Fond funciar, nulitate hotărâre, nulitate titlu de proprietate, proprietate publică, recurs în interesul legii

Sentinţă civilă 93 din 06.01.2022


Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile având ca obiect “fond funciar”, formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâții COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR B, COMISIA JUDEŢEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ŞI FORESTIERE, PAROHIA C, PAROHIA D, PAROHIA E ȘI PAROHIA F, G, H, I, J și intervenienții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 14.12.2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2021 și ulterior la data de 06.01.2022, când a pronunțat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.06.2015 pe rolul acestei instanța reclamanta X din București în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar a localității A și Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și celor Forestiere și intervenienții forțați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat instanței constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și celor Forestiere nr. a/19.05.2006 și a Hotărârii nr. a/21.12.2006, precum și a actelor subsecvente.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că Ferma de Cercetare și Producție Agricolă Stoenești, în suprafață de 460,14 ha a fost transferată prin HG nr. 2155/30.11.2004 în administrarea Ministerului Educației și Cercetării, pentru reclamantă, fiind încheiat protocolul de predare-primire din 11.01.2005.

Reclamanta a arătat că, deși în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 166 alin. 43 din Legea nr. 84/1995, Instituția Prefectului – Județul Prahova i-a solicitat predarea suprafeței de 460,14 ha către Comisia Județeană Prahova.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 213/1998.

Prin cererea înregistrată sub nr. 11285/281/2015 la data de 12.06.2015 pe rolul acestei instanțe reclamanta A din București în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar a localității B și Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și celor Forestiere și intervenienții forțați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat instanței constatarea nulității absolute a Hotărârilor Comisiei Județene Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și celor Forestiere nr. a/28.05.2005 și nr. a/14.09.2006, a/03.11.2006, precum și a actelor subsecvente acestora.

Prin precizarea formulată la data de 07.06.2016 reclamanta a solicitat anularea Hotărârilor nr. a/28.04.2005, nr. a/01.11.2005 și nr. a/19.03.2007 și a actelor subsecvente.

La termenul de judecată din data de 17.04.2018 instanța a constatat tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din data de 26.09.2018 instanţa a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților DF și SA, urmând a respinge cererea formulată împotriva lor ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate de folosință și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SM, SC R, RM, ET, SS, CS, SG, UG, TC, GI, SC O SRL, MM, urmând a respinge cererea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin întâmpinarea formulată la data de 15.06.2015 (f 80 vol I) pârâta Comisia Locală de Fond Funciar A a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei interesului.

Pârâta a arătat că prin Hotărârea nr. a/19.05.2006 a Comisiei Județene a fost validat dreptul de proprietate pentru persoanele îndreptățite, iar reclamanta nu justifică un interes propriu care să determine solicitarea anulării hotărârii de reconstituire.

Prin Hotărârea nr. a/21.12.2006 s-a dispus restituirea din domeniul public al statului a suprafeței de 114,23 ha din administrarea ICCPT Fundulea către Comisia Locală de Fond Funciar A.

Pârâta a susținut că reclamanta nu este proprietara suprafeței de teren care face obiectul hotărârii.

De asemenea, pârâta a invocat excepția tardivității formulării acțiuni având în vedere prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere în termen de 30 de zile de comunicare.

Prin încheierea din data de 22.01.2019 instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a tardivității formulării cererii ca fiind neîntemeiate.

Prin încheierea din data de 09.04.2019 instanța a constat că pârâta RV este decedată la data de 07.03.2012, anterior formulării cererii de chemare în judecată, și a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei.

Prin întâmpinările formulate pârâta SC R SRL a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 55.124,22 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat (vol 4 f 830, 831), iar pârâții SM și SL au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat prin chitanța nr. xxx (f 799 vol 4).

Analizând acţiunile formulate de către reclamantă și înregistrate sub nr. 11283/281/2015 și nr. 11285/281/2015, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin art. 1 alin. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 2155/30.11.2004 (f 115 vol 5) s-a aprobat preluarea în administrare de către reclamantă a suprafeței de 460,14 ha, reprezentând Ferma de Cercetare și Producție Agricolă Stoenești de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea aflat în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”.

Prin HCJ nr. a/19.05.2006 (f 11 vol I) s-a dispus validarea cererilor de reconstituirea, fiind emise următoarele titluri de proprietate: nr. a/20.02.2007 pentru pârâtele SA, SR și SB în calitate de succesori ai defunctului RC, nr. a/20.02.2007 tot pentru pârâtele SA, SR, SB în calitate de succesori ai defunctului SF, nr. a/20.02.2007 pentru pârâta RV în calitate de succesoare a defunctului RI, nr. a/20.02.2007 pentru pârâtele SA, SR, SB, RV în calitate de succesori ai defunctului RE și nr. a/19.03.2007 pentru pârâta DI în calitate de succesoare a defunctului LM.

Prin HCJ nr. a/21.12.2006 (f 10 vol I) s-a dispus restituirea şi trecerea în domeniul privat la dispoziţia Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar A a terenului în suprafață de 114,23 ha din teren agricol aflat în administrarea ICCPT Fundulea stabilit conform anexei 30 validată prin HCJ nr. a/19.05.2006.

Prin HCJ nr. a/28.05.2005 (f 11 vol II) a fost validată anexa 43 poz 1, 2, 3, 4 prin care s-a dispus validarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către pârâții Parohia C, Parohia D, Parohia E și Parohia F.

Prin HCJ nr. a/14.09.2006 (f 13 vol II) a fost validat memoriul nr. a/2006, a fost modificat titlul de proprietate nr. a/2002 şi au fost validate anexa 3 poz 1 și anexa 27 poz 1.

Prin HCJ nr. a/03.11.2006 (f 10 vol II) s-a dispus trecerea a 20 ha teren agricol din administrarea ICCPT Fundulea către Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B şi trecere în domeniul privat conform anexelor 43 şi 27 validate prin HCJ nr. a/28.06.2005 şi nr. a/14.09.2006.

Prin raportul de expertiză topografie efectuat de către expert (f 119 vol VI) a fost identificată suprafața totală de 458,18 ha, reprezentând fosta Fermă Stoenești.

Odată cu răspunsul la obiecțiuni (f 180 vol VI) expertul a atașat extrase de carte funciară pentru imobilele pentru care s-au emis titluri de proprietate pentru suprafețe de teren din fosta fermă Stoenești (f 182 – 259 vol VI). Din aceste înscrisuri rezultă că pentru pârâtele SA, SR și SB a fost emis titlul de proprietate nr. a/20.02.2007 (f 196 vol VI) pentru suprafața de teren de 36.000 mp situată în extravilanul comunei B, tarlaua 61 parcela 344/52 și 344/53, pentru pârâtele RV și SA s-a emis titlul de proprietate nr. a/20.02.2007 (f 198 vol VI) pentru suprafața de teren de 70.500 mp situată în extravilanul comunei B, tarlaua 61 parcela 344/55, pentru pârâtele SA, SR, SB și RV a fost emis titlul de proprietate nr. a/20.02.2007 (f 200 vol VI) pentru suprafața de teren de 300.000 mp situată în extravilanul comunei B, tarlaua 61 parcela A 344/54.

Expertul a reținut în cuprinsul raportului de expertiză (f 119 verso vol VI) că reclamanta nu deține un plan cu privire la suprafața de 250 ha atribuită în administrare, însă s-a constatat că aceasta folosește efectiv suprafața de 259.601 mp delimitată prin punctele 14-16-17-18-39-36-35-19-15-14 (f 181 vol VI, f 25 vol VII) situat în extravilanul comunei B în tarlaua 65 parcela A 368/5, terenul fiind la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C.

În drept, potrivit art. III alin. 1 lit. b) din Legea nr. 169/1997 „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000  pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor.”.

Nulitatea actului juridic este o sancţiune de drept civil, care sunt încălcate normele juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic. Nulitatea absolută sancţionează nerespectarea la încheierea actului juridic a unei norme imperative, de ordine publică, care ocrotește un interes general şi instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic.

De asemenea, art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 prevede că  „actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.”

Potrivit art. 9 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, „(1)Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele şi stațiunile de cercetare, destinate cercetării şi producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Științe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", cu modificările şi completările ulterioare.

(11) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi terenurilor folosite la data intrării în vigoare a prezentei legi de unităţile de învățământ cu profil agricol sau silvic. Suprafețele care rămân în administrarea instituţiilor de învățământ vor fi delimitate prin hotărâre a Guvernului în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(12) Pentru suprafețele de teren care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor îndreptățite în condiţiile alin. (1) şi (11) unităţile de cercetare şi învățământ vor primi în administrare suprafețe de teren corespunzătoare din proprietatea statului.”

Prin Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 23/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat următoarele:

- „Constatarea, prin hotărârea de validare, a trecerii suprafeţei supuse restituirii din domeniul public în cel privat al unităţii administrativ-teritoriale, conform art. 27 alin. (71) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 (astfel cum a fost completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.832/2005), nu poate fi interpretată în sensul că s-ar recunoaște comisiei judeţene prerogativa de a hotărî trecerea unui bun din domeniul public în cel privat”;

- „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituţiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) şi art. 9 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, stabileşte că sintagma "în condiţiile legii" din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condiţiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condiţiile art. 9 şi 12 din Legea nr. 1/2000”.

În dezlegarea problemei de drept ridicate de recursul în interesul legii s-a pornit de la caracterele specifice ale dreptului de proprietate publică, respectiv inalienabilitatea, imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea, înscrise în art. 136 alin. 4 teza I din Constituția României, republicată, art. 11 din Legea nr. 213/1998, art.5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi art. 1844 din Codul civil.

Aceste caractere specifice ale dreptului de proprietate publică, dintre care în discuţie s-a pus inalienabilitatea, nu justifică ocrotirea preferențială a acestui drept, în raport cu dreptul de proprietate privată, ambele fiind garantate şi ocrotite de lege, conform art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (2) din Constituția României, republicată.

În doctrină, s-a considerat că transferul bunurilor din domeniul public în domeniul privat nu este o excepţie de la regula inalienabilității, acest transfer operând prin acte administrative (hotărâre a Guvernului), şi nu prin mijloacele juridice de drept privat.

În ceea ce priveşte terenurile proprietate publică a statului, aflate în administrarea sau folosința instituţiilor şi stațiunilor de cercetări, precum şi a unităţilor cu profil agricol ori silvic, Legea nr. 18/1991 (în forma sa iniţială) nu reglementa posibilitatea reconstituirii în natură pe vechiul amplasament, ci doar prin echivalent.

De asemenea prin reglementările cuprinse în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aceste terenuri au rămas supuse aceluiaşi regim de drept public, Guvernul fiind singura autoritate cu atribuții de delimitare a acestor suprafețe.

Prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 s-a consacrat principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiţia ca acestea să fie libere. Actul normativ menţionat a exclus, însă, prin art. 9 alin. (1) şi (2), posibilitatea reconstituirii pe terenurile aflate în administrarea instituţiilor şi stațiunilor de cercetare, aparținând domeniului public.

Ulterior, dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 au fost modificate (prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002), în sensul că terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi stațiunile de cercetare destinate cercetării şi producerii de semințe şi material săditor din categorii biologice superioare şi cele pentru creşterea de animale de rasă, precum şi cele administrate de unităţile de învățământ cu profil agricol sau silvic aparţin domeniului public al statului.

În ceea ce priveşte situaţia foștilor proprietari ai terenurilor în discuţie, art. 10 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 102/2001, a stabilit că urmează să li se atribuie terenuri din proprietatea privată a statului, în situaţia în care acestea sunt insuficiente putând fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri.

S-a mai reţinut că dispoziţiile Legii nr. 247/2005 au menţinut posibilitatea acordării cu caracter subsecvent a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor.

ÎCCJ a stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri situate în perimetrul stațiunilor de cercetare presupune următoarele premise:

1) trecerea terenurilor în discuţie din domeniul public al statului în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se situează;

2) delimitarea terenului în sole compacte, conform art. 9 şi 12 din Legea nr. 1/2000;

3) terenul ce face obiectul retrocedării să nu fie indispensabil cercetării, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005;

4) lipsa terenului disponibil administrat de alte instituţii şi autorități publice din judeţul respectiv sau din județele învecinate reprezintă o condiţie negativă ce rezultă din interpretarea art. 10 alin. (7) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 şi se impune a fi îndeplinită numai în situaţia în care reconstituirea nu se realizează pe fostul amplasament al proprietarului deposedat, ci pe un altul.

Astfel, condiţia esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul stațiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operațiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la retrocedare.

Înalta Curte a constatat că se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel.

A mai reţinut că niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situaţie derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noţiunea "în condiţiile legii" trebuie raportată la dispoziţiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 şi, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului.

Numai puterea executivă are competenţa de a dispune asupra intrării unui bun din domeniul public în cel privat, cu excepţia situaţiei în care prin lege sau Constituție nu se prevede altfel.

Legiuitorul a respectat principiul ierarhiei actelor normative, statuând că orice excepţie de la competenţa Guvernului de a decide asupra regimului juridic al bunurilor proprietate publică să fie reglementată numai de acte normative cu forță de lege.

Sancţiunea nerespectării competenţei şi a procedurii de dezafectare a terenurilor din domeniul public şi de trecere a acestora în domeniul privat este expres prevăzută de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, respectiv nulitatea absolută.

Ca atare, nu se poate recunoaște Comisiei Judeţene competenţa de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce priveşte competenţa exercitării atribuţiilor stabilite de Legea nr. 213/1998.

Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a comisiei judeţene reprezintă o operațiune ulterioară, de confirmare şi atestare a dezafectării din domeniul public, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre a Guvernului.

Ca atare, se poate concluziona că dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalităţile indicate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică aflate în administrarea stațiunii de cercetare.

Un bun aflat în domeniul public de interes naţional nu poate fi lăsat la dispoziţia unei instituţii de interes judeţean, în caz contrar fiind încălcat regimul juridic al proprietății publice.

Comisia județeană poate doar să constate trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege, hotărârile sale neintrând în sfera noţiunii de lege, lato sensu.

Acestea sunt acte administrative ce nu se pot încadra în situaţia de excepţie la care fac referire dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Constatarea, prin hotărârea de validare, a trecerii suprafeţei supuse restituirii din domeniul public în cel privat al unităţii administrativ-teritoriale, conform art. 27 alin. (71) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 (astfel cum a fost completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.832/2005), nu poate fi interpretată în sensul că s-ar recunoaște comisiei judeţene prerogativa de a hotărî trecerea unui bun din domeniul public în cel privat.

Principiul ierarhiei actelor normative presupune ca dezafectarea unui teren din domeniul public al statului să se facă printr-un act cu aceeaşi forță juridică. Or, hotărârea comisiei judeţene nu răspunde acestui imperativ, fiind un act administrativ, şi nu un act normativ. Comisia, ca şi autoritate administrativă, nu se poate substitui puterii executive în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998, date în competenţa exclusivă a Guvernului.

Faptul că legiuitorul, prin edictarea dispoziţiilor modificatoare ale Legii nr. 247/2005, nu a înțeles să deroge de la procedura stabilită prin Legea nr. 213/1998, rezultă şi din intervenţia ulterioară a acestuia, prin art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 fiind interzisă în mod expres trecerea terenurilor aflate în administrarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei judeţene, respectiv a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti.

Instanţa apreciază că Decizia nr. 23/2011 pronunţată în recurs în interesul legii de către ÎCCJ este aplicabilă în cauză, potrivit art. 517 alin. 4 Cpc., care prevede că „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că prin Hotărârea de Guvern nr. 2155/30.11.2004 (f 115 vol 5) s-a aprobat preluarea în administrare de către reclamantă a suprafeței de 460,14 ha, reprezentând Ferma de Cercetare și Producție Agricolă Stoenești de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea aflat în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, iar din probele administrate în cauză nu rezultă emiterea vreunei alte hotărâri de Guvern cu privire la suprafața de teren care formează fosta fermă Stoenești.

 În ceea ce privește HCJ nr. a/28.05.2005 (f 11 vol II) prin care a fost validată anexa 43 poz 1, 2, 3, 4 prin care s-a dispus validarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către pârâții Parohia C, Parohia D, Parohia E, Parohia F, HCJ nr. a/14.09.2006 (f 13 vol II), prin care a fost validat memoriul nr. a/2006 a fost modificat titlul de proprietate nr. a/2002 şi au fost validate anexa 3 poz 1 și anexa 27 poz 1, și HCJ nr. a/03.11.2006 (f 10 vol II) prin care s-a dispus trecerea a 20 ha teren agricol din administrarea ICCPT Fundulea către Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B şi trecere în domeniul privat conform anexelor 43 şi 27 validate prin HCJ nr. a/28.06.2005 şi nr. a/14.09.2006, din raportul de expertiză topografie efectuat în cauză nu rezultă că aceste hotărâri ar viza suprafața de teren care formează fosta fermă Stoenești aflată în administrarea reclamantei.

Pârâții Parohia C, Parohia D, Parohia E, Parohia F au susținut prin avocat la termenul de judecată din data de 14.12.2021 că s-au emis titluri de proprietate pentru terenurile reconstituite lor, însă aceste titluri de proprietate nu vizează suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze.

Instanța reține că prin HCJ nr. a/28.05.2005 prin care au fost validate cererile de reconstituire formulate de către acești pârâți nu au fost menționate amplasamente, acestea urmând a fi stabilite ulterior emiterii hotărârii de validare.

Prin HCJ nr. a/03.11.2006 (f 10 vol II) s-a dispus trecerea a 20 ha teren agricol din administrarea ICCPT Fundulea către Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B şi trecere în domeniul privat conform anexelor 43 şi 27 validate prin HCJ nr. a/28.06.2005 şi nr. a/14.09.2006, astfel că instanța reține că terenul care face obiectul acestei hotărârii nu se afla în administrarea reclamantei.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B, Parohia C, Parohia D, Parohia E, Parohia F privind nulitatea HCJ nr. a/28.05.2005, HCJ nr. a/14.09.2006 și HCJ nr. a/03.11.2006.

Instanța constată că prin HCJ nr. a/21.12.2006 (f 10 vol I) s-a dispus restituirea şi trecerea în domeniul privat la dispoziţia Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar A a trenului în suprafață de 114,23 ha din teren agricol aflat în administrarea ICCPT Fundulea stabilit conform anexei 30 validată prin HCJ nr. a/19.05.2006. Din cuprinsul acestei hotărârii ar rezulta că suprafața de teren trecută la dispoziţia Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar A provine de la ICCPT Fundulea, însă prin HCJ nr. a/19.05.2006 au fost validate cererile de reconstituire pentru pârâții SA, SR, SA, RV și DI.

Instanța reține că prin încheierea din data de 09.04.2019 instanța a constat că pârâta RV a decedată la data de 07.03.2012, motiv pentru care urmează a respinge cererea de chemare în judecată cu privire la acesta.

Din răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză topografie rezultă că pentru pârâtele SA, SR și SB a fost emis titlul de proprietate nr. a/20.02.2007 (f 196 vol VI) pentru suprafața de teren de 36.000 mp situată în extravilanul comunei B, tarlaua 61 parcela 344/52 și 344/53, pentru pârâtele RV și SA s-a emis titlul de proprietate nr. a/20.02.2007 (f 198 vol VI) pentru suprafața de teren de 70.500 mp situată în extravilanul comunei B, tarlaua 61 parcela 344/55, pentru pârâtele SA, SR, SB și RV a fost emis titlul de proprietate nr. a/20.02.2007 (f 200 vol VI) pentru suprafața de teren de 300.000 mp situată în extravilanul comunei B, tarlaua 61 parcela A 344/54, expertul reținând că aceste suprafețe fac parte din suprafața totală de 458,18 ha, identificată ca reprezentând fosta fermă Stoenești.

Având în vedere faptul că pârâții nu au făcut dovada existenței unei hotărâri de Guvern privind trecerea din proprietate publică a statului în proprietate privată a suprafeței de teren reprezentând ferma Stoenești, instanța reține că această suprafață de teren este în proprietatea publică a statului și în administrarea reclamantei, conform HG nr. 2155/30.11.2004.

În consecință, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată a reclamantei în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului A, SA, SR, SB și va constata nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. a/20.02.2007, nr. a/20.02.2007 și nr. a/20.02.2007 și nulitatea absolută parțială a HCJ nr. a/21.12.2006 cu privire la suprafețele de teren care au făcut obiectul acestor titluri de proprietate.

Instanța va respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată ca neîntemeiată, apreciind că temeinicia validării dreptului de reconstituire în urma căreia au fost emise aceste titluri sunt aspecte cu privire la care instanța nu a fost învestită să se pronunțe, iar prin HCJ nr. a/19.05.2006 nu au fost prevăzute anumite amplasamente pentru terenurilor a căror reconstituire a fost validată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârâta SC R SRL a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 55.124,22 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat (vol 4 f 830, 831), iar pârâții SM și SL au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat prin chitanța nr. xxx (f 799 vol 4), pârâții Parohia C, Parohia D, Parohia E, Parohia F precizând că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cât priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către pârâta SC R SRL, reprezentate de onorariu de avocat în cuantum de 55.124,22 lei (achitat conform extrasului de cont atașat), instanţa constată că acesta este nejustificat de mare în raport de munca prestată de către avocat (constând în formularea întâmpinării și prezentarea în instanță la patru termene de judecată – 06.03.2018, 17.04.2018, 05.06.2018 și 25.09.2018).

Instanța constată că pârâta a formulat întâmpinare, cerere de chemare în garanție și apărări cu privire la fondul cauzei, însă ca urmare a faptului că la data de 25.09.2018 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei nu s-a mai impus prezența la termenele ulterioare. Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că onorariul de avocat solicitat este mult prea mare raportat la munca efectiv depusă de către apărătorul pârâtei.

Astfel, instanţa va reduce acest onorariu de avocat, conform art. 451 alin. 2 Cpc, la suma de 2.500 lei care, va fi pus în sarcina reclamantei, considerând că o astfel de sumă este în măsură să acopere integral prejudiciul suferit de către pârâtă din culpa procesuală a reclamantei, fără însă a vătăma interesele acesteia din urmă care, nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli de judecată nejustificat de mari.

De asemenea, în temeiul art. 453 Cpc. instanța va admite cererea pârâților SM și SL și va dispune obligarea reclamantei la plata către aceștia a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat achitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții DF, SA și RV ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate de folosință.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții SM, SC R SRL, RM, ET, SS, CS, SG, UG, TC, GI, SC O SRL și MM ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B, Parohia C, Parohia D, Parohia E, Parohia F privind nulitatea HCJ nr. a/28.05.2005, HCJ nr. a/14.09.2006 și a HCJ nr. a/03.11.2006.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului A, SA, SR, SB.

Constata nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. a/20.02.2007, nr. a/20.02.2007 și nr. a/20.02.2007 și nulitatea absolută parțială a HCJ nr. a/21.12.2006 cu privire la suprafețele de teren care au făcut obiectul acestor titluri de proprietate.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârâta SC R SRL a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâții SM și SL a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Ploiești.

Pusă la dispoziția pârților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 06.01.2022.

Președinte,Grefier,