Civil - plângere contravetionala

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş, sub nr. 8512/320/2010, la data de 21.06.2010, petenta S.C. CRISMEEA TRANS S.R.L. a chemat în judecată pe intimata DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI BRAŞOV, şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea procesului verbal, ca netemeinic şi nelegal, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 9.000 lei.

În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 25.02.2010 vehiculul cu nr. de înmatriculare TM-11-BYF, cu remorca cu nr. TM-13-JGG a fost oprit în trafic, astfel că i s-a întocmit procesul verbal prin care a fost sancţionat cu amenda în cuantum de 9.000 lei şi că procesul verbal a fost comunicat societăţii la data de 01.06.2010. De asemenea, petentul a mai arătat că prin aceasta s-au încălcat în mod flagrant prevederile art. 14 alin. (1) din O.G. 2/2001 şi că, comunicarea procesul verbal s-a făcut la mai mult de trei ani de la întocmirea acestuia.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile O.G. 2/2001 şi art. 242 din Cod procedură civilă.

În dovedirea afirmaţiilor sale, petentul a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar titlu executoriu nr. 82497 (f. 3), somaţie (f. 5), confirmare de primire (f. 25), adresa nr. 1255/24.03.2020 (f. 28), proces verbal (f. 29).

În apărare, intimatul, deşi legal citat la judecată, nu s-a înfăţişat şi nu a depus la dosar întâmpinare.

În cauză, instanţa a încuviinţat, atât pentru petentă, cât şi pentru intimat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal nr. 2150253 întocmit de intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA - DIECŢIA REGIONALĂ DRUMURI ŞI PODURI BRAŞOV - SECŢIA DE DRUMURI NAŢIONALE MUREŞ la data de 17.04.2009, petenta S.C. MARVICOM SERVICE S.R.L. a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) şi sancţionată de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, constând în aceea că a utilizat reţeaua de drumuri naţionale fără a deţine rovinietă valabilă.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal atacat, în raport cu motivele de nulitate absolută şi relativă, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16, art. 17, art. 18 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal atacat, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.

În contextul reglementărilor arătate, fapta petentului de a utiliza reţeaua de drumuri naţionale fără a deţine rovinietă valabilă, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Instanţa reţine că situaţia de fapt constatată în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie corespunde adevărului, datele şi aspectele consemnate în procesul-verbal coroborându-se cu înscrisurile trimise de la persoana juridică de la care pentul a susţinut că ar fi achiziţionat rovinietă valabilă, S.C. Rompetrol Downstream S.R.L. (f. 26, 27), din cuprinsul cărora rezultă că petentul a achiziţionat rovinieta după efectuarea controlului şi după întocmirea procesului-verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3), la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În concret, instanţa constată că sancţiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată de agentul constatator reprezintă minimul amenzii prevăzută de lege pentru săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina petentului şi că este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, având în vedere reaua-credinţă a petentului în cadrul procesului, respectiv că a invocat faptul că ar fi deţinut rovinietă valabilă la momentul constatării faptei, dar că ar fi uitat să preia documentele justificative în autovehicul, deşi s-a dovedit faptul că, în realitate, rovinieta a fost achiziţionată după efectuarea controlului şi întocmirea procesului-verbal de contravenţie.

În continuare, instanţa reţine că raţiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul edictării normelor încălcate a fost dată în baza principiul recuperării costurilor de construcţie, de operare şi de întreţinere ale reţelei de drumuri naţionale, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel că înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului nu se justifică.

În ce priveşte motivele invocate de petentă legate de prescripţia executării amenzii contravenţionale aplicate, instanţa reţine că acestea se constituie în veritabile motive de contestaţie la executarea care ar fi începută în temeiul titlului executoriu - procesul-verbal de contravenţie atacat. În consecinţă, acestea nu pot fi invocate şi soluţionate în cadrul procedurii plângerii împotriva procesului-verbal, ci, eventual, în cadrul procedurii contestaţiei la executare.

Astfel, instanţa reţine că împrejurarea că procesul-verbal de contravenţie nu a fost comunicat în termenul de 30 de zile prevăzut pentru executarea sancţiunii amenzii nu înseamnă că fapta constatată prin procesul-verbal atacat nu constituie contravenţie sau că sunt neîntemeiate constatările şi dispoziţiile din cuprinsul acestuia. Din contră, invocarea unor motive prin care se solicită constatarea prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale reprezintă o recunoaştere tacită a săvârşirii faptei şi a vinovăţiei, deoarece petenta nu a invocat motive de nulitate şi de netemeinicie în această privinţă.

În continuare, aşa cum a enunţat deja, instanţa statuează că executarea sancţiunii amenzii contravenţionale este un incident care ţine de executarea creanţelor bugetare şi care aparţine fazei executării silite a procesului civil, după caz, în situaţia în care a fost începută executarea silită în temeiul procesului-verbal de contravenţie. Aşadar, instanţa învestită cu judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie nu are posibilitatea de a analiza motive legate de executarea sancţiunii amenzii. Astfel, conform dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.

Instanţa statuează că atât timp cât hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie nu devine definitivă şi rămâne irevocabilă, respectivul proces-verbal de contravenţie nu constituie titlu executoriu, aşa încât formularea oricărui motiv de contestaţie la executare în acest interval de timp apare ca fiind lipsită de interes, deoarece oricând procesul-verbal poate fi anulat în calea de atac de reformare (recurs). În consecinţă, invocarea şi soluţionarea aspectelor legate de prescripţia executării sancţiunii amenzii contravenţionale nu poate fi invocată în procedura plângerii împotriva procesului-verbal prin care ea a fost aplicată, deoarece aceasta este pusă la dispoziţia contravenientului în scopul de a putea verifica legalitatea şi temeinicia întocmirii procesului-verbal de o instanţă independentă şi imparţială, în respectarea dreptului la un "recurs" efectiv împotriva actelor sancţionatorii ale unui organ administrativ-jurisdicţional al statului.

Instanţa va respinge plângerea formulată de petent şi va menţine procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat, ca fiind legal şi temeinic întocmit.

Domenii speta

Spete similare