Contravenţie

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.05.2009 sub numărul de mai sus petenta C. L.a contestat procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 3096861, emis de IPJ......la data de 19.05.2009.

In motivare petenta a arătat că ar fi fost surprins circulând cu 106 km/h şi că nu crede că ar fi avut această viteză.

în drept a invocat O.G. 2/2001.

A anexat următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 3096861, emis de IPJ.......la data de 19.05.2009 (fila 3).

Legal citată intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată. Intimata a învederat situaţia de fapt.

în drept a invocat art.49 din OUG 195/2002.

A anexat următoarele înscrisuri: registru de evidenţă (fila 12), planşe foto (filele 13-14), buletin verificare metrologică (fila 15), raport agent constatator (fila 16)

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 3096861, emis de IPJ Bacău FDNE Comaneşti la data de 19.05.2009 (fila 3) petenta a fost sancţionat contravenţional în baza art.49 alin.i din OUG 195/2002, în sarcina acestuia reţinându-se că în data de 19.05.2009 a condus autoturismul B145325 în localitatea Grigoreni cu viteza de 106 km/oră.

Procesului verbal de contravenţie face dovada celor menţionate în cuprinsul său până la proba contrară. Prezumţiei de legalitate şi de temeinicie de care se bucură procesul verbal, ca act administrativ. Această prezumţie, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti, astfel că putem afirma că este o prezumţie prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.

Raportat la garanţiile prevăzută de art.6 CEDO şi înţelesul sintagmei "prezumţia de nevinovăţie", reglementata de paragraful 2 al articolului 6 din Convenţie trebuie relevat faptul că judecătorii nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că inculpatul/petentul a săvârşit fapta de care este acuzat. Apoi, sarcina probei aparţine celui ce acuză, iar orice îndoială trebuie sa profite celui acuzat [Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei,]. Totodată, el trebuie informat din timp asupra acuzaţiei ce i se aduce, pentru a avea posibilitatea de a-şi pregăti apărarea, singur sau asistat de un avocat.

în sistemul nostru, după cum arătam procesul verbal se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie. Curtea precizează că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar, în materie penala, obligă statele să nu depăşească o anumita limită. Astfel, în funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera o prezumţie, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.

In acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depăşească în folosirea lor, este întemeiat a aprecia ca una din limitele până la care să acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de

către agent. Astfel, în situaţia în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumţia de temeinicie şi, în absenţa altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.

Această soluţie este în acord cu articolul 6 din Convenţie, din moment ce instanţa va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu menţiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodată, în situaţia în care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, instanţa va dispune din oficiu, independent de cererea petentului în acest sens, administrarea şi a acestor probe. Astfel, deşi plecând de la prezumţia de temeinicie a procesului verbal, soluţia cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumţiei.

Cu totul altfel este soluţia în situaţia în care agentul nu a constatat personal fapta contravenţionala.

Din punctul de vedere al legalităţii procesului verbal de contravenţie instanţa constată că acesta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001. De asemenea în cauză nu se poate reţine nici unul din motivele de nulitate absolută a procesului verbal potrivit art. 17.

Refuzul petentului de a semna procesul verbal de contravenţie este atestat de către martor iar lipsa menţiunii obiecţiunilor nu cauzează nulitatea procesului verbal întrucât petentul nu a dovedit o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel, având posibilitatea de a învedera instanţei eventualele obiecţiuni.

Procesul verbal de contravenţie a fost comunicat în termenul de o lună prevăzut de art. 14 din OG nr.2/2001.

Plângere scutită de taxă judiciară de timbru conform art.36 din OG 2/2001.

Plângerea a fost introdusă în termenul legal.

In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie acesta face dovada celor menţionate în cuprinsul său până la proba contrară.

Din probatoriul administrat rezultă că situaţia de fapt reţinută în cuprinsul procesului verbal corespunde realităţii.

Contestaţia petentei viza în principal dubiul acesteia asupra vitezei. La dosarul cauzei au fost depuse planşe fotografice care confirmă viteza cu care se deplasa petentul şi care a fost consemnată în procesul verbal (filele 13-14). De asemenea a fost depus extras din registrul de evidenţă a constatărilor privind depăşirea vitezei legale şi a altor fapte constatate cu echipamentul de supraveghere a traficului şi măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor (fila 12), buletin de verificare metrologica nr.0163827 din 08.09.2008 (fila 15). Acestea din urmă atestă autoturismul pe care era montat aparatul radar şi faptul că rezultatul verificării a fost „ADMIS", valabilitatea verificării fiind de un an începând cu data de 08.09.2008. Rezultă aşadar ca măsurarea vitezei autoturismului condus de petent a fost realizată cu un aparat radar omologat, fiind ataşate în acelaşi timp şi înscrisuri care dovedesc aceasta dar şi legalitatea şi temeinicia încheierii procesului verbal.

înscrisurile de mai sus indică existenţa unui aparat radar omologat, folosit de un lucrător specializat şi faptul că nu exista nici un obstacol între aparatul radar şi autovehiculul condus de petent (în acest sens foto filele 13-14).

In consecinţă prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită în favoarea procesului verbal nu a fost înlăturată.

Conform art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancţiunea aplicată pentru săvârşirea unei contravenţii trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii se reţine că petentul a fost sancţionat conform dispoziţiilor legale indicate în cuprinsul procesului verbal, cu minimul amenzii (9 puncte amendă). Din acest punct de vedere nu a fost realizată o individualizare greşită a sancţiunii,

A fost aplicată conform art,iO2.alin.3 lit.e dinOUG 195/2002 şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Nu ar putea fi aplicată sancţiunea avertismentului şi nici înlăturată sancţiunea complementară având în vedere gravitatea deosebită a faptei şi pericolul prezentat atât faţă de propria persoană cât şi faţă de ceilalţi participanţi la trafic şi faţă de pietoni viteza fiind de 106 km/h pe un sector în care viteza legală este de 50 km/h.

In consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea şi va menţine ca fiind temeinic şi legal procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 3096861, emis de IPJ...............la data de 19.05.2009.

Domenii speta

Spete similare