INSTANTA
Deliberând asupra procesului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr. 1344/173/2018, din data de 23.05.2015, reclamanta P E , prin avocat, în contradictoriu cu pârâţii P N , P .I , P D , , a solicitat partajarea masei succesorale rămase în urma defuncţilor P I , P M , P M şi P I. I , precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1357/24.06.1996, cu consecinţa anulării parţiale a acestui act juridic şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat, în esenţă, că prin contractul de vânzare cumpărare contestat, încheiat între P I , în calitate de vânzător şi fiul, respectiv nora sa, în calitate de cumpărători, primul înstrăinează cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri imobile, raportându-se la certificatul de moştenitor nr. 186/28.07.1997, după defunctul P I , prin care s-a stabilit că P I este unicul moştenitor al defunctului, iar masa succesorală era formată din suprafaţa de 800 m.p. şi câteva construcţii. Cu toate acestea prin contractul de vânzare-cumpărare s-a vândut o suprafaţă de teren cu 900 m.p. mai mare decât cea menţionată în certificatul de moştenitor, precum şi bunuri deţinute în coproprietate cu fraţii săi şi cu soţia sa, aşa încât vânzătorul a înstrăinat ceea ce nu îi aparţinea. Acesta putea vinde doar cota de 5/8 din bunurile existente în anul 1972, menţionate în certificatul de moştenitor nr. 186/1972 (fila 3-12).
Consideră că au fost încălcate prevederile art. 949 şi art. 966 V. C. civ..
În drept a invocat prevederile art. 728 V. c. civ. şi art. 451 C. proc. civ.
În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică de specialitate.
A timbrat cererea cu 500 lei (fila 7).
Pârâtul P N a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea reclamantei este conformă cu adevărul şi solicită admiterea acesteia (fila 90).
P C C a depus la data de 05.07.2018 întâmpinare prin care a arătat că actul la care face referire reclamanta nu produce nici un efect faţă de el întrucât dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor din intravilanul com. R s-a mărit de drept, conform Legii nr. 18/1991, până la suprafaţa de 6000 m.p. (fila 100)
Pârâtul C I a formulat întâmpinare la data de 05.07.2018, prin care a arătat aceleaşi aspecte ca şi pârâtul C C (fila 91).
Pârâţii P I şi P D au formulat întâmpinare la data de 09.07.2018, prin care au solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă referitoare la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1357/1996. Au susţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare P I , văduv, vinde lui P I , căsătorit cu D suprafaţa de 1700 m.p. teren curte şi grădină şi cota indiviză de 5/8 dintr-o casă de locuit şi dintr-un grajd, una bucătărie de vară, un corp de casă, un grajd şi una bucătărie de iarnă situate în com_______. În contract s-a specificat că terenul, corpul de casă acoperit cu tablă, în linie cu grajdul şi bucătăria de iarnă sunt zestre de la părinţi, de peste 30 ani, iar cota indiviză de 5/8 părţi prin construire cu soţia decedată M, în anul 1946, fără a poseda acte, parte prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. 384/1997, emis de Notariatul de Stat Panciu, jud. Vrancea.
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct autentificat sub nr. 2042/15.10.2013 cumpărătorii au vândut fiicei lor, P A -E nuda proprietate asupra imobilului compus din suprafaţa de 1845 m.p. măsuraţi (în acte 1700 m.p.), o casă de locuit cu suprafaţa de 98 m.p., un grajd cu suprafaţa de 61 m.p., o bucătărie cu suprafaţa de 19 m.p. şi cota de 6/8 părţi dintr-un grajd cu suprafaţa de 35 m.p., o casă de locuit cu suprafaţa de 48 m.p. şi o bucătărie cu suprafaţa de 19 m.p., situate în com. ______ , , jud. Vrancea. Restul de 2/8 părţi din construcţii rămân în proprietatea numiţilor P E şi P N .
A precizat că prin titlul de proprietate nr. 64097/aprilie 1995, după def. P I s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4 ha şi 6400 m.p. teren arabil şi 2400 m.p. intravilan în com. R_______, jud. Vrancea.
Pentru suprafaţa de 1700 m.p. teren intravilan a fost reconstituit dreptul de proprietate în nume propriu def. P I prin TP nr. 64097/apr. 1995, respectiv 900 m.p. curţi construcţii situată în T. 3, P. 90 şi 800 m.p. teren vii situată în T. 3, p. 89, aşa încât susţinerea reclamantei prin care arăta că vânzătorul a înstrăinat ceea ce nu avea, nu este reală (fila 105-109).
În drept a invocat prevederile art. 205 C.proc. civ..
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 14.08.2018 reiterând susţinerile din cererea de chemare în judecată, cu specificaţia că nu are obiecţiuni cu privire la construcţii şi suprafaţa de 800 m.p. teren specificată în CM nr. 186/1972 ci doar referitoare la suprafaţa de 900 m.p. care reprezintă diferenţa până la suprafaţa de 1700 m.p. teren, cum s-a menţionat în contractul de vânzare-cumpărare. A arătat că în contract se specifică faptul că provenienţa terenului este: „zestre de la părinţi”. Vânzătorul putea înstrăina doar bunurile menţionate în CM nr. 186/1972 şi nu pe cele specificate în CM nr. 384/1977, care sunt în indiviziune.
A precizat că în anul 1996 terenurile puteau fi vândute numai în baza unui titlu de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991, legea nerecunoscând alte forme de dobândire a proprietăţii.
Referitor la contractul nr. 2042/2013 arată că se aplică principiul „resolutio iure dantis…” (fila 122-124).
La data de 03.10.2018 reclamanta a formulat cerere modificatoare arătând că înţelege să renunţe la cererea privind anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare şi că nu doreşte să se judece în contradictoriu cu pârâta P D, deoarece nu are calitate procesuală pasivă (fila 153).
La termenul din data de 31.10.2018 instanţa a pus în discuţia părţilor cererea reclamantei, părţile nefiind de acord cu această solicitare, fapt pentru care instanţa a făcut aplicarea prev. art. 406 alin. 2 C. proc. civ. şi a respins solicitarea, dispunând continuarea judecăţii (fila 157).
Tot cu acest prilej s-a dispus suspendarea judecăţii conform prev. art. 413 alin. 1, pct. 1 C. proc. civ, aceasta fiind reluată la data de 04.09.2019.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P D, instanţa o va respinge ca nefondată având în vedere că aceasta este menţionată în contractul de vânzare-cumpărare atacat, la data întocmirii acestuia, fiind căsătorită cu P I, justificând astfel calitatea procesuală.
Pe fondul cauzei, instanţa constată că P I este fiul lui P I şi P M, fiind căsătorit cu P D. P I a fost fiul lui P I şi P M.
Conform certificatului de moştenitor autentificat sub nr. 186/1972 de Notariatul de Stat Adjud, masa succesorală rămasă în urma defunctului P I a rămas suprafaţa de 800 m.p. teren de construcţie cu una casă construită pe acest teren, dobândite prin moştenire de la părinţi. Unicul moştenitor a fost P I, fiind străini de moştenire prin renunţare C E şi P M (fila 21).
Din certificatul de moştenitor nr. 348/16.12.1977 reiese că în urma defunctei P M a rămas masa succesorală formată din o jumătate din una casă de locuit, din bârne, acoperită cu ţiglă, având două camere, un chiler, bucătărie şi un grajd, situate în vatra satului Văleni, com. Rugineşti, jud. Vrancea, cu vecinii drumul de două părţi, C A, dobândite prin construire în timpul căsătoriei cu soţul de peste 40 ani, fără acte. S-a stabilit că moştenitori au rămas P I cu o cotă de ¼ părţi,în calitate de soţ supravieţuitor, P N, P I. E şi P I. I, cu o cotă de ¼ părţi fiecare, în calitate de descendenţi de gradul I.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1357/24.06.1996 de Notariatul de Stat Adjud, P I, văduv, vinde lui P I, căsătorit cu D suprafaţa de 1700 m.p. teren curte şi grădină şi cota indiviză de 5/8 dintr-o casă de locuit construită din paiantă şi acoperită cu tablă, având două camere, chiler şi dintr-un grajd cu două încăperi, din una bucătărie de vară cu una încăpere, un corp de casă construit din paiantă, acoperit cu tablă, având trei camere şi chiler, un grajd având două încăperi acoperit cu eternită şi una bucătărie de iarnă, cu vecinii: drum pe trei laturi, C A.
Vânzătorul a declarat că a dobândit terenul, corpul de casă în line cu grajdul şi bucătăria de iarnă ca zestre de la părinţi de peste 30 ani, iar imobilul din cota ind. de 5/8 parte prin construire cu soţia decedată M, în anul 1946, fără a poseda acte, parte prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. 384/1997, emis de Notariatul de Stat Panciu, jud. Vrancea (fila 23).
Reclamanta a contestat dreptul vânzătorului de a vinde suprafaţa de 900 m.p. care nu se regăseşte în certificatul de moştenitor nr. 186/1972, iar pârâtul P N a susţinut că vânzătorul nu avea cum să vândă bunurile imobile întrucât la acea dată, certificatul de moştenitor nu constituia titlu de proprietate, astfel că bunurile imobile înstrăinate nu se aflau în patrimoniul vânzătorului. A susţinut că deşi pârâtul P I a susţinut că terenul este înscris în TP nr. 64097/apr. 1995 emis pe numele P I , în situaţia în care acest aspect ar fi corespuns realităţii, ar fi fost cuprins în actul de vânzare cumpărare unde s-a menţionat doar că bunurile sunt fie zestre de la părinţi, fie construite în timpul căsătoriei cu soţia M.
Condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare cumpărare sunt: existenţa consimţământului părţilor, părţile să aibă capacitatea de a contracta, să existe un obiect determinat/determinabil, licit si posibil, iar cauza contractului sa fie licita si morală. Pe lângă aceste condiţii de validitate intrinseci contractului de vânzare - cumpărare, legislaţia prevede si întrunirea unor condiţii de validitate extrinseci contractului. Este vorba de necesitatea încheierii contractului in forma autentică în cazul vânzării - cumpărării solemne, cum este şi cazul de faţă.
În speţă toate condiţiile sunt îndeplinite reclamanta şi pârâtul P N susţinând că actul a fost încheiat având o cauză ilicită, respectiv că vânzătorul nu era, la data încheierii contractului, proprietarul bunurilor înstrăinate.
Analizând contractul de vânzare-cumpărare, instanţa constată că notarul nu a făcut nicio menţiune cu privire la titlul de proprietate eliberat defunctului vânzător ci doar cu privire la modul de dobândire de către acesta bunurilor prin moştenire sau prin construire împreună cu soţia. În plus nu se face nicio referire la certificatul de moştenitor nr. 186/1972, care îl priveşte pe def. P I ci doar la cel care o priveşte pe def. P M , nr. 348/16.12.1977.
În ceea ce priveşte caracterul de titlu de proprietate al certificatului de moştenitor, în reglementarea anterioară, literatura juridică, într-o opinie majoritară, s-a minimalizat natura juridică şi puterea doveditoare a certificatului de moştenitor, ca act juridic notarial, susţinându-se că face numai dovada cu privire la calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecărui moştenitor, neconstituind titlu de proprietate pentru moştenitori.
Instanţele judecătoreşti au avut o practică neunitară, în sensul că, prin unele hotărâri, certificatului de moştenitor i s-a recunoscut valoarea de titlu de proprietate, în timp ce prin alte hotărâri nu i s-a recunoscut o asemenea valoare.
Prin noua reglementare din art. 1133 alin. 1 din Noul Cod Civil se dă eficienţă art. 46 din Constituţia României, care prevede că Dreptul la moştenire este garantat. Or, natura juridică şi puterea doveditoare limitată recunoscută certificatului de moştenitor în reglementarea anterioară facea posibilă punerea în discuţie oricând a acestuia, ceea ce afecta garantarea dreptului de moştenire înscris în Constituţie.
Noua reglementare din art. 1133 alin. 1 din Noul Cod Civil se corelează şi cu prevederile art. 557 din Noul Cod Civil cu denumirea dobândirea dreptului de proprietate din Noul Cod Civil, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 care enumeră printre modurile de dobândire a proprietăţii şi moştenirea legală sau testamentară care se concretizează prin certificatul de moştenitor, dacă moştenirea se dezbate la notarul public, în cadrul proce-durii succesorale notariale jurisdicţionale necontencioase sau prin hotărâre judecătorească, dacă se dezbate în procedura jurisdicţională contencioasă de instanţa judecătorească.
Având în vedere aceste aspecte ar fi injust ca să nu se recunoască cel puţin că certificatul de moştenitor este instrument probatoriu, el având caracteristicile unui înscris autentic, astfel încât: face dovada datei până la înscrierea în fals, se bucură de prezumţia de validitate, proba contrarie fiind în sarcina celui care îl contestă şi face dovada până la înscrierea în fals cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator (notarul public) făcute în limitele atribuţiilor sale.
În consecinţă, instanţa constată că în ceea ce priveşte construcţiile vândute de P I fiului său I, există cel puţin prezumţia existenţei unui drept de proprietate, în cotele corect calculate de notarul public, de vreme ce niciuna dintre părţi nu s-a înscris în fals cu privire la cele consemnate de notar. Ca urmare, instanţa constată că vânzătorul avea în proprietatea sa construcţiile înstrăinate, contrar celor susţinute de pârâtul P N , neexistând o cauză ilicită, aşa cum susţine reclamanta.
Părţile au susţinut că vânzătorul nu avea dreptul de a înstrăina suprafaţa de teren, având în vedere că acesta avea în proprietate cel mult suprafaţa de 800 m.p. menţionată în certificatul de moştenitor nr. 186/1972, fără a justifica dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de 1700 m.p. aşa cum a fost menţionată în contract.
Analizând titlul de proprietate nr. 64097/aprilie 1995 se constată că cetăţeanului P I i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor suprafeţe de teren, printre care şi asupra suprafeţei de 800 m.p. teren categoria vii, situat în intravilanul com. R , şi asupra suprafeţei de 900 m.p. teren curţi-construcţii situat în intravilanul com. R T.3, P. 90, cu vecinii drum pe trei laturi şi C A . (fila 25).
Aşadar se constată că P I a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1700 m.p. teren intravilan categoria vii şi curţi-construcţii, cel mai târziu la finele lunii aprilie 1995. La acea dată soţia sa era decedată, astfel că acesta avea dreptul de a dispune de bunurile sale neîngrădit, bunul nefiind deţinut în coproprietate cu alte persoane.
Cum contractul de vânzare-cumpărare contestat a fost încheiat la data de 24.06.1996, instanţa constată că suprafaţa de teren de 1700 m.p. menţionată în cuprinsul acestui act aparţinea vânzătorului, conform titlului de proprietate mai sus amintit.
Faptul că notarul public a omis să menţioneze în cuprinsul contractului provenienţa terenului, în sensul de a menţiona titlul de proprietate mai sus arătat, nu constituie în sine un motiv de nulitate absolută, această situaţie putând constitui cel mult un motiv de nulitate relativă, care poate fi invocat doar de părţile contractului, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. În plus, trebuie avută în vedere vârsta vânzătorului şi nivelul său educaţional, acesta fiind convins că terenul în cauză era rămas moştenire de la tatăl său, ceea ce nu este departe de adevăr.
În consecinţă, instanţa constată îndeplinite toate condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1357/24.06.1996 de Notariatul de Stat Adjud, fapt pentru care va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantă.
Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta P E , prin avocat, în contradictoriu cu pârâţii P N , P I.I , P D , P A E , , C C , şi C I , , având ca obiect anulare parţială a unui contract de vânzare-cumpărare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Adjud.
Pronunţată azi, 10.09.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
INSTANTA
Deliberând asupra procesului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr. 1344/173/2018, din data de 23.05.2015, reclamanta P E , prin avocat, în contradictoriu cu pârâţii P N , P .I , P D , , a solicitat partajarea masei succesorale rămase în urma defuncţilor P I , P M , P M şi P I. I , precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1357/24.06.1996, cu consecinţa anulării parţiale a acestui act juridic şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat, în esenţă, că prin contractul de vânzare cumpărare contestat, încheiat între P I , în calitate de vânzător şi fiul, respectiv nora sa, în calitate de cumpărători, primul înstrăinează cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri imobile, raportându-se la certificatul de moştenitor nr. 186/28.07.1997, după defunctul P I , prin care s-a stabilit că P I este unicul moştenitor al defunctului, iar masa succesorală era formată din suprafaţa de 800 m.p. şi câteva construcţii. Cu toate acestea prin contractul de vânzare-cumpărare s-a vândut o suprafaţă de teren cu 900 m.p. mai mare decât cea menţionată în certificatul de moştenitor, precum şi bunuri deţinute în coproprietate cu fraţii săi şi cu soţia sa, aşa încât vânzătorul a înstrăinat ceea ce nu îi aparţinea. Acesta putea vinde doar cota de 5/8 din bunurile existente în anul 1972, menţionate în certificatul de moştenitor nr. 186/1972 (fila 3-12).
Consideră că au fost încălcate prevederile art. 949 şi art. 966 V. C. civ..
În drept a invocat prevederile art. 728 V. c. civ. şi art. 451 C. proc. civ.
În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică de specialitate.
A timbrat cererea cu 500 lei (fila 7).
Pârâtul P N a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea reclamantei este conformă cu adevărul şi solicită admiterea acesteia (fila 90).
P C C a depus la data de 05.07.2018 întâmpinare prin care a arătat că actul la care face referire reclamanta nu produce nici un efect faţă de el întrucât dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor din intravilanul com. R s-a mărit de drept, conform Legii nr. 18/1991, până la suprafaţa de 6000 m.p. (fila 100)
Pârâtul C I a formulat întâmpinare la data de 05.07.2018, prin care a arătat aceleaşi aspecte ca şi pârâtul C C (fila 91).
Pârâţii P I şi P D au formulat întâmpinare la data de 09.07.2018, prin care au solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă referitoare la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1357/1996. Au susţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare P I , văduv, vinde lui P I , căsătorit cu D suprafaţa de 1700 m.p. teren curte şi grădină şi cota indiviză de 5/8 dintr-o casă de locuit şi dintr-un grajd, una bucătărie de vară, un corp de casă, un grajd şi una bucătărie de iarnă situate în com_______. În contract s-a specificat că terenul, corpul de casă acoperit cu tablă, în linie cu grajdul şi bucătăria de iarnă sunt zestre de la părinţi, de peste 30 ani, iar cota indiviză de 5/8 părţi prin construire cu soţia decedată M, în anul 1946, fără a poseda acte, parte prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. 384/1997, emis de Notariatul de Stat Panciu, jud. Vrancea.
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct autentificat sub nr. 2042/15.10.2013 cumpărătorii au vândut fiicei lor, P A -E nuda proprietate asupra imobilului compus din suprafaţa de 1845 m.p. măsuraţi (în acte 1700 m.p.), o casă de locuit cu suprafaţa de 98 m.p., un grajd cu suprafaţa de 61 m.p., o bucătărie cu suprafaţa de 19 m.p. şi cota de 6/8 părţi dintr-un grajd cu suprafaţa de 35 m.p., o casă de locuit cu suprafaţa de 48 m.p. şi o bucătărie cu suprafaţa de 19 m.p., situate în com. ______ , , jud. Vrancea. Restul de 2/8 părţi din construcţii rămân în proprietatea numiţilor P E şi P N .
A precizat că prin titlul de proprietate nr. 64097/aprilie 1995, după def. P I s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4 ha şi 6400 m.p. teren arabil şi 2400 m.p. intravilan în com. R_______, jud. Vrancea.
Pentru suprafaţa de 1700 m.p. teren intravilan a fost reconstituit dreptul de proprietate în nume propriu def. P I prin TP nr. 64097/apr. 1995, respectiv 900 m.p. curţi construcţii situată în T. 3, P. 90 şi 800 m.p. teren vii situată în T. 3, p. 89, aşa încât susţinerea reclamantei prin care arăta că vânzătorul a înstrăinat ceea ce nu avea, nu este reală (fila 105-109).
În drept a invocat prevederile art. 205 C.proc. civ..
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 14.08.2018 reiterând susţinerile din cererea de chemare în judecată, cu specificaţia că nu are obiecţiuni cu privire la construcţii şi suprafaţa de 800 m.p. teren specificată în CM nr. 186/1972 ci doar referitoare la suprafaţa de 900 m.p. care reprezintă diferenţa până la suprafaţa de 1700 m.p. teren, cum s-a menţionat în contractul de vânzare-cumpărare. A arătat că în contract se specifică faptul că provenienţa terenului este: „zestre de la părinţi”. Vânzătorul putea înstrăina doar bunurile menţionate în CM nr. 186/1972 şi nu pe cele specificate în CM nr. 384/1977, care sunt în indiviziune.
A precizat că în anul 1996 terenurile puteau fi vândute numai în baza unui titlu de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991, legea nerecunoscând alte forme de dobândire a proprietăţii.
Referitor la contractul nr. 2042/2013 arată că se aplică principiul „resolutio iure dantis…” (fila 122-124).
La data de 03.10.2018 reclamanta a formulat cerere modificatoare arătând că înţelege să renunţe la cererea privind anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare şi că nu doreşte să se judece în contradictoriu cu pârâta P D, deoarece nu are calitate procesuală pasivă (fila 153).
La termenul din data de 31.10.2018 instanţa a pus în discuţia părţilor cererea reclamantei, părţile nefiind de acord cu această solicitare, fapt pentru care instanţa a făcut aplicarea prev. art. 406 alin. 2 C. proc. civ. şi a respins solicitarea, dispunând continuarea judecăţii (fila 157).
Tot cu acest prilej s-a dispus suspendarea judecăţii conform prev. art. 413 alin. 1, pct. 1 C. proc. civ, aceasta fiind reluată la data de 04.09.2019.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P D, instanţa o va respinge ca nefondată având în vedere că aceasta este menţionată în contractul de vânzare-cumpărare atacat, la data întocmirii acestuia, fiind căsătorită cu P I, justificând astfel calitatea procesuală.
Pe fondul cauzei, instanţa constată că P I este fiul lui P I şi P M, fiind căsătorit cu P D. P I a fost fiul lui P I şi P M.
Conform certificatului de moştenitor autentificat sub nr. 186/1972 de Notariatul de Stat Adjud, masa succesorală rămasă în urma defunctului P I a rămas suprafaţa de 800 m.p. teren de construcţie cu una casă construită pe acest teren, dobândite prin moştenire de la părinţi. Unicul moştenitor a fost P I, fiind străini de moştenire prin renunţare C E şi P M (fila 21).
Din certificatul de moştenitor nr. 348/16.12.1977 reiese că în urma defunctei P M a rămas masa succesorală formată din o jumătate din una casă de locuit, din bârne, acoperită cu ţiglă, având două camere, un chiler, bucătărie şi un grajd, situate în vatra satului Văleni, com. Rugineşti, jud. Vrancea, cu vecinii drumul de două părţi, C A, dobândite prin construire în timpul căsătoriei cu soţul de peste 40 ani, fără acte. S-a stabilit că moştenitori au rămas P I cu o cotă de ¼ părţi,în calitate de soţ supravieţuitor, P N, P I. E şi P I. I, cu o cotă de ¼ părţi fiecare, în calitate de descendenţi de gradul I.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1357/24.06.1996 de Notariatul de Stat Adjud, P I, văduv, vinde lui P I, căsătorit cu D suprafaţa de 1700 m.p. teren curte şi grădină şi cota indiviză de 5/8 dintr-o casă de locuit construită din paiantă şi acoperită cu tablă, având două camere, chiler şi dintr-un grajd cu două încăperi, din una bucătărie de vară cu una încăpere, un corp de casă construit din paiantă, acoperit cu tablă, având trei camere şi chiler, un grajd având două încăperi acoperit cu eternită şi una bucătărie de iarnă, cu vecinii: drum pe trei laturi, C A.
Vânzătorul a declarat că a dobândit terenul, corpul de casă în line cu grajdul şi bucătăria de iarnă ca zestre de la părinţi de peste 30 ani, iar imobilul din cota ind. de 5/8 parte prin construire cu soţia decedată M, în anul 1946, fără a poseda acte, parte prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. 384/1997, emis de Notariatul de Stat Panciu, jud. Vrancea (fila 23).
Reclamanta a contestat dreptul vânzătorului de a vinde suprafaţa de 900 m.p. care nu se regăseşte în certificatul de moştenitor nr. 186/1972, iar pârâtul P N a susţinut că vânzătorul nu avea cum să vândă bunurile imobile întrucât la acea dată, certificatul de moştenitor nu constituia titlu de proprietate, astfel că bunurile imobile înstrăinate nu se aflau în patrimoniul vânzătorului. A susţinut că deşi pârâtul P I a susţinut că terenul este înscris în TP nr. 64097/apr. 1995 emis pe numele P I , în situaţia în care acest aspect ar fi corespuns realităţii, ar fi fost cuprins în actul de vânzare cumpărare unde s-a menţionat doar că bunurile sunt fie zestre de la părinţi, fie construite în timpul căsătoriei cu soţia M.
Condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare cumpărare sunt: existenţa consimţământului părţilor, părţile să aibă capacitatea de a contracta, să existe un obiect determinat/determinabil, licit si posibil, iar cauza contractului sa fie licita si morală. Pe lângă aceste condiţii de validitate intrinseci contractului de vânzare - cumpărare, legislaţia prevede si întrunirea unor condiţii de validitate extrinseci contractului. Este vorba de necesitatea încheierii contractului in forma autentică în cazul vânzării - cumpărării solemne, cum este şi cazul de faţă.
În speţă toate condiţiile sunt îndeplinite reclamanta şi pârâtul P N susţinând că actul a fost încheiat având o cauză ilicită, respectiv că vânzătorul nu era, la data încheierii contractului, proprietarul bunurilor înstrăinate.
Analizând contractul de vânzare-cumpărare, instanţa constată că notarul nu a făcut nicio menţiune cu privire la titlul de proprietate eliberat defunctului vânzător ci doar cu privire la modul de dobândire de către acesta bunurilor prin moştenire sau prin construire împreună cu soţia. În plus nu se face nicio referire la certificatul de moştenitor nr. 186/1972, care îl priveşte pe def. P I ci doar la cel care o priveşte pe def. P M , nr. 348/16.12.1977.
În ceea ce priveşte caracterul de titlu de proprietate al certificatului de moştenitor, în reglementarea anterioară, literatura juridică, într-o opinie majoritară, s-a minimalizat natura juridică şi puterea doveditoare a certificatului de moştenitor, ca act juridic notarial, susţinându-se că face numai dovada cu privire la calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecărui moştenitor, neconstituind titlu de proprietate pentru moştenitori.
Instanţele judecătoreşti au avut o practică neunitară, în sensul că, prin unele hotărâri, certificatului de moştenitor i s-a recunoscut valoarea de titlu de proprietate, în timp ce prin alte hotărâri nu i s-a recunoscut o asemenea valoare.
Prin noua reglementare din art. 1133 alin. 1 din Noul Cod Civil se dă eficienţă art. 46 din Constituţia României, care prevede că Dreptul la moştenire este garantat. Or, natura juridică şi puterea doveditoare limitată recunoscută certificatului de moştenitor în reglementarea anterioară facea posibilă punerea în discuţie oricând a acestuia, ceea ce afecta garantarea dreptului de moştenire înscris în Constituţie.
Noua reglementare din art. 1133 alin. 1 din Noul Cod Civil se corelează şi cu prevederile art. 557 din Noul Cod Civil cu denumirea dobândirea dreptului de proprietate din Noul Cod Civil, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 care enumeră printre modurile de dobândire a proprietăţii şi moştenirea legală sau testamentară care se concretizează prin certificatul de moştenitor, dacă moştenirea se dezbate la notarul public, în cadrul proce-durii succesorale notariale jurisdicţionale necontencioase sau prin hotărâre judecătorească, dacă se dezbate în procedura jurisdicţională contencioasă de instanţa judecătorească.
Având în vedere aceste aspecte ar fi injust ca să nu se recunoască cel puţin că certificatul de moştenitor este instrument probatoriu, el având caracteristicile unui înscris autentic, astfel încât: face dovada datei până la înscrierea în fals, se bucură de prezumţia de validitate, proba contrarie fiind în sarcina celui care îl contestă şi face dovada până la înscrierea în fals cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator (notarul public) făcute în limitele atribuţiilor sale.
În consecinţă, instanţa constată că în ceea ce priveşte construcţiile vândute de P I fiului său I, există cel puţin prezumţia existenţei unui drept de proprietate, în cotele corect calculate de notarul public, de vreme ce niciuna dintre părţi nu s-a înscris în fals cu privire la cele consemnate de notar. Ca urmare, instanţa constată că vânzătorul avea în proprietatea sa construcţiile înstrăinate, contrar celor susţinute de pârâtul P N , neexistând o cauză ilicită, aşa cum susţine reclamanta.
Părţile au susţinut că vânzătorul nu avea dreptul de a înstrăina suprafaţa de teren, având în vedere că acesta avea în proprietate cel mult suprafaţa de 800 m.p. menţionată în certificatul de moştenitor nr. 186/1972, fără a justifica dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de 1700 m.p. aşa cum a fost menţionată în contract.
Analizând titlul de proprietate nr. 64097/aprilie 1995 se constată că cetăţeanului P I i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor suprafeţe de teren, printre care şi asupra suprafeţei de 800 m.p. teren categoria vii, situat în intravilanul com. R , şi asupra suprafeţei de 900 m.p. teren curţi-construcţii situat în intravilanul com. R T.3, P. 90, cu vecinii drum pe trei laturi şi C A . (fila 25).
Aşadar se constată că P I a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1700 m.p. teren intravilan categoria vii şi curţi-construcţii, cel mai târziu la finele lunii aprilie 1995. La acea dată soţia sa era decedată, astfel că acesta avea dreptul de a dispune de bunurile sale neîngrădit, bunul nefiind deţinut în coproprietate cu alte persoane.
Cum contractul de vânzare-cumpărare contestat a fost încheiat la data de 24.06.1996, instanţa constată că suprafaţa de teren de 1700 m.p. menţionată în cuprinsul acestui act aparţinea vânzătorului, conform titlului de proprietate mai sus amintit.
Faptul că notarul public a omis să menţioneze în cuprinsul contractului provenienţa terenului, în sensul de a menţiona titlul de proprietate mai sus arătat, nu constituie în sine un motiv de nulitate absolută, această situaţie putând constitui cel mult un motiv de nulitate relativă, care poate fi invocat doar de părţile contractului, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. În plus, trebuie avută în vedere vârsta vânzătorului şi nivelul său educaţional, acesta fiind convins că terenul în cauză era rămas moştenire de la tatăl său, ceea ce nu este departe de adevăr.
În consecinţă, instanţa constată îndeplinite toate condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1357/24.06.1996 de Notariatul de Stat Adjud, fapt pentru care va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantă.
Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta P E , prin avocat, în contradictoriu cu pârâţii P N , P I.I , P D , P A E , , C C , şi C I , , având ca obiect anulare parţială a unui contract de vânzare-cumpărare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Adjud.
Pronunţată azi, 10.09.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Judecătoria Podu Turcului
Partaj bunuri comune
Judecătoria Bârlad
Partaj
Curtea de Apel Oradea
CHELTUIELI DE JUDECATĂ. Art..275-277 Cod procedură civilă. PARTAJ JUDICIAR. Art.728 şi următoarele Cod civil
Curtea de Apel Ploiești
Acţiune de partaj succesoral formulată de o persoană al cărui autor nu a acceptat succesiunea părintelui său. Consecinţe.
Curtea de Apel Suceava
Partaj succesoral suplimentar/succesiv. Examinarea autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe de partaj din anul 1991, cu referire la o suprafaţă de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate ulterior. Soluţia din recurs.