Contencios Cdministrativ fiscal. Refuz de soluţionare cerere.

Dosar nr. 4829/83/2007

SENTINŢA CIVILĂ NR. 107/CA/19 martie 2008 

Domeniu asociat: contencios administrativ fiscal; refuz de soluţionare cerere.

Pentru  ca o acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea unei

autorităţi publice de a soluţiona o cerere adresată acesteia, indiferent de natura

acelei cereri să fie admisibilă,  este necesar să existe un refuz nejustificat de

soluţionare a cererii sau o tăcere a autorităţii, lipsa oricărui răspuns.

Întrucât pârâta a răspuns solicitărilor reclamantei în scris, a comunicat

acesteia că, în soluţionarea cererii acesteia a întâmpinat dificultăţi de interpretare a

legii şi că, prin prisma actelor normative incidente, a sesizat Comisia Centrală Fiscală

pentru a se pronunţa asupra soluţiei fiscale ce se impune a fi luată în legătură cu

reclamanta, s-a apreciat că nesoluţionarea cererii  de către pârâtă nu reprezintă un

refuz explicit de soluţionare exprimat cu exces de putere, ci consecinţa îndeplinirii de

către pârâtă a unei obligaţii legale de sesizare a unei autorităţi ierarhic superioare.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.

de mai sus, reclamanta SC” A” SA  a chemat în judecată în calitate de pârâţi 

DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI SATU MARE şi

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR BUCUREŞTI – COMISIA CENTRALĂ

FISCALĂ, solicitând instanţei, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să oblige

pârâţii să soluţioneze contestaţia cu nr. 5945/31.05.2007, înregistrată la D.G.F.P.J.

Satu Mare sub nr. 44617/12.06.2007, contestaţia nr. 642/11.06.2007  înregistrată la

D.G.F.P.J. Satu Mare sub nr. 4382/11.06.2007, contestaţia  nr. 6896/27.06.2007

comunicată Ministerului Economiei şi Finanţelor în data de 04.07.2007 cu confirmare

de primire şi să oblige pârâtul D.G.F.P.J. Satu Mare  să continue inspecţia fiscală.

În motivare se arată că în data de 26.03.2007 prin adresa nr. 2038 reclamanta

depune la DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE înscrisul

Decont de taxa pe valoare adăugata (perioada de raportare luna februarie 2007) prin

care solicita rambursare soldului sumei negative a T.V.A. in cuantum de 486.158 lei.

Ulterior depunerii decontului mai sus amintit conform prevederilor legale

D.G.F.P.J Satu Mare a demarat o acţiune de inspecţie fiscală la sediul S.C. A SATU

MARE S.A. pentru a constata dacă sunt îndreptăţiţi la restituirea sumei solicitate

reprezentând T.V.A.

Prin adresa cu nr. 3625/07.05.2007 comunicată în data de 10.02.2007 pârâta

de ordin 1 le aduce la cunoştinţă că acţiunea de inspecţie fiscală aflată în curs de

desfăşurare ca urmare a depunerii decontului de T.V.A. nr. 2038/26.03.2007 se

suspendă începând cu data de 07.05.2007 până la primirea unor informaţii solicitate

de la Comisia Centrală Fiscală.

Reclamanta, prin adresa nr. 5945/31.05.2007 înregistrată la D.G.F.P.J. Satu

Mare sub nr. 44617/12.06.2007 cu anexele la care se face referire în textul acesteia

solicită continuarea inspecţiei fiscale, întrucât prin faptul că nu se soluţionează

cererea sa de restituire a sumelor de bani reprezentând T.V.A. are loc blocarea unor

sume de bani publici.

Având în vedere ca D.G.F.P.J. Satu Mare nu a soluţionat plângerea a revenit

prin adresa nr. 6421/11.06.2007 înregistrată la pârâtă sub nr. 43892/11.06.2007 şi a

solicitat în esenţa rambursarea sumei de bani reprezentând T.V.A. menţionată în

adresa nr. 5945/31.02.2007, dar pârâta nu a soluţionat nici aceasta plângere .

Arată că pârâta nu a înţeles să soluţioneze "recursul graţios" şi în consecinţă

pe calea "recursului ierarhic" a înaintat plângere către MINISTERUL ECONOMIEI SI

FINANŢELOR - COMISIA CENTRALĂ FISCALĂ prin adresa nr. 6896/27.06.2007

comunicată cu confirmare de primire în data de 04.07.2007, dar nici organul ierarhic

superior nu a soluţionat plângerea şi nu a comunicat un răspuns conform

prevederilor din Codul de procedură fiscală şi a Legii contenciosului administrativ.

În drept, invocă art. 2 indice 1 lit. h, art. 8 indice 1, art. 10 indice 1 din Legea

nr. 554/2004, art. 17 indice 5, art. 70 indice 1, art. 205 indice 1 din Ordonanţa nr.

92/2003.

În probaţiune se depun înscrisurile la care se face referire în cererea

introductivă.

În şedinţa publică din 19.03.2007, reclamanta declară că înţelege să renunţe

la judecarea cauzei faţă de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR

BUCUREŞTI – COMISIA CENTRALĂ FISCALĂ renunţare, de care instanţa a luat act

în temeiul art. 246 C.proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta D.G.F.P.J. Satu Mare solicită

respingerea acţiunii înaintată de reclamantă ca neîntemeiată.

În motivare se arată că  SC APASERV SA SATU MARE prin Decontul de

T.V.A. cu numărul 2038/26.03.2007, solicită rambursarea sumei de 486.158 lei,

T.V.A. de rambursat aferent lunii februarie 2007.

Organul de inspecţie fiscală deplasându-se la sediul petentei a constatat că

suma de rambursat provine în totalitate în urma unei facturi emisă de SC S

ISTAMBUL SUCURSALA BUCUREŞTI, fiind un avans la lucrarea privind reabilitarea

staţiei de epurare a apelor uzate din Satu Mare. S-a ajuns la concluzia comună a

organului de inspecţie fiscală şi conducerea Administraţiei Finanţelor Publice pentru

Contribuabili Mijlocii Satu Mare, că lucrarea se încadrează conform Legii nr.

571/2003 privind Codul fiscal, la operaţiuni supuse regimului simplificat, respectiv

taxare inversă, punct de vedere neacceptat de conducerea A SATU MARE SA. În

aceasta situaţie, aşa cum prevede pct. 82(11) din HG nr. 44/2004 privind Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, divergenţa apărută poate fi

soluţionată doar prin decizia dată de Comisia Centrală Fiscală şi ca urmare, acţiunea

de inspecţie fiscală parţială a fost suspendată în baza OMF 708 din 2006, art. 3,

respectiv art. 2 pct.(c), iar prin adresa cu nr. 36449/07.05.2007 cauza a fost

transmisă la M.F.P. Comisia Fiscală Centrală.

În timpul  inspecţiei  fiscale,  organele de control  au  aflat că  înca din  luna

ianuarie 2007 conducerea A SATU MARE SA a înştiinţat conducerea D.G.F.P. Satu

Mare despre posibilele complicaţii fiscale ce se pot naşte odată cu derularea

contractului cu investitorul turc. În urma acestui demers a fost sesizată DIRECŢIA

GENERALĂ DE GESTIUNE A IMPOZITELOR ŞI CONTRIBUABILILOR, prin adresa

cu numărul 9399/29.01.2007. Nici D.G.F.P. Satu Mare, nici A.F.P. pentru

contribuabili mijlocii Satu Mare nu au primit nici un răspuns în urma solicitărilor

efectuate, ca urmare amândouă adresele au fost retransmise către DIRECŢIA

GENERALA LEGISLAŢIE SI PROCEDURI FISCALE cu adresa de înaintare numărul

49617/05.07.2007.

Toate demersurile iniţiate nu a avut nici un rezultat concret în vederea

soluţionării problemei ivite, deşi într-un final, a primit un răspuns, purtând numărul

635.301/17.08.2007, prin care i se confirmă faptul că a procedat corect şi în spiritul

legii anunţând Comisia Fiscală Centrală despre divergenţa ivită şi prin urmare

solicitările sale au fost retransmise, de aceasta dată către nou înfiinţata DIRECŢIA

DE LEGISLAŢIE IN DOMENIUL TVA, prin adresa cu numărul 61504/07.09.2007.

În concluzie, în urma solicitării de rambursare de TVA efectuata de SC A SA

Satu Mare, nu s-a emis nici un act sau vreun un alt document ce se poate asimila cu

un act administrativ şi prin urmare, petenta nu avea ce să conteste, aşa cum nu avea

cunoştinţă că aceasta ar fi depus vreo contestaţie la D.G.F.P. Satu Mare sau A.F.P.

pentru contribuabili mijlocii Satu Mare. Adresa cu numărul 5945/31.05.2007

menţionată de reclamantă in solicitarea punctului său de vedere este pur şi simplu o

cerere de reluare a inspecţiei fiscale şi nu o contestaţie. Dar aşa cum bine ştie şi

petenta, odată suspendata inspecţia fiscală, aşa cum prevede OMF 708/2006, pentru

un anumit motiv, aceasta se poate relua, doar cu dispariţia acelui motiv. În cazul

concret, motivul ar fi ca Ministerul Economiei si Finanţelor, Comisia Fiscală Centrală

să răspundă la solicitările sale sau la cele efectuate chiar de către petentă. În

momentul în care Comisia Fiscala Centrala din cadrul A.N.A.F. va emite o decizie, în

urma solicitărilor făcute, prin care să se pronunţe asupra problemelor ivite, vor relua

deîndată inspecţia fiscala, aşa cum prevede O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală şi OMF 708/2006.

În probaţiune se depun înscrisurile invocate prin întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Din motivarea celor două acte procedurale întocmite de părţi, cererea de

chemare în judecată şi întâmpinare, coroborate cu înscrisurile depuse în probaţiune,

instanţa a constatat că, între părţi nu există divergenţe privind starea de fapt, aceasta

este cea descrisă de părţi prin cele două acte procedurale amintite şi că, obiectul

prezentei acţiuni în contencios administrativ este, în principal, obligarea pârâtei la

soluţionarea unei cereri adresată acesteia de către reclamantă, în final la

soluţionarea cererii de rambursare de TVA cuprinsă în Decontul de TVA din

26.03.2008.

Faţă de obiectul prezentei acţiuni judiciare, instanţa a reţinut incidenţa

următoarelor dispoziţii legale:

- Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

- art. 2 „h) nesoluţionare in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu

răspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin

lege nu se prevede alt termen;

i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces

de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului

nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a

soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;”

- art. 8 alin. 1 „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la

plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2

alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competenta, pentru a

solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual,

reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de

contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept sau interes

legitim al sau prin nesoluţionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare

a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni

administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului

legitim.”

- art. 18 alin. 1 „instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1),

poate, după caz, să anuleze, în tot sau in parte, actul administrativ, să oblige

autoritatea publica să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze o anumită operaţiune administrativă.”

- H.G. nr. 44 /2004 privind Normele metodologice de aplicare aLegii nr.

571/2003 privind Codul fiscal, pct. 82 alin. 11, Titlul VI – Taxa  pe valoarea adăugată:

„orice situaţii în care aplicarea taxării inverse implică dificultăţi de încadrare a

bunurilor sau serviciilor respective în prevederile art. 160 din Codul fiscal, vor fi

soluţionate de Comisia Centrală Fiscală”.

În considerarea dispoziţiilor legale amintite, instanţa a apreciat că, pentru  ca o

acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea unei autorităţi publice

de a soluţiona o cerere adresată acesteia, indiferent de natura acelei cereri să fie

admisibilă,  este necesar să existe un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sau o

tăcere a autorităţii, lipsa oricărui răspuns.

În speţă, instanţa constată că pârâta a răspuns solicitărilor reclamantei în

scris, a comunicat acesteia că, în soluţionarea cererii acesteia a întâmpinat dificultăţi

de interpretare a legii şi că, prin prisma actelor normative incidente, a sesizat

Comisia Centrală Fiscală pentru a se pronunţa asupra soluţiei fiscale ce se impune a

fi luată în legătură cu reclamanta.

Reţinând faptul că pârâta a reacţionat la cererea reclamantei, a comunicat

acesteia motivul nepronunţării sale asupra cererii, că nesoluţionarea cererii din

partea reclamantei nu reprezintă un refuz explicit de soluţionare exprimat cu exces

de putere, ci consecinţa îndeplinirii de către pârâtă a unei obligaţii legale de sesizare

a unei autorităţi ierarhic superioare, că nesoluţionarea cererii reclamantei se

datorează unei împrejurări străine de pârâtă, respectiv pasivitatea Comisiei Centrale

Fiscale, instanţa a apreciat că acţiunea în contencios administrativ înaintată de

reclamantă împotriva D.G.F.P.J. Satu Mare este neîntemeiată, motiv pentru care, în

temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi a textelor de lege amintite, a  respins-o,

conform dispozitivului sentinţei.

4

Domenii speta

Spete similare