Ordonanţă preşedinţială. Inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială cu privire la obligarea autorităţii publice să emite un act administrativ unilateral.

Hotărâre 437 din 30.01.2007


ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ .

 INADMISIBILITATEA  CERERII DE ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂCU PRIVIRE LA  OBLIGAREA

AUTORITĂŢII  PUBLICE SĂ EMITĂ UN ACT

ADMINISTRATIV UNILATERAL

( SENTINŢA NR.437/30.01.2007  TRIBUNALUL MEHEDINŢI –

 SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV)

Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ şi înregistrată la nr. 1826/2007 , reclamanta SC AM SRL  Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pârâta APM pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia , pe care de ordonanţă preşedinţială , să emită acordul de mediu solicitat de societate la 14 decembrie 2006 în vederea extinderii activităţii sale la un punct de lucru din municipiul Drobeta Turnu Severin .

In motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta refuză în mod nejustificat să emită acordul de mediu, deşi a întocmit documentaţia prevăzută  de lege, a obţinut şi celelalte avize favorabile şi a achitat taxele aferente .

Îşi  întemeiază cererea de ordonanţă preşedinţială pe dispoziţiile art. 581 c.pr.civ. , solicitând obligarea pârâtei să elibereze acordul de mediu deoarece  refuzul acesteia provoacă societăţii pierderi financiare  irecuperabile , care pot aduce chiar la falimentul societăţii  , măsura fiind urgentă întrucât societatea va fi obligată să închidă acest punct de lucru şi să trimită în şomaj personalul angajat .

Prin sentinţa civilă nr.437/CAF/ 30 ianuarie 2007 Tribunalul Mehedinţi  a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială şi a respins acţiunea .

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că la 14 decembrie 2006 reclamanta a solicitat pârâtei să emită acordul de mediu în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru o spălătorie auto, obligativitatea obţinerii acesteia de către reclamantă fiind prevăzută în certificatul de urbanism .

Cu adresa din 12 ianuarie 2007 pârâta comunică reclamantei că în urma analizării documentaţiei anexate la cerere , a localizării amplasamentului în planul de urbanism specificat şi a verificării în teren s-a constatat că este inoportună emiterea avizului de mediu întrucât investiţia este deja realizată.

In opinia reclamantei răspunsul primit este un refuz nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept, motiv pentru care a solicitat instanţei ca , prin ordonanţă preşedinţială , să dispună obligarea pârâtei să emită imediat acordul de mediu solicitat .

Instanţa a reţinut că, într-adevăr , în speţă ne aflăm în prezenţa unui refuz al pârâtei , în calitatea sa de autoritate publică, de a rezolva o cerere privitoare la un  interes legitim privat, cauza intrând sub incidenţa art.1 din Legea nr.554/2004 .In ce măsură însă acest refuz este sau nu justificat se poate constata numai în cadrul procesual reglementat de art.8, art.11 şi art.12 din acest act normativ , în urma soluţionării în fond a cauzei de către instanţa de contencios administrativ .

Este adevărat că, potrivit art.581 c.pr.civ. instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice , pentru păstrarea unui drept care s-ar fi păgubit prin întârziere , pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara .

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă se tinde însă la însăşi soluţionarea fondului, ceea ce este inadmisibil , măsura solicitată a fi dispusă neavând caracter vremelnic.

Deosebit de aceasta, Legea contenciosului administrativ instituie  reguli speciale de procedură , instituţia ordonanţei preşedinţiale nefiind aplicabilă în cauzele în care intră sub incidenţa acestui act normativ.

1