Litigiu de muncă. angajament de plată.

LITIGIU DE MUNCĂ. ANGAJAMENT DE PLATĂ.

Angajamentul de plată reprezintă voinţa părţii de  a-şi

asuma răspunderea reparării prejudiciului cauzat din vina sa, în

baza relaţiilor contractuale stabilite între părţi şi în baza

dispoziţiilor art.969 Cod civil.

(Decizia civilă nr.57/R-CM din 7

septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti).

Contestatorul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.S.

Vâlcea, să se constate nulitatea angajamentului de plată emis la 23 septembrie

2003, cu motivarea că, în urma unui control efectuat la cantonul la care acesta

era pădurar, s-a constatat o pagubă pentru care i s-a luat angajamentul de

plată contestat, act ce este nul absolut, întrucât noul Cod al Muncii nu mai

prevede posibilitatea răspunderii patrimoniale a salariaţilor, pe bază de decizie

de imputaţie ori angajament de plată.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.527 din 6 noiembrie

2003, a admis contestaţia şi a constatat nulitatea angajamentului de plată,

obligând intimata la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că,

potrivit art.270 din noul Cod al Muncii, salariaţii răspund patrimonial în

temeiul normelor şi principiilor răspunderii contractuale, pentru pagubele

materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, astfel

încât nu se mai putea emite o decizie de imputare sau nu mai putea fi atrasă

răspunderea în baza angajamentului de plată.

In termen legal, împotriva sentinţei, a declarat recurs societatea

intimată, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.8, 9 şi 10 Cod procedură

civilă.

Recursul a fost privit ca fondat şi admis ca atare, în temeiul

art.312 Cod procedură civilă, cu consecinţa modificării deciziei, iar pe fond, a

respingerii contestaţiei.

Instanţa de recurs a reţinut că, deşi prima instanţă a motivat

soluţia adoptată în sensul că răspunderea materială a salariatului este una

contractuală, a apreciat însă că se impune anularea angajamentului de plată, cu

motivarea că în noua reglementare a Codului Muncii nu se mai regăseşte.

Tribunalul nu a observat că angajamentul de plată reprezintă

voinţa părţii de a-şi asuma răspunderea reparării prejudiciului cauzat din vina

sa, în baza relaţiilor contractuale stabilite între părţi şi în baza dispoziţiilor

art.969 Cod civil.

De altfel, nu există nici un motiv pentru a se dispune anularea

acestui angajament, potrivit reglementărilor legale.

Noul Cod al Muncii nu interzice exprimarea acordului de voinţă

cu privire la acoperirea prejudiciului cauzat de salariat, iar Legea nr.53/2003,

prevede numai situaţia în care se pot face reţineri din salariu, astfel încât

achitarea de bună-voie a unei sume, constituie atât o recunoaştere a datoriei,

cât şi o plată perfect valabilă.

De aceea, s-a concluzionat că angajamentul asumat de către

salariat în vederea acoperirii prejudiciului unităţii, constituie o dovadă că este

de acord să achite această sumă.

Domenii speta

Spete similare