Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1858/109/2009

ÎNCHEIERE NR. 41/CC

Şedinţa  Camerei de Consiliu de la 22 Mai 2009

Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DNA - Serviciul Teritorial Piteşti reprezentat prin procuror R.S.

///...

S-a luat în examinare, spre soluţionare în primă instanţă, propunerea MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - Serviciul Teritorial P privind arestarea preventivă a inculpatului P.G, fiul lui I şi M, născut la data de..., în....

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu a răspuns inculpatul P G, în stare de reţinere, asistat de avocaţi I.G şi B.D, conform împuternicirilor avocaţiale aflate la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Conform dispoziţiilor art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, i s-a adus la cunoştinţă inculpatului P.G faptul că are dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, inculpatul arătând că doreşte să-şi exercite acest drept.

În baza art. 150 Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpatului P. G, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosar.

Apărătorul inculpatului P. G., avocat B. D., solicită ca instanţa să-i permită să ia legătura cu clientul său.

Instanţa, încuviinţează apărătorului inculpatului să ia legătura cu acesta.

Apărătorii inculpatului şi reprezentantul Ministerului Public - DNA - Serviciul Teritorial P, procuror R. S., precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză şi solicită cuvântul asupra propunerii de arestare preventivă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicaţii de dat, instanţa consideră propunerea de arestare preventivă în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial P, procuror R. S., având cuvântul, solicită admiterea propunerii DNA, respectiv luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P.G pe o perioadă de 29 de zile, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 Cod procedură penală, în sensul că există probe certe că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat penal. De asemenea, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 143 şi art. 148 litera f Cod procedură penală, atât săvârşirea faptei, cât şi pericolul concret al faptei săvârşite. În acest sens, faptele săvârşite de inculpat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.

După cum s-a observat, atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei  de judecată, inculpatul P.G. nu a recunoscut săvârşirea faptelor în ciuda probelor concludente în faza de urmărire penală.

Referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică, arată că inculpatul a săvârşit infracţiuni de corupţie, infracţiuni deosebit de grave, care au mare conotaţia asupra opiniei publice. De asemenea, inculpatul a săvârşit infracţiunea în formă continuată. Este evident că dispoziţia dumnealui în complicitate cu ceilalţi inculpaţi a fost la săvârşirea infracţiunii. În acest sens, sunt relevante şi deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care s-au pronunţat, existând şi o decizie în sensul respectiv, decizia nr. 4141 din 13 august 2004 în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive ţinându-se cont de natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, deci tot pentru infracţiuni de corupţie. De asemenea, se impune luarea măsurii arestării preventive pentru a descuraja în special infracţiunea de coruţie.

Apreciază că în cauză sunt suficiente indicii pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită admiterea propunerii DNA - Serviciul Teritorial P şi arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile.

A. D. B. pentru inculpatul P. G. arată că DNA- Serviciul Teritorial P. a solicitat arestarea preventivă a clientului său pentru complicitate la o infracţiune de corupţie.

Clientului său i se impută faptul că, în calitate de administrator al SC P. SA şi a altor firme din cadrul SC P., a dat bani din casieria centrală numiţilor P. G. C. şi F. L. I., cunoscând că aceşti bani erau folosiţi pentru a se da mită arbitrilor şi oficialilor din cadrul FRF.

Esenţial este faptul că, art. 148 lit. f Cod procedură penală este raportat la art. 143 Cod procedură penală, respectiv măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul  dintre cazurile prevăzute în acest articol.

Mai adaugă faptul că, aşa cum a fost făcută propunerea de arestare, o să încerce să facă referire la probe, deşi erau suficiente indiciile în baza lui 681 aşa cum sunt văzute ele,  prin care să fie motivată arestarea preventivă, deci este necesar să avem un minim, să obţinem un maxim

În opinia DNA -ului - Serviciul Teritorial P., avem probe. Aşa s-a susţinut de către procuror şi aşa spune şi dumnealui.

Aceste probe se referă la un memory stick în care au fost găsite 21 de foldere, item-uri, transcrierea acestor foldere cu sumele de bani, două convorbiri telefonice care sunt redate în referatul cu propunerea de arestare şi restul nişte speculaţii ale specialistului DNA în percheziţii informatice.

Acest stick a fost ridicat, cum se spune în propunere, din biroul  administratorului şi  mai precis din fişet. Precizează că  această susţinere este falsă, deoarece stick-ul a fost descoperit în birou şi nu în fişet.

Există procesul verbal de percheziţie şi spune  procurorul care întocmeşte acest procesul verbal următorul lucru: Din biroul administratorului P. G., folosit de acesta şi de încă două angajate, care în acele momente nu erau acolo, s-a ridicat o unitate PC şi ne povesteşte şi despre aceste două stick-uri. Nu spune că sumele de bani, stick-urile sau laptop-urile au fost luate dintr-un fişet.

S-a prezumat că acel memory stick care ar prinde o contabilitate dublă este înscris dintr-un calculator pe memory stick de către P. G.

Specialistul DNA, la pagina 15 spune: Am concluzionat că forma electronică a structurii sociale careia îi aparţine fişierul electronic este SC P. SA P.

Toate computerele care funcţionau la SC P. au această formă socială.

Se mai spune un lucru, fişierul electronic a fost parolat de către inculpatul P. G.

Nu se poate dovedi că inculpatul a parolat fişierul atâta timp cât nu avea laptop-ul respectiv sau calculatorul. Există decât o înscriere stocată, dar  înscrierea făcută pe un calculator nu se poate face direct pe memory stick.

Ne spune ce era pe acest memory stick găsit în acel birou, unde mai aveau acces şi alţi angajaţi, sume de bani, şi se spune aşa, la data de ........protocol,  protocol,  ...., protocol ..., protocol .

Se fac nişte coroborări între datele de stocare şi ne spune,  este cert că menţiunea "protocol" reprezintă suma remisă cu titlu de mită sau trafic de influenţă, întrucât aceste menţiuni se coroborează cu înregistrările telefonice, supravegherile operative efectuate, declaraţiile de martor, respectiv înscrisurile ridicate.

Înregistrările telefonice puse la dispoziţie de către DNA spun că  la data de  13 decembrie a fost interceptată şi înregistrată o convorbire telefonică purtată între P. G. C. şi P. G. În acea convorbire, P. G. C.  îi cere să strângă suma de 270.000.000 lei vechi,  sumă care a fost remisă cu titlu de mită  inculpatului G. C., preşedinte al C. C. a A., această înregistrare aflându-se la fila 12.

Solicită să se observe ce se întâmplă la fila 8, pentru a se vedea cum se coroborează aceste sume din memory stick.

La fila 8, se arată că s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de P. G. pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită, constând în remiterea sumei de 10.000 dolari echivalent în lei în luna septembrie 2007. Adică  în convorbirea din 13.12.2008 era vorba de mita dată din 2007.

Atunci când cerem arestarea, care este o măsură extrem de gravă, trebuie să ne gândim că avem indicii temeinice.

În acea convorbire P. îi spune: Să-mi strângi neapărat ăia, da, două şaptesute. P: Cum?  P: Îţi dai seama pentru cine nu? P: Îîî ....a.........adică ce mă gândesc io! P: Da, da, păi.... P: Păi i-am zis să nu-mi cheme nimic, să-mi ţină toţi banii în casă! P : Ok ....păi.... P: Am vorbit cu ....cu.....cum o cheamă, cu F. P.! P. : Bine, mulţumesc, pa, pa! P.: Pa.

Aceasta este convorbirea purtată între P şi P.

Ce nu ştie DNA  sau se face că nu ştie este cum un patron poate să scoată bani. Arată că există contul 4551 care se numeşte "cont curent - avans patron". În baza acestui cont, patronul societăţii poate scoate bani oricând, urmând ca după aceea să depună justificarea sumelor. Acest cont poate fi accesat oricând. Există o singură penalitate, dacă scoţi mai mulţi bani decât ai lichizi şi aduci societatea în faliment, lucru care nu s-a întâmplat, pentru că atunci, de-abia atunci i se putea imputa ceva domnului P, pentru că este răspunderea solidară a administratorului, care este răspunderea penală, materială, etc, în caz de faliment.

O a doua convorbire care este şi ea foarte importantă este:

P îi zice lui P: Vino până la mine. Adu-mi  două sute de milioane. Fă-mi rost repede .... de  două sute de milioane, dar mai mar. Da* acum, în 20 de minute. Hai! P:  Hai că vorbesc. P : Bine . Pa, Pa. P: - Şi"

Acestea sunt probele indubitabile şi coroborate cu datele din memory stick .

Cum se stabileşte că P a accesat calculatorul şi după aceea a stocat un memory stick?. Nu există nimic, nici cel mai mic indiciu, doar că a fost găsit într-un birou folosit de dumnealui.

S-a spus că sunt 2 foldere cu menţiunea . Arată că P se numeşte P. G.C. şi nu se poate merge pe supoziţii, nu se poate şti dacă inculpatul din cauza de faţă  a accesat cele două foldere.

Sunt nişte menţiuni şi este foarte interesant că instanţa l-a întrebat pe inculpat din ce an lucrează ca administrator.

Din verificările efectuate la fila 15 rezultă că fişierul electronic a fost creat la 20.04.2001, ora  05,25, când inculpatul nu avea nicio calitate, probabil că era cărăuş, iar data calendaristică şi ora ultimei tipăriri a fişierului este 2 aprilie 2009, ora 9 şi 5. Se întreabă? Stick-ul îi  aparţinea în 2001 sau fişierul creat era al lui P.G în 2001? Avea acces dumnealui de bază ca şi simplu muncitor necalificat în baza de date a SC P.? 

Arată că acestea sunt probele pe care se bazează DNA-ul.

Urmează a se vedea ce înseamnă complicitate la infracţiunea de dare de mită sau la cea de cumpărare de influenţă.

Precizează că a discutat decât pe probe şi a repetat cât de puţin sunt concludente, pertinente, nu pot avea niciun fel de indicii şi sunt combătute doar de materialul DNA-ului.

Complicitatea spune -  ajutorul dat înainte sau în timpul săvârşirii faptei.

Nu se poate reţine pe  latură subiectivă nimic  până nu se probează indubitabil că inculpatul a ştiut de activitatea infracţională desfăşurată de Făcăleaţă, de presupusa activitate, pentru că - complicitatea nu merge decât cu intenţie, pentru că aşa spune art. 26 Cod penal.

Art. 26 Cod penal prevede - complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Cu ce s-a dovedit că a fost un acord între patron, F. sau P? Cu nimic. Convorbirile nu ne spun nimic, memory stick-ul nu se ştie cine l-a inscripţionat. Nu inculpatul este cel care făcea deconturile ulterioare, înregistrările ulterioare justificative le făcea serviciul contabilitatea şi atunci cum se poate demonstra complicitatea, acea intenţie de a ajuta în săvârşirea faptei?

Precizează că propunerea de arestare preventivă nu îndeplineşte prima condiţie, cea referitoare la art. 143 din Codul de procedură penală, adică  să existe date sau indicii că inculpatul a săvârşit o faptă penală.

Avocat I. G. arată că propunerea DNA-ului nu l-a convins, pentru că probele dosarului suferă de lacune foarte mari.

Arată că a vorbit colegul său de ceea ce înseamnă probe şi infracţiune şi apasă şi dumnealui pe aceste chestiuni foarte importante. Precizează că nu cunoaşte cui aparţine stick-ul de memorie,  se poate prezuma că acesta este al inculpatului.

Încă o altă chestiune pe care solicită ca instanţa să o aibă în vedere este relaţia - patron- angajat. Încă nu se pricepe ce înseamnă un patron. Dacă dumnealui  ar fi fost în locul lui P. nu-i dădea explicaţii inculpatului de faţă ce face cu banii, pur şi simplu îi spunea să-i aducă, aceasta este relaţia patron - angajat, pentru că la urma urmei proprietarul este cel care decide soarta firmei, iar administratorul trebuie să-l asculte. Dacă proprietarul îi cere să-i aducă banii, acesta trebuie să se conformeze.

Precizează că a dat citire colegul  său unei convorbiri telefonice, însă această convorbire telefonică nu se află la fila 8, ci la fila 13. În această convorbire, P. îl întreabă pe P.:  Îţi dai seama pentru cine nu? Răspune P.:  Îîî ....a.........adică ce mă gândesc io! Adică ce-mi pasă mie!.  Se vede clar că pe P. G. nu-l interesa acest aspect.

S-a motivat 136 alin. 1 din codul de procedură penală, dar foarte succint şi nu la obiect.

Se ştie foarte bine că 136 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează scopurile şi categoriile măsurilor preventive

Măsura preventivă se ia în 2 scopuri: pentru buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.

Aceste două condiţii sunt reguli generale, exenţiale, de la ele se pleacă atunci când magistratul decide asupra arestării unui inculpat.

Trebuie să se vadă că  buna desfăşurare a procesului penal impune acest lucru.

Niciodată dosarele aflate pe  rolul instanţelor cu mulţi arestaţi nu duc la o judecată în condiţiile procedurii penale şi a Convenţiei CEDO, pentru că este îngreunată de termene, de fel de fel de cereri pe care avocaţii şi inculpaţii le fac în faţa instanţei şi este evident că atunci nu poate să corespundă arestarea inculpaţilor acestui scop al măsurii preventive.

Dimpotrivă, ar spune că, cu inculpaţii în libertate ar avea timp să -şi facă probele exact  aşa cum vrea, poate sta un an, poate sta doi ani, contează rezultatul final, la fel  ca şi judecata, dar nu trebuie să-i ţinem arestaţi să  facem probele cu ei arestaţi.

Nu se poate face acest lucru pentru că le interzice Legea, Constituţia  şi Legea internaţională.

A doua chestiune. Să-i împiedicăm să se sustragă. De unde să ştim că dacă îi lăsăm liberi ei vor încerca să se sustragă sau nu vor mai veni când sunt chemaţi de anchetator sau de instanţă? Există foarte multe măsuri şi aceştia pot fi aduşi forţat, evident se poate dispune chiar şi  arestarea preventivă dacă nu se prezintă.

În condiţiile în care aceste două situaţii nu sunt probate,  crede că nici nu ar trebui mers mai departe să se analizeze condiţiile prevăzute la art. 143 din  Codul de procedură penală,  art. 148 lit. a, b, c, d până  se ajunge la f, dar să spunem că a convins instanţa şi că instanţa este încă în situaţia în care să aprecieze dacă cele două motive sunt temeinice şi atunci, obligat analizăm 148 lit. f  din Codul de procedură penală care a fost modificat.

Legiuitorul a încercat să scape de acel "h" al art. 148 care permitea arestarea foarte uşor. L-a introdus în 2003 pe 148 lit. f, a încercat să facă această măsură una de excepţie şi acele două condiţii care să fie îndeplinite vorbesc de probe certe şi pericol concret, probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Aceste două chestiuni trebuiesc dovedite.

Nu trebuie confundat pericolul pentru ordinea publică, cel prevăzut de art. 148 lit. f  cu pericolul ca element al infracţiunii. Acestea sunt diferite. Pericolul pentru ordinea publică trebuie să îl luăm din persoana inculpatului şi anumite probe vis-a-vis de faptă, nu vorbim că există sau nu  există infracţiune, sunt chestiuni diferite.

Mai vorbeşte codul de probe certe.

Prin probe certe se înţelege că acestea  trebuie să existe, să le vadă şi judecătorul pentru a se pronunţa asupra lor. Aceste probe nu există.

Legiuitorul a simţit nevoia să modifice art. 148 lit. h , să-l  transforme în art. 148 lit. f, tocmai pentru a da măsurii arestării preventive o situaţie de excepţie aşa cum se cere.

Ne vorbeşte DNA-ul despre o decizie din 2004 a ÎCCJ şi arată că această decizie nu-l interesează pentru că este veche. Sunt foarte multe decizii recente, de anul trecut, de acum doi ani, anumite decizii care au ajuns şi la noi în judeţ şi solicită ca instanţa să le dea atenţie şi să observe ce frumos motivează instanţa supremă  cu privire la ce înseamnă pericol concret, ce înseamnă probe certe. Nu-l interesează 2004, şi-a schimbat părerea Curtea Supremă şi spune clar că simpla enunţare a infracţiunii nu poate constitui temei pentru a fi arestat.

CEDO spune că instanţa internă trebuie să verifice înainte de a dispune asupra acestei măsuri dacă nu cumva persoana inculpatului sau persoanei inculpatului i s-ar putea da alte măsuri preventive mai uşoare.  Aceste măsuri există în codul intern penal, respectiv obligaţia de a nu părăsi localitatea sau ţara. Dacă instanţa ajunge la concluzia că aceste chestiuni nu sunt suficiente, atunci da, dacă sunt întrunite condiţiile poate să se pronunţe pe arestare, însă solicită să se analizeze, raportat la persoana inculpatului, raportat la  activitatea pe care o are la SC P. sau la SC M., dacă acesta merită să fie arestat.

Face referire la art. 136 alin. 8  din Codul de procedură penală care arată că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama  de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.

Solicită să se ţină cont că de inculpat, administrator unic al SC P SA depinde soarta angajaţilor.

Art. 150 alin. 1 Cod procedură penală spune că măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecător, afară de cazul  când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată ori se află  în una dintre situaţiile prevăzute în art. 1491 alin. 6 Cod procedură penală.

Arată că în dosar nu există nicio dovadă, niciun proces verbal, nicio rezoluţie, nicio ordonanţă după ce inculpatul a fost reţinut, care să facă dovada că a fost audiat.

După ce s-a pus în mişcare acţiunea penală, acest act procedural, s-a mai petrecut ceva în acest mers greoi al procesului penal, a fost reţinut inculpatul şi a  fost adus în faţa instanţei cu propunere de arestare.

Anchetatorul trebuia să-l cheme pe inculpat, să-i aducă la cunoştinţă că a fost reţinut şi că trebuie să-l aducă la instanţă cu propunere de arestare preventivă.

Nefăcând acest lucru, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, sancţiunea fiind prevăzută în art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Arată că a vorbit colegul dumnealui despre elementele constitutive, cel puţin  pe latura subiectivă a infracţiunii.

Chiar dacă s-a dovedit că acest stick, memory stick ar fi fost al inculpatului,  că el ar fi stocat informaţiile, că el ar fi scris acolo 270 CCA ş.a.m.d, dovedeşte asta complicitatea?  Dovedeşte asta că P. ar fi avut reprezentarea că acei bani sunt daţi mită? Rezultă de undeva că-i dă mită?.  Sunt multe întrebări pe latura subiectivă care trebuiesc puse inculpatului pentru a se stabili dacă într-adevăr el avea sau nu cunoştinţă de această chestiune.

Inculpatul P. G., având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat şi solicită cercetarea sa în stare de libertate.

T R I B U N A L U L

Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Argeş a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 1491  Cod procedură penală raportat la art.143 Cod procedură penală şi 148  lit.f  Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul P. G., reţinuţ pentru o perioadă de 24 de ore, cercetat pentru săvârşirea în concurs a unui număr de 4 infracţiuni de complicitate la infracţiunea de dare de mită (din care 3 în formă continuată) şi a unei infracţiuni de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată

Prin rezoluţia nr. 97/P/2008 din 21.05.2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial A. s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului, iar prin ordonanţa nr. 97/P/2008  din 22.05.2009, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat, pentru  următoarelor infracţiuni:

- complicitate la infracţiunea de dare de mită,  faptă prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 255 Cod penal  raportat la art. 5 şi 6 din Legea 78/2000 (în legătură cu fapta din septembrie 2007, când inculaptul P. G. a pus la dispoziţia inculaptului P. G. C. suma de 10.000 dolari SUA echivalent în lei, sumă remisă de către acesta cu titlu de mită inculpatului C. G.,  preşedinte al C C a A, el cunoscând destinaţia acestei sume

- complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată  faptă prev de art 26 Cod penal raportat la art. 255 Cod penal raportat la art. 5 şi 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea disp art 41 alin 2 Cod penal (în legătură cu faptele din septembrie 2008 - martie 2009) privind sumele remise cu titlu de mită arbitrilor B A 5.000 dolari SUA şi suma de 374 RON,  C S 15.000 dolari USD, L T 3.000 dolari USD, S M 3.000 dolari USD, R D 3.000 dolari USD, D L, T C şi T M, câte 3.000 dolari USD, I I 5.000 dolari SUA, M M M 5.000 dolari SUA, D C L 5.000 dolari USD, observatorului L M 2.000 dolari SUA, din dispoziţia inculpatului P G de către inculpatul F. L. I., toate sumele de bani fiind puse la dispoziţie de către inculpatul P. G, cunoscând destinaţia efectivă a acestora.

- complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 255 Cod penal, raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (în legătură cu sumele remise cu titlu de mită directorului O. J. P P C A, inculpatul L D C, de către inculpatul P G C, aceste sume fiind puse la dispoziţie de către inculpatul P G, el cunoscând destinaţia efectivă a acestora.

- complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat  la art. 255 Cod penal, raportat la art. 5 şi 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( în legătură cu sumele remise cu titlu de mită de către inculpatul P G C inculpatului C G la datele de 14.12.2008 - 270.000 RON şi 12 martie 2009 - 20.000 RON, aceste sume fiind puse la dispoziţie de către Pieca Gheorghiţă, el cunoscând destinaţia efectivă a acestora.

- complicitatea la infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 61 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( în legătură cu actele materiale din 30.09.2008 - 21.10.2008 şi 3.11.2008 privind sumele în valoare totală de 14.000 euro remise învinuitului P F, director FRF de către M Cr, din dispoziţia inculpatului P G C, aceste sume fiind puse la dispoziţie de către inculpatul P G, el cunoscând destinaţia efectivă a acestora.

În propunerea D.N.A. s-a arătat în esenţă, că inculpatul , în calitatea pe care o deţinea de administrator la cele două societăţi SC P SA şi F C A SA a dispus eliberarea din casieria SC P SA a sumelor remise cu titlu de mită de către inculpaţii P G şi F L sau cu titlu de trafic de influenţă de către M C

S-a considerat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 cu referire la art. 148 lit.f Cod procedură penală, pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive.

Astfel, există probe şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat penal şi aceasta rezultă din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, din conţinutul informaţiilor extrase de pe un memory stick descoperit în biroul inculpatului cu ocazia unei percheziţii efectuată la sediul SC P SA în data de 13.04.2009, informaţii care reprezintă o evidenţă contabilă paralelă privind SC P SA.

În acelaşi timp este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancţionate de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la acest pericol pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpatul, prin lăsarea lui în libertate, s-a apreciat că, faţă de frecvenţa actelor materiale şi multitudinea actelor materiale se impune luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat.

Faptele reţinute sunt fapte de corupţie, apte să afecteze un număr ridicat de persoane şi să creeze , să menţină şi să amplifice stări de tensiune, în rândul unul grup important de persoane, ce impun o atitudine pe măsură.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în vederea soluţionării propunerii de arestare preventivă a inculpatului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia nr. 97/P/2008 din 21.05.2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial A s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului iar prin ordonanţa nr. 97/P/2008  din 22.05.2009, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat, pentru  infracţiunile arătate în referatul cu propunerea de arestare preventivă a DNA.

Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a unei persoane  trebuie să fie îndeplinite cumulativ cerinţele art. 143 Cod procedură penală şi să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prev. de art. 148 Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte existenţa în cauză a probelor şi indiciilor temeinice  că inculpatul a săvârşit o infracţiune, se reţine că, potrivit art. 68 1 c.proc.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârşit fapta.

De asemenea, analizând temeiurile ce pot sta la baza privării de libertate a unei persoane, conform art 5 paragraful 1 lit c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate  atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia

Plauzabilitatea bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze o arestare este elementul esenţial al protecţiei cuprinse în text împotriva unei privări arbitrare de libertate. Bănuielile presupun existenţa unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a putut comite infracţiunea pentru care se solicită arestarea.

Motivele verosimile la care fac referire dispoziţiile art 5 paragraful 1 lit c din Convenţie nu trebuie să aibă însă forţa unor probe care ar justifica trimiterea în judecată ori condamnarea, fiind consacrată practica  CEDO întemeiată pe aceste dispoziţii, în sensul că nu se impune ca autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării sau pe timpul reţinerii (CEDO cauza Murray c Regatului Unit).

În speţa de faţă, plauzabilitatea bănuielilor - noţiune al cărei corespondent în legea română îl reprezintă cerinţa existenţei indiciilor temeinice de săvârşire a unei infracţiuni - rezultă din mijloacele de probă administrate până în această fază a urmăririi penale şi anume menţiunile localizate pe suportul de memorie de tip flash memory marca Transcend  ridicat în urma efectuării la data de  13.05.2009 a unei percheziţii în biroul administratorului SC P SA, P G, menţiuni ce reprezentau o evidenţă contabilă paralelă ( volumele 13 şi 12 up ) coroborate cu interceptări ale convorbirilor telefonice purtate între P G şi P G pe de o parte şi între primul şi C G şi F I L pe de altă parte.

Astfel, menţiunea din data de 13.12.2008 ce apare pe această evidenţă paralelă - 270.000 - protocol cca, ( f 393 vol 13 up) coroborată cu interceptarea unei convorbiri telefonice din data de 13.12.2008 purtată între inculpat şi P G în care P îi cere să facă rost de la magazin de două miliarde şapte sute până mâine ( fila 5 dosar 3 urmărire penală) au condus la identificarea unor indicii a unei operaţiuni de corupere a preşedintelui C C a A, numitul C G, la care a contribuit şi inculpatul P, prin aceea că a pus la dispoziţia  lui P G suma de 270.000 lei pentru a fi remisă preşedintelui CCA.

Împrejurarea că această sumă a fost înmânată cu titlu de mită este confirmată  prin aceea că T A, prin încheierea de şedinţă  cu nr.23/ CC din data de 14.04.2009 a constatat existenţa unor indicii temeinice în sensul că la data 14.12.2008  P a oferit cu acest titlu suma de 270.000  preşedintelui CCA pentru a determina promovarea arbitrului I M în Liga I.

Un alt indiciu care convinge asupra existenţei operaţiunilor de corupere  la care a participat în calitate de complice inculpatul Pieca îl reprezintă  convorbirea telefonică din data de 12.03.2009 ( fila 31 vol 2 up)  în cursul căreia  P îi cere lui  P să- i  facă rost în 20 de minute de suma de 200 milioane de lei , după ce, în prealabil  stabilise o întâlnire cu C G ( fila 30  vol 2 up ).De asemenea , P îi telefonează lui L F pentru a-i comunica faptul că urmează a se întâlni cu C G , urmând ca F să se ocupe de găsirea unei locaţii (f 29 vol 2 up)

Suma de bani solicitată de P inculpatului P, şi despre care se presupune că a fost dată ca mită , aspect rezultat din cuprinsul încheierii mai sus amintite, se regăseşte în contabilitatea paralelă înscrisă la data de 12.03.2009 -  vol 13, sub menţiunea - 20546 având destinaţia  "lichidare birou L". Audiată fiind  (fila 273 u.p - vol 14) martora B L  a arătat că nu cunoaşte ce reprezintă această sumă  pe care nici nu a ridicat-o vreodată pentru plata salariaţilor SC P  ce ţin de compartimentul său.

De asemenea, în urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că la data de 24.12.2008, F L Ilie s-a deplasat  la domiciliul arbitrului C S  în municipiul C N, existând indicii temeinice că această vizită a avut ca scop perfectarea unei înţelegeri având ca obiect  favorizarea de către arbitrul respectiv a echipei FC A în competiţiile sportive angrenate,  acesta primind în schimb  suma de 15.000 USD şi alte bunuri materiale aspect constatat prin încheierile de şedinţă prin care T A a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C S şi F L.

Aceste aspecte coroborate cu împrejurarea că în evidenţa paralelă apare  în data de 24.12.2008 (fila 436 vol 13 dosar up) menţiunea 780 protocol FC A- băutură, transport, aeroport, servit masa- conturează indicii de săvârşire de către inculpat a unor acte de complicitate la infracţiunea de dare de mită, prin aceea că a pus la dispoziţie inculpatului  F  suma de bani destintă coruperii arbitrului C S.

Prin încheierea de şedinţă ale T A prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor P G, F I s-a stabilit, în urma aprecierii probelor administrate,  că există indicii temeinice în sensul că cei doi au  dat mită  numiţilor C G, C S, L M, S M, B A, L T, L D etc, fie pentru a favoriza echipa FC A în meciurile din Liga I fie pentru a evita controalele OPC la sediul firmelor aparţinând inculpatului P.

De asemenea, prin încheierile de şedinţă  nr 29/CC pronunţată de T A la data de 23.04.2009 şi nr 32/CC  din data de 29.04.2009  s-a apreciat că sunt indicii de săvârşire de către inculpaţii C S, L M, S M, B A, a infracţiunii corelative, de luare de mită

Toate aceste aspecte, coroborate cu împrejurarea că pe memory stick sunt evidenţiate aceste sume de bani cu exactitate şi sunt înscrise în zilele în care s-a constatat că au avut loc faptele de corupere ( menţiuni redate integral  în volumele 12 şi 13 u.p.) şi având în vedere şi conţinutul convorbirilor telefonice la care am făcut referire conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul, administrator al SC P SA, punea la dispoziţia inculpaţilor F şi P şi numitului M C, din casieria societăţii sumele care erau remise cu titlu de mită oficialilor FRF  şi  unui funcţionar cu atribuţii din cadrul OPC  A sau pentru cumpărarea influenţei directorului FRF.

Cu prilejul audierii inculpatului de către procuror şi instanţă, aceste a negat că memorystickul ridicat cu ocazia percheziţiei efectuată la data de 13.04.2009  în biroul pe care îl ocupa în incinta sediului SC P SA îi aparţine. În cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării  acestei percheziţii (fila 148 vol 4 up ), se consemnează că memory stick-urile ridicate, între care şi cel care conţine menţiunile arătate mai sus, precum şi anumite sume de bani au fost descoperite în caseta noptieră tip birou de la masa de lucru a administratorului P., ceea ce demonstrează că acestea îi aparţineau inculpatului, de vreme ce se aflau într-un spaţiu destinat strict uzului său personal şi la care avea acces doar inculpatul.

De asemenea , în cuprinsul declaraţiei dată în faţa procurorului, ( f16 vol 14 up) inculpatul a arătat că sumele de bani găsite în acelaşi loc în care se aflau memory stick-urile sunt ale lui, ceea ce conduce în mod logic la concluzia că şi suporturile de stocare a datelor îi aparţin. De asemenea, un alt argument care fundamentează această concluzie este faptul că cele două foldere intitulate R februarie 09 şi R ian 09 ( vol 15  fila 105 ) au fost generate de inculpatul P G cunoscut sub numele de G ( aspect evidenţiat de inculpat în declaraţia dată în faţa instanţei).

Totodată, din conţinutul convorbirilor telefonice din data de 13.12.2008, 12.03.2009  şi din menţiunile aflate pe memory stick reiese că inculpatul cunoştea cu siguranţă destinaţia reală a sumelor de bani puse la dispoziţie inculpaţilor F şi P.

Împrejurarea că inculpatul a fost iniţial angajat într-o funcţie net inferioară celei pe care o ocupă în prezent  şi ulterior a fost numit ca administrator  ( în anul 2004 aşa cum rezultă din înscrisurile din vol 1 up) funcţie  ce presupune deţinerea unor cunoştinţe solide în domeniu, dată fiind răspunderea pe care o au potrivit legii persoanele ce ocupă o astfel de funcţie, mai ales în cadrul unei societăţi de calibrul celor în cadrul cărora activa inculpatul, relevă, în opinia instanţei ,o legătură strânsă între inculpat şi P G, legătură în baza căreia inculpatul avea la cunoştinţă despre operaţiunile de corupere a diverselor persoane implicate în cauza de faţă, având în vedere şi faptul că era administrator al FC A.

Deşi s-ar putea susţine că aceste aspecte sunt doar simple presupuneri, instanţa apreciază că cele expuse trebuie privite ca o punte de legătură între acţiunile inculpatului şi cele ale lui P şi F.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 c.proc.pen., dar şi cele prev. de art. 5 paragraful 1, lit.c din C E a D O, în sensul existenţei acelor motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis o infracţiune, care în jurisprudenţa C (cazul F, C şi H c. Regatul Unit) au fost definite ca acele fapte şi informaţii care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârşi infracţiunea.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, prin aceea că acesta nu a fost audiat de către procuror după întocmirea referatului cu propunerea de arestare preventivă, se constată că susţinerea  este vădit nefondată deoarece în procedura penală nu există un text de lege care să instituie o astfel de obligaţie.

Potrivit disp ar 1491 alin 1 Cod procedură penală, când  procurorul consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive. Prin urmare această obligaţie de ascultare a inculpatului este anterioară întocmirii  propunerii de arestare şi a fost respectată în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 148 lit.f c.proc..pen, tribunalul reţine următoarele:

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, această măsură poate fi dispusă dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prima condiţie este îndeplinită, întrucât, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancţionate de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.

În ceea ce priveşte condiţia pericolului concret pentru ordinea publică instanţa reţine următoarele:

Dreptul la libertate şi la siguranţă, consacrat de art.5 din C, este un drept inalienabil, reprezentând unul dintre cele mai importante drepturi consacrate de Convenţie, dar nu este mai puţin adevărat că, în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un anumit timp (aşa cum a statuat C în cauza L c. Franţei).

În speţa de faţă, inculpatul este cercetat pentru  fapte de corupţie,  care, în opinia instanţei  au o mare gravitate, dată fiind repetabilitatea acestora, numărul mare de persoane ca s-au dovedit a fi implicate în această cauză, aspecte ce sunt de natură a periclita ordinea publică în contextul socio-economic actual şi poate da un exemplu negativ celor care se apropie de acest fenomen.

De asemenea, astfel de fapte, ca cele pentru care inculpatul est cercetat, au  zdruncinat încrederea publică  într-o activitate sportivă de interes  cel puţin naţional, în caracterul corect al practicării acestuia, în siguranţa cetăţeanului consumator, stârnind sau fiind  apte să  stârnească evidente reacţii negative.

Apreciem că în acest context măsura preventivă împotriva persoanelor faţă de care sunt indicii rezonabile că au comis infracţiuni de corupţie, trebuie să reflecte şi mesajul social transmis prin intermediul justiţiei, deoarece corupţia necesită un mesaj de descurajare mai ales dacă avem în vedere că societatea românească contemporană  a suportat şi suportă impactul deosebit de grav al corupţiei.

Această situaţie impune  luarea unor  măsuri drastice, societatea datorând membrilor săi garantarea unei apărări împotriva degradării morale grave pe care o presupune corupţia.

De asemenea nu este de neglijat faptul că , dacă nu socotim lupta pentru sancţionarea acestui fenomen ca o necesitate de prim ordin, flagelul  corupţiei poate duce la discreditarea şi compromiterea serviciilor publice.

Totodată, nu este de neglijat nemulţumirea pe care ar crea-o lăsarea în libertate a inculpaţilor în rândul celor faţă de care s-a luat deja o astfel de măsură preventivă chiar şi pentru fapte de o gravitate mai redusă, ceea ce ar compromite ideea de dreptate , de combatere a fenomenului infracţional.

Deşi măsura arestării preventive  reprezintă cea mai drastică  măsură procesuală , ce  presupune privarea de libertate a persoanei şi reprezintă o excepţie de la regula de bază  a desfăşurării procesului  penal  în stare de libertate a inculpatului, instanţa apreciază, faţă de cele mai sus expuse că în acest moment procesual se impune luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat şi nu este oportună aplicarea unei alte măsuri de prevenţie.

Pentru toate aceste considerente,  tribunalul va  admite propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - Serviciul Teritorial P.

În baza art. 1491 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, va dispune arestarea preventivă a inculpatului P G,  pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23 Mai 2009 şi până la data de  20 iunie 2009, inclusiv, iar în baza ar. 151 Cod procedură penală va emite mandatul de arestare preventivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - Serviciul Teritorial P.

În baza art. 1491 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpatului P. G, fiul lui I şi M, născut la data de..., în.........., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23 Mai 2009 şi până la data de  20 iunie 2009, inclusiv.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22.05.2009, ora 23,00,  la T A - Secţia penală.

PREŞEDINTE, GREFIER,

1

Domenii speta

Spete similare