Asistenţă juridică obligatorie. Imposibilitatea inculpatului de a-şi face singur apărarea.

Cod de procedură penală art. 90 lit. b)

Exercitarea dreptului la apărare, consacrat de dispozițiile constituționale ale art. 24, trebuie să fie una efectivă, ceea ce presupune că în anumite cazuri prezența unui apărător este elementul necesar pentru stabilirea efectivității acestui drept. Aceasta, deoarece prin "asistarea" inculpatului de către apărător se înțelege nu numai prezența fizică a acestuia, în cauzele prevăzute de lege, ci și "acordarea asistenței juridice", deci acordarea de sfaturi inculpatului despre ceea ce trebuie să întreprindă în proces și exercitarea drepturilor procesuale ale acestuia. Reglementarea asistenței juridice obligatorii, în cazurile prevăzute de lege, se circumscrie într-un drept al suspectului, al inculpatului, al persoanei vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente. Pe de altă parte, o atare reglementare dă naștere unei obligații în sarcina organului judiciar de a analiza dacă elementele cauzei determină aplicarea dispozițiilor legislative relative la asistența juridică obligatorie, indiferent dacă persoana în cauză a solicitat acest lucru sau nu.

Prin sentinţa penală nr. x pronunţată la data de 11 ianuarie 2021, în dosarul nr. x/308/2020, Judecătoria Sighișoara a dispus următoarele:

În baza art. 396 al. 1, al. 2  din Codul de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul A.A. după cum urmează:

- la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 335 al. 2 cod penal.

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase, prevăzută de art. 334 al. 4 cod penal

A constatat că cele două infracţiuni se află în concurs formal prevăzut de art. 38 al. 2 cod penal,  iar în temeiul art. 39 al. 1 lit. b) din Codul penal i-a aplicat inculpatului  pedeapsa cea mai grea, cea de 8 luni închisoare, la care adaugă sporul fix şi obligatoriu de o treime din cealaltă  pedeapsă, respectiv un spor de 2 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 10 luni închisoare, în regim de detenţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim grad a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara emis la data de  06.03.2020 în dosar nr. x/P/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sighişoara la data de  10.03.2020, sub nr. x/308/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.A.  cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 al. 2 Cod penal şi conducerea unui autovehicul ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare au fost retrase, prev. de art. 334 al. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 05.11.2018, în jurul orelor 16.22, pe DN13 E60, în zona imobilului cu nr. administrativ 124 de pe raza localităţii Chendu, jud. Mureş, pe sensul de mers Târgu-Mureş – Sighişoara, inculpatul A.A. a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare XXX, având viteza de 67 km/h.

Faţă de inculpat au fost efectuate mai multe acte de căutare, identificare, verificare în bazele de date, cât şi citare la adresele cunoscute; de asemenea, s-a luat şi legătura telefonică cu inculpatul; din actele încheiate reieșind că inculpatul, cu rea-credinţă, nu a dorit să se prezinte în faţa organelor de cercetare penală pentru a fi audiat.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; declaraţia martorului B.E.; cazierul auto al inculpatului; adresa Serviciului Rutier Mureş nr. 297.677 din 10.12.2018; adresa Serviciului Rutier Braşov nr. 453191/13.12.2018 şi copie după procesul –verbal seria PBVX nr. 0187545 din 03.06.2018; proces-verbal de vizionare imagini video + suport optic tip cd conţinând înregistrarea; proces-verbal de vizionare imagini video.

Prin Încheierea penală nr. x/P/C din 18.06.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1653/P/2018 din 06.03.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpatul A.A. şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul  A.A..

Atât în cursul procedurii de cameră preliminară cât şi în cursul judecăţii citaţiile şi actele de procedură au fost comunicate inculpatului la ultimul domiciliu cunoscut în ţară, însă acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei, iar mandatul de aducere nu a putut fi executat.

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi rămase necontestate nu s-au readministrat în cursul cercetării judecătoreşti, acestea au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi a procurorului şi au fost avute în vedere de instanţă la deliberare.

La termenul de judecată din 11.01.2021, după luarea concluziilor pe fondul cauzei, instanţa a stabilit termen de deliberare şi pronunţare la aceeaşi dată.

Analizând coroborat actele şi lucrările dosarului, instanţa de prim grad a reținut că pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză se conturează integral starea de fapt expusă în actul de sesizare, respectiv, la data de 05.11.2018, în jurul orelor 16.22, pe DN13 E60, în zona imobilului cu nr. administrativ 124 de pe raza localităţii Chendu, jud. Mureş, pe sensul de mers Târgu-Mureş – Sighişoara, inculpatul A.A. a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare XXX, având viteza de 67 km/h.

Din adresa Serviciului Rutier Mureş nr. 297.677 din 10.12.2018 a reieșit faptul că inculpatul, la momentul efectuării controlului, nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, acesta fiind înştiinţat despre acest aspect în data de 09.12.2017, deşi a refuzat semnarea înştiinţării. Din analiza cazierului auto a inculpatului a rezultat că în data de 07.10.2017 a fost sancţionat contravenţional pentru depăşirea vitezei legale cu peste 50 km/h, fiindu-i suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe perioada 23.10.2017 – 20.01.2018. La data de 09.12.2017, inculpatul a fost depistat de către Poliţia oraşului Luduş conducând un autoturism, deşi avea dreptul de a conduce suspendat, motiv pentru care s-a întocmit un dosar penal cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 al. 2 Cod penal.

Din adresa Serviciului Rutier Braşov nr. 453191/13.12.2018 a reieșit că inculpatul a fost sancţionat contravenţional prin procesul –verbal seria PBVX nr. 0187545 din 03.06.2018, ocazie cu care s-a dispus şi reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor de înmatriculare aparţinând autoturismului cu nr. XXX. Este de menţionat faptul că inculpatul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenţiei, fiind de acord cu cele semnate, fapt ce reiese şi din aspectul că nu a depus plângere împotriva acestui proces-verbal.

Fiind audiat, martorul B.E. a confirmat săvârşirea faptei de către inculpatul A.A., la data de 05.11.2018.

Faţă de inculpat au fost efectuate mai multe acte de căutare, identificare, verificare în bazele de date, cât şi citare la adresele cunoscute; de asemenea, s-a luat şi legătura telefonică cu inculpatul; din actele încheiate reieșind că inculpatul, cu rea-credinţă, nu a dorit să se prezinte în faţa organelor de cercetare penală pentru a fi audiat.

La 5.11.2018, orele 16.22 inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare XXX pe DN 13 E 60 în localitatea Chendu, având permisul de conducere suspendat şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare retrase. Din procesul verbal de constatarea infracţiunii flagrante, fila 18 din dosar, încheiat în prezenţa numitului A.A. s-a reţinut că în comuna Bălăuşeri, pe raza localităţii Chendu a fost oprit în trafic, autoturismul Skoda Octavia, saşiu xxx pe direcţia Tg. Mureş-Sighişoara, iar conducătorul auto, era A.A. fără a avea asupra sa vreun act, fiind efectuate verificări în baza de date.

Cu acest prilej s-a constatat că A.A. avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat din 03.06.2018, avea inspecţia tehnică periodică a autoturismului expirată din 17.05.2018, iar plăcuţele cu numerele de înmatriculare aplicate erau neconforme cu  standardul, plăcuţele cu numerele de înmatriculare fiind retrase din  03.06.2018.

Inculpatul a luat cunoştinţă de toate aceste constatări, a declarat că nu are nicio declaraţie de dat, a refuzat semnarea procesului-verbal.

În drept, raportat la starea de fapt reţinută prin prisma probelor administrate în cursul procesului penal, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 al. 2 Cod penal şi conducerea unui autovehicul ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare au fost retrase, prev. de art. 334 al. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal.

Deoarece fapta, din cauza împrejurărilor în care a fost săvârşită, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni săvârşite de suspect înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 38 al. 2 Cod penal referitoare la concursul ideal de infracţiuni.

La individualizarea judiciară a tratamentului sancționator pentru infracţiunile pentru care  este judecat inculpatul, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal.

Astfel, a avut în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei fapte aflate în concurs formal, concretizat în valorile sociale care au fost puse în  pericol, ambele infracţiuni pentru care a fost cercetat inculpatul fiind infracţiuni de pericol şi nu de rezultat; viaţa persoanelor, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a participanţilor la trafic, precum şi siguranţa traficului rutier.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale a reţinut că inculpatul are 47 de ani, este cetăţean român, nu are loc de muncă, are cunoştinţă că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis, dar a afirmat în prezenţa martorului B.E., la data opririi în trafic când i s-au adus la cunoştinţă faptele că nu îl interesează nimic, că nu-i poate face nimeni nimic. De la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească inculpatul s-a sustras, fiind urmărit penal şi ulterior judecat în lipsă.

Inculpatul potrivit fişei de cazier nu este cunoscut cu antecedente penale.

Instanţa de prim grad a stabilit câte o pedeapsă pentru fiecare faptă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuni având în vedere că executarea pedepsei rezultante se va face în regim de detenţie, aplicarea pedepsei poate asigura scopul ei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul A.A., criticând sentinţa penală atacată sub aspectul temeiniciei soluţiei pronunţate.

Inculpatul a solicitat pronunţarea unei soluții de clasare sau de achitare.

În motivare, în esență, inculpatul a invocat lipsa actelor constitutive sau de înființare ale autorităților române, lipsa unui contract de fiducie încheiat între Oficiul de Stare Civilă și persoana legală, faptul că persoana incriminată nu există, precum și faptul că procesul-verbal de constatare a infracțiunii este fals. 

Inculpatul a arătat că organele de poliție au încheiat în fals procesul-verbal de constatare a infracțiunii, invocând faptul că inculpatul este un om viu, iar omul viu nu are nume. Astfel, persoana inculpatului nu ar putea comite această infracțiune, întrucât numele care i-a fost conferit prin lege este o ficțiune juridică.

De asemenea, inculpatul a menționat că înțelege să conteste orice prezumție a vreunui organ de urmărire penală, referitor la faptul că ar fi comis vreo infracțiune. În acest sens, a susţinut că procesul verbal de constatare a infracțiunii este fals, întrucât persoana legală (persoana care are un nume), este o ficțiune juridică.

A mai arătat și faptul că nu a încheiat vreun contract cu Ministerul Justiției sau cu Oficiul de Stare Civilă Brașov, motiv pentru care nu se identifică cu numele care i-a fost conferit prin actele de stare civilă. În acest sens, a arătat că organele judiciare pot condamna doar numele său, iar nu pe el, întrucât el există în prezent, fără a avea vreun nume, prenume, religie, naționalitate etc.

De asemenea, inculpatul a menționat că dacă poliția nu poate face dovada înființării sale legale, atunci citarea nu produce efecte juridice, învederând faptul că nu există acte legale de constituire a instituțiilor și autorităților publice, motiv pentru care sentința atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât dispozițiile art. 196 Cod civil prevăd că actele juridice care emană de la o entitate care nu deține acte de înființare, sunt lovite de nulitate absolută.

Nu în ultimul rând, a invocat dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, învederând faptul că România s-a obligat să respecte drepturile oricărei persoane de a dispune liber de propria sa persoană, precum și de a se deplasa în mod liber.

Cu prilejul măsurilor pregătitoare şedinţei, instanţa de al doilea grad, în aplicarea dispoziţiilor art. 90 lit. b) Cod de procedură penală, a luat măsuri în vederea desemnării unui avocat din oficiu pentru inculpat, apreciind prin raportare la persoana inculpatului, că acesta nu deţine cunoştinţe juridice încât să îşi poată face plenar apărarea într-o procedură cum este cea pendinte.

Prin memoriul înregistrat la dosarul cauzei la data de 21 aprilie 2021, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a completat motivele de apel formulate de inculpat, prin invocarea unui motiv de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa de prim grad, solicitând desființarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sighișoara.

În motivarea acestei solicitări, a invocat faptul că în mod nelegal, prima instanţă nu a administrat nicio probă în vederea stabilirii vinovăţiei inculpatului, deşi acesta a lipsit de la proces, astfel că în privinţa sa nu erau aplicabile dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală relativ la procedura simplificată, impunându-se, administrarea de probe în faţa instanţei de judecată, respectiv, cel puţin, readministrarea celor din faza de urmărire penală.

A subliniat în acest sens că inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, nu a avut un avocat ales şi nici numit din oficiu, situaţie în care instanţa trebuia să procedeze la readministrarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi care îl priveau pe inculpat. Chiar şi în situaţia în care ar fi fost prezent la proces un avocat ales sau numai unul din oficiu, acesta nu putea dispune de dreptul inculpatului de a contesta sau nu probele administrate, în lipsa unui mandat special în acest sens. În aceeaşi ordine de idei, a precizat că inculpatul nu a renunțat la dreptul de a solicita readministrarea probelor, și, mai mult decât atât, a susţinut că probele trebuie verificate în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu, cerință legală pe care prima instanță nu a îndeplinit-o.

Faţă de aceste împrejurări şi în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, iar instanţa de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, după readministrarea nemijlocită a probelor în apel.

Examinând calea de atac declarată, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 762/308/2020 al Judecătoriei Sighişoara, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, instanţa de apel a considerat calea de atac declarată a fi fondată, iar aspectele care semnalate în continuare impun admiterea acesteia, cu consecinţa desfiinţării integrale a hotărârii judecătoreşti analizate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de prim grad, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prioritar, reținem că potrivit celor statuate de Curtea Constituțională, prin decizia nr. 88/2019, asistența juridică obligatorie este o opțiune legislativă. Cu toate acestea, exercitarea dreptului la apărare, consacrat de dispozițiile constituționale ale art. 24, trebuie să fie una efectivă, ceea ce presupune că în anumite cazuri prezența unui apărător este elementul necesar pentru stabilirea efectivității acestui drept. Aceasta deoarece prin "asistarea" inculpatului de către apărător se înțelege nu numai prezența fizică a acestuia, în cauzele prevăzute de lege, ci și "acordarea asistenței juridice", deci acordarea de sfaturi inculpatului despre ceea ce trebuie să întreprindă în proces și exercitarea drepturilor procesuale ale acestuia. Reglementarea asistenței juridice obligatorii, în cazurile prevăzute de lege, se circumscrie într-un drept al suspectului, al inculpatului, al persoanei vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente. Pe de altă parte, o atare reglementare dă naștere unei obligații în sarcina organului judiciar de a analiza dacă elementele cauzei determină aplicarea dispozițiilor legislative relative la asistența juridică obligatorie, indiferent dacă persoana în cauză a solicitat acest lucru sau nu.

Cu alte cuvinte, reglementarea anterior menționată impune organului judiciar obligația de a nu rămâne în pasivitate, ci prin depunerea diligențelor necesare să asigure respectarea concretă și efectivă a dreptului la apărare al persoanei în cauză. Încălcarea dispozițiilor relative la asistența juridică obligatorie determină încălcarea dreptului la un proces echitabil. Respectarea de către autoritățile judiciare a acestei obligații este garantată prin intermediul art. 281 al. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența juridică este obligatorie.

Analizând situaţia concretă din cauza dedusă judecăţii, s-a observat faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul nu s-a prezentat în faţa organelor judiciare pentru a fi audiat, cu toate că au fost efectuate mai multe acte de căutare, identificare, verificare în bazele de date, citare la adresele cunoscute, mandate de aducere, luându-se inclusiv şi legătura telefonic cu inculpatul.

Astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală la datele de 25 aprilie 2019,  24 septembrie 2019, 5 februarie 2020, inculpatul deşi a luat la cunoştinţă citaţiile emise pe numele său, a refuzat să se prezinte şi să colaboreze cu organele de cercetare penală, susţinând că este un om viu şi nu o persoană inventată de România, stat care nu are nici măcar un act de înfiinţare. De altfel, inculpatul a restituit organelor de cercetare penală citaţia de înfăţişare pentru data de 24 aprilie 2019, cu menţiunea „ANULAT. Nu vă înţeleg. Nu vă recunosc. Sunt om viu, nu PERSOANĂ”.

Atât în cursul procedurii de cameră preliminară cât şi în cursul judecăţii încercările de a-l prezenta pe inculpat au eşuat, toate citaţiile şi actele de procedură au fost comunicate inculpatului la ultimul domiciliu cunoscut în ţară, însă acesta nu s-a înfățișat în faţa instanţei, iar mandatul de aducere nu a putut fi executat. În procesul verbal întocmit de către agenţii de poliţie la data de 4 ianuarie 2021 au fost consemnate aspecte similare celor constatate prin procesele verbale din 27 august 2019, întocmite de lucrătorii de poliţie în faza urmăririi penale, în sensul că inculpatul nu a fost găsit la adresa precizată deşi a fost căutat în repetate rânduri şi nici nu a răspuns la apelurile telefonice efectuate.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul nu a făcut nici o apărare în faza de urmărire penală și nici în faza judecății în prim grad jurisdicțional, raportat și la motivele invocate de acesta pentru a-și justifica refuzul de a se prezenta în fața organelor judiciare, precum și conținutul cererii de apel, instanța de al doilea grad a constatat că inculpatul A.A. se află în cazul de asistență juridică obligatorie reglementată de art. 90 lit. b) Cod de procedură penală, acesta nefiind în măsură să-şi facă singur apărarea, situaţie care, de altfel, a existat şi cursul judecăţii în primă instanţă. În considerarea acestor împrejurări, în al doilea grad, curtea a desemnat un avocat din oficiu, pentru a asigura asistența juridică inculpatului. Judecătoria nu a procedat însă în aceeaşi manieră, deşi inculpatului trebuia să i se asigure asistenţa juridică obligatorie în temeiul art. 90 lit. b) Cod de procedură penală.

În consecinţă, constatând existenţa unui caz de nulitate absolută pe durata judecăţii în prim grad, singurul remediu procesual este cel prevăzut de art. 421 pct. 2  lit. b) teza finală Cod procedură penală, adică trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu Mureş, pentru ca aceasta să se pronunţe cu privire la acuzaţiile penale aduse inculpatului prin actul de sesizare, în urma parcurgerii unei proceduri de natură să asigure realizarea efectivă a dreptului la apărare, prin desemnarea unui avocat din oficiu care să asigure asistenţa juridică obligatorie a inculpatului.

Domenii speta

Spete similare