Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 836

Şedinţa publică de la 24 Septembrie 2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta SC U T S.R.L. şi pe intimata INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TPORTUL RUTIER I.T. NR.7 - INSPECTORATUL DE CONTROL JUDEŢEAN ARGEŞ, având ca obiect - plângere contravenţională.

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.02.2015, sub numărul de mai sus, petenta SC U T SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. 5104105 încheiat la data de 22.01.2015 şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În motivare, petenta arată că la data de 22.01.2015, ora 17.00, pe raza localităţii Costeşti, judeţul Argeş, a fost oprit şi verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare VS-19-UNG şi semiremorca cu nr. de înmatriculare IS-94-UVI ce aparţin societăţii. La momentul controlului, conducătorul auto era numitul U Costică căruia i s-a adus la cunoştinţă faptul că a circulat de la începutul cursei cu aparatul tahograf defect.

 Petenta învederează că nu s-a pus în pericol buna desfăşurare a circulaţiei. De asemenea, arată că art. 16 din Regulamentul CE nr. 3821/1985 prevede că atunci când defecţiunea apare în timpul călătoriei, aceasta trebuie remediată într-o săptămână, conducătorul fiind în termenul de 7 zile specificat.

 Întrucât nu a creat nicio stare de pericol, solicită înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului.

 În probaţiune, petenta solicită proba cu înscrisuri, depunând odată cu prezenta cerere şi procesul verbal contestat în copie (f. 5).

 Petenta nu îşi întemeiază în drept plângerea contravenţională.

 Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, stabilită potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din dovada de achitare a taxei de timbru de la fila 22.

 Ulterior, la data de 12.03.2015, petenta a depus un extras ONRC pentru a face dovada calităţii de reprezentant legal a numitului U V I (f. 23-26).

 Legal citată, intima a formulat întâmpinare (f. 37-42) prin care solicită respingerea plângerii contravenţionale pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

 Intimata a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a Inspectoratului Teritorial nr. 7, arătând că ISCTR are în structura sa 8 inspectorate teritoriale, fără personalitate juridică, conform art. 5 alin. (1) din OG nr. 26/2011.

 De asemenea, a mai invocat excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, deoarece procesul verbal a fost primit prin Posta Atlassib Curier Rapid la data de 28.01.2015, iar plângerea a fost înregistrată la instanţă la data de 18.02.2015, cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile.

Cu privire la legalitate, arată că procesul verbal întruneşte toate condiţiile imperative prevăzute de art. 16, 17 şi 19 din OG nr. 2/2001.

Referitor la pericolul social, precizează că fapta este considerată ca având un grad de pericol social ridicat, prin stabilirea de către legiuitor a unui cuantum al amenzii ridicat. Agentul constatator a individualizat corect şi legal sancţiunea aplicată, orientându-se către minimul prevăzut de lege.

Cu privire la temeinicie, în esenţă, precizează că petenta nu a făcut dovada că aparatul tahograf funcţiona corect pentru a înlătura prezumţiile de legalitate şi validitate ale procesului verbal. De asemenea, arată că formularul de control în trafic (f. 45), nu a fost semnat de către conducătorul auto ceea ce face dovada săvârşirii faptei.

Intimata învederează că aparatul tahograf era defect de la plecarea în cursă, fapt ce rezultă din absenţa vârfurilor ce stabilesc parcursul vehiculului, conform celor 7 diagrame pentru perioada 16-22.01.2015. În plus, şoferul verificat figura în perioada 02.12.2014, ora 08.00-16.01.2015, ora 16 în concediu sau repaus, însă de pe diagramă reiese că activitatea sa a început la ora 09.50.

Dispoziţiile legale în domeniu interzic plecarea în cursă cu un tahograf defect, iar dacă defecţiunea se constată pe traseu este obligat să-l repare dacă vehiculul nu se întoarce la sediu în termen de o săptămână de la data constatării. În acest sens, arată că termenul era depăşit, deoarece descărcarea se efectua în Bacău, controlul s-a efectuat în localitatea Costeşti, jud. Argeş, iar sediul petentei se află în localitatea Vaslui.

 În drept, intimata invocă dispoziţiile art. 205-208 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 27/2011, OG nr. 37/2007 şi Regulamentul (CE) 561/2006.

 În probaţiune, solicită proba cu înscrisuri, pe care le depune odată cu prezenta întâmpinare (f. 44-48).

 Deşi a fost legal citată, petenta nu a înţeles să formuleze răspuns la întâmpinare.

 La termenul de judecată din data de 25.06.2015, instanţa a respins excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale de exerciţiu a intimatei, invocate de către intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiate pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de la această dată.

 Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile existente la dosar, pe care o consideră admisibilă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, în temeiul art. 255 alin. (1) C.proc.civ.

 Instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În fapt,  la data de 22.01.2015, ora 16.10, cu ocazia controlului efectuat în trafic de către inspectorii ISCTR pe DN 65A km 7 în dreptul localităţii Costeşti, judeţul Argeş, a fost oprit şi verificat ansamblul auto format din autotractor cu numărul de înmatriculare VS-19-UNG şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-09-UVI utilizat de către societatea petentă şi condus de către conducătorul auto U C. În urma controlului, s-a constatat că aparatul tahograf era defect de la începutul călătoriei, iar deficienţa constatată a fost ”absenţa vârfurilor ce stabilesc parcursul kilometric al autovehiculului”, conform diagramelor utilizate pentru perioada 16-22.01.2015 (f. 46-47).

Aşadar, inspectorii ISCTR au întocmit formular de control în trafic seria LS nr. 51041016/22.01.2015 ce nu a fost semnat de conducătorul auto, întrucât a refuzat să-l semneze şi să-l primească şi nici nu au fost formulate obiecţiuni (f. 45).

Pentru aceste motive, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 8.000 lei  pentru contravenţia prevăzută de art. 8 alin. (1) pct. 14 din OG nr. 37/2007 şi sancţionată de art. 9 alin. (1) lit. a) din OG nr. 37/2007 prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. 5104105/22.01.2015 (f. 5). Procesul verbal a fost semnat de martorul asistent, întrucât societatea petentă nu era prezentă la întocmirea acestuia.

Procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 28.01.2015 prin poşta Atlassib curier rapid (f. 48 verso).

Cu titlu preliminar, instanţa arată că din interpretarea art. 37 din OG nr.2/2001, rezultă că procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională se bucură de prezumţiile de legalitate şi temeinicie. Aceste prezumţii se extrag din faptul că, în situaţia în care acesta nu este atacat în instanţă, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Or, din punct de vedere logic, punerea sa în executare nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumţia că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.

În situaţia în care procesul-verbal este contestat în instanţă, cum este cazul de faţă, se contestă de fapt ambele prezumţii, instanţa fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât şi pe cele privind temeinicia procesului-verbal.

Verificând procesul-verbal în cauză sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, instanţa constată că acesta nu este afectat de niciun viciu care să atragă anularea.

Astfel, instanţa reţine că viciile care afectează legalitatea procesului-verbal pot atrage nulitatea relativă sau nulitatea absolută a acestuia. Potrivit Deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 22/2007, în procedura recursului în interesul legii, obligatorie pentru prezenta instanţă, nulitatea absolută intervine pentru neregularităţile prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001, iar nulitatea relativă pentru cele prevăzute la art. 16 din OG nr. 2/2001. Potrivit art. 105 Cpc (art. 175 şi art. 176 NCPC), nulitatea relativă este condiţionată de dovedirea existenţei unei vătămări aduse petentului, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Nulitatea absolută implică faptul că existenţa vătămării este prezumată de lege.

 În acest cadru, instanţa observă că procesul-verbal cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel încât nu se impune anularea.

 De asemenea, se constată că petenta nu a invocat aspecte de nulitate relativă ale procesului verbal.

 În sistemul de drept român, contravenţia este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretenţiilor ridicate de cel care le afirmă.

În sistemul european de protecţie a drepturilor omului, fapta este calificată şi ca fiind acuzaţie în materie penală, Curtea Europeana a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare de materia civilă.

Spre exemplu, în hotărârea Anghel contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzaţie în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumţie de nevinovăţie.

Însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul Anghel, fiind prevăzută inclusiv sancţiunea închisorii contravenţionale. În aceeaşi ordine de idei, în cauza Bendenoun contra Franţei, din data de 24.02.1994, Curtea a precizat că şi o sancţiune cu amenda poate duce la considerarea acuzaţiei agenţilor statului ca fiind suficient de importantă pentru a justifica considerarea ei ca o „acuzaţie în materie penală”. În cauza W.S. contra Poloniei din 15.06.1999, Curtea a arătat că art. 6 din Convenţie nu este aplicabil în latura sa penală atunci când amenda aplicată, cât şi cea aplicabilă, luând în considerare limitele maxime şi minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin comparaţie cu amenzile penale.

În speţa de faţă, sancţiunea aplicată nu implică conotaţii pe care individul le-ar suporta în aceeaşi măsură precum o pedeapsă penală, chiar dacă cuantumul este relativ ridicat.

De asemenea, trebuie reţinută şi Decizia nr. 83/08.03.2002 şi Decizia nr. 197/2003 ale Curţii Constituţionale, prin care aceasta a arătat că dispoziţiile OG nr. 2/2001 sunt în deplină concordanţă cu cerinţele art. 6 din Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG nr. 2/2001, respectă atât procedural cât şi din punct de vedere al administrării probatoriului cerinţele art. 6 din Convenţie şi că nu se poate considera că procedura contravenţională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

În acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depăşească în folosirea lor, considerăm că una dintre limitele până la care să acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. În situaţia în care agentul nu a constatat personal fapta contravenţională prezumţia de temeinicie nu poate funcţiona, întrucât nu îşi găseşte raţiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în aceasta situaţie) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii. Este evident că această raţiune nu se regăseşte în situaţia în care fapta nu este constatată personal. În sprijinul acestei afirmaţii se poate aduce şi argumentul că şi Codul Civil tratează diferit menţiunile constatate personal din actele autentice faţă de celelalte menţiuni.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, situaţia de fapt în cauza de faţă a fost constatată personal de către agentul constatator în urma verificării diagramelor utilizate pentru perioada 16-22.012015.

În cauză, instanţa constată că ne aflăm în prezenţa unei contestaţii civile, iar petentul are sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 1169 C.civ  raportat la art. 129 alin. (1) C.proc.civ.

Sub aspectul temeiniciei, petenta a susţinut că va face dovada unei alte realităţi decât a celei reţinute prin procesul verbal, dar nu a înţeles să o şi probeze în concret, deşi a avut posibilitatea în cadrul prezentului litigiu.

În ceea ce priveşte apărarea petentei conform căreia se afla în termenul de 7 zile pentru a remedia defecţiunea aparatului tahograf, instanţa o apreciază ca fiind nefondată.

Potrivit art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 3821/1985, ”(1) În eventualitatea defectării aparaturii sau a unei funcţionări defectuoase, angajatorul îl prezintă pentru repararea lui de către tehnicianul autorizat sau atelierul autorizat, în cel mai scurt timp. Dacă vehiculul nu se poate întoarce la sediul operatorului în timp de o săptămână, calculată din ziua în care la aparatură s-a constatat defectarea sau funcţionarea defectuoasă, reparaţia se realizează în cursul călătoriei. Măsurile luate de statele membre în conformitate cu articolul 19 pot conferi autorităţilor competente puterea de a interzice folosirea unui vehicul în cazul în care defecţiunea nu a fost remediată aş a cum se prevede în alineatele anterioare. (2) În intervalul în care aparatura este inutilizabilă sau funcţionează defectuos, conducătorii auto trebuie să înregistreze în foaia sau foile de înregistrare sau pe foaia temporară care se ataşează la foaia de înregistrare toate informaţiile privind diferitele perioade de timp în care aparatura nu a înregistrat corect”.

După cum s-a reţinut în situaţia de fapt, ce nu a fost răsturnată de către petentă, aparatul tahograf era defect încă de la plecarea în cursă, respectiv de la data de 16.01.2015, iar prevederile indicate fac referire la o defecţiune ce ar apărea pe parcursul călătoriei. Prin urmare, instanţa consideră că dispoziţia nu este aplicabilă în speţă.

Faţă de ansamblul probatoriu, fapta a fost reţinută şi sancţionată în mod corect de către agentul constatator prin procesul verbal seria ISCTR nr. 5104105/22.01.2015.

Astfel, constatând că procesul că procesul verbal este în mod legal întocmit şi situaţia de fapt expusă corespunde realităţii, urmează a analiza proporţionalitatea dintre amenda de 8.000 lei aplicată petentei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) pct. 14 din OG nr. 37/2007 şi fapta săvârşită.

Analizând sancţiunea aplicată şi proporţionalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 34 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care procesul verbal de constatare a contravenţiei este legal şi temeinic întocmit.

Totodată, instanţa constată că sunt incidente în cauză şi dispoziţiile art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 care prevede că sancţiunea aplicată trebuie să fie ”proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite” şi art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit căruia sancţiunea se aplică ”în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001, ”Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Din această perspectivă, dacă nu rezultă din actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei, dar nici din probele administrate, împrejurări care să conducă la concluzia unui pericol social ridicat şi care să justifice aplicarea sancţiunii amenzii, se apreciază că scopul sancţiunii contravenţionale poate fi atins şi prin aplicarea avertismentului. În acest sens, instanţa are în vedere şi fişa operatorului de Transport SC U T SRL (f. 44), din cuprinsul căreia reiese că anterior săvârşirii contravenţiei ce face obiectul prezentei cauze, nu au fost evidenţiate alte abateri.

Totodată, fapta săvârşită nu a pus în pericol siguranţa circulaţia pe drumurile publice, întrucât nu au fost reţinute împrejurări deosebite de către agentul constatator la momentul constatării.

În consecinţă, sancţiunea avertismentului este suficientă pentru a-i atrage atenţia contestatoarei asupra consecinţelor nerespectării normelor legale, iar îndreptarea comportamentului său se poate realiza şi prin această sancţiune. De asemenea, instanţa atrage atenţia contravenientei asupra respectării cu stricteţe pe viitor a dispoziţiilor legale.

Prin urmare, instanţa va admite în parte plângerea formulată de petentă şi va modifica procesul verbal de contravenţie seria ISCTR nr. 5104105/ 22.01.2015 întocmit de intimată, în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 8.000 lei cu sancţiunea avertisment.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte plângerea formulată de petenta SC U T SRL, prin administrator U V I, în contradictoriu cu  intimata Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier IT nr. 7- Inspectoratul de Control Argeş.

Înlocuieşte amenda în cuantum de 8.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. 5104105 din 22.01.2015 întocmit de intimată, cu sancţiunea avertismentului.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal atacat.

Atrage atenţia petentei ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se va depune la Judecătoria Costeşti. 

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24.09.2015. 

Jud. OGS

Domenii speta

Spete similare