Excepţie de neconstituţionalitate. Motivare. Inadmisibilitate.

Prin încheierea de şedinţă din 24.11.2009 a Judecătoriei Tg. Mureş, pronunţată în dosar nr. 8732/320/2008,  în temeiul art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate formulate în cauză de apărătorul ales al inculpatului Xx, av. Xx.

În motivare, se arată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile art. 286 şi art. 52 alin. 2 Cod pr. pen. , care nu au legătură cu soluţionarea cauzei în faza procesuală în care au fost invocate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără să îl motiveze, dar susţinând oral, prin avocat, excepţiile de neconstituţionalitate.

Analizând recursul declarat, conform art.385 ind.9 Cod procedură penală, art.385 ind.14 Cod procedură penală, instanţa îl consideră nefondat.

Are în vedere următoarele considerente:

Pe de o parte, este corectă argumentarea primei instanţe, în sensul că excepţia ridicată cu privire la art. 52 alin. 2 Cod procedură penală, referitor la procedura soluţionării recuzării, nu mai are legătură cu soluţionarea cauzei conform art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, din moment ce a fost invocată după soluţionarea cererii de recuzare. De asemenea, este incorect procedeul inculpatului reprezentat de avocat, de a ridica excepţia în faţa instanţei investite cu judecarea fondului şi de a cere sesizarea Curţii Constituţionale , trimiterea dosarului de fond la Curte pentru soluţionarea excepţiei şi suspendarea judecării fondului cauzei, în loc să facă aceste cereri, în special cea de suspendare a judecăţii, cu referire limitată la cauza incidentă având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate.

Pe de altă parte, cu privire la cealaltă excepţie, cea vizând art. 286 cod pr. pen., instanţa de recurs reţine că, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Interpretând aceste prevederi, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională acordă o atenţie deosebită condiţiei ca excepţia să vizeze neconstituţionalitatea prevederii legale, şi nu alt gen de critici. În acest sens sunt, spre exemplu, deciziile nr. 7/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 96/2009 şi 16/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/2009. În aceste decizii, Curtea a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate a unor diverse prevederi legale pentru că, deşi se invocau texte constituţionale cărora le-ar contraveni acele prevederi, în realitate autorii excepţiilor criticau modul lor de aplicare în raport cu situaţia conretă în care ei se aflau. Or, se arată, aspectele ce ţin de aplicarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată investite cu soluţionarea litigiului.

Această analiză a Curţii Constituţionale este preluată în practica instanţelor de judecată – a se vedea, spre exemplu,  încheierea Curţii de Apel Tg. Mureş din data de 12.09.2008 pronunţată în dosarul 719./43/2007, definitivă prin decizia nr. 2994 din 25.09.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ,  prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu motivarea că  nu este admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, dacă ea nu este efectiv motivată.

Aceeaşi este situaţia în cauza de faţă:

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, inculpatul Xx prin avocatul Xx, critică procedeul organului de urmărire penală, de a chema partea vătămată şi a o întreba dacă înţelege să formuleze plânegere prealabilă, fără să observe respectarea termenului de decădere de 2 luni pentru introducerea plângerii prevăzut de art. 284 cod pr. pen..

Se observă că autorul excepţiei nu are în vedere în mod efectiv prevederile art. 286 Cod pr. penală prin raportare la textele constituţionale invocate, ci aplicarea lor în mod necorelat cu art. 284 Cod pr. penală. Dar interpretarea şi aplicarea textelor legale din Codul de procedură prin coroborare şi corelare reciprocă este de competenţa instanţei de judecată, şi nu a Curţii Constituţionale.

Cu această motivare, soluţia de respingere ca inadmisibilă şi a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 286 Cod pr. pen. este legală şi temeinică şi se impune respingerea ca nefondat a recursului declarat, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Se va face aplicarea art.192 alin. 2 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare