Contraventii

Contravenţii

Data publicare portal: 08.07.2011

Prin plângerea înregistrată  la data de 10.12.2010 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 13409/311/2010 petenta a solicitat in contradictoriu cu intimata, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal seria OT nr. 1737/06.12.2010, admiterea plângerii şi exonerarea de plata amenzii aplicate.

În motivarea plângerii petenta a arătat că în data de 01.12.2010, inspectorii M. E., E. D. si U. C. din cadrul intimatei, au efectuat un control la punctul lor de lucru situat în localitatea S., în cadrul C. C. W., ocazie cu care au afirmat că vor amenda societatea pentru faptul că au constatat că personalul angajat îsi desfăşoară activitatea normal în ziua de 01.12.2010 deşi aceasta dată era declarată zi liberă fiind Ziua Natională a României.

 Managerul unităţii a pus dispozitia inspectorilor documentele justificative pentru desfăşurarea programului de muncă, respectiv: Decizia nr.116/29.11.2010 a administratorului societăţii si declaraţiile individuale ale personalului întocmite în data de 30.11.2010, din care reiesea indubitabil acordul fiecărui angajat cu privire la programul de lucru pentru data de 01.12.2010 şi recuperarea zilei libere ulterior, conform tabelului, între 11.01-15.01.2011.

S-a mai arătat că amenda a fost aplicată în baza  art. 276 alin 1 lit f din Codul muncii fiind motivată de încălcarea prevederilor art. 134 din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii.

 Fată de măsura sancţionării societăţii pe baza încadrării juridice făcute de către intimată prin reprezentanţii săi, consideră că aceştia au interpretat eronat dispoziţiile articolelor de lege cuprinse în procesul-verbal si care - din punctul acestora de vedere - au justificat aplicarea amenzii, pentru următoarele considerente: articolul 134 prevede la alineatul 2: "Acordarea zilelor libere se face de către angajator". Astfel, legiuitorul a prevăzut dreptul angajatului de a beneficia de repaos pentru un anumit număr de  zile dintr-un an calendaristic, dar nu în mod expres, limitativ si  obligatorii la datele cuprinse în listă.” In concluzie, atât timp cat angajaţii si angajatorul, de comun acord, prin consens si fără a încălca programul de muncă si cel de repaus, au stabilit ca pe data de 01.12.2010 unitatea sa-si desfăşoare activitatea urmând ca fiecare angajat să beneficieze de zile libere ulterior, considera că nu a fost săvârşită nicio contraventie, iar in lipsa acesteia, sancţiunea aplicată este nelegală.

Desigur, există motivaţii ale angajaţilor si ale angajatorului si de altă natură pentru ca în data de 01.12.2010 să se fi lucrat cu program normal; situaţia economico-financiară a oricărei societăţi comerciale în contextul crizei globale care afectează întreaga ţară la toate nivelele si în toate ramurile impune măsuri diversificate pentru asigurarea posibilităţilor de plată a salariilor angajaţilor. Pe fondul scăderii puterii de cumpărare a cetăţenilor, au scăzut vânzările, astfel încât este din ce în ce mai greu să se asigure întregul fond de salarii si să se menţină locurile de muncă pentru angajaţi, pentru a putea fiecare din aceştia să ofere familiilor lor traiul decent la care au dreptul.

Faţă de aceastea se solicită admiterea plângerii si pe cale de consecinţă să se dispună anularea procesului-verbal seria OT, nr. 1737/06.12.2010, întocmit de intimata, a anexelor acestuia precum si a amenzii aplicate.

In  sustinerea plângerii petentul a depus în copie procesul verbal seria OT nr. 1737/06.12.2010, anexa 1 la procesul verbal, anexa nr. 2, decizia nr.116 din 29.11.2010 înştiintare plată, declaraţii angajati.

Intimata legal citată a depus întâmpinare la data de 27.01.2011 solicitând respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor menţionat mai sus, petenta a fost sancţionată după cum urmează: - cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 lei în baza dispoziţiilor art. 276 alin. 1 lit. f) din cadrul Legii nr. 53/2003, petentul nerespectând prevederile art. 134 din cadrul aceluiaşi act normativ, în sensul că la data de 01.12.2010, Ziua Naţională a României nu a fost acordată o zi liberă tuturor salariaţilor cu toate că era vorba de o zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, s-a precizat că petentul nu este unitate sanitară, de alimentaţie publică sau cu foc continuu şi în consecinţă, nu pot fi aplicate prevederile art. 136 din Legea nr. 53/2003, aceste dispoziţii aplicându-se unităţilor cu foc continuu (unităţi de producţie cu activitate continuă), unde activitatea nu se poate întrerupe nici un moment fără a se pune în pericol producţia sau activitatea prestată.

De asemenea, petentul nu este nici unitate de alimentaţie publică în condiţiile în care astfel de unităţi sunt caracterizate ca fiind localuri publice în care se servesc preparate culinare, produse de cofetărie patiserie, băuturi, caracterizându-se prin aceea că în cadrul lui se îmbină activitatea de pregătire/preparare cu activitatea de comercializare, însoţită de servicii specifice care asigură consumul acestora pe loc (Anexa 1 din cadrul H.G.nr. 843/1999).

Petentul susţine faptul că este dreptul oricărui angajat de a beneficia de repaus  pentru un anumit număr de zile dintr-un an calendaristic, dar nu in mod expres, limitativ şi obligatoriu la datele cuprinse in listă. Petentul îşi sprijină argumentaţia pe dispoziţiile art. 134 alin. 2 potrivit cărora acordarea zilelor libere se face de către angajator. Totuşi, aceste dispoziţii nu constituie un drept al angajatorului de a acorda sau nu zile libere plătite angajaţilor săi în zilele de sărbătoare legală, ci o obligaţie legală pentru angajator. Dacă lucrurile ar sta altfel, încălcarea dispoziţiilor art. 134 nu ar mai fi sancţionată cu amendă contravenţională prin art. 276 alin. 1 lit. f). Deci, zilele de sărbătoare legală prevăzute la art. 134 trebuie acordate obligatoriu de către angajator

Asupra faptului că în cadrul art. 39 din Codului Muncii se prevăd principalele drepturi ale salariaţilor, fără ca printre acestea să fie inclus şi dreptul la zile libere de sărbătorile legale, facem menţiunea că această enumerare nu poate fi, în opinia noastră, una limitativă. Salariaţii beneficiază, în cuprinsul dispoziţiilor Codului Muncii şi de alte drepturi ce nu se regăsesc în cadrul enumerării prevăzute în cadrul art. 39.

In ceea ce priveşte înţelegerea prin care angajatorul şi angajaţii săi au stabilit că aceştia din urmă să muncească şi în data de 01.12.2010, potrivit dispoziţiilor art. 38 din cadrul Legii nr. 53/2003, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este nulă de drept.

Existau şi alte posibilităţi prin care salariaţii petentului să beneficieze fiecare de câte o zi liberă fără a fi necesar să lucreze într-o zi de sărbătoare legală.

Faţă de cele menţionate mai sus, consideră că este pe deplin dovedită vinovăţia petentei solicitând respingerea plângerii formulate de petentă ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate de agentul constatator prin procesul verbal atacat.

În drept, s-au invocat  dispoziţiilor O.G. 2/2001, precum şi art. 115 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Analizând plângerea în raport de actele şi lucrările dosarului, de materialul probator administrat, de conţinutul actului contestat şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa retine urmatoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria OT nr. 00000540 din data de 6.12.2010, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 lei în baza dispoziţiilor art. 276 alin. 1 lit. f) din cadrul Legii nr. 53/2003, pentru nerespectarea prevederilor art. 134 din cadrul aceluiaşi act normativ, în sensul că la data de 01.12.2010, Ziua Naţională a României nu a fost acordată o zi liberă tuturor salariaţilor cu toate că era vorba de o zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează, constatându-se că desfăsurau activitate la punctul de lucru un numar de 4 salariati.

Art. 134. alin. 1 din Codul muncii prevede care sunt zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, printre acestea mentionandu-se  si data de 1 decembrie. Potrivit alin. 2 acordarea zilelor libere se face de către angajator.

In conformitate cu dispozitiile art. 136 Codul muncii este de retinut că prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii, mentionandu-se că salariatilor care lucreaza in unităţile sanitare şi in cele de alimentaţie publică precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar  în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Asadar, din reglementarea Codului muncii, reiese ca prevederile art. 136 din Codul muncii se aplica doar salariatilor din unitatile sanitare, de alimentaţie publică sau cu foc continuu, unde activitatea nu poate fi intrerupta si nu si altor categorii de salariati.

Cum dreptul de a nu lucra in zilele de sarbatoare reprezinta un drept conferit de lege salariatilor, la care acestia nu pot renunta, sunt aplicabile dispozitiile art. 38 din Codul muncii conform căruia salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege si orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Avand in vedere aceste considerente, instanta apreciază că petenta care a fost depistată cu 4 salariati la punctul de lucru desfasurand activitate in data de 1.12.2010 a săvârşit cotraventia reglementată de art. 276 alin. 1 lit.f din Codul muncii, respectiv încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137 din Codul muncii, contraventie care se sanctionează  cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Insă având in vedere atitudinea sinceră a petentei, precum si faptul că aceasta a făcut dovada că a obtinut acordul celor patru salariati anterior datei respective, cu recuperarea zilei de muncă prin acordarea unei zile libere in luna ianuarie 2011, neafectând astfel timpul de odihnă si repaos al salariatilor, instanta apreciază că pericolul social al contraventiei este scăzut, astfel încât cuantumul amenzii aplicate, chiar daca este minimul prevăzut de lege, este exagerat raportat la modul de săvârşire a contraventiei si la consecintele produse.

Pentru aceste motive luând in considerare si dispozitiile art.5.alin.(5) din OG nr.2/2001 conform cărora sanctiunea stabilită trebuie  să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei savârsite, iar criteriile in functie de care  se apreciaza gradul de pericol social sunt  cele enumerate de art.21 alin (3) din acelasi act normativ respectiv imprejurarile in care a fost savirsita fapta, modul si mijloacele  de  savârsire  a acesteia, scopul urmarit, urmarea produsa, circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul-verbal, instanta apreciază că se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului, punându-i în vedere să respecte dispozitiile legale.

Pentru aceste motive, instanta va admite în parte plângerea contraventională si va dispune inlocuirea amenzii in cuantum de 5000 lei cu sanctiunea avertismentului.

Domenii speta

Spete similare