Soliocitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată din litigiu anterior

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat pe cale separată obligarea pârâților la plata  sumei de 6812,4 lei cheltuielilor de judecată din litigiul anterior, constând în onorariul avocațial, onorariul expertului precum și taxa de timbru .

Totodată, reclamanta a solicitat și acordarea cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, respectiv taxa judiciară de timbru și onorariul avocat.

 Referitor la cererea de față, instanța o apreciază ca nefiind întemeiată și pe cale de consecință va dispune respingerea acesteia pentru următoarele considerente.

Instanța are în vedere că, în principiu, cheltuielile de judecată aferente unui proces pot fi solicitate pe cale separată. Cu toate acestea,  ipoteza expusă poate fi primită dacă, în cadrul procesului civil anterior, problema cheltuielilor de judecată nu a fost pusă în discuția părților sau dacă acestea nu au fost solicitate.  Or, în speță, această condiție nu este îndeplinită.

Pentru soluționarea prezentei cauze a fost atașat dosarul inițial  întregistrat sub nr. 403/254/2013. Din dosarul anterior menționat se  constată că atât prin cererea de chemare în judecată cât și cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.  Cu toate acestea, prin Sentința civilă nr. 2025/17.10.2013 , judecătorul a admis cererea principală însă a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Instanța constată că într-o atare situație,  reclamanta avea la îndemână o acțiune specială, respectiv completarea hotărârii în condițiile art. 281 ind 1 V Cpr civ, dispoziții ce au un  conținut similat cu cel al art. 444 N Cpr civ.

Astfel, potrivit art.  444 C pr civ ,,  Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Hotărârea în cauză este o sentință civilă pronunțată în prima instanță de Judecătoria Mangalia, atacabilă cu recurs,  astfel încât reclamanta putea parcurge procedura completării hotărârii  în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Din actele dosarul nr …. rezultă faptul că reclamantei i-a fost comunicată Sentința civilă nr. 2025/17.10.2013 prin afișare la sediul acesteia, potrivit procesului verbal în data de  08.01.2014.

Instanța observă de asemenea dispozițiile art. 445 C pr civ potrivit cărora ,,îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444."

Văzând că reclamanta nu a înțeles să uzeze de procedura instituită prin dispozițiile art. 444, dar și faptul că omisiunea instanței nu putea fi înlăturată pe altă cale decât prin completarea hotărârii, instanța apreciază că solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, în condițiile de față,  nu poate fi admisă. 

Pe de altă parte, instanța are în vedere și  dispozițiile art. 430  din Codul de procedură civilă ce privesc autoritatea de lucru judecat. Astfel, conform prevederilor al. 1 al art. 430 C pr civ ,,hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are de la pronunțare , autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată."

Potrivit al. 2 al aceluiași articol ,, autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

 De asemenea,  dispozițiile art. 431 alin. 1 din Codul de procedură civilă, stabilesc că ,, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect."

 În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată(bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

În cauză, instanța constată că există autoritatea de lucru judecat există sub aspectul capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată.

Astfel, analizând condițiile autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:

Condiția referitoare la identitatea părţilor este îndeplinită, având în vedere că atât reclamanta cât şi pârâții sunt aceeaşi în ambele dosare.

În ceea ce priveşte condiția referitoare la identitatea de cauză, instanţa reține că noțiunea de cauză are în vedere raportul juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii. Ea nu se confundă nici cu cauza acțiunii și nici cu mijloacele de probă. În speță,  instanța constată că este îndeplinită și această condiție, pârâții fiind chemați în judecată în temeiul aceleași cauze, respectiv culpa procesuală a acestora din urmă.

În ceea ce privește condiția privind existența identității de obiect, instanţa constată că atât în prima cerere, cât şi în prezenta, reclamanta solicită obligarea pârâților la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. …. al Judecătoriei Mangalia, chiar dacă acțiunea inițială a avut mai multe capete de cerere iar prezentul dosar obiectul unic de acordare a cheltuielilor de judecată.

Instanța constată că prin cererea de chemare în judecată inițială în baza căreia s-a format dosarul cu nr. …. reclamanta a  precizat suficient de clar obiectul capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, arătând că acestea constau în taxa judiciară de timbru și onorariul avocatului. Din  încheierea de ședință din data de 15.10.2013 (f. 134 din dosarul cu nr. ….), rezultă că reclamanta a solicitat într-o manieră generală obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acel litigiu, fără a preciza din nou în ce constau aceste cheltuieli și care este cuantumul lor.

În aceste condiții, instanța constată că este îndeplinită și ultima cerință,  hotărârea pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul cu nr. cu nr. …  beneficiind de putere de lucru judecat, câtă vreme obiectul capătului de cerere formulat de reclamantă a fost restituirea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, instanța constată că solicitarea acestora pe cale separată este  împiedicată pe de o parte de faptul că  Sentința civilă 2025 din data de 17.10.2013 este în prezent definitivă, iar pe de altă parte de aspectul că reclamanta nu a solicitat completarea hotărârii pronunțate asupra fondului cauzei și prin care s-a omis acordarea cheltuielilor de judecată.

Soluția contrară ar conduce la încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, implicit, la încălcarea principiului securității juridice.

În altă ordine de idei, instanța constată că într-adevăr reclamanta a efectuat cheltuielile pretinse în prezentul litigiul, cheltuieli pe care judecătorul inițial a omis să le stabilească în sarcina pârâților, însă eventualul prejudiciu suferit de reclamantă prin nesoluționarea cererii sale accesorii se datorează chiar culpei sale și lipsei de diligență în ceea ce privește derularea procesului. Astfel, reclamanta a fost asistată de către un avocat pe parcursul desfășurării procesului, presupunându-se astfel că regulile procesuale sunt pe deplin cunoscute. Dacă instanța deși a pronunțat o soluție favorabilă reclamantei, a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, reclamanta putea solicita în termen de 15 zile corectarea omisiunii făcute, însă aceasta a dat dovadă de pasivitate, învestind  prezenta instanța cu o cerere separată de acordare a cheltuielilor abia după rămânerea definitivă a hotărârii inițiale.

Totodată, instanța apreciază că ar fi excesiv ca din cauza lipsei de diligență a reclamantei în a solicita completarea hotărârii, să dispună obligarea pârâților la achitarea către reclamantă atât a cheltuielilor generate de procesul inițial cât și a celor efectuate în prezenta cauză, asta în condițiile în care pârâților nu li se poate reține nici o culpă procesuală.

Domenii speta

Spete similare