Inlocuire masura arestare preventiva cu o masura mai usoara - masura controlului judiciar

Judecător de drepturi şi libertăţi

Înlocuire măsură arestare preventivă cu o măsură preventivă mai uşoară – măsura controlului judiciar

Înlocuirea măsurii arestării preventive ca o măsură mai uşoară se face din oficiu sau la cerere dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de  lege pentru luarea acesteia şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura mai uşoară este eficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Sediul materiei:  art. 242 alin. 2, art. 211, art. 217 alin. 7 Cod procedură penală.

Încheierea din 12.05.2014.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, sub nr.XX/98/2014, inculpatul, D.R. (date), a solicitat inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura controlului judiciar.

In motivarea cererii se sustine indeplinirea conditiilor cerute de art.242 Cod procedură penală pentru luarea unei masuri mai blânde, apreciindu-se, in raport de circumstantele personale ale inculpatului, care s-a predat de buna voie Arestului IPJ Ialomiţa, a recunoscut tot ceea ce a întreprins în perioada 2009-2011, regretă cele întâmplate şi este la primul contact cu legea penală, că măsura controlului judiciar ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.

Inculpatul se angajează să respecte toate obligaţiile ce-i vor fi impuse de instanţă şi invocă declaraţia completă pe care a dat-o referitoare la acuzaţiile ce i-au fost aduse.

Îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art.242, art.211 şi art.215 alin.7 Cod procedură penală.

Prin Ordonanta din xx.xx. 2014 s-a dispus inceperea urmaririi penale in prezenta cauza cu privire la infractiunile de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art.367 alin.1,2 si 3 Cod penal, cu apl.art.5 alin.1 Cod penal, evaziune fiscala prev. de art.9 alin.1 lit.c, alin.3 din Legea nr.241/2005 si spalare a banilor prev. de art.29 alin.1 lit.a,b,c din Legea nr.656/2002.

Prin Ordonanta din xx.xx. 2014, s-a dispus efectuarea in continuare, a urmaririi penale, cu privire la aceste fapte, fata de un numar de 27 de suspecti, printre care si Dimulescu Remus.

La data de 5 martie 2014 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de mai multi inculpati, printre care si D.R., prin prisma infractiunilor prev.de art.367 alin.1,2,3 Cod penal, cu apl.art.5 alin.1 Cod penal, de art.9 alin.1 lit.c alin.3 din Legea nr.241/2005 si de art.29 alin.1 lit.a, b,c din Legea nr.656/2002.

S-a retinut ca, in esenta, in perioada 2009-2011, s-a constituit un grup infractional organizat ce a actionat in mod coordonat prin executarea unor activitati specifice evaziunii fiscale, concretizate in evidentierea, in actele contabile ale mai multor societati comerciale, a unor cheltuieli fictive, activitate dublata de transferuri succesive ale sumelor de bani pretins a reprezenta contravaloarea operatiunilor nereale astfel evidentiate, in scopul ascunderii originii lor ilicite.

In ceea ce-l priveste pe inculpatul D.R., a avut calitatea de împuternicit în relaţiile cu banca (U.T. Bank) pentru societăţile L.W. SRL, B.I. SRL, societate care în perioada 2010-2011 au primit în cont sume importante de bani

Inculpatul D.R. a avut calitatea de împuternicit in relaţiile cu banca (U.T. BANK) pentru societăţile L.W. SRL, B.I. SRL, societăţi care in perioada 2010-2011 au primit in cont sume importante de bani (B. : peste 5,5 milioane lei de la SC D.R. si A.P., din care au fost făcute plăţi către membrii grupului şi alte societăţi controlate de grup; L.W : peste 7,7 milioane lei prin U.T. Bank,  din care au fost făcute plăţi către membrii grupului – aprox 5 milioane lei, inclusiv D.R. – circa 1,2 milioane lei; peste 4,6 milioane lei prin BC C., din care au fost făcute plăţi către membrii grupului si alte societăţi controlate de grup, inclusiv D.R. – peste 2 milioane lei). De asemenea, inculpatul a controlat in fapt activitatea societăţii G.D. SRL, din conturile căreia a incasat, prin virament bancar, suma  144.000 lei.

Prin încheierea din XX.XX. 2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă,  a inculpatului D.R. pe o perioadă de 30 de zile de la data prinderii, inculpatul fiind încarcerat la 14 martie 2014.

Ulterior, prin încheierea din X.X. 2014 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DIICOT-BT Ialomiţa şi s-a dispus prelungirea arestării preventive pentru o perioadă de 22 zile, până la data de 4 mai 2014.

A urmat o nouă prelungire pronunţată prin încheierea din XX aprilie 2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Ialomiţa, intrată în puterea lucrului judecat prin decizia Curţii de Apel Bucureşti din XX.XX.2014, urmare a respingerii contestaţiei.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă (cea a controlului judiciar), judecătorul de drepturi şi libertăţi o apreciază neîntemeiată şi urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. pen.:  ,, Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin (1) C.proc.pen”.

Scopul prevăzut la art.202 alin.1 Cod procedură penală se referă la asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului sau a inculpatului de la urmărirea penală, ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Faţă de dispoziţiile legale sus-citate, Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi raportat la  periculozitatea faptelor, că la acest moment luarea măsurii controlului judiciar nu este suficientă pentru asigurarea scopului prev. de art.202 alin.1 Cod procedura penala, măsura arestării preventive fiind, în continuare, mai potrivită.

Judecatorul de drepturi si libertati isi intemeiaza opinia pornind de la natura si gravitatea faptelor, de la modalitatea de săvârşire a acestora, de la rolul concret al inculpatului în desfăşurarea activităţii infracţionale, dovedit inclusiv prin depoziţiile celorlalţi participanţi, infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat, determinand o tulburare puternica a sentimentului de siguranţă colectivă de natură să justifice detenţia.

Judecatorul consideră că la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, dupa doar două luni de detentie, ar avea un puternic impact emoţional negativ la nivelul întregii comunităţi, prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar produce în rândul societăţii civile, determinat în primul rând de împrejurările concrete de săvârşire a faptelor, precum si de rezonanta sociala indiscutabilă a acestor infracţiuni. Este adevărat că sunt infracţiuni economice care nu se comit prin violenţă, dar această caracteristică a faptelor nu poate constitui o circumstanţă în favoarea cercetării în stare de libertate. În caz contrar ar însemna să se încurajeze comiterea unor fapte de o asemenea amploare, cu consecinţe grave pentru mersul societăţii, iar ulterior autorii să se apere invocând caracterul nonviolent al faptelor, atitudinea sinceră, ori situaţia familială sau atitudinea de recunoaştere a faptelor. Dimpotrivă, circumstanţe precum: calitatea de familist, lipsa antecedentelor penale şi, deci, o conduită ireproşabilă în societate până la un moment dat, ar trebui să responsabilizeze persoana în cauză, nu să îi asigure elemente în apărare.

Mai mult decât atât, analiza probelor administrate pana in prezent in cauza, inclusiv propria-i declaratie, creeaza suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunile in legatura cu care este de cercetat si nu poate fi primita apararea in sensul ca în momentul în care a fost contactat de inculpatul Timofanovici Lucian, nu ar fi conştientizat că se implică într-o activitate din sfera penală.

Aşadar, circumstantele personale ale inculpatului, precum atitudinea sincera, faptul că s-a predat autorităţilor, aspectul ca are domiciliu stabil şi o viaţă de familie normală, problemele de sănătate ale soţiei, relevate şi cu ocazia cuvântului pe fond în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, nu pot fi considerate, cel putin la acest moment, dupa doar două luni de detentie, in favoarea inlocuirii masurii arestarii preventive cu o alta mai blanda, circuitul complex creat de inculpat in colaborare cu alte persoane pentru a ascunde caracterul ilicit al operatiunilor financiar-contabile, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat, conducând la o gravă perturbare a ordinii publice şi a climatului firesc al acesteia, valori ce se regăsesc în jurisprudenţa constantă a ÎCCJ.

Nu poate fi omisă nici existenta unui numar mai mare de suspecti şi inculpaţi în cauză, consecinta atragerii unui numar mare de persoane in activitatea infractionala, aspect faţă de care, cel putin la acest moment, perioada petrecuta in arest nu este nici exagerată şi nici suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive dispusă la 6 martie 2014 şi pusă în executare, în cazul inculpatului, la 14 martie 2014.

Trebuie avută în vedere inclusiv soluţia pronunţată de instanţa superioară, Curtea de Apel Bucureşti, la o dată recentă, XX mai 2014, când a decis menţinerea în stare de arest a inculpatului D.R., alături de ceilalţi membri ai grupului infracţional, astfel că pronunţarea unei încheieri contrare la acest moment, după numai 7 zile, ar contraveni scopului măsurilor preventive, astfel cum a fost reglementat de legiuitor.

Faţă de cele de mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar, apreciind ca cel putin la acest moment masura arestarii preventive este singura necesara si suficienta pentru asigurarea scopului procesului penal, cu consecinta obligarii inculpatului la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Vazand si disp.art.204 Cod procedura penala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul, D.R. (date).

Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de contestaţie în 48 ore de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu, azi, 12.05.2014.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare