Civil - obligaţie de a face - stab. competenţa

Deliberand asupra cauzei de fata instanta constată urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la data de 16.10.2009 sub nr. 13347/306/2009 reclamantul DILLO ILIE a chemat în judecată pe pârâta SC DISTRIGAZ NORD SA Târgu-Mureş solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună scoaterea conductei magistrale de gaz metan introdusă în anul 1991 de către pârâtă de pe terenul reclamantului; să se constate că prin introducerea conductei de gaz metan pe terenul proprietatea reclamantului acest teren şi-a scăzut foarte mult valoarea de circulaţie; să se constate că pârâta este obligată să îl despăgubească pe reclamant pentru scăderea de valoare pe care terenul proprietatea reclamantului a înregistrat-o din momentul în care s-a introdus acea conductă de gaz metan, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în cursul anului 1992 pârâta a introdus pe terenul său o conductă magistrală de gaz metan, ocazie cu care a fost distrus tot ceea ce era cultivat, plătindu-se pentru acestea o mică despăgubire. Reclamantul a mai învederat că problema cea mai gravă care se conturează în jurul acestei stări de fapt este pericolul la care este permanent supus şi stresul psihic pe care îl suferă de aproximativ 17 ani, deoarece această conductă transportă gaz metan la o presiune foarte înaltă iar în cazul unei defecţiuni ar fi direct afectat întrucât aceasta trece la doar câţiva metri de casa lui.

S-a precizat că deşi pârâta putea alege un traseu mai scurt pentru conductă şi mai simplu de efectuat, nu a avut de ales pentru că nimeni nu a permis această traversare iar pe reclamant l-au obligat datorită faptului că în acel moment terenul nu era întabulat pe numele său şi folosindu-se de tot felul de tertipuri au intrat pe terenul reclamantului în lipsa acestuia de la domiciliu.

Reclamantul a mai arătat că terenul său a suferit o scădere importantă de valoare deoarece acesta nu mai poate fi folosit pentru construcţii sau orice alte destinaţii.

De asemenea reclamantul a susţinut că această acţiune este promovată din cauza faptului că reprezentanţii pârâtei au dat dovadă de lipsă totală de respect atât prin acordarea unor despăgubiri derizorii în comparaţie cu prejudiciul real produs cât şi prin faptul că nu i s-a oferit vreo dezdăunare pentru prejudiciul material şi moral suferit.

In drept, au fost invocate prev. art. 1073 şi urm. Cod civ..

În dovedire reclamantul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: extras de carte funciară pentru informare nr. 101830 Mediaş (f. 4), adresă/22.02.2006 (f. 5), adresa nr. 3230/1.07.1996 (f. 6), Tabel (f. 7), adresă/1993 (f. 8), adresa nr. 255/25.02.1993 (f. 9), Baza de calcul (f. 10), Minuta nr. 1800/22.09.1993 (f. 11) şi proces-verbal (f. 12).

La termenul de judecată din data de 12.11.2009 pârâta a depus ăntâmpinare (f. 18-23) prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată. S-a invocat totodată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei. În privinţa primului petit al acţiunii s-a precizat că conducta despre care se face vorbire în acţiunea introductivă asigură alimentarea cu gaze naturale a municipiului Mediaş, fiind construită cu respectarea în totalitate a cerinţelor legale, având la bază Autorizaţia de construire nr. 10/12.01.1993. Totodată s-a arătat că prevederile Legii gazelor nr. 351/2004 instituie concesionarilor din domeniul gazelor naturale dreptul de uz, dreptul de servitute legală, dreptul de a obţine restrângerea unor activităţi şi dreptul de acces la utilităţi în vederea desfăşurării activităţii de distribuţie a gazelor naturale. În ceea ce priveşte al doilea petit al acţiunii s-a învederat că această conductă de gaze naturale există de foarte mult timp iar pe acest teren pot fi edificate clădiri şi de asemenea i se pot acorda multiple întrebuinţări, fără a se pune în pericol prin acestea, integritatea reţelei de gaze naturale, caz valabil tuturor construcţiilor. Cu privire la al treilea petit s-a arătat că reclamantul a fost despăgubit integral la acea vreme, în condiţiile legale în vigoare la începutul anilor 1990 şi în mod just, acestuia fiindu-i plătită suma de 175.282 lei în anul 1993, sumă calculată cu titlu de despăgubire integrală de către organele competente şi acceptată de reclamant fără reţineri. 

Pârâta a mai susţinut că activităţile caracteristice distribuţiei gazelor naturale nu produc niciun fel de prejudiciu acestuia şi că această conductă de gaz metan nu prezintă pericol, fiind proiectată, realizată şi executată în deplină concordanţă cu normele legale în domeniu care prevăd condiţii extrem de stricte de realizare. În privinţa prejudiciului moral invocat de reclamant pârâta a învederat că acesta este inexistent.

În drept au fost invocate prev. Lgii nr. 351/2004.

În susţinere pârâta a depus la dosar certificate de înregistrare, în copii (f. 24, 25).

Reclamantul a depus la dosar o precizare de acţiune (f. 37) prin care a arătat că prin prezenta acţiune se îndreaptă împotriva pârâtei E.ON GAZ DISTRIBUŢIE SA  iar la termenul de judecată din data de 7.01.2010 reclamantul a indicat temeiul de drept al acestei acţiuni ca fiind art. 111 Cod proc. civ, art. 480 - 481 Cod civ. şi art. 44 pct. 2 şi 3 din Constituţie iar petitul principal al acţiunii este primul petit.

Prin Sentinţa civilă nr. 1230/4.02.2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 13347/306/2009 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu şi declinată competenţa de soluţionare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.03.2010 sub nr. 13347/306/2009.

La acest termen de judecata instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş.

Analizînd actele şi lucrările dosarului sub aspectul exceptiei invocate instanţa reţine următoarele:

Din conţinutul capetelor de cerere formulate de către reclamant reiese că acesta urmăreşte în principal obligarea pârâtei la scoaterea de pe terenul său a unei conducte magistrale folosite la transportul gazului metan. În legătură cu această conductă magistrală a afirmat că a fost introdusă de către pârâtă pe terenul său în cursul anului 1991. Conducta magistrală serveşte la realizarea activităţii de distribuţie a gazelor naturale, fiind o parte componentă a sistemului naţional de transport, definit la punctul 52 al art. 3 din Legea gazelor nr. 351/2004.

Potrivit art. 32 din Legea nr. 351/2004 activitatea de distribuţie a gazelor naturale constituie serviciu public de interes naţional, care poate fi concesionat potrivit art. 33 alin. 1 şi art. 79 din aceeaşi lege.

În cauză, pârâta are calitatea de concesionar al acestui serviciu public de interes naţional.

Prin urmare, realizarea de către pârâtă a activităţii sale de distribuţie a gazelor reprezintă tocmai aducerea la îndeplinire al acestui serviciu public de interes naţional.

Este evident că solicitarea reclamantului care vizează scoaterea respectivei conducte din subsolul proprietăţii sale se răsfrânge în mod direct asupra funcţionării serviciului public de interes naţional.

Definiţia serviciului public, în lumina art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 554/2004, este acea activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b teza 2 din Legea nr. 554/2004 sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul respectivei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Din această perspectivă rezultă că pârâta, deşi o persoană juridică de drept privat, este asimilată unei autorităţi publice, tocmai în considerarea faptului că desfăşoară serviciul public sus menţionat.

Ca atare, actele sale referitoare la activitatea de distribuţie a gazelor naturale se emit şi se aduc la îndeplinire în regim de putere publică. Întreaga sa activitate în domeniul gazelor naturale trebuie privită ca exercitându-se în regim de drept public, pentru satisfacerea interesului public general. Actele şi faptele sale nu mai sunt cele ale unei persoane juridice de drept privat, ci ale uneia de drept public. Pe cale de consecinţă, solicitarea ca pârâta să execute o prestaţie pozitivă, constând în modificarea traseului unei conducte magistrale, echivalează cu a cere unei autorităţi publice să emită un act administrativ unilateral cu caracter individual, în vederea executării în concret a legii. Se cere deci pârâtei să modifice raportul juridic de drept public deja existent între cele două părţi sau să dea naştere unuia nou, în condiţii considerate mai avantajoase pentru interesul reclamantului.

Din cuprinsul motivării cererii introductive de instanţă reiese că reclamantul se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime, din moment ce afirmă că valoarea de circulaţie a terenului a scăzut, iar el trăieşte de 17 ani cu un permanent stres psihic, deoarece în cazul unei defecţiuni el ar fi direct afectat întrucât conducta trece la doar câţiva metri de casa sa.

Ori, dezlegarea acestui litigiu cade în competenţa instanţelor de contencios administrativ, fiind vorba despre soluţionarea unei cereri introduse de către o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

Examinând prevederile Legii nr. 351/2004 care stabileşte cadrul legal necesar pentru desfăşurarea activităţilor specifice sectorului gazelor naturale, instanţa reţine totodată că acest act normativ nu conţine norme de competenţă speciale şi derogatorii, astfel încât competenţa de soluţionare a prezentului litigiu este determinată de natura administrativă a raportului juridic dintre părţi.

Astfel, plenitudinea de competenţă în primă instanţă în ceea ce priveşte materia contenciosului administrativ, este atribuită de art. 2 pct. 1 lit. d Cod.proc. civ., Tribunalului.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc. civ., art. 158 alin. 1 Cod proc. civ. şi art. 159 pct. 2, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare