Plângere contravenţională – conform art.10 alin.1 din og 2/2002 agentul constatator trebuie să aplice în mod distinct pentru fiecare contravenţie sancţiune.

Analizând legalitatea şi temeinicia procesului verbal , instanţa constată că, agentul constatator nu a aplicat amenda contravenţională în mod  distinct pentru cele două contravenţii fiind  încălcate prev. art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevăd obligativitatea aplicării de sancţiuni distincte pentru mai multe contravenţii

Instanţa mai are în vedere că, procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicţional. In ceea ce priveşte forţa probantă a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuşi puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară.

În cauza Ioan Pop c. României  (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garantiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din  Conventie, în domeniul contraventional, precum si modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat  prezumţia de nevinovaţie a petentului.

Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 şi suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzaţiei în materie penală. Această calificare impune pentru instanţă obligaţia de a asigura în proces funcţionarea efectivă a tuturor garanţiilor impuse de art. 6 din Convenţie, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum şi prezumţia de nevinovăţie care, fără a avea o valenţă absolută, este în strânsă legătură cu prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.

Aşadar, Curtea nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumţia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.

În speţă , instanţa reţine că agentul constatator nu a formulat întâmpinare şi nici o altă probă prin care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a petentului, care încă de la data constatării întocmirii procesului verbal  nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa , aspect consemnat la rubrica „ Alte menţiuni”.

Faţă de aceste considerente instanţa priveşte plângerea ca fiind întemeiată şi urmează să o admită ca atare şi să anuleze procesul verbal de contravenţie.

Domenii speta

Spete similare