Analiza cazurilor de nulitate invocate în procesele cambiei, în speţă pe calea opoziţiei la executare

Sentinţă civilă 2115 din 13.09.2012


Sentinţa civilă nr. 2115/13.09.2012

Executare silită

Analiza cazurilor de nulitate invocate în procesele cambiei, în speţă pe calea opoziţiei la executare.

Constată că prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2012, intitulată „opoziţie”, petenta  SC E. SRL , având sediul în M., str . A .V. nr. - jud. S. şi P. M., dom. în M., str. S. nr.- , jud. S.,  au solicitat anularea somaţiei de executare  a biletului la ordin ,din data de 5.06.2012, şi încetarea oricăror forme de executare cambială declanşate pe baza biletului la ordin deţinut de SC P. M. SRL. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, oponenta arată că,  somaţia ce i-a fost comunicată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde transcrierea biletului la ordin , pus în executare ,aşa după cum prevede art. 330 din Legea 58/1934, şi nu prevede calea de atac a opoziţiei la executare. 

 Sub aspectul raportului fundamental, înţelege să invoce excepţia de neexecutare a contractului, învederând faptul că , iniţiativa executării unor servicii a aparţinut  exclusiv societăţii P. M. SRL, care în mod unilateral pe baza unei oferte de preţuri , fără a avea vreo comandă fermă, a procedat la livrarea unor materiale insistând să le cumpere. Afirmă oponenta faptul că a cumpărat câteodată materiale de la societatea P. M. SRL, dar de fiecare dată au fost achitate facturile,  pe loc , la casieria firmei.  Se mai susţine că tot  reprezentantul societăţii P. M. SRL, ing. P. S. a fost cel care a  tot insistat să efectueze o lucrare de încălzire,  prin podea, urmând ca restul materialelor trebuincioase executării instalaţiei să le aducă doar în momentul declanşării acestei lucrări, pentru că era necesară turnarea şapei de egalizare. După aproximativ 1 an de zile a solicitat societăţii P. M., efectuarea instalaţiei,dar acest lucru nu s-a întâmplat mai  mult de 6 luni de insistenţă datorită faptului că nu mai aveau forţă de muncă suficientă şi specialişti în domeniu. De la începutul lucrărilor, precizează oponenta, a avut numai probleme, datorită faptului că materialele aduse erau inadecvate sau incomplete, situaţie în care a contactat pe reprezentanţii societăţii executante pentru a veni să-şi ridice materialele livrate haotic în cantităţi exorbitante, în caz contrar vor percepe tarif de depozitare. De asemenea, s-a solicitat trimiterea unui reprezentant pentru a clarifica situaţia şi a restitui sumele de bani achitate în plus. Cu toate acestea, afirmă oponenta, societatea P. M. SRL nu a dat curs invitaţiei sale, preferând să procedeze la completarea biletului la ordin ce i-a fost remis în „alb”, nesemnat şi necompletat de reprezentantul legal, prezentându-l la bancă pentru a fi încasat , pentru o sumă stabilită în mod unilateral, fără acordul său. Pentru a definitiva instalaţia de încălzire a fost nevoită să apeleze la altă societate să comande alte materiale ,aşa încât,  singura culpabilă de situaţia creată este SC P. M. SRL.

În drept, s-au invocat prev .art. 19, 63 din Legea 58/1934 şi art. 274 C. pr. civilă.

În probaţiune,  s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi martori.

Partea intimată SC P. M. SRL M., nu a trimis reprezentant în instanţă, nu a depus întâmpinare sau alte cereri, dar nici poziţia procesuală relativ la cererea formulată nu a făcut-o cunoscută instanţei.

 Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 Din analiza somaţiei a cărei nulitate absolută se cere a fi constată, rezultă că ea a fost emisă de executor judecătoresc în dosarul execuţional 130-D/2012. Potrivit actelor aflate în acest dosar execuţional ,a cărui copie certificată se află ataşat la prezenta cauză, la baza emiterii acestei somaţii a stat cererea de executare silită formulată de creditoarea SC P. M. SRL M., pe baza titlului executoriu constând în biletul la ordin seria OTPV3AA nr.0267294  emis la data de 06.04.2012 de societatea EIS T. SRL şi avalizat de P. D., pentru suma de 1.876,39 lei. Biletul la ordin apare ca fiind învestit cu formulă executorie, iar executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Mediaş, prin încheierea nr.435/20.06.2012.

Rezultă aşadar că, somaţia contestată în prezenta cauză a fost emisă în temeiul art. 387 C.pr.civilă, având semnificaţia şi natura juridică a  unui act de executare silită din  cursul procedurii de executare, şi care este diferită de somaţia prev. de art. 61 alin.6 din Legea 58/1934, care impune condiţia transcrierii biletului la ordin. Această din urmă somaţie  se referă la un act ce se  emite prealabil declanşării procedurii de executare silită, din iniţiativa creditorului care  personal urmează să adreseze o somaţie de plată ce se notifică conform art. 90 C .pr. civilă, prin intermediul executorului judecătoresc,  la domiciliul sau reşedinţa debitorului, iar acesta primind somaţia este în drept să facă opoziţie la executare în termen de 5 zile  la judecătoria care a învestit biletul la ordin cu formulă executorie. În acest caz este necesară transcrierea biletului la ordin, având în vedere faptul că deţinătorul biletului la ordin poate fi altă persoană decât beneficiarul iniţial, reglementarea acestor titluri de valoare acordându-le o mare putere de circulaţie putând fi transmise prin gir, iar protestul de neplată întocmit ca urmare a somaţiei comunicate, se ataşează la cererea de executare silită, spre a justifica declanşarea procedurii de executare silită.

Prin urmare, în cazul de faţă,  pe de o parte, fiind vorba despre un act de executare  contestarea legalităţii lui se poate face numai pe calea contestaţiei la executare, iar pe de altă parte, din punct de vedere al executării silite, dispoziţiile legale în materie nu impune condiţia transcrierii biletului la ordin. Ca atare, în cauză nu se poate reţine cazul de nulitate invocat.

Pe fondul opoziţiei la executare, se constată că, deşi oponenta  a antamat existenţa unor deficienţe formale ale biletului la ordin, anume că a fost emis în alb, că nu cuprinde semnătura persoanelor autorizate ale firmei, că suma a fost completată în mod unilateral de reprezentanţi ai societăţii intimate, se constată că 106 alin.2 prin rap. la  art. 12 alin.2 din Legea 58/1934 dă dreptul posesorului biletului la ordin emis în alb de a-l completa într-un termen de 3 ani, iar dacă un bilet necompletat la emitere a fost completat ulterior fără a se ţine seama de neînţelegerile intervenite, acestea  nu vor putea fi opuse posesorului biletului, decât dacă acesta a dobândit biletul cu rea-credinţă sau a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea lui, lucru de care oponenta şi avalistul nu s-a prevalat. În ceea ce priveşte semnătura, biletul la ordin poartă semnătura atât în locul destinat emitentului cât şi a avalistului, iar pentru existenţa acestor semnături cei în cauză nu s-au înscris în fals.

Se constată aşadar că biletul la ordin contestat cuprinde toate menţiunile prev. la art. 104 din Legea 58/1934,aşa încât sub aspectul formei,  nu este dat nici un caz de nulitate.

Din perspectiva  raportului  fundamental , potrivit art.106 prin raportare la art. 63 din Legea 58/1934, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile de nulitate a titlului, potrivit art. 2 / elementele obligatorii pe care biletul la ordin trebuie să le conţină/, precum şi cele care nu sunt oprite de la art. 19/ excepţii personale/. În acest ultim caz, excepţiile personale vor trebui să fie întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.

Din interpretarea coroborată a normelor legale menţionate rezultă că debitorii  oponenţi pot invoca  pe calea opoziţiei doar excepţiile ce privesc nulitatea biletului la ordin,  şi care se pot referi la nevalabilitatea formală a biletului la ordin sau la  prescripţia dreptului  la acţiune,  stingerea obligaţiei,  nevalabilitatea obligaţiei datorită incapacităţii

debitoarei/emitente, lipsa de reprezentare , inexistenţa obligaţiei cambiale sau nulitatea contractului dintre părţi datorită unui viciu de consimţământ.

În cazul de faţă, oponenţii nu au invocat nevaliditatea contractului ci s-au prevalat exclusiv de excepţia de neexecutare a lui, or această excepţie nu atrage nulitatea raportului juridic fundamental , ci dimpotrivă consacră existenţa raporturilor juridice, existând diferende în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a obligaţiilor, aspect ce nu poate forma obiect de analiză în cadrul opoziţiei la executare. Dovadă a existenţei raporturilor de natură contractuală sunt înseşi susţinerile oponenţilor din cuprinsul cererii introductive care se coroborează şi cu situaţia de la fila 44 dosar, de unde rezultă că au fost efectuate plăţi parţiale pentru facturi emise  de către intimată,  în perioada septembrie 2010- aprilie 2011, interval în care  se afirmă derularea unor lucrări de execuţie la instalaţia de încălzire.

În consecinţă, opoziţia la executare se dovedeşte neîntemeiată urmând a fi respinsă.