Reabilitare. Cerere formulată după decesul condamnatului

Prin Sentinţa penală nr. 9/3.04.2006 a  Curţii de Apel Târgu Mureş s-a respins cererea de reabilitare formulată de petenta B.M.G.A. în numele tatălui său O. C., condamnat prin Sentinţa nr. 719 din 30 mai 1958 a Tribunalului Militar al regiunii a III-a M.Cluj, definitivă prin Decizia nr. 206 din 24 iulie 1958 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române – Colegiul militar.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Militar Cluj la data de 17.03.2005 petenta B.M.G.A. , a solicitat reabilitarea tatălui ei O. C., decedat la 01.09.1958 , condamnat prin sentinţa nr.719 din 30.05.1958 a Tribunalului Militar al Regiunii III-a M.Cluj, la pedeapsa cu moartea şi confiscarea totală a averii, pentru crimă de uneltire împotriva securităţii interne şi externe a RPR.

Prin sentinţa nr.23 din data de 02.-06.2005 Tribunalul Militar Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Tg.Mureş.

În motivarea hotărârii se arată că în prezent infracţiunile contra siguranţei statului se judecă de către Curtea de Apel , astfel că şi cererile accesorii , cum este reabilitarea, trebuie să fie judecate de către această instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a  reţinut  următoarele:

Petenta şi-a întemeiat cererea de reabilitare pe disp.art.137 Cod penal şi art.494 şi urm.Cod pr.penală.

Potrivit art.137 alin.1 Cod penal , cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii: nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut de art.135 ; îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste ; precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă ; a avut o bună conduită ; a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.

În speţă, tatăl petentei a fost condamnat la pedeapsa cu moartea prin sentinţa nr.719/30.05.1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a M.Cluj , hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr.206 din 24.07.1958 a Tribunalului Suprem al RPR -Colegiul militar , pentru comiterea infracţiunii de insurecţie armată prev.de art.211 din vechiul Cod penal.

Această pedeapsă a fost executată conform mandatului de executare a pedepsei nr.1159 din 29.08.1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a M.Cluj , ca urmare a faptului că Prezidiul Marii Adunări Naţionale în şedinţa din 22.08.1958, a respins cererea de comutare a pedepsei capitale.

Având în vedere că nu este îndeplinită nici una din condiţiile prevăzute de art.137 alin.1 Cod pr.penală, instanţa a apreciat că cererea petentei privind reabilitarea tatălui ei O.C. , nu este întemeiată.

Mai mult, potrivit art.135 alin.1 lit.d Cod penal , condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa de judecată în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani , la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoarea.

Condamnatul O.C. nu se află nici în această situaţie, având în vedere că prezidiul Marii Adunări Naţionale al RPR, i-a respins cererea de comutare a pedepsei cu moartea , astfel că din acest punct de vedere cererea petentei ar părea ca inadmisibilă.

Nici în noul Cod penal nu este reglementată  această situaţie , ci în art.152 alin.3, se arată că, condamnatul decedat până la împlinirea condiţiilor de reabilitare, poate fi reabilitat dacă instanţa evaluând comportamentul condamnatului până la deces , apreciază că merită acest lucru, deci acest text de lege reglementează o altă situaţie decât cea din speţă.

Faţă de considerentele expuse, instanţa în baza art.498 Cod pr.penală a  respins cererea petentei privind reabilitarea tatălui ei O. C.

Domenii speta

Spete similare