Plângere contravenţională. Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie conform art. 27 din og 2/2001 şi Deciziei nr. 10/2013, pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin sentinţa civilă nr. 520/28 februarie 2013  pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus s-a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, invocată de instanţă din oficiu,  şi, în consecinţă, respinge ca tardivă  plângerea contravenţională formulată de către petentul Chindriş Ioan, domiciliat în loc. Vişeu de Sus, str. Zăvoi, nr.12A,  jud. Maramureş, în contradictoriu cu intimatul IPJ Maramureş, cu sediul în Baia Mare, strada 22 Decembrie, nr.37,  jud. Maramureş  şi  s-a menţinut procesul-verbal seria PA  nr. 1031010 încheiat la data de 25.09.2012.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin procesul-verbal seria PA.nr.1031010 încheiat la data de 25.09.2012, petentul a fost sancţionat  pentru săvârşirea contravenţiilor prev. la art.3 pct. 1 şi 4  din Legea 61/1991 , pentru sancţionarea  faptelor  de încălcare a unor norme de convieţuire  socială, a ordinii şi liniştii publice, reţinându-se că, la aceeaşi dată, la ora 16,30 , pe str. Zăvoi  din loc.  Vişeu de Sus  , a aruncat  cu pietre  înspre  numitul Andreica  Flore  şi,  la intervenţia  organelor de poliţie,  a adresat  injurii  şi  ameninţări cu acte de violenţă, fapte sancţionate de art. 4 din acelaşi act normativ.

 Plângerea contravenţională a fost trimisă prin poştă  la data de 21.01.2013 şi  înregistrată la instanţă la data de 29.01.2013.

Instanţa a invocat excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale  şi, după punerea în discuţia  părţilor, a rămas în pronunţare pe această excepţie conform art.137 C. pr.civ.

Potrivit art. 7 din Legea nr.61/1991, republicată şi modificată,  împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a aplicat sancţiunea amenzii, se poate face plângere , în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.

Din procesul-verbal de  îndeplinire a procedurii de afişare (fila 4)  reiese că procesul-verbal contestat i-a fost comunicat petentului la data de 17.11.2012, astfel că  termenul de introducere  a plângerii curge de la acest moment. Fiind un termen procedural imperativ, având ca mod de calcul sistemul exclusiv, pe zile libere,  acesta  s-a împlinit la data de 03.12.2012, dată până la care plângerea putea fi introdusă .

Raportat la data introducerii plângerii, respectiv 21.01.2013,  rezultă ca termenul  de 15 zile a fost cu mult depăşit, aspect faţă de care intervine decăderea  petentului din dreptul de a formula  această plângere, sancţiune procedurală care intervine în cazul nerespectării unui termen legal peremptoriu.

 Deşi petentul a solicitat repunerea în termen, acesta nu a făcut dovada că a fost împiedicat  printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, aşa cum statuează art.103 alin.1 teza finală din C.pr.c., să formuleze plângerea în termenul legal.

Pentru aceste motive, instanţa în temeiul art. 137 alin.1 din C.pr.c.  rap. la art. art. 7 din Legea nr.61/1991, a admis excepţia tardivităţii introducerii plângerii, invocată  din oficiu şi a respins plângerea ca fiind tardiv introdusă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul Chindiş Ioan solicitând rejudecarea cauzei cu consecinţa repunerii sale în termenul de a promova plângerea şi admiterea plângerii contravenţionale.

În motivarea declaraţiei de recurs petentul a arătat că a solicitat instanţei repunerea sa în termenul legal de a ataca procesul verbal pentru a-şi putea proba nevinovăţia, dovedind că  nu a comis fapta reţinută în sarcina sa. Mai arată că cu acelaşi prilej a fost amendat şi tatăl său care, în dosarul nr. 256/336/2013 a dovedit că nu este adevărat ceea ce i-a imputat organul de poliţie.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, prin reprezentanta sa prezentă în instanţă, a solicitat respingerea recursului, apreciind hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Examinând hotărârea atacată pe fond, tribunalul reţine că recursul este fondat.

Prima instanţă a respins plângerea petentului ca o consecinţă a admiterii excepţiei tardivităţii.

Tribunalul constată, însă, faptul că la dosarul cauzei nu există dovezi privind comunicarea valabilă către petent a procesului verbal de contravenţie.

La fila 4 există dovada de îndeplinire a procedurii de afişare la domiciliul petentului a actului sancţionator, însă fără ca acest act să fie precedat de o comunicare prin poştă cu aviz de primire.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 27 din OG 2/2001 reiese că modalităţile de comunicare a procesului verbal de contravenţie prevăzute de legiuitor sunt subsidiare una faţă de cealaltă, comunicarea prin afişare fiind subsecventă comunicării prin poştă cu aviz de primire.

În acest sens sunt şi dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 10/2013, pronunţată în recurs în interesul legii, a statuat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire, cerinţa comunicării fiind îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul verbal încheiat de funcţionarul poştal.

Având în vedere lipsa unei comunicări valabile a procesului verbal de contravenţie, în speţă se poate afirma că la momentul promovării de către petent a plângerii contravenţionale încă nu începuse să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, astfel încât nu este necesară repunerea în termenul de declarare a plângerii, impunându-se doar respingerea excepţiei tardivităţii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 indice 1, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe pentru soluţionarea pe fond a litigiului dintre părţi.

Domenii speta

Spete similare