Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 180/2014

Şedinţa publică de la 31.01.2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.

Grefier F.D.

Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe petenta  SC L.I. SRL, cu sediul în comuna F.,sat P.J., jud. G., şi pe intimatul IPJ G., cu sediul în T-J, str.T. nr.2, jud. G., având ca obiect plângere  contravenţională.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 24.01.2014, fiind consemnate în Incheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la termenul de azi.

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată  pe  rolul Judecătoriei T-J la data de 25.02.2012, sub nr. …/318/2013, petenta SC L.I. SRL a solicitat , în contradictoriu  cu intimatul IPJ  G.-SIF,  anularea  procesul verbal de constatare a  contravenţiei seria AP nr. 2142781 încheiat în data de 14.02.2013, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 20.000 lei şi restituirea cantităţii de deşeu confiscată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esenţă, că starea de fapt reţinută de agentul constatator nu corespunde realităţii, societatea deţinând documente pentru cantitatea de deşeu fier vechi confiscată.

Petenta a depus la dosar următoarele înscrisuri în xerocopie: procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. 2142781/14.02.2013, avizul de însoţire a mărfii nr. 39 şi nr. 40  din 14.02.2013,  fişa de magazie deşeu fier vechi , notă de cântărire,  adeverinţe  de primire  şi plată , note de recepţie .

Intimata a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea  plângerii şi menţinerea procesului verbal de contravenţie ca temeinic şi legal.

A susţinut intimata că, în fapt, prin procesul – verbal de contravenţie seria AP, nr.2142781, întocmit de Serviciul de  investigare  a  fraudelor la data de 14.02.2013, petenta a  fost sancţionată  în temeiul  Legii  nr.12/1990, că documentul de  constatare şi sancţionare a  contravenţiilor a fost  întocmit  cu respectarea  condiţiilor  de  formă prevăzute de  O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al  contravenţiilor, iar temeinicia  aspectelor reţinute  prin procesul – verbal de  contravenţie  rezultă din documentele anexate în copie, respectiv: procesul verbal de contravenţie şi raportul din 25.03.2013, proces verbal de constatare din data de14.02.2013,  proces verbal de  confiscare  a mărfii,  proces verbal de custodie din data de  14.02.2013, tichet de cântărire din data de 14.02.2013, declaraţii olografe ale numiţilor C.  C. şi B. B. G., aviz de însoţire a mărfii  nr.40 din data de 14.02.2012, adresa nr.72883 din data de 19.02.2003  emisă de  Inspectoratul de  Poliţie Judeţean G. -  Serviciul de  Criminalistică  către  Serviciul de Investigare a  Fraudelor, 31 planşe fotografice.

Petenta a depus răspuns la întâmpinare  prin care a arătat că, prin întâmpinare, intimata  nu a răspuns la aspectele pe care le-a invocat în plângere, înţelegând  să se raporteze la actele pe care  le-a depus  şi pe care  le-a enumerat, că, în Raport,  s-a arătat  că echipa  de control a găsit  o autoutilitară  încărcând deşeu  de fier vechi, iar din planşele  foto  s-a observat că  aceasta  avea  macara  care efectua  operaţiunile  de  încărcare, la faţa locului aflându-se numitul B. B.  G., fiul proprietarilor  de la care  a închiriat terenul pentru  punctul de lucru, pe care  administratorul petentei, P.N., l-a rugat să asiste la încărcare.

 A mai susţinut petenta că:

 Administratorul său  nu s-a aflat la punctul de lucru  şi avea toate  documentele  asupra sa, dar  acestea existau, dar în raport  nu a existat  nici –un element  care să ateste săvârşirea acestei contravenţii, numai  supoziţii că avizele  n-ar fi  în regulă,  fără să existe  o dovadă că sunt false, fapt care  este un abuz, în condiţiile în care documentele erau valabile, nu fuseseră declarate false în instanţă, în convorbirea telefonică administratorul a  arătat  că poate ajunge  la faţa locului şi poate  prezenta  toate documentele.

Controlul a avut loc pe data de 14.02.2013, administratorul  s-a prezentat cu toate documentele pe data de 16.02.2013, dar acestea nu au fost luate în considerare, s-a dorit neapărat sancţionarea societăţii, ceea ce s-a  şi întâmplat, s-au dat  amenzi maxime  de toate cele 3 organe de  control la o societate mică care de-abia  supravieţuieşte, la acel punct  de lucru nu existau alţi angajaţi, administratorul  se ocupa de acesta.

Dacă  ar fi dorit să se afle adevărul şi nu  doar să  aplice amenda maximă, ar fi  fost primite  documentele, analizate  şi s-ar  fi observat că toată cantitatea de deşeu avea acte  de provenienţă, pentru cantităţile primite s-au eliberat adeverinţe de  predare – primire.

Firesc  şi corect  ar fi fost  ca, din moment ce  administratorul a venit  cu actele, acestea să fi fost luate  în considerare, ele existau  la momentul controlului, pentru cantitatea de deşeu  confiscat societatea a plătit  din fondurile  sale circa  10.000 lei, o sumă mare, deşeul fiind confiscat  abuziv, nu s-a comis  nici o contravenţie.

Prin sentinţa civilă  nr.4606/203 din data de  12 iunie 2013 pronunţată  de Judecătoria T-J în dosarul nr.2957/318/2013, s-a admis excepţia de necompetenţă  teritorială invocată  de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-C..

Pentru a pronunţa  această hotărâre, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal seria AP nr.2142781/14.02.2013, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei  prevăzute de art.1 lit.e din Lg.12/1990 R, reţinându-se prin actul de constatare că, în localitatea T., petenta a  încărcat în autoutilitara  marca MAN cu numărul de înmatriculare  DJ 10 … aparţinând  SC A.  C. SRL  Craiova cantitatea de 9320 kg  deşeu fier vechi pentru care nu a deţinut documente  de provenienţă.

Art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor stabileşte instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia .

Din actul de constatare atacat rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei este localitatea T., localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Tg- C. .

 Competenţa teritorială reglementată de art. 32 alin. 2 din OG 2/2001  este de ordine publică, având caracter absolut, astfel că nu poate  fi înlăturată potrivit art. 129 pct 3 C. pr. civ.

 La data de 04.10.2013 a fost înregistrat dosarul  la  această instanţă, fiind  citate părţile.

 În şedinţa publică  din data de 08.11.2013, instanţa a încuviinţat proba testimonială cu martorii  C.  C. C., G. I. şi B. B.  G..

 La  solicitarea instanţe,i cu adresa nr.69936 din data de 28.11.2013, IPJ G.- Serviciul Investigarea Fraudelor -  a înaintat în original  avizele  de  însoţire  a  mărfii cu nr.39/14.02.2013  şi 40/14.02.2013 emise de  SC  L. I. SRL(filele  15-18).

În temeiul  art.321 Cod procedură civilă, instanţa a procedat  la audierea martorilor C.  C. C., B. B. G. şi  G. I. I., sub prestare  de jurământ, potrivit art.319 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă, depoziţii  consemnate  şi ataşate la  dosar la filele 23-25.

La data de 24.01.2014, petenta SC  L. I. SRL a depus la dosar  note de şedinţă, prin care a arătat următoarele:

În momentul descinderii  echipajului de  poliţie, maşina autoutilitară, având număr de  înmatriculare  DJ -10-…, încărca  o cantitate  de materiale feroase din punctul de lucru  T.;

Anterior,  fusese  şi încărcase  din punctul de lucru B.o cantitate de  7200 kg. După încărcare  a aprox.1000 kg, echipajul de  poliţie a descins  la punctul de lucru  şi după  ce  a  obligat şoferul  autoutilitarei să încarce toată cantitatea de deşeu rămasă,  acesta a mers cu echipajele de poliţie la un cântar  din incinta S.C.P. P., unde, după cântărire, l-a obligat să descarce şi să lase în custodia firmei  de  pază deşeurile  feroase în cantitate de 9320 kg. Faptul că pe avizul  de însoţire a mărfii nr.39/14.02.2013, a fost înscrisă cantitatea de  7200 kg şi sunt diferite scrisurile de pe avizul de însoţire  şi cotor, se explică prin aceea că gestionarul  cântăreşte marfa şi completează cantitatea în urma  cântăririi, ulterior înscriind  pe cotor cantitatea  rezultată.La fel s-a întâmplat cu avizul de însoţire  a  mărfii nr. 40/14.02.2013, în care, la rubrica  „cantitate” nu era  înscrisă vreo cifră din cauza faptului  că nu s-a finalizat operaţiunea de cântărire de către gestionar. Referitor la faptul  că s-au găsit cupoane de şină şi alte elemente  de  fixare a şinelor, martorul  B.  B.  G. este  cel care  le-a adus şi valorificat din acelaşi loc unde se afla  deschis punctul de lucru, prin demolarea  unei case vechi, acestea  aflându-se  în armătura  construcţiei.

Examinând plângerea în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale în materie, instanţa apreciază că este întemeiată, motivat de următoarele considerente :

Aşa cum s-a pronunţat ICCJ – SECTIILE UNITE, prin Decizia nr.I/2002,  prin art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se prevede că "efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii" constituie activitate comercială ilicită ce atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, instituindu-se şi obligativitatea ca documentele de provenienţă să însoţească mărfurile, "indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării".

Din dispoziţiile menţionate, coroborate cu cele ale art. 2 din aceeaşi lege, rezultă că sancţionarea unei atare activităţi ce constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune, este condiţionată de lipsa documentelor de provenienţă a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.

Această condiţie nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când persoana care a efectuat actul de comerţ dovedeşte ulterior, în faţa instanţei căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare şi sancţionare, că documentele de justificare a provenienţei mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului, sau, ca în speţă, când dovedeşte chiar existenţa documentelor de provenienţă la data controlului, dar fără a avea menţionate toate elementele, cum ar fi cantitatea produselor comercializate, motivat de  faptul că această menţiune se face abia după cântărire

A considera altfel, ar însemna că, în cazuri de efectuare cu bună-credinţă a actelor sau faptelor de comerţ cu bunuri având provenienţă vădit licită, dar fără posibilitatea prezentării documentelor de provenienţă în momentul efectuării verificării, persoana care le-ar deţine să nu mai poată justifica provenienţa lor nici în faţa instanţei de judecată, ceea ce ar fi inadmisibil.

Inadmisibilitatea unei atare interpretări rezultă şi din aceea că prin art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă", potrivit cărora se admit probele care pot conduce la dezlegarea pricinii.

A nu admite luarea în considerare a unor astfel de dovezi ar însemna să se contravină principiului aflării adevărului şi să nu se pronunţe o soluţie dreaptă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte.

In speţă, avizele de însoţire a mărfii au fost lăsate de administratorul petentei la două dintre punctele de lucru ale petentei, conducătorului auto care încărca şi transporta fierul vechi predându-i-se mai întâi avizul nr. 39/14.02.2013, la T., jud. G., acesta fiind completat parţial, mai puţin cantitatea livrată, aceasta urmând a fi înscrisă după încărcare şi cântărire, ceea ce s-a şi făcut, înscriindu-se cantitatea de 7200 kg. Tocmai faptul că rubrica „cantitatea livrată” s-a completat după încărcare şi cântărire, justifică existenţa unui alt scris decât cel cu care au fost completate celelalte rubrici.

Cel de-al doilea aviz de însoţire a mărfii, cel cu nr. 40, din aceeaşi dată, nu avea cum să cuprindă cantitatea livrată, pentru simplul motiv că, la T., judeţul G., nu se terminase încărcarea  la ora la care s-a prezentat organul de control, stabilirea cantităţii putându-se stabili, aşa cum s-a arătat mai sus, abia după terminarea încărcării şi cântărirea maşinii încărcate.

Având în vedere situaţia de fapt care rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar dar şi din declaraţiile martorilor, instanţa apreciază că fapta sancţionată nu există. Astfel, pentru traseul T. – T., pentru cantitatea de 7200 kg fier vechi, a existat avizul de însoţire nr. 39/14.02.2013, acesta fiind şi predat organului de control, iar de la T. la locul de transport al fierului, avizul nr. 40/14.02.2013 nu fusese completat cu cantitatea livrată pentru că nu se terminase încărcarea şi, deci, nu se cântărise marfa, dar nici nu plecase autovehiculul de la depozitul din T., fiind la încărcat, astfel că nu se poate reţine lipsa avizului de însoţire a mărfii.

In consecinţă, în baza art.34 din OG nr.2/2001, instanţa va admite plângerea, va anula procesul verbal şi va exonera petenta de plata amenzii contravenţionale.

Pe de altă parte, în condiţiile dovedirii provenienţei licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerţ sau au fost destinate să servească la astfel de operaţiuni, nu se mai justifică nici menţinerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Această soluţie este impusă şi de reglementarea art. 41 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prin care se stabileşte că "în caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept". Tot astfel, dacă bunurile ce au făcut obiectul confiscării au fost, între timp, valorificate potrivit alin. (3) din acelaşi articol va trebui să se dispună, de către instanţă, achitarea unei despăgubiri stabilite în raport cu valoarea lor de circulaţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 H O T Ă R Ă Ş T  E

 Admite plângerea formulată de petenta  SC L.I. SRL, cu sediul în comuna F.,sat P.J., jud. G., în contradictoriu cu  intimatul IPJ G., cu sediul în T-J,str.T. nr.2, jud. G..

Anulează  procesul  verbal  de  contravenţie  seria AP nr. 2142781 încheiat în data de 14.02.2013 de IPJ G. – SIF, şi exonerează  petenta  de  plata  amenzii.

Dispune  restituirea  către  petentă a  cantităţii  de  fier  vechi  confiscată, aceea  de  9320 KG sau,  în caz  de  valorificare,  a  contravalorii  acestei  cantităţi.

Cu  apel în  30  zile  de  la  comunicare, cererea de apel urmând a  fi  depusă,  sub  sancţiunea  nulităţii, la  Judecătoria  Tg C..

 Pronunţată  în  şedinţa  publică  din 31.01.2014.

Preşedinte,

M.R.

Grefier,

Filofteia Diţoiu

Domenii speta

Spete similare