Divort cu copii

Sentinţă civilă 335 din 10.02.2009


SENTINŢA CIVILA NR. 335 DIN 3 FEBRUARIE 2009

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul …. la data de 20.08.2008, reclamanta … a chemat în judecată pe pârâtul …., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu şi cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primariei municipiului Tulcea, să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la data de 11.10.1997 , revenirea sa la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de …, încredinţarea către sine spre creştere şi educare a minorei …, născută la … şi obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei, raportat la venitul pe care îl realizează ,fără cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 11.10.1997 iar  din această relaţie a rezultat minora …, născută la ….În toată perioada convieţuirii lor în fapt a constatat că între ei există diferenţe din multe puncte de vedere, că nu mai sunt compatibili, că au grave discuţi cauzate de aceste nepotriviri . În plus, pârâtul, în mod constant provoacă şi întreţine scandaluri care de cele mai multe ori s-au soldat cu violenţe fizice asupra reclamantei fiind despărţiţi în fapt de peste 6 luni de zile.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 37 alin.2, art.38, art.40 alin.1, art.42 alin.1 şi alin.3 rap. La art.94 C.fam.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificatul de căsătorie în original, şi certificatul de naştere al minorei in copie.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 7 lit. a din Legea nr. 146/1997, şi cu suma de 0,3 lei timbru judiciar, potrivit art.3 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995.

Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. În conţinutul cererii reconvenţionale pârâtul-reclamant a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamatei-pârâtă, şi obligarea reclamantei-pârâtă să-i permită să aibă legături personale cu minora astfel  : două week-end-uri pe lună, de vineri ora 17 până duminică ora 19 în primul şi al treilea week-end din lună, în vacanţa de Crăciun o săptămână de pe data de 24 decembrie, în vacanţa de paşte o săptămână şi o lună de zile în vacanţa de vară în cursul lunii iulie.

A arătat în esenţă pârâtul-reclamant că nu a agresat-o niciodată fizic pe soţia sa, că a încercat din răsputeri să fie o familie însă reclamanta-pârâtă nu mai  doreşte continuarea acestei relaţii. A mai învederat că reclamanta-pârâtă nu îi permite să se ocupe de minoră.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.119-120 C.proc.civ.

Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor, fiind depus la dosarul cauzei referatul de anchetă.

In dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu martori, iar în dovedirea cererii reconvenţionale şi în combaterea acţiunii principale pârâtul-reclamat a solicitat încuviinţarea aceluiaşi mijloc de probă. Instanţa a încuviinţat probele solicitate fiind audiaţi martori Constantinescu Nicolae, Voicu Simona-Nina, ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 11.10.1997 a fost încheiată căsătoria parţilor ,din această căsătorie  rezultând minora …, născută la ….

Potrivit art. 38 alin. 1 Cod familiei, “instanţa poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Potrivit art.617 alin.2C.proc.civ., hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta. Având în vedere dispoziţia legală mai sus menţionată şi cererea părţilor formulată în acest sens la termenul de judecată din data de 16.12.2008, instanţa nu va expune  motivele care au determinat desfacerea căsătoriei.

Având in vedere ca relaţiile de familie sunt grav si iremediabil vătămate si raportat la dispozitiile art.38 cod fam. va admite acţiunea si va dispune desfacerea căsătoriei din vina pârâtului-reclamant

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 40 alin. 3 Cod fam., instanţa va dispune revenirea reclamantei-pârâtă la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de ….

Cu privire la încredinţarea minorei …, instanţa retine ca mama este puternic ataşata de copil preocupându-se permanent de creşterea si educaţia ei ,oferind garanţiile necesare pentru o creştere armonioasa a minorului. Faţă de aceste aspecte, având în vedere vârsta minorei  şi nu în ultimul  rând sexul acesteia, instanţa apreciază că este în interesul acesteia să fie încredinţată spre creştere şi educare mamei. Prin urmare, instanţa va încredinţa reclamantei, spre creştere şi educare, pe minora …., născută la ….

Potrivit art. 97 alin. 1 Cod fam., ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau înfiaţi. Una dintre aceste obligaţii ce incumbă în egală măsură ambilor părinţi este obligaţia de întreţinere, art. 86 alin.1 Cod fam. dispunând că această obligaţie există între părinţi şi copii, text de lege ce trebuie coroborat cu art. 107 alin. 1 Cod fam., conform căruia copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Totodată, art. 86 alin.3 Cod fam. prevede că descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află.

Această obligaţie de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori are un caracter complex, conţinutul său fiind determinat de prevederile art. 101 alin. 2 Cod fam., potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Întreţinerea urmează să fie determinată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, aşa cum impune art. 94 alin.1 Cod fam. La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere datorate de părinte copilului său, se vor aplica dispoziţiile art. 94 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul din muncă pentru un copil, cum este şi cazul de faţă. Faţă de cele expuse anterior şi având în vedere că din probele administrate a reieşit că pe parcursul prezentului proces tatăl nu a contribuit la cheltuielile legate de creşterea şi educaţia minorei, urmează ca pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă şi în favoarea minorei …, născută la … , a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 25% din venitul net lunar permanent  , începând cu data introducerii acţiunii – 20.08.2008 şi până la majoratul minorei.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională aceasta va fi admisă în parte pentru următoarele considerente:

Pentru soluţionarea cererii având ca obiect legături personale cu minorul, instanţa are în vedere în primul rând interesul superior al copilului, consacrat de disp. art. 2 alin. 2 şi 3 şi disp. art. 14 alin. 1 şi disp. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, conform cărora copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii.

Potrivit art. 97 Cod fam. ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, iar drepturile lor părinteşti le pot exercita numai în interesul copiilor.

Totodată, disp. art. 43 Cod. Fam. prevăd că părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Dreptul în discuţie se poate realiza fie prin vizitarea copilului la domiciliul său, fie prin lăsarea copilului la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, pentru anumite perioade determinate de timp. La alegerea modalităţii concrete de exercitare a acestui drept, în conformitate cu art. 97 C. fam. şi art. 2 alin.1 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, instanţa urmează să ţină cont de interesul superior al copilului, respectiv de necesitatea ca părintele în discuţie să-l poată vedea pe minor şi să ţină personal legătura cu el, pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creşterea şi sănătatea, dezvoltarea fizică şi morală şi pentru a putea realiza şi o apropiere sufletească normală între copil şi părintele respectiv, fără însă ca aceasta să interfereze cu activităţile normale ale copilului sau cu relaţia cu celălalt părinte, precum şi fără a afecta sentimentul de stabilitate de care trebuie să beneficieze minorul.

În fapt, instanţa va avea în vedere la stabilirea programului de vizitare vârsta minorei, aceasta având doar patru ani, faptul că minora este foarte ataşată de mamă, starea psihică şi emoţională a minorei care manifestă un comportament timorat în prezenţa tatălui, comportament generat de atitudinea pe care acesta o avea în timpul căsătoriei atât faţă de reclamanta-pârâtă cât şi faţă de minoră însăşi .

De asemenea, instanţa reţine că pârâtul-reclamantul întruneşte toate condiţiile materiale pentru a se îngriji de minoră şi pentru ca aceasta să rămână la domiciliul său pentru perioade rezonabile de timp. Instanţa apreciază că tatăl pârât-reclamant este apt să acorde copilului toate îngrijirile necesare pentru câteva zile, prezenţa mamei nefiind necesară.

Este adevărat că relaţia de ataşament dintre copil şi părinte cere timp şi consecvenţă, şi că se realizează gradual, însă aceasta presupune ca părintele să aibă la dispoziţie şi pârghiile necesare, şi anume timp suficient pentru consolidarea relaţiei.

Programul propus de pârâtul-reclamant este însă în opinia instanţei excesiv.Fireşte, pe măsură ce minora va înainta în vârstă, iar relaţia dintre părinte şi copil se va consolida, programul de vizitare stabilit va putea fi extins.

Astfel că i se va încuviinţa pârâtului- reclamant să aibă legaturi personale cu minora …, ns. la … , in prima şi a treia saptâmână a fiecărei luni de sâmbătă orele 14 până duminică  orele 14, in timpul vacantei de vara in cursul lunii iulie, in timpul vacantei de Paşte ultimele 2 zile,in timpul vacantei de Crăciun ultimele 2 zile.

Se vor compensa  cheltuielile de judecată.