Punerea în executare a hotărârilor penale. Punerea în executare a pedepselor principale. Acordul instanței de părăsire a țării.

Punerea în executare a hotărârilor penale. Punerea în executare a pedepselor principale. Acordul instanţei de părăsire a ţării.

Persoana supravegheată condamnată definitiv la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere poate solicita instanţei de executare să încuviinţeze părăsirea teritoriului României pe o durată determinată de 30 de zile într-un an şi numai motivat.

Sediul materiei : art. 557 alin. 10 Cod procedură penală

art. 46 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organul judiciar în cursul procesului penal.

Tribunalul Ialomiţa – secţia penală, Încheierea din şedinţa camerei de consiliu din data de 10.09.2014.

TRIBUNALUL

Cu privire la cauza penală de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul T. I., sub nr. unic … din xx august 2014, persoana condamnată C. M. A. (date) a solicitat instanţei de executare să încuviinţeze părăsirea teritoriului României pentru a se deplasa în Marea Britanie pe perioade determinate.

În motivarea cererii a arătat că doreşte să se deplaseze în Marea Britanie unde are asigurate domiciliul şi locul de muncă, deoarece în România a fost în imposibilitatea de a se încadra.

În dovedirea cererii a depus înscrisuri.

Cererea este motivată pe dispoziţiile art. 557 alin. 10 Cod procedură penală.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele :

Prin sentinţa penală nr. xxx/x/xx.xx.2014 pronunţată de T. I. în dosarul nr. ., definitivă la xx iulie 2014,  petentul C. M. A. zis R. a fost condamnat, în temeiul art.13 alin.1 şi 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2, art.74 - 76 lit. b şi art. 13 din Codul penal 1968, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968 pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În temeiul art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 - 76 lit. c şi art. 13 din Codul penal 1968 a fost condamnat acelaşi petent la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă prin mijloace informatice.

În temeiul art. 194 alin. 1 şi 2 cu aplicarea art. 74 - 76 lit. d  şi art. 13 Cod penal 1968 a fost condamnat acelaşi petent la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 193 cu aplicarea art. 74 - 76 lit. e şi art. 13 Cod penal 1968 a fost condamnat acelaşi petent la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de ameninţare.

În temeiul art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal 1968 petentul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968.

În temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură penală s-a dispus achitarea petentului pentru infracţiunea de corupţie sexuală prev. de art. 202 alin. 3 din Codul penal 1968.

În temeiul art. 71 Cod penal 1968 a fost aplicată petentului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968.

În temeiul art. 86 ind. 1 Cod penal, cu referire la art. 86 ind. 2 Cod penal şi la art. 82 alin. 3 Cod penal 1969, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pe aceeaşi perioadă suspendându-se şi executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1969.

A fost încredinţată supravegherea petentului S. de P. de pe lângă T. I..

În temeiul art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, petentul trebuie să se supună următoarelor măsuri  de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la serviciul de probaţiune căruia i s-a încredinţat supravegherea;

b) să anunţe, în prealabil, serviciului de probaţiune, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă;

d) să comunice serviciului de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele  de existenţă.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. b şi d Cod penal, a fost impus petentului ca pe durata termenului de încercare:

- să nu depăşească limitele statului român, decât în condiţiile fixate de instanţă;

- să nu intre în legătură cu partea civilă A. A. M. şi cu partea vătămată N. R. B..

În temeiul art. 86 ind. 4 Cod penal 1968 şi art. 359 Cod pr. penală 1968 a atras atenţia petentului asupra dispoziţiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b Cod pr. penală a fost dispusă punerea de îndată în libertate a inculpatului C. M. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. xx/UP/xx.xx.2012 emis de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada xx.xx.2013 -xx.xx.2014.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A. A. M..

A fost obligat petentul la 3.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea civilă  A. A. M..

A fost obligat petentul la 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv 400 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 557 alin. 10 Cod procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată poate solicita motivat instanţei de executare să încuviinţeze părăsirea teritoriului României potrivit art. 85 alin. (2) lit. i) sau art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal.

De asemenea, potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată dorește să părăsească teritoriul ţării, în condițiile în care prin hotărârea judecătorească are impusă obligația prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. i), respectiv art. 93 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, solicită instanței de executare încuviințarea în acest sens.

Conform art. 46 alin. 2 din Legea nr. 253/2013, cererea persoanei supravegheate se soluţionează în camera de consiliu, după ascultarea acesteia şi a consilierului de probaţiune. Instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă. Durata părăsirii ţării nu poate depăşi 30 de zile într-un an. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.

Cu adresa nr. xxxx din xxx septembrie 2014, S. de P. I. a comunicat instanţei faptul că petentul condamnat s-a prezentat la prima întrevedere la xx.xx.2014 ocazie cu care i-au fost prezentate scopul supravegherii, obiectivele, modul de desfăşurare a supravegherii, măsurile impuse de instanţă precum şi consecinţele respectării sau nerespectării lor.

Condamnatul a manifestat interes pentru situaţia sa juridică, a cooperat şi a oferit informaţiile solicitate.

A fost fixată a două întrevedere la data de xx.xx.2014 când condamnatului i-a fost înmânat şi explicat planul de supraveghere.

S. de P. ţinând de pericolul social al infracţiunilor săvârşite şi de faptul că de la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare a trecut o perioadă scurtă de timp în care au avut loc doar două întrevederi concluzionează că nu susţine acordarea părăsirii solicitate de condamnat.

Analizând în concret solicitarea condamnatului, tribunalul reţine că obligaţiile impuse prin hotărârea de condamnare nu sunt disproporţionale spre a căror îndeplinire se îndreaptă, nefiind nici un motiv întemeiat pentru a se dispune permisiunea părăsirii teritoriului României de către acesta.

Situaţia de fapt nu este atât de gravă precum o prezintă inculpatul şi există alte posibilităţi de rezolvare astfel încât restrângerea drepturilor şi a libertăţilor invocate de condamnat este una rezonabilă, proporţională, necesară şi suficientă pentru a asigura un just echilibru între interesul general al societăţii de a se asigura scopul  preventiv – educativ al pedepsei şi interesul particular al oricărei persoane de a nu fi supus unor limitări ale drepturilor şi libertăţilor sale constituţionale, a dreptului la libera circulaţie şi dreptul la muncă.

Nu există nici o certitudine că în intervalul de 30 de zile într-un an prevăzut de lege condamnatul şi-ar putea găsi un loc de muncă stabil în Marea Britanie.

Mult mai simplu ar fi ca să-şi aducă concubina şi copilul în România şi să încerce să presteze aici o activitate utilă şi legală.

Concluzionând, tribunalul consideră să solicitarea condamnatului de a primi acordul instanţei de a părăsi ţara nu se justifică, comportamentul acestuia şi timpul  scurs de doar 2 luni de la instituirea măsurii nefiind motive temeinice în acest sens.

Aşa fiind, în baza art. 557 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 46 din Legea nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, va respinge cererea formulată de condamnatul C. M. A. prin care solicită instanţei de executare să încuviinţeze părăsirea teritoriului  României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRÂŞTE :

În baza art. 557 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 46 din Legea nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respinge cererea formulată de condamnatul C. M. A. (date) prin care solicită instanţei de executare să încuviinţeze părăsirea teritoriului  României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, xx.xx.2014.

Domenii speta

Spete similare