Minori şi familie – stare civilă – tăgadă paternitate

Minori şi familie – stare civilă – tăgadă paternitate

Prin Sentinţa civilă nr. 1449/29.11.2012 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a dispus respingerea acţiunii având ca obiect „tăgadă paternitate – stare civilă”, formulată de reclamantul UMA, prin procuratori ID şi IR împotriva pârâţilor UI şi ULP, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâţii UI şi LP s-au căsătorit la data de 28 octombrie 2004, aşa cum rezultă din copia certificatului de căsătorie aflat la dosar. Din căsătoria acestora au rezultat minorii NA şi MA.

Prin sentinţa civilă nr. 2202/26 noiembrie 2009 pronunţată în dosar nr. 6716/86/2009 a Tribunalului Suceava, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare la data de 07 ianuarie 2010 a fost admisă cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava în contradictoriu cu pârâţii ULP, UI, IR şi ID şi s-a instituit măsura de amplasament pentru minorul UMA, la bunicii materni IR şi D din comuna P şi s-a delegat exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana minorului bunicilor materni, iar cele cu privire la bunurile minorului Preşedintelui judeţean Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a  reţinut că minorul MA provine din relaţia legal constituită în anul 1995 a numiţilor UI şi LP, că pe fondul neînţelegerilor apărute între soţi şi a faptului că aceştia şi-au pierdut imobilul datorită inundaţiilor din 2005 s-au separat în fapt, iar minorul a rămas în grija bunicilor materni din luna septembrie 2006. Mama minorului a plecat la muncă în Italia, fără a-şi anunţa părinţii sau soţul şi nu ţine legătura cu familia necontribuind cu nimic la întreţinerea minorului MA şi nici a minorului NA rezultaţi din căsătorie. Că tatăl minorilor locuieşte într-un imobil cu chirie realizează venituri ocazionale, nu a fost de acord cu instituirea măsurii de plasament a copiilor dar a refuzat să colaboreze cu autoritatea Tutelară din cadrul primăriei P şi nu contribuie cu nimic la îngrijirea copiilor.

În cauza de faţă pârâtul a fost citat la domiciliul cu care figurează în evidenţele Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a persoanelor respectiv în satul P, Comuna P, dar nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, iar din motivarea acţiunii cât şi din declaraţia lui ID rezultă faptul că acesta este plecat în străinătate şi nu i se cunoaşte actuala adresă.

Depoziţiile martorilor referitoare la situaţia de fapt sunt evazive  şi subiective în sensul că martorul BA a arătat că în cursul unei discuţii avute cu UI acesta i-ar fi confirmat faptul că minorul MA nu este fiul său şi că acesta ar fi fost conceput de UL cu numitul MR cu care aceasta ar fi trăit în relaţii de concubinaj în perioada în care soţii erau separaţi în fapt, martorul afirmând că deşi nu îl cunoaşte pe MR l-a văzut o singură dată cu UL într-un bar.

Acelaşi martor a mai arătat că din câte ştie MR nu ţine legătura cu minorul şi nu contribuie la întreţinerea lui.

În ceea cel priveşte pe martorul PG bunicul pârâtei UL acesta a arătat că nepoata sa a convieţuit cu MR, iar după naşterea minorului acesta a promis că va trimite lunar suma de 1.000.000 lei vechi pentru întreţinerea lui.

Această declaraţie nu se coroborează cu declaraţia martorului MRV, care în cadrul comisiei rogatorii a arătat că nu o cunoaşte pe UL, nu a întreţinut niciodată relaţii de concubinaj cu ea, nu îl cunoaşte pe minorul MA şi nu a avut niciodată legături cu acesta.

Potrivit art. 408 pct. 2 cod civil filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate, iar conform art. 414 cod civ. copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.

În cauză nu s-a făcut dovada faptului că este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului; astfel martorul MRV a arătat că nu o cunoaşte pe UL şi nici pe minor, nu a confirmat faptul că ar fi întreţinut relaţii de concubinaj cu aceasta, nici împrejurarea că după naşterea minorului s-ar fi comportat ca şi cum ar fi fost fiul său, nu a fost recunoscut de familie sau de autorităţile publice, sau alte împrejurări care să ducă la concluzia celor susţinute în acţiune.

Atâta timp cât paternitatea copilului nu este tăgăduită de soţul mamei în condiţiile prevăzute de lege operează prezumţia legală potrivit căreia copilul are ca tată pe soţul mamei de la data naşterii sale.

Instanţa apreciază că în cauză, nu s-a făcut dovada în legătură cu o pretinsă încordare a relaţiilor dintre soţii U, incompatibilă cu întreţinerea unor raporturi intime pe care este fundamentată prezumţia legală de paternitate.

Simpla afirmaţie că în timpul căsătoriei mama minorul ar fi avut relaţie cu un alt bărbat nu este suficientă. Cum în cauză nu se poate face o expertiză serologică pentru a confirma susţinerile din acţiune, iar prezumţia de paternitate nu a fost răsturnată, instanţa a respins acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare