Plângere contravenţională

Prin sentinta civila nr.2350/16.05.2008, instanta a respins ca nefondata plângerea contraventionala formulata de petentul B. B. M., intimat fiind D.R. V. I..

La stabilirea solutiei instanta a retinut ca în ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal si a existentei faptei, actul supus judecatii are înscrise mentiunile obligatorii esentiale impuse sub sanctiunea nulitatii absolute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Împrejurarea ca pe stampila organului din care face parte agentul constatator are înscrisa data de 11.12.2007, nu este apta sa conduca la nulitatea procesului-verbal, data întocmirii fiind mentionata în mod corect pe act, iar nulitatea nu poate fi decât cel mult una virtuala, relativa, conditionata de existenta unei vatamari iremediabile, ceea ce nu este cazul în speta.

În dreptul român este unanim acceptat ca actul administrativ legal încheiat face credinta asupra celor consemnate si constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumtie  relativa de exercitare cu buna-credinta a functiei.

În jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat ca  art. 6 paragraful 2 nu interzice statelor ca sistemele lor nationale de drept penal sa contina prezumtii de fapt si de drept, iar Conventia nu le împiedica din principiu.

Instanta apreciaza ca o astfel de prezumtie este rezonabila si legitima, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autoritatii.

Punând în balanta prezumtiile care opereaza, prezumtia de nevinovatie  a petentului si prezumtia de buna-credinta a agentului vamal, hotarâtor asupra pricinii este faptul ca petentul a semnat  procesul-verbal, ca actul a fost întocmit la momentul constatarii faptei în mod nemijlocit de agentul vamal si ca petentul nu a formulat cu acest prilej nici un fel de obiectiuni, apararile sale fiind formulate abia în instanta.

Decisiva  a fost semnarea actului fara obiectiuni, ceea ce echivaleaza cu achiesarea partii la cele înscrise.

În ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, în cauza instanta a retinut ca petentului i-a fost aplicata amenda în cuantum de 5.000 lei pentru sustragerea de la vamuire a 220 pachete de tigari si a apreciat ca amenda nu este doar proportionala, dar si necesara fata de gradul de pericol social al faptei de sustragere de la vamuire, concretizat prin numarul extrem de mare  de tigari descoperite, împrejurarea ca acestea sunt produse accizabile, fiind eludate si dispozitiile privitoare la accize, astfel ca masura se impune pentru corijarea sa.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs petentul B. B.M.. În motivarea recursului, aparatorul petentului a solicitat, în principal, casarea sentintei recurate cu trimitere spre rejudecare, întrucât prima instanta nu a cercetat fondul cauzei, solutionând-o fara sa administreze vreo proba. A mai aratat ca data procesului-verbal de contraventie nu coincide cu data stampilei aplicate de Serviciul Antifrauda Vamala I., ceea ce echivaleaza cu lipsa datei si atrage nulitatea procesului-verbal de contraventie. De asemenea, situatia de fapt consemnata în procesul-verbal de contraventie nu corespunde realitatii deoarece, în realitate, nu se pot ascunde 22 cartuse de tigari sub îmbracaminte.

În subsidiar, petentul recurent a solicitat a fi înlocuita sanctiunea amenzii cu cea a avertismentului

Legal citat,  reprezentantul organului constatator nu s-a prezentat si nu a formulat întâmpinare.

Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentintei recurate si a probelor administrate în cauza, prin prisma dispozitiilor art. 3041  Cod procedura civila, instanta constata ca recursul este fondat.

Astfel, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 316 încheiat de intimata la data de 12.12.2007, petentul a fost sanctionat cu amenda în suma de 5000 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 653 alin. 2 raportat la art. 653 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin HG nr. 707/2006 modificata. S-a retinut în cuprinsul procesului verbal de contraventie ca, pe data de 12.12.2007 ora 15,30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra petentului si a autoturismului condus de catre acesta s-au gasit ascunse pe corp 220 pachete de tigari marca „Ronson” peste limita prevazuta de reglementarile legale, în scopul sustragerii de la vamuire. Contraventia a fost constatata nemijlocit de catre organele vamale. Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor a fost semnat fara obiectiuni de catre contravenient.

În conformitate cu dispozitiile art. 653 alin. 1 lit. a din HG nr. 707/2006 „constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3000 la 8000 lei: sustragerea de la controlul vamal a oricaror bunuri sau marfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confisca;” iar dispozitiile alin. 2 din acelasi text normativ stabilesc ca „în cazul în care contraventia prevazuta la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contraventia se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal si retinerea mijlocului de transport folosit la savârsirea contraventiei pâna la plata amenzii.”

Petentul a invocat în motivarea recursului faptul ca prima instanta nu ar fi administrat probe necesare pentru solutionarea plângerii contraventionale dar nu a indicat ce probe erau necesare si nu au fost administrate. De altfel, nici la cercetarea judecatoreasca efectuata la instanta de fond petentul nu a solicitat a se administra vreo proba în sustinerea situatiei de fapt aratate în precizarile la plângerea contraventionala.

Concret, petentul a recunoscut ca în autoturismul proprietatea sa s-au gasit cele 220 pachete de tigari dar a aratat ca nu a cunoscut despre existenta acestora si ca, probabil, ca o alta persoana le pusese în portbagajul masinii sale când nu fusese atent. A mai aratat ca a atras atentia lucratorului vamal ca acele tigari nu-i apartin dar acesta i-a încheiat proces verbal de contraventie sustinând ca bunurile s-au gasit ascunse sub haine. Nu s-a facut nici o dovada în sensul ca tigarile gasite asupra sa nu-i apartineau fiind puse de o alta persoana în portbagajul autoturismului sau.

Pe de alta parte, situatia retinuta în procesul verbal de constatare si sanctionare a petentului a fost constatata personal de catre organele de control iar petentul a semnat, fara obiectiuni, acest proces verbal de contraventie. Nefacând nici un fel de obiectie cu ocazia semnarii procesului verbal de contraventie petentul a recunoscut practic aceasta situatie de fapt.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ozturk contra Germaniei, prin hotarârea din 21.02.1984 ca: „distinctia dintre  contraventii si infractiuni existenta în legislatia interna a unora dintre statele semnatare ale  conventiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garantiilor oferite de  art. 6 din Conventie, a acuzatiilor în materie penala”, iar în cauza Anghel contra României s-a retinut ca:”acuzatia adusa petentului este o acuzatie penala în sensul conventiei, iar aceasta beneficiaza  si în procedura contraventionala de prezumtia  de nevinovatie, care  a fost instituita cu scopul de a  proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autoritatilor motiv pentru care sarcina probei în procedura contraventionala desfasurata în fata instantei de judecata revine în primul rând organului constatator si nu petentului”.

Totusi, în aceeasi cauza (Anghel contra României) s-a recunoscut dreptul oricarui sistem juridic de a cunoaste prezumtii de fapt si de drept, însa în materie penala, acestea nu pot sa depaseasca limite rezonabile.

În mod constant, jurisprudenta nationala a creat o prezumtie relativa de veridicitate a mentiunilor cuprinse în procesul verbal de contraventie întocmit  cu respectarea  cerintelor de forma prevazute de  OG nr. 2/2001 si alte acte normative speciale. Aceasta prezumtie este apreciata ca situându-se în limite rezonabile mai ales atunci când procesul verbal a fost întocmit în momentul constatarii faptei în mod nemijlocit de catre organul constatator fara ca cel sanctionat sa formuleze cu acel prilej nici un fel de obiectie.

Codul civil prevede, printre celelalte probe precum actele, probele testimoniale, expertize, cercetari la fata locului si prezumtiile. Cum, din considerentele sentintei civile recuzate rezulta ca au fost avute în vedere ca probe, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 316/12.12.2007, adeverinta de retinere a bunurilor nr. 1266/12.12.2007 si prezumtia de veridicitate a mentiunilor cuprinse în procesul verbal de contraventie, rezulta ca prima instanta a solutionat cauza în baza probelor administrate, fiind cercetat pe deplin fondul cauzei.

Tribunalul apreciaza ca, în mod corect a dat prioritate instanta de fond prezumtiei de veridicitate a celor retinute în procesul verbal de contraventie si a constatat ca petentul se face vinovat de savârsirea contraventiei. Sustinerile petentului recurent ca nu pot fi ascunse 22 de cartuse de tigari sub hainele pe care le purta în momentul controlului sunt nereale atâta timp cât hainele preotesti sunt suficient de lungi si largi pentru a permite acest lucru. Statutul petentului care nu i-ar permite acestuia sa savârseasca asemenea fapte nu este suficient pentru a convinge instanta ca acesta nu a savârsit fapta retinuta în sarcina sa.

Cât priveste lipsa datei procesului verbal de contraventie invocata de catre petentul recurent ceea ce ar atrage nulitatea absoluta a acestuia, tribunalul constata ca data încheierii actului este trecuta corect în rubrica corespunzatoare si este 12.12.2007. Nu are relevanta faptul ca pe stampila aplicata de catre Serviciul Antifrauda Vamala I.  este trecuta o alta data întrucât nu aceasta constituie data încheierii procesului verbal de contraventie.

Nu poate fi primita nici sustinerea ca fapta prezinta un grad de pericol social scazut ceea ce ar impune înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” iar dispozitiile art. 7 alin. 2 din acelasi act normativ stabilesc ca „avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa.”

Instanta apreciaza ca fapta petentului recurent care, în scopul evident al sustragerii de la vamuire, a ascuns 220 de pachete de tigari prezinta un grad de pericol social sporit, motiv pentru care înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment apare nesatisfacatoare. Pe de alta parte, frecventa savârsirii de astfel de fapte a crescut îngrijorator în ultimul timp, motiv pentru care nu se poate aprecia ca fapta petentului este de gravitate redusa.

În considerarea celor aratate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare