Culpa comisiilor de fond funciar in emiterea titlului de proprietate

Decizie 131 din 23.02.2022


Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr. X/25.10.2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2021, s-a admis cererea formulată de reclamantul D N, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ V  PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ O PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR. 

S-a constat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. X/92 din 27.01.1998 emis pe numele cetăţenilor S F şi D N, în calitate de moştenitori ai defunctei D I, în sensul radierii de pe acest titlu de proprietate a cetăţeanului S F.

A fost obligată pârâta Comisia locală de fond funciar a com. V să întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pe numele cetăţeanului D N, în calitate de moştenitor al defunctei D I asupra aceloraşi suprafeţe de teren din titlul de proprietate menţionat anterior.

De asemenea a fost obligată pârâta Comisia judeţeană de fond funciar O să elibereze titlul de proprietate conform celor menţionate anterior.

Au fost obligate pârâtele să achite reclamantului suma de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin titlul de proprietate nr. X/92 din 27.01.1998 (fila 8), emis pe numele cetăţenilor S F şi D N, în calitate de moştenitori ai defunctei D I, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2 ha şi 7300 mp terenuri situate în extravilanul şi intravilanul com. V, sat V de S, jud. O.

Reclamantul a solicitat radierea de pe acest titlu de proprietate a cetăţeanului S F, având în vedere că, urmare apariţiei Legii nr. 18/1991, moştenitorul D N, în termen legal, a depus cererea nr. X/10.03.1991 (fila 25) şi cererea nr. X/21.02.1991 (fila 27), pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctei anterior menţionată, iar solicitarea numitului S F înregistrată sub nr. X/21.02.1991 (fila 26) nu poate fi primită, întrucât această persoană nu avea calitatea de moştenitor legal sau testamentar al defunctei titular al dreptului de proprietate, fiind doar concubin al autoarei.

Comisia locală de fond funciar a învederat că, în urma verificărilor efectuate de către compartimentul de specialitate al Primăriei Comunei V, s-a constatat că în registrul agricol, alături de D I, D I, D M şi D N (N), figurează înscris şi S F, atât pe fila I la Nr. curent 5, în care la coloana vizând Situaţia faţă de capul gospodăriei este inserată calitatea de soţ, precum şi pe fila a II -a, în care, de asemenea, sunt reluate aceste menţiuni în mod foarte clar (fila 22).

Din cele anterior expuse a rezultat că numitul S F a depus primul cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în termenul legal prevăzut în mod imperativ de textul de lege. Altfel spus, la momentul întocmirii actelor premergătoare şi înaintării acestora către Comisia judeţeană, probabil că, autoritatea locală învestită prin lege în acest sens, respectiv Comisia Locală V a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 9, art. 11 şi art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la actele mai sus menţionate.

Art. III din Legea 169/1997 stabilește că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.

Aceste dispoziţii invocate de reclamant pot fi aplicate în speţa de faţă din două motive şi anume:

Conform Deciziei ÎCCJ nr. 11/2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire, în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, s-a stabilit că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din vechiul Cod civil de la 1864, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.

Numitul S F, deşi a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991, acesta nu avea calitatea expresă cerută de legea specială privind legătura dinastică cu autorul de rol, starea de concubinaj nefiind recunoscută de statul nostru nici atunci (1991) şi nici acum în privinţa dobândirii dreptului de a moşteni.

Conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, (1) stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. (...)

Potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cu vegetație forestieră se face numai în baza unei cereri, care se depune la sediul primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială se află terenul pentru care urmează fi reconstituit dreptul de proprietate.

Același act normativ stabilește și un termen-limită până la care poate fi depusă această cerere, sub sancțiunea decăderii.

Termenul a fost prelungit succesiv, ultimul fiind cel instituit prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 247/2005), mai exact, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2000), modificată prin titlul VI din Legea nr. 247/2005:

„Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997.

Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite.

Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv (...)“.

Conform art. 9 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 18/1991, cererea va cuprinde calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate are ca efect investirea autorităților publice competente și obligarea acestora de a rezolva cererea, în temeiul Legii nr. 18/1991, iar nedepunerea unei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, rep. la primăria localității în a cărei rază se află terenul, duce la decăderea din dreptul de reconstituire a proprietății funciare.

Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate este reglementată de legislația fondului funciar ca fiind o reîmproprietărire a anumitor categorii de persoane ale căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, indiferent de titlu, prin cooperativizare sau prin alte căi.

Se tinde prin această modalitate juridică la o adevărată restabilire a situației anterioare luării acelor măsuri antinaționale începând cu reforma agrară din 1945 și următoarele legi care au desființat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, înființând în schimb proprietatea cooperatistă.

În atare situație, instanța a apreciat că numitul S F nu este o persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât acesta, deşi a formulat cerere de reconstituire, potrivit art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991, nu deţinea calitatea de moştenitor al autoarei.

Concubinajul reprezintă relaţia dintre un bărbat şi o femeie, nefiind căsătoriţi. Mai exact, concubinajul este o transpunere faptică a căsătoriei, care însă nu beneficiază de ocrotirea legală a celei din urmă.

În conformitate cu art. 9 alin. 4 şi 5 din Legea 18/1991 rep., cererea trebuie să cuprindă numele şi prenumele persoanei solicitante, domiciliul său calitatea de titular sau moştenitor, suprafaţa de teren solicitată, cerere la care va ataşa documentele doveditoare ale dreptului pretins şi calităţii solicitantului.

Potrivit art. 11 alin. 3 din acelaşi act normativ, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situaţiei terenurilor deţinute de CAP la 1.01.1990, a celor înscrise în sistemul cadastral general în registrul agricol al localităţii.

Iată deci că pentru a beneficia de prevederile legii fondului funciar, persoana îndreptăţită este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei Locale însoţită de actele doveditoare.

Calitatea de moștenitor a unuia sau a altuia dintre descendenţi nici nu trebuie pusă în discuție, atâta timp cât legile funciare au impus respectarea unei anumite proceduri persoanelor îndreptățite, titulari de drept sau moștenitorii acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii", iar "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor".

În același timp, dispoziția imperativă de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmată de nicio altă prevedere legală, impune concluzia că toți succesibilii autorului îndreptățit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

În această privință este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din Codul civil.

Instanţa nu poate valida susţinerea pârâtei Comisia locală de fond funciar în sensul că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor legale, atât de formă, cât şi de fond şi este în deplină concordanţă cu actele premergătoare eliberării lui, întrucât S F nu are calitatea de moştenitor al autoarei de rol şi nu putea pretinde drepturi de natura celor care fac obiectul litigiului.

Conform dispozițiilor art. 5 lit. h) și i) din H.G. nr. 890/2005, comisia locală are obligația de a pune în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul, a întocmi și înainta comisiei județene documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, în lipsa îndeplinirii acestor obligații imperativ prevăzute de lege, persoana îndreptățită potrivit art. 8 și art. 13 din Legea nr. 18/1991 aflându-se în imposibilitate de a obține titlul de proprietate pentru suprafața stabilită prin hotărârea Comisiei Județene de fond funciar pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Astfel fiind, instanţa a constat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. X/92 din 27.01.1998 emis pe numele cetăţenilor S F şi D N, în calitate de moştenitori ai defunctei D I, în sensul radierii de pe acest titlu de proprietate a cetăţeanului S F.

A obligat pârâta Comisia locală de fond funciar a com. V să întocmească documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pe numele cetăţeanului D N, în calitate de moştenitor al defunctei D I asupra aceloraşi suprafeţe de teren din titlul de proprietate menţionat anterior şi va obliga pârâta Comisia judeţeană de fond funciar O să elibereze titlul de proprietate conform celor menţionate anterior.

Conform art. 453 C.pr.civ., a obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), pe baza culpei procesuale, cu precizarea că pârâta Comisia locală de fond funciar nu a recunoscut pretenţiile părţii adverse prin întâmpinarea depusă tardiv, calificată ca fiind concluzii scrise, pentru a beneficia de dispoz. art. 454 C.pr.civ.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel  Comisia JUDEŢEANĂ O pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Instituţia Prefectului- Judeţul O, sentinţă pe care o consideră netemeinică şi nelegală numai fată de Comisia JUDEŢEANĂ O, pentru următoarele:

 În fapt, arată că reclamantul - intimat, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei în contradictoriu cu Comisia Locală V de fond funciar şi Comisia JUDEŢEANĂ O pentru aplicarea legilor fondului funciar, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. X/92/27.01.1998 în sensul înlăturării numitului S F.

Prin Sentinţa atacată, instanţa de fond, admite cererea reclamantului şi pe lângă obligaţiile impuse Comisiei Locale V, stabileşte obligaţii şi în sarcina Comisiei Judeţene O fără a se dovedi culpa noastră în cauză.

Astfel, atât atribuţiile şi competenţele Comisiei Judeţene de aplicare a Legilor Fondului Funciar cât şi cele ale Comisiilor Locale sunt stabilite expres şi limitativ de H.G. nr. 890/2005 privind Regulamentul de aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6 lit. a - m) din acest act normativ prevede că atribuţiile Comisiei Judeţene se referă printre altele la:

- verificarea legalităţii propunerilor înaintate de comisiile comunale, în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta acestora;

- soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile

locale;

- validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor comunale;

- emiterea titlurilor de proprietate pentru cererile validate.

Totodată, art. 5 lit. a - m) enumera atribuţiile Comisiilor Locale printre care şi analizarea riguroasă a cererilor şi a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, cu obligaţia de a solicita toate relaţiile şi datele necesare în acest scop, punerea în posesie, stabilire amplasamente, completarea fişelor de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi înmânarea titlurilor de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin. (art. 5 lit. i).

În temeiul aceluiaşi art. 5 coroborat cu art. 34 şi art. 36 din H.G. nr. 890/2005, Comisiile Locale de Fond Funciar au atributul exclusiv: de a stabili mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, de a propune alte amplasamente şi de a consemna în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane.

În speţă, instanţa de fond deși retine culpa procesuală a Comisiei Locale V care nu a recunoscut prin întâmpinarea depusă tardiv pretenţiile părţii adverse, stabileşte obligaţii si în sarcina Comisiei Judeţene O.

Nu se poate retine că şi Comisia JUDEŢEANĂ O are vreo culpă atâta timp cât nu are atribuţii în ceea ce priveşte întocmirea actelor premergătoare emiterii Titlului de proprietate.

Titlul de proprietate a fost scris exclusiv pe baza documentaţiei premergătoare întocmită şi înaintată de către Comisia Locală V.

Apreciază că fiecare dintre părţi trebuie să răspundă procesual raportat la propriile atribuţii şi competenţe.

Faţă de cele mai sus menţionate, solicită admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile nr. X/25.10.2021, în sensul înlăturării obligaţiei stabilită în sarcina Comisiei Judeţene O.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. Cod Procedură Civilă.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 411 alin. 2 C.P.C.

Intimatul D N a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat  şi menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond ca temeinică şi legală cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

 A solicitat respingerea apelului  întrucât motivele invocate sunt într-o totală contradicţie cu înscrisurile de la dosar şi chiar cu motivarea declaraţiei de apel de către intimată. Astfel, se solicită admiterea apelului cu motivarea că pârâta Comisia JUDEŢEANĂ O nu are o culpă în dosar şi atât timp cât nu are atribuţii în ceea ce priveşte întocmirea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate nu poate fi obligată la anumite sarcini solicitând înlăturarea obligaţiilor stabilite în favoarea sa.

Această motivare contravine dispoziţiilor art. 6 lit. a-m din HG nr. 890/2005 privind regulamentul de aplicare a Legilor Fondului Funciar cu modificările şi completările ulterioare, temei juridic indicat de intimata pârâtă în apărare în declaraţia de apel, deoarece în cuprinsul articolului  respectiv se  prevede că pârâta  „avea obligaţia verificării legalităţii propunerilor înaintate de comisiile comunale în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa verosimilitatea,  autenticitatea şi concludenta acestor acte” şi după verificarea acestor înscrisuri se putea emite titlul de proprietate dacă propunerile  comisiilor comunale erau validate. 

În cazul de faţă, este clar ca intimata pârâtă nu a respectat aceste prevederi legale1şi nu a verificat  cu atenţie documentele înaintate de Comisia Locală V, pentru că în caz contrar nu s-ar fi eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate absolută a solicitat-o şi prin urmare este clar că instanţa de fond în mod corect a dispus, atât obligarea 1a plata cheltuielilor de judecată cât şi obligarea Comisiei Judeţene O la eliberarea, titlului de proprietate  conform  menţiunilor din, cuprinsul hotărârii judecătoreşti.

Faţă de aceste aspecte solicită ca instanţa de apel să analizeze şi să constate că apelul este  nefundat, să se dispună respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Slatina ca temeinică şi legală.

 In apărare a solicitat  încuviinţaţi proba cu înscrisuri.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, având în vedere că nu s-au solicitat probe noi în apel, în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., a fost avute în vedere materialul probator administrat în faţa primei instanţe.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

În cauză, prin sentinţa instanţei de fond, pârâta Comisia JUDEŢEANĂ O pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Instituţia Prefectului- Judeţul O a fost obligată alături de pârâta Comisia Locală V pentru aplicarea legilor fondului funciar  la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, constând în onorariul de avocat, către reclamantul D N.

Apelanta a criticat sentinţa instanţei de fond apreciind că nu se poate retine vreo culpă în sarcina acesteia atâta timp cât nu are atribuţii în ceea ce priveşte întocmirea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, care a fost scris exclusiv pe baza documentaţiei premergătoare întocmită şi înaintată de către Comisia Locală V.

Verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile apelantei sunt nefondate, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind dată în conformitate cu situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

Potrivit art. 52 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: 1) În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională.  (2) Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. (3) Prevederile art. 451 şi 453 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile.

În conformitate cu dispoziţiile art.  5 lit. c, e, f din HG Nr. 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr. X/92/27.01.1998 ce a făcut obiectul analizei:  Comisiile judeţene au următoarele atribuţii principale: …

c) verifică legalitatea propunerilor comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale;

e) validează săi invalidează măsurile stabilite de comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale;

f) emit titlurile de proprietate.

Astfel, în îndeplinirea obligaţiei de control şi verificare avea îndatorirea să supravegheze şi să controleze activitatea comisiei locale şi să ia măsurile necesare în vedere desfăşurării acestei activităţi cu stricta respectare a legii. Faptul că titlu de proprietate nr. X/92/27.01.1998  a fost anulat şi s-a impus emiterea unui alt titlu se datorează împrejurării  că  titlul iniţial a fost defectuos emis, culpa aparţinând atât comisiei locale faţă de propunerile formulate, dar şi comisiei judeţene care avea sarcina de a verifica legalitatea propunerilor comisiei comunale.

Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a apreciat culpa procesuală în ceea ce o priveşte pe această pârâtă apelantă, obligând-o, alături de comisia locală, la plata cheltuielilor de judecata acordate ca o consecinţă a admiterii cererii reclamantului intimat în aplicarea dispoziţiilor art. 453 cod procedură civilă, potrivit cărora:,,partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească  acesteia cheltuieli de judecată”.

În raport de toate aceste aspecte, Tribunalul constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ., va păstra hotărârea atacată, respingând apelul ca nefondat.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul va dispune obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în faza de judecată a apelului, conform art. 453 C. proc. civ., respectiv la plata sumei de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii depuse la dosar (chitanţa nr. 821/14.12.2021 – fila 20 dosar apel).

Data publicarii pe portal: 03.05.2022