valoare de 992,82 lei,  penalităţile de întârziere sunt în valoare totală de 96,05  lei şi rezultă din facturi, daunele pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale sunt în valoare totală de 4560,75 lei modul de calcul fiind detaliat în cuprinsul facturilor, iar taxa pentru nereturnarea echipamentelor este de 198,10 lei.

A mai arătat că la data de 15.11.2017, a fost încheiat contractul nr. ... de cesiune de creanţe cu O.R.S.A., iar la data de 7.12.2017 a operat cesiunea prin care le-a fost transmisă  creanţa deţinută împotriva debitoarei G.I., aferentă codului de abonat ..., împreună cu toate drepturile rezultând din, sau în legătură cu contractul.

Creditoarea a mai precizat că cesiunea a fost notificată debitoarei conform art. 1578 Cod civil  şi  înregistrată în  Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. ...,  conform art. 1015 Cod proc. civ. a fost somată să plătească, creanţa pe care  o deţine  împotriva debitoarei este certă, lichidă şi exigibilă în sensul prevederilor art. 663 Cod proc civ., solicitând obligarea acesteia la plata  sumei de  5847,72 lei, apreciind că sunt îndeplinite prevederile art. 1014 Cod proc civ.

Conform art. 453 Cod proc civ. a solicitat cheltuieli de judecată.

A solicitat judecata cauzei şi în lipsă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.014 şi urm. Cod proc. civ.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a precizat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, fiind ataşate cererii somaţie, notificare cesiune de creanţe, extras privind sumele restante cesionate, proces-verbal de înmânare, borderoru pentru trimitere de corespondenţă simplă, proces-verbal de predare primire şi livrare poştală,  contract de cesiune de creanţe, contracte ..., termeni şi condiţii, facturi,  extras din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare,  anexa A - contract de cesiune de creanţe, anexa 1 A, la contractul de cesiune de creanţe, extras din registrul comerţului, împuternicire. 

Copia cererii şi a actelor anexate au fost comunicate debitoarei  odată cu citaţia, ocazie cu care i s-au adus la cunoştinţă  prevederile art. 1019 alin.3 Cod proc.civ. şi, cu toate că actele de procedură au fost legal comunicate conform art. 163 alin. 12 coroborat cu alin. 3 şi 8 Cod proc civ, prin depunerea la cutia poştală,  debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nici apărări pe altă cale, nu s-a prezentat în faţa instanţei,  nu a făcut dovada achitării debitului.

Cererea a fost legal timbrată conform prevederilor art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 rep.

În vederea soluţionării cauzei, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu acte.

Analizând actele şi lucrările de la dosar,  se reţin următoarele:

Conform actelor depuse la dosar, necontestate de debitor, între S.C. ... Romania S.A. şi G.I., în calitate de client,  s-au încheiat la datele de 9.11.2015, 16.05.2016 şi 20.09.2016, trei contracte de furnizare servicii respectiv: ... pentru un abonament NET 12,  nr. ...  pentru un abonament tip ... Me 20 şi net fix pentru acasă 12, ambele pentru o perioadă contractuală de 24 luni  şi nr. ... pentru un abonament de tip World HD, pentru o perioadă contractuală de 24 de luni. 

La dosarul cauzei au mai fost ataşate şi contractele nr. … (fila 25) şi nr. … (fila 27), cu privire la care nu s-a făcut nicio menţiune în cererea de chemare în judecată. 

În temeiul relaţiilor contractuale încheiate cu pârâta, ... Romania S.A. a furnizat  sevicii, iar costurile au fost  facturate conform facturilor fiscale ataşate cauzei.

Debitoarea a fost notificată  cu privire la cesionarea creanţei şi somată  să plătească suma de 5847,72 lei  prin intermediul B.E.J. ... , conform prevederilor art. 1.015 Cod proc. civ., depusă la  cutia poşatlă (filele 10, 11, 13).

Analizând cererea formulată de către reclamanta-creditoare, pe fondul cauzei, în raport cu dispoziţiile art.1014-1.025  Cod proc.civ., instanţa  reţine că  potrivit prevederilor art. 1014 Cod proc civ.  procedura odonanţei de plată se aplică creanţelor  certe, lichide şi exigibile  constând în obligaţii de plată  a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.

Potrivit prevederilor legale evocate, condiţiile  pentru exercitarea acţiunii pe calea ordonanţei de plată  sunt : existenţa  unei obligaţii de plată  constând într-o sumă de bani,  creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă şi să fie  constatată printr-un înscris.

Conform prevederilor art. 1023 Cod proc. civ, în cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, instanţa va verifica dacă cererea este întemeiată în baza înscrisurilor depuse la dosar, precum şi a declaraţiilor părţilor.

Debitoarea  deşi a fost  notificată şi legal citată nu a formulat apărări în cauză.

Instanţa va reţine din actele ataşate la dosar că s-a făcut dovada încheierii unor  convenţii între debitoare şi creditorul iniţial, pentru furnizare de servicii, produse şi echipamente, iar  preţul serviciului contractat  a  fost facturat.

Potrivit art. 1350 alin.2 din Codul civil, atunci când, fără justificare, o parte nu îşi îndeplineşte obligaţiile ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat  celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii, iar potrivit art. 1270 Cod civil,  contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

În ceea ce priveşte însuşirea la plată, deşi facturile emise de creditoare nu poartă semnătură  şi stampilă, instanţa reţine, pe de o parte, că debitorul şi-a însuşit, prin semnătură, contractele în baza cărora au fost emise facturile iar,  pe pe de altă parte, incidenţa  dispoziţiilor art. 277 alin. 2  Cod proc. civ. conform cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic  deoarece creditoarea a făcut dovada că în exercitarea  relaţiilor contractuale utilizează în mod obişnuit astfel de înscrisuri – conform actelor ataşate - reţinând că sunt îndeplinite cerinţele art. 1014  Cod proc. civ.

În materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor  în sensul că după ce primul probează existența obligației – fapt dovedit  prin contractele semnate de ambele părţi şi facturile emise în baza acestora  -  debitorului îi incumbă obligația de a dovedi executarea acesteia, conform art. 249 Cod civ., probă care nu a fost făcută. 

Pe de altă parte, conform art.1.10 din TCG (fila 22 verso), clientul avea posibilitatea de a contesta valoarea facturii prin formularea unei reclamanţii scrise, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, indicând în mod obligatoriu suma contestată şi/sau serviciile facturate, probă care nu a fost făcută, temeiuri pentru care instanta, prin prisma dispozitiilor art.1019 alin.3 Cod proc.civ., va aprecia această conduită ca  o recunoaştere  a pretentiilor creditoarei.

Referitor la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, în sensul pe care legiuitorul îl dă acestor noţiuni conform art. 663 Cod proc civ,  se reţine că această condiţie este îndeplinită, întrucât existența ei rezultă din contracte, coroborat cu facturile emise în baza acestora, cuantumul creanţei este clar determinat în facturile emise și facturile au ajuns la scadență,  conform menţiunilor din cuprinsul lor, care conţin trimiteri la termenul de plată, termen împlinit.

În ceea ce priveşte penalităţile, potrivit art. 1.9 pct. 4 din „Termenii şi condiţiile generale pentru utilizarea abonamentelor ...”, (fila 25) „În caz de neplată a facturii până la expirarea termenului stabilit pentru plata facturii (…) clientul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi şi va datora penalităţi de întârziere de 0,5 % pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii(…) ”, apreciindu-se întemeiat acest capăt de cerere.

Referitor la solicitarea  de plată a sumei de 198,10 lei, reprezentând contravaloare echipamente, din contractul nr. ... privind furnizarea de servicii TV, reiese că la  activarea serviciului se instalează echipamentul DTH cu posibilitatea de constituire de către client a unei garanţii sau unui avans de risc financiar, activarea serviciului realizându-se  în termen de 4 zile de la semnarea contractului,  în caz contrar  clientul  având dreptul la depăgubiri -  art. 4 din contract -

Nu s-a depus la dosar un proces verbal de predare primire echipamente din care să reiasă îndeplinirea obligaţiei de instalare a acestora de  creditorul iniţial şi chiar în ipoteza în care acestea ar fi fost instalate nu rezultă valoarea acestora.

În consecinţă, pentru a se stabili temeinicia pretenţiilor creditoarei în ceea ce priveşte debitul restant constând în contravaloarea echipamentelor instalate pentru furnizarea servicului de televiziune, sunt necesare probatorii mai complexe,  care exced procedurii somaţiei de plată.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile pentru rezilierea contractului înainte de expirarea duratei contractuale, instanţa reţine că s-a convenit, conform art.1.9 pct.6 din TCG  că  „în cea de-a 25 –a zi calendaristică de la data emiterii facturii, în cazul în care clientul nu a platit integral sumele datorate, ... este îndreptaţită să rezilieze prezentul contract, conform art.1.16 alin.1, care arată : „contractul poate înceta, prin reziliere, la initiativa ... Romania, fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenţia instanţei judecatoreşti şi fără îndeplinirea vreunei alte formalitati”.

În condiţiile în care debitorul nu a achitat contravaloarea sumelor menţionate cu titlu de servicii furnizate şi penalităţi aferente, s-a produs rezilierea contractului, la initiativa ... Romania SA.

Prin contractul de furnizare servicii se prevede la art. 8 că încetarea contractului în cazul  celui încheiat cu o persoană fizică, poate interveni a) prin acordul părţilor, b) prin reziliere conform art. 1.16 din condiţiile generale, c) prin denunţare unilaterală  solicitată de client cu un preaviz de cel puţin 30 de zile calendaristice şi cu plata unei juste despăgubiri egale cu  valoarea abonamentului înmulţită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale  conform art 1.17 din TCG , nerespectarea  termenului de preaviz conducând la considerarea ca neconformă a  solicitării de denunţare a contractului, d) în caz de deces ,  e) în orice alte cazuri prevăzute de contrcat sau de legislaţia aplicabilă, în alin 2 al articolului fiind făcută menţiunea că încetarea contractului nu exonerează părţile de răspunderea pentru obligaţiile rezultând din contract până la data încetării sau ca urmare a încetării.

Prin art. 1.16. din  termenii şi condiţiile generale ale contractului au fost reglementate toate situaţiile în care contractul încetează prin reziliere din iniţiativa ... şi în care arată că în cazul rezilierii contractului, la initiativa ..., „clientul va datora ... Romania despagubiri in valoare egala cu valoarea prejudiciului cauzat. In plus, in cazul in care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va fi obligat, pe langa eventuale alte despagubiri, la plata unor despagubiri egale cu valoarea abonamentului inmultita cu numarul de luni ramase pana la expirarea perioadei minime contractuale”.

 Verificând menţiunile din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, constata ca daunele datorate pentru rezilierea contractului au fost cuprinse în facturi.

Cu privire la acest capăt de cerere, instanţa apreciază incidenţa Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, sens in care apreciaza ca fiind neintemeiat acest capat de cerere.

Legea nr.193/2000 prevede în art.1 alin.1 şi 3, că orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate şi că se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Conform prevederilor art.4 din Legea nr.193/2000, pentru a considera drept abuzivă o anumită clauză contractuală, trebuie îndeplinite patru condiţii cumulative:

 - clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul;

- prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, clauza creează, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;

- prin inserarea acestei clauze s-au încălcat cerinţele bunei-credinţe;

- să nu fie incident cazul de exceptare prevăzut de art.4 alin.(6),  conform căruia,  „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”.

În speţă aceasta reprezintă o sancţiune aplicabilă în caz de neexecutare a contractului.

Pe de alta parte, dispozitiile art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 arată că „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilită, fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.”

I.C.C.J.  a stabilit prin jurisprudenta sa că, simpla informare a consumatorilor în legătură cu prevederile contractului nu echivalează, în niciun fel, cu negocierea contractului, în cazul contractelor de acest tip, jurisprudenţa  CJUE şi a Instanţei Supreme fiind în concordanţă cu ideea că acest tip de contracte, de adeziune, sunt prezumate a nu fi fost negociate, cât timp, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr.193/2000, clauza a fost prestabilită unilateral de profesionişti, fiind de datoria profesionistului de a prezenta probe în sensul negocierii clauzei.

În speţă, această clauză referitoare la aceste despagubiri este prevazută la art.1.16 din TCG, şi este identic cuprinsă  în art. 8 din cele două contracte pentru servicii de televiziune şi pentru servicii de telefonie ceea ce denota caracterul tipizat, de adeziune, clientul neavand posibilitatea de a putea negocia aceasta clauza.

De asemenea, instanţa apreciază că este îndeplinită şi condiţia producerii unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor prin această clauză întrucât suma de 4560,75 lei, solicitată drept daune pentru rezilierea contractului înainte de termen este mult prea mare în comparaţie cu debitul principal, de 992,82  lei, aferent serviciilor furnizate şi neachitate şi cu prejudiciul pretins suferit de creditor în condiţiile în care contractul fiind reziliat nu s-a mai prestat nici un serviciu de creditorul iniţial.

Conditia efectului produs de clauza abuziva, respectiv a deteriorarii echilibrului contractual, corespunde exercitării abuzive a puterii de catre profesionist, a cărei consecinţă o reprezintă împovărarea consumatorului în mod disproportionat faţă de obligaţiile asumate de profesionist.

Este de observat şi că între actualul creditor şi debitor nu s-a încheiat nici un angajament, nu s-a obligat la nicio prestaţie, şi nu a executat faţă de debitor niicun serviciu,  prin urmare, prin rezilierea contractului încheiat cu cedentul iniţial înainte de termen,  actualul creditor nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu.

Nu în ultimul rând se reţine că nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la faptul că actualul creditor ar fi achitat  creditorului iniţial această sumă –nefiind depusă la dosar dovada din care să rezulte suma achitată efectiv pentru creanţa deţinută împotriva debitoarei, care să justifice existenţa în patrimoniul creditoarei actuale a unei pagube ce se cerere a fi acoperită, dovadă care ar fi necesitat un probatoriu mai complex şi care excede procedurii sumare a ordonanţei de plată.

Faţă de cele mentionate, având în vedere dispozitiile art.1022 alin 2 din Noul Cod proc.civ., instanţa va admite, în parte, cererea formulată de reclamanta-creditoare IDFAG,  în contradictoriu cu debitoarea G.I. şi va ordona debitoarei să achite creditoarei, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe, suma de 992,82  lei debit principal, 96,05 lei penalităţi de întârziere calculate conform clauzelor contractuale şi va respinge cererea de obligare la plata taxei pentru nereturnare echipament în sumă de 198,10 lei şi  daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale în sumă de 4560,75 lei.

În temeiul art. 453 alin 1  din Codul de procedură civilă, întrucât s-a reţinut culpa procesuală a debitoarei cu privire la capetele de cerere privind plata obligaţei principale  şi a penalităţilor de întârziere,  instanţa  va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru ( sumă ce nu poate fi diminuată proporţional cu limita admiterii cererii dat fiind cuantumul său fix, indiferent de valoarea creanţei solictată prin această procedură).

Conform art.1025 alin.1 din Codul de procedură civilă, prezenta hotarare este executorie de drept.

Potrivit art.1024 alin.1 din Codul de procedură civilă, ambele părţi pot formula cerere în anulare în terme de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare